Raportul grupului

Figura 1.11 Ratele şomajului în câteva ţări selectate din zona euro

În plus, situaţia economică favorabilă însoţită de reformele structurale implementate are un efect pozitiv progresiv asupra pieţei forţei de muncă. Rata şomajului a scăzut cu aproape cinci puncte procentuale din vara anului 2013, iar numărul angajaţilor a crescut considerabil. Cu toate acestea, cu o rată medie a şomajului de 22, 2 la sută în 2015, există loc suficient pentru îmbunătăţiri pe mai departe. (a se vedea figura 1.11). Dintre ţările afectate de criză, Cipru, Irlanda, Portugalia şi Grecia, doar Grecia nu a intrat încă în mecanismul de revenire. Dimpotrivă, rezultatul alegerilor de la începutul anului 2015 a creat un mediu în care incertitudinile cu privire la evoluţiile viitoare ale Greciei au crescut substanțial. Până la punctul culminant atins la referendum şi configurarea ulterioară a pachetului 3 de salvare cu Uniunea Europeană şi FMI în lunile iunie şi iulie, incertitudinea sporită a susţinut oarecum dezvoltarea economică, deoarece a condus la cheltuieli avansate de către consumatori, pe fondul temerilor legate de deponenţii care au suferit pierderi. În a doua jumătate a anului, ţara a alunecat în recesiune consecinţele negative ale turbulenţelor şi controalele de capital impuse au devenit mai evidente. Irlanda, pe de altă parte, se află în situaţia de revenire totală. Cererea internă şi exporturile au revenit, rezultând într-o rată de creştere de 6, 9 ​​la sută în 2015. Deşi evident nu la fel de puternic, Cipru şi Portugalia au reuşit, de asemenea, să iasă din recesiune şi au crescut anul trecut cu 1, 4, respectiv, 1,5 la sută.

În statele membre ale Uniunii Europene din Europa Centrală şi de Est, economia a luat amploare pe parcursul anului 2015. Regiunea a beneficiat de redresarea zonei euro. Mai mult decât atât, preţul scăzut al petrolului şi materiile prime ieftine au acţionat ca un stimulent economic suplimentar. Acest lucru a condus la o îmbunătăţire vizibilă a situaţiei pe piaţa muncii aproape peste tot, fiind însoţită de o scădere semnificativă a şomajului în multe zone. În plus, a crescut venitul real al consumatorului casnic, nu în ultimul rând pentru că nivelul preţurilor a crescut doar puţin, iar, pe alocuri, chiar a scăzut. În consecinţă, cheltuielile de consum au avut o contribuţie semnificativă la creşterea economică. Formarea brută de capital fix a crescut brusc aproape peste tot. Acest lucru a fost declanşat de perspectivele economice pozitive pe de o parte, şi de condiţiile de finanţare substantial îmbunătăţite, pe de altă parte: ratele dobânzilor au rămas extrem de scăzute pe tot parcursul anului. În unele ţări şi exporturile au contribuit în mod pozitiv la redresarea economică, care, în linie cu redresarea zonei euro a câştigat un oarecare impuls. În Polonia şi Statele Baltice, pe de altă parte, exporturile s-au dezvoltat mai puţin dinamic, deoarece recesiunea din Rusia a fost cea mai vizibilă în aceste ţări.

1.3 Politica fiscală şi monetară

1.3.1 Politica fiscală

Figura 1.12 Balanţele bugetare structurale ale guvernului

În comparaţie cu anul 2015, politica fiscală este de natură să acţioneze mai mult sau mai puţin neutru în majoritatea economiilor avansate în 2016 (a se vedea figura 1.12). O excepţie categorică este Japonia. Aici unele pachete mari de stimulare, care au fost adoptate în anii 2013 şi 2014, ca parte a programului "Abenomics", vizând stimularea creşterii economice şi inflaţia, sunt eliminate. În Marea Britanie, orientarea politicii fiscale, măsurată prin modificarea deficitului structural, a fost şi va rămâne restrictivă. Bugetul de vară prezentat în Camera deputaţilor după alegerile generale presupune o continuare a consolidării fiscale şi un excedent în anul fiscal 2019/2020. După ce deficitul bugetului de stat a fost de 5, 7 la sută în raport cu PIB din anul 2014, acesta s-a redus la 4, 3 la sută anul trecut şi este de aşteptat să scadă în continuare sub pragul de 3 la sută în acest an. Sunt în curs de pregătire atât reduceri ale cheltuielilor sociale cât şi plafonarea creşterii salariale pentru funcţionarii publici. În acelaşi timp, prin reducerea taxelor corporative se va realiza o creştere a competitivităţii internaţionale a firmelor britanice.

