Raportul grupului

Pentru corectare, s-a observat o creştere moderată până la un nivel cu puţin inferior faţă de 1 la sută pană la sfârşitul anului trecut. Inflaţia de bază a rămas, astfel, pe teritoriu pozitiv, din toamna anului 2013. Recent Banca Centrală, a hotărât totodată să nu-şi mai extindă politica monetară din acest motiv. În plus, deprecierea yenului, care, în termeni reali efectivi s-a ridicat la aproape 10% din vara anului 2014, sau aproape 30% din vara anului 2012, a devenit treptat observabilă în preţurile de consum. Rata medie a inflației pentru anul 2015 s-au dovedit a fi de 0, 8%.

Piaţa forţei de muncă este foarte robustă, în ciuda încetinirii creşterii economice. Ocuparea forţei de muncă a crescut pe parcursul anului, iar şomajul a scăzut la 3, 1% în luna octombrie, cel mai scăzut nivel din vara anului 1995.

Spre deosebire de anii anteriori, creşterea PIB-ului real în India, a reuşit să rămână la peste 7% pe parcursul anului 2015, şi se estimează că va ajunge la o rată medie de creştere de 7, 3 la sută. Au venit impulsuri pozitive atât din consumul privat cât şi din investiţiile publice. Starea de spirit a consumatorilor privaţi s-a înviorat, determinată în principal de evoluţia moderată a inflaţiei. Preţurile de consum sunt în scădere de la începutul anului 2014, întârind astfel puterea de cumpărare a gospodăriilor. Decelerarea inflaţiei reflectă, în principal, scăderea preţurilor la energie, controlul activ al preţurilor la alimente şi, recent, sporirea credibilităţii politicii monetare. În plus, guvernul a crescut investiţiile şi, de asemenea, a făcut primii paşi în direcţia implementării unei serii de reforme structurale. Printre altele, a început să permită investiţiilor străine directe să intre şi în alte sectoare, cum ar fi construcţiile şi căile ferate. Ca rezultat, investiţiile străine directe în India s-au ridicat la aproximativ 20 de miliarde de dolari în primele şase luni ale anului 2015. Aceasta corespunde unei rate de creştere de peste 120 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În acelaşi timp, astfel de investiţii s-au prăbuşit în multe alte economii emergente, în cursul aceleiaşi perioade.

În celelalte pieţe emergente din Asia de Est (Indonezia, Coreea, Malaezia, Taiwan, Tailanda, Filipine, Singapore şi Hong Kong), avântul economic a încetinit uşor în cursul anului trecut. Ratele globale de creştere sunt încă aproape comparabile cu cele din anii anteriori. Uşoara încetinire s-a produs în principal datorită scăderii cererii din partea industriei chineze pentru bunuri intermediare şi de capital din aceste țări. În plus, încetinirea din China a exercitat o presiune descendentă asupra preţurilor materiilor prime internaţionale, rezultatul fiind că unii exportatori de mărfuri, cum ar fi Indonezia au avut de suferit. Pe ansamblu, creşterea PIB real este estimată la 3, 2 la sută în aceste alte ţări ale Asiei de Est în cursul anului trecut.

1.2.4 America Latină şi Rusia

În ansamblu, rata de creştere a PIB în America Latină (Brazilia, Mexic, Argentina, Venezuela, Columbia şi Chile) a scăzut constant din 2010. Slăbiciunea substanţială din regiune a dus la un declin de 0, 7 la sută a PIB real în 2015. Un motiv important este scăderea bruscă a preţurilor materiilor prime, care a agravat condiţiile schimburilor comerciale în regiune. În plus, monedele din America Latină au continuat să se deprecieze. Peso-ul columbian şi Realul brazilian, de exemplu, au pierdut în jur de 30% din valoarea lor în termeni reali efectivi începând cu jumătatea anului 2014. Pentru peso-ul mexican, pierderea, de asemenea, s-a ridicat la peste 10 la sută. Aceste deprecieri monetare implică în primul rând o povară asupra întreprinderilor şi consumatorilor casnici cu datorii în valută străină. În al doilea rând, din cauza acestor deprecieri, ratele inflaţiei în majoritatea ţărilor din America Latină se află deasupra ţintelor de inflaţie ale băncilor centrale respective. În timp ce Brazilia a crescut ratele dobânzilor de câteva ori începând cu toamna anului 2014, ca răspuns, au urmat Columbia şi Chile cu două creşteri ale ratei dobânzii în toamna trecută. În Mexic, pe de altă parte, presiunile inflaţioniste s-au diminuat începând cu primăvara anului trecut şi se află acum în intervalul ţintă al băncii centrale.