Tabelul 1.2

Finanţe publice Datoria brută^a) Balanţa fiscală^a) 1999– 2007 2008/ 2009 2010– 2014 2015 1999– 2007 2008/ 2009 2010– 2014 2015 Germania 62.3 68.8 78.3 71.4 – 2.3 – 1.7 – 1.0 0.9 Franţa 62.6 73.5 88.9 96.5 – 2.5 – 5.2 – 4.9 – 3.8 Italia 102.9 107.4 123.2 133.0 – 2.9 – 4.0 – 3.3 – 2.6 Spania 48.2 46.1 81.6 100.8 0.2 – 7.7 – 8.4 – 4.7 Olanda 49.0 55.5 64.6 68.6 – 0.5 – 2.6 – 3.6 – 2.1 Belgia 100.6 95.9 103.5 106.7 – 0.5 – 3.2 – 3.6 – 2.7 Austria 66.2 74.1 82.3 86.6 – 2.2 – 3.4 – 2.6 – 1.9 Finlanda 40.6 37.2 52.7 62.5 3.8 0.8 – 2.3 – 3.2 Grecia 102.4 118.0 166.6 194.8 – 5.3 – 12.7 – 9.3 – 4.6 Portugalia 59.6 77.6 118.6 128.2 – 4.3 – 6.8 – 7.2 – 3.0 Irlanda 30.9 52.1 108.8 99.8 1.6 – 10.4 – 12.5 – 2.2 Slovacia 40.5 32.1 48.8 52.7 – 5.2 – 5.1 – 4.2 – 2.7 Slovenia 25.7 28.1 58.0 84.2 – 2.2 – 3.6 – 7.3 – 2.9 Luxemburg 6.7 14.9 21.4 22.3 2.5 1.4 0.4 0.0 Lituania 20.1 21.8 38.5 42.9 – 1.7 – 6.1 – 4.5 – 1.0 Letonia 12.2 27.7 42.3 38.3 – 1.7 – 6.6 – 3.0 – 1.5 Cipru 59.1 49.5 82.4 106.7 – 2.4 – 2.3 – 6.0 – 0.7 Estonia 5.0 5.8 8.5 10.0 0.9 – 2.4 0.3 0.2 Malta 65.5 65.3 68.6 65.9 – 5.0 – 3.7 – 2.8 – 1.7 Zona Euro 69.0 75.0 89.8 94.6 – 1.9 – 4.2 – 3.9 – 2.2 Marea Britanie 39.7 58.7 83.6 88.3 – 1.8 – 7.9 – 7.4 – 4.3 Suedia 48.9 38.6 39.3 44.7 1.1 0.6 – 0.8 – 1.4 Danemarca 43.6 36.9 45.0 40.2 2.3 0.2 – 1.6 – 3.3 Polonia 42.7 48.2 53.6 51.4 – 3.9 – 5.5 – 4.7 – 2.8 Republica Cehă 24.6 31.4 42.1 41.0 – 3.7 – 3.8 – 2.9 – 1.9 Romania 19.5 18.2 35.9 39.4 – 2.6 – 7.3 – 3.8 – 1.2 Ungaria 58.7 74.8 78.5 75.8 – 6.3 – 4.1 – 3.5 – 2.3 Croatia^b) 29.5 43.4 71.2 89.2 – 2.7 – 4.2 – 6.0 – 4.9 Bulgaria 45.1 13.3 18.7 31.8 0.5 – 1.2 – 2.5 – 2.8 Uniunea Europeană 61.8 67.6 84.2 87.8 – 1.7 – 4.6 – 4.3 – 2.4 Statele Unite^b) 47.2 79.4 101.2 104.9 – 2.4 – 9.9 – 7.4 – 3.8 Japonia 167.0 201.0 234.2 245.9 – 5.9 – 7.3 – 8.7 – 5.9 Elveţia 60.6 48.3 47.6 46.2 0.1 1.1 0.1 – 0.2 ^a. a) Ca procent din produsul intern brut. Pentru ţările europene, definiţiile conform Tratatului de la Maastricht. Pentru Statele Unite, Japonia şi Elveţia, definiţiile sunt conforme FMI. - b) Datele despre Croaţia şi Statele Unite sunt disponibile numai începând cu anul 2001. Surse: Comisia europeană, toamna 2015; IMF World Economic Outlook, octombrie 2015.

Figura 1.13 Solicitanţi de azil pentru prima dată Total UE, evoluţie în timp

În Statele Unite, un decret referitor la echilibrare a permis politicii fiscale să sprijine creşterea PIB-ului pe de o parte, reducând, pe de altă parte deficitul bugetului de stat în raport cu PIB. După ce deficitul a depăşit 13 la sută din PIB în anul 2010, cel mai ridicat nivel de la al doilea război mondial, acesta a scăzut continuu în următorii ani şi a fost estimat la 3,8 la sută în 2015 (a se vedea tabelul 1.2). Cheltuielile suplimentare pentru asistenţa medicală au fost compensate de venituri fiscale mai mari şi de cheltuieli mai mici cu dobânzile pentru datoria publică. Datoria publică brută totală s-a ridicat la aproximativ 105 la sută din PIB până la sfârşitul anului trecut. După ce plafonul datoriei pentru nivelul federal a fost atins în octombrie, Congresul a adoptat abrogarea acestuia, până în martie 2017. Prin urmare, în acest an nu sunt aşteptate crize de politici bugetare. În economiile emergente, politica fiscală poate fi caracterizată printr-o eterogenitate chiar mai mare decât în anii anteriori. În India şi China economia va fi sprijinită de programe de investiţii publice. Programe de cheltuieli guvernamentale destinate atenuării recesiunii au fost lansate şi în Rusia. Mai mult decât atât, guvernul rus finanţează deficitul bugetar prin intermediul unui fond de rezervă acumulat în perioadele de preţuri ridicate ale petrolului şi care se va epuiza în 2017, potrivit previziunilor oficiale. În Brazilia, pe de altă parte, politica fiscală a devenit vizibil mai restrictivă încă de anul trecut.

Au fost adoptate recent reduceri de cheltuieli sociale şi subvenţii, precum şi diverse creşteri fiscale şi ale multor preţuri administrate. Se estimează că politica fiscală a acestui an va deveni treptat mai puţin restrictivă, în special ca urmare a demisiei ministrului finanţelor pro-austeritate, în decembrie 2015 şi înlocuirea lui cu o persoană mai puţin intransigentă.
Consecinţele geopolitice ale crizei în regiunile de frontieră ale Uniunii Europene sunt din ce în ce mai vizibile având impact asupra situaţiei finanţelor publice din Europa. Teama de atacuri teroriste nu este singura cauză care determină consecinţe directe asupra situaţiei financiare a statelor, ci - într-o măsură chiar mai mare - afluxul puternic de refugiaţi. Numărul cererilor de azil a crescut pentru prima dată de patru ori în mai puţin de un an şi jumătate (a se vedea figura 1.13).

Pe termen scurt, creşterea fluxului de refugiaţi va declanşa cheltuieli guvernamentale suplimentare şi va stimula, astfel, cererea internă. S-a pus la dispoziţie finanţare suplimentară la nivel european şi naţional pentru a sprijini ţările de origine şi de tranzit. Mai multe guverne din țările membre au menţionat fluxul suplimentar ca motiv al depăşirii obiectivelor fiscale la începutul anului 2015. Încă din toamna anului trecut Germania a proiectat o suplimentare de 0, 5 la sută din PIB pe an pentru cheltuielile publice în 2016, necesare satisfacerii nevoilor iniţiale ale imigranţilor nou-veniţi şi integrării lor pe piaţa muncii. Cifre similare pentru Austria şi Suedia sunt de 0, 3 şi, respectiv 0, 9 la sută din PIB. Estimările prognozează că aceste efecte de stimulare pe termen scurt se vor ridica la 0, 1 sau 0, 2 puncte procentuale din creşterea PIB-ului Uniunii Europene (a se vedea, de exemplu OECD, 2015). Ţările, totuşi, sunt afectate în mod diferit. Germania este ţara care a preluat pe departe cea mai mare parte a refugiaţilor, comparativ cu dimensiunea ţării, Ungaria, Suedia, Austria şi Malta au înregistrat, de asemenea, o creştere relativ puternică a numărului de solicitanţi de azil pentru prima dată.