În Brazilia, cea mai mare economie din regiune, producţia industrială a scăzut de la mijlocul anului 2014. Rata şomajului a urcat foarte mult de la aproximativ 5 % la începutul anului trecut, la aproape 8% până la sfârşitul acestui an. Încrederea producătorilor şi consumatorilor este, de asemenea, scăzută din cauza numeroaselor scandaluri de corupţie şi a crizelor politice. Nu în ultimul rând, politicile monetare şi fiscale restrictive au un efect inhibitor. Consolidarea fiscală este determinată de tăierea subvenţiilor, creşterea impozitelor şi de majorări ale preţurilor reglementate. Întrucât balanţa primară a administraţiei centrale, adică poziţia fiscală corectată pentru plata dobânzilor, a trecut pe negativ/ a alunecat în roşu în Brazilia pe parcursul anului trecut, investitorii au fost deosebit critici cu privire la înrăutăţirea balanţei bugetare globale. În consecinţă, credibilitatea guvernului a fost retrogradată în cursul anului la nivelul de statut nedorit de către unele agenții de rating. Mexic, Columbia şi Chile, prin contrast, sunt intr-o formă economică mai bună pe ansamblu. În aceste ţări, producţia industrială a continuat să crească.

Economia Rusiei s-a aflat în recesiune începând cu jumătatea anului 2014. Ratele ridicate ale dobânzilor şi perspectivele de creştere negativă au condus la o reducere substanţială a creditării pentru întreprinderi şi gospodării de la începutul anului 2015. Valoarea creditelor neperformante s-a dublat, practic, de la începutul crizei. Ratele ridicate ale inflației şi scăderea nivelului veniturilor reale a provocat o adevărată criză/scădere bruscă a vânzărilor cu amănuntul. Rata declinului a început să se diminueze în al treilea trimestru al anului 2015. Această redresare s-a datorat unei serii de evoluţii, în special în sectoarele industrial şi agricol. Deprecierea rublei a îmbunătăţit rentabilitatea în anumite sectoare de export (inclusiv în minerit, prelucrarea metalelor şi industria chimică). Începând cu mijlocul anului 2014, rubla a pierdut aproximativ jumătate din valoarea sa în raport cu dolarul SUA şi o treime din valoarea sa în raport cu euro. Mai mult decât atât, unele industrii au beneficiat de pierderi ale producţiei în Ucraina de Est şi de contractele guvernamentale mai mari, legate de cheltuielile de apărare şi de infrastructură. Agricultura şi producătorii de alimente au beneficiat de interzicerea importurilor de produse alimentare occidentale. Implementarea foarte rapidă şi consecventă a unei politici de substituire a importurilor a facilitat producătorilor ruşi avantaje competitive suplimentare în 2015, în special în cadrul licitaţiilor publice. Întrucât mulţi producători occidentali au fost obligaţi să-şi protejeze cotele de piaţă prin extinderea producţiei în Rusia, investiţiile străine directe au început să crească din nou în sectorul non-bancar. Scurgerea de capital pare să se fi oprit, iar rata de schimb probabil s-a stabilizat. În ciuda scăderii dramatice a preţurilor materiilor prime, Rusia are încă o balanţă comercială pozitivă. Acest lucru, se datoreză totuşi unei scăderi accentuate a importurilor. PIB global, probabil, a suferit o scădere de - 3, 2 la sută anul trecut.

1.2.5 Economia europeană

Situația ciclică

Figura 1.8 Contribuţii la creşterea PIB în Uniunea Europeană

Redresarea economică în Europa a continuat pe tot parcursul anului 2015. De la sfârşitul recesiunii în al doilea trimestru al anului 2013, rata medie anuală de creştere a PIB trimestrial în Uniunea Europeană a crescut la 1,6 la sută. Cu toate că nivelul de creştere a slăbit uşor, în special în prima jumătate a verii anului 2015, a depăşit totuşi evoluţiile anului ​​2014 (a se vedea figura 1.8). Unul dintre motivele încetinirii ritmului de revenire a fost nesiguranţa sporită privind perspectivele de creştere ale economiei chineze şi turbulenţele financiare asociate în perioada lunilor de vară. În plus, contribuţiile din Franţa şi Italia au fost din nou sub medie, tot din cauza unor probleme structurale nerezolvate. Evoluţiile favorabile au continuat prin puternica devalorizare a monedei euro faţă de dolarul american şi preţul relativ scăzut al ţiţeiului. Condiţiile de finanţare pentru întreprinderile private şi consumatorii casnici sunt extrem de avantajoase în majoritatea ţărilor europene şi sunt în continuă îmbunătăţire pentru naţiunile afectate de criză. Aceasta a permis o nouă creştere a cererii generale de credite.

Redresarea în Europa a fost în principal susţinută de o creştere a consumului privat, până în prezent (a se vedea figura 1.9). Unul dintre motivele acestei creşteri a fost îmbunătăţirea situaţiei bugetului consumatorilor casnici determinată de scăderea puternică a preţurilor la energie. În plus, creşterea reală a activităţii economice a condus la o relaxare a condiţiilor de pe piaţa forţei de muncă. Rata şomajului în Uniunea Europeană a scăzut de la nivelul maxim de 11 la sută la începutul anului 2013 la 9, 3 la sută în luna octombrie 2015.