În timp, noii migranţi vor intra pe piaţa forţei de muncă şi, în funcţie de competenţele lor, vor începe să contribuie la bunăstarea statului. Într-un orizont de câţiva ani, contribuţia netă a acestor migranţi este, prin urmare, neclară. Cu toate acestea, structura calificării refugiaţilor pare să fie mai mică decât media. Aceasta va însemna obligatoriu reducerea veniturilor salariale medii, şi, ca urmare, media contribuţiilor fiscale şi de asigurări sociale. Această situaţie este agravată şi mai mult de o prognoză mai scăzută a ratei de participare a forţei de muncă, în special în rândul femeilor. Pe termen lung, măsura în care refugiaţii vor fi în măsură să contribuie la sustenabilitatea bunăstării statului va depinde de mulţi factori, inclusiv uşurinţa accesului pe piaţa forţei de muncă.

Redresarea moderată a Europei a permis majorităţii statelor membre să reducă treptat deficitele publice. Pentru zona euro, deficitul public agregat, ca procent din PIB a scăzut cu circa 0, 4 puncte procentuale anul trecut, comparativ cu anul 2014. Pentru Uniunea Europeană aceeaşi cifră se ridică la 0, 6 puncte procentuale. Compararea orizonturilor pe termen mai lung indică scăderi mai puternice. Numărul ţărilor care se află încă în Procedura de deficit excesiv s-a redus la 9, în prezent, de la 11 la începutul anului 2015 şi 16 la începutul anului 2014. Două dintre aceste ţări, şi anume Cipru şi Grecia, parcurg şi acestea un program de ajustare economică.

Scăderea bruscă a randamentelor obligaţiunilor guvernamentale din anii anteriori a facilitat oarecum îndeplinirea de către guverne a obiectivelor bugetare, în măsura în care a redus costurile de refinanţare. În timp ce deficitul public general, de exemplu, a continuat să scadă anul trecut şi se anticipează continuarea lentă a scăderii, balanţa primară, pe de altă parte, este de aşteptat să se deterioreze uşor. Spaţiul suplimentar de manevră creat de plăţile mai mici ale ratei dobânzii, este utilizat într-o măsură destul de mare pentru a finanţa costurile suplimentare asociate afluxului sporit de refugiaţi. Cu toate acestea, scăderile neaşteptate ale inflaţiei pot şi acestea să facă dificilă îndeplinirea obiectivelor bugetare ale guvernelor, întrucât veniturile şi cheltuielile sunt afectate în mod diferit. Cheltuielile primare reacţionează, în general, mai puţin puternic la modificarea inflaţiei decât veniturile. Întrucât veniturile fiscale sunt direct afectate de nivelul preţurilor în schimbare, cea mai mare parte a cheltuielilor publice este orientată către servicii, care, în general, cunosc creşteri ale preţurilor pe parcursul etapelor de scădere a ratelor inflaţiei, în special atunci când acestea sunt neaşteptate.

În general, efectele inferioare ale inflaţiei, prin impactul acesteia asupra ratei nominale a dobânzilor, au probabil un efect pozitiv asupra situaţiei finanţelor publice. Acele ţări cu povara unei datorii mai mari sunt susceptibile de a beneficia mai mult de ratele de dobândă mai mici decât ar urma să piardă prin impactul diferit al scăderii inflaţiei asupra veniturilor şi cheltuielilor. Totuşi, tocmai aceste ţări, se confruntă cu cel mai mare risc dacă ratele dobânzilor s-ar normaliza din nou. Aceste ţări, în special, trebuie să-şi intensifice eforturile pentru a asigura viabilitatea finanţelor lor publice. Noua interpretare a Pactului de stabilitate şi dezvoltare, publicat la începutul anului 2015 de către Comisia Europeană, oferă statelor membre ale zonei euro, ceva mai mult spaţiu de manevră fiscală, creând astfel un mediu propice pentru guvernele mai mioape / fără orizont.

Eforturile de consolidare au fost diferite în rândul statelor membre în anul 2015. Efortul fiscal în anul 2015, măsurat prin modificarea soldului primar, indică mai degrabă o consolidare decât slăbirea, în cazul unui număr mare de ţări (a se vedea figura 1.14). Consolidarea a variat de la peste 4 puncte procentuale din PIB în Cipru, Portugalia şi Bulgaria la o relaxare de peste 1 punct procentual în Danemarca şi Luxemburg. Dintre celelalte state membre, cele mai multe au cunoscut doar mici modificări, de sub 0, 5 puncte procentuale în fiecare direcţie. Ameliorarea agregată a soldului primar se datorează în mare parte situaţiei economice îmbunătăţite. Din punct de vedere structural, nu a fost vizibilă vreo ameliorare pentru anul 2015, şi nici nu este prognozată pentru acest an.