De asemenea, ocuparea a crescut în mod substanţial anul trecut, aproape atingând recordul său de la începutul anului 2008. Dacă ne concentrăm pe zona euro, aceste cifre indică aceeaşi direcţie, chiar dacă într-un mod mai puţin pronunţat. Aici, doar jumătate din pierderile locurilor de muncă generate de criza financiare şi a euro, au fost recuperate până în prezent. Pe lângă nivelul ridicat al şomajului structural, rata de creştere este încă prea scăzută pentru a determina o creştere rapidă a ocupării forţei de muncă.

Firmele au beneficiat, de asemenea, de reducerea costurilor la energie şi deprecierea monedei euro. Îmbunătăţirea competitivităţii preţurilor a condus la consolidarea exporturilor. Contribuţia comerţului exterior la creşterea globală a fost mai mult sau mai puţin neutră anul trecut, deoarece importurile au continuat să crească rapid. Pe lângă îmbunătăţirea competitivităţii, utilizarea capacităţilor în sectorul de producţie a atins, de asemenea, un nivel care face investiţiile în utilaje mult mai atractive. În ciuda condiţiilor favorabile de refinanţare, a avut loc doar o creştere moderată a investiţiilor pentru echipamente până în prezent. În ceea ce priveşte investiţiile în construcţii, nu s-a observat nici o revigorare notabilă.

Ratele de creştere trimestriale anualizate(GFCF) Formarea brută de capital Formarea brută de capital fix Comerţ exterior Balanţa comercială

Figura 1.9 Evoluţii ale ciclurilor de afaceri în Uniunea Europeană Supracapacitatea existentă şi declinul constant al preţului proprietăţilor în unele ţări europene sunt motivele care stau la baza acestei situaţii plate, reflectându-se printr-o stare inactivă în sectorul construcţiilor. Creşterea generală a preţurilor a fost încă extrem de scăzută anul trecut. În zona euro, rata anuală totală a inflaţiei a fost în decembrie 2015 de 0, 2 la sută situându-se, astfel, cu mult sub obiectivul pe termen mediu al Băncii Centrale Europene (BCE) la un nivel inferior dar aproape de 2 la sută (a se vedea figura 1.10). Această rată scăzută a inflaţiei se datorează scăderii accentuate a preţurilor energiei şi materiilor prime de la mijlocul anului 2014. Rata de bază a inflaţiei (inflaţia globală, cu excepţia energiei, alcoolului alimentar şi tutunului) şi-a revenit treptat de la cea mai joasă valoare din toate timpurile, de 0, 65 % în aprilie anul trecut ajungând la aproape 1 %, până la sfârşitul anului. O imagine similară apare atunci când se analizează deflatorul PIB. Utilizarea sporită a capacităţilor de producţie oferă companiilor un câmp mai larg privind creşterile de preţuri. Diferenţe în Europa Germania a cunoscut o creştere moderată, dar stabilă pe parcursul anului trecut. PIB real a crescut la o rată de circa 1, 5 la sută. Per total capacitatea de utilizare a crescut doar uşor. În industrie (exclusiv alimente şi băuturi), utilizarea capacităţii de producţie a scăzut întrucâtva, dar se situează încă mult peste media pe termen lung. Redresarea economică moderată a fost determinată în mare măsură de cererea internă, şi în special de consumul privat. Cheltuielile finale de consum pentru consumatorii casnici au crescut la o rată de 1, 9 la sută, favorizate de veniturile reale mai mari, extinderea în continuare a ocupării şi de recentul val de migraţie a refugiaţilor. Afluxul masiv de oameni, care caută ajutor din ţările balcanice, precum şi din regiunile afectate de războiul civil din Orientul Mijlociu, a condus la o creştere semnificativă a cheltuielilor de consum din bugetul de stat. A fost necesar să se cheltuiască mai mult pentru asigurarea cazării şi a transferurilor şi pentru asistenţa socială.

Figura 1.9 Evoluţii ale ciclurilor de afaceri în Uniunea Europeană

Comparativ cu consumul, dezvoltarea investiţiilor a fost relativ dezamăgitoare în 2015. După aparenta accelerare de iarna trecută, ulterior au început să se clatine din nou. Investiţiile în echipamente au scăzut în timpul verii. Având în vedere aportul slab de comenzi, în special din ţările din afara Europei, companiile nu şi-au putut extinde sfera activităţii lor investiţionale. După un început bun datorat condiţiilor meteorologice favorabile, cheltuielile pentru construcţii au trecut pe negativ/slipped into red în primăvara anului trecut. Investiţiile în cercetare şi dezvoltare, în general, fluctuează într-o măsură mai mică decât alte tipuri de investiţii având astfel o influenţă stabilizatoare asupra investiţiilor agregate.

În afară de o creştere temporară în al doilea trimestru al anului 2015, contribuţia comerţului exterior la PIB real a fost neglijabil în anul 2015. Din cauza, în mare parte, slăbirii pieţelor emergente, exporturile au ţinut practic pasul cu importurile.

Figura 1.10 Evoluţii ale preţurilor în zona euro

Cererea de forţă de muncă a rămas relativ ridicată, în ciuda introducerii salariului minim legal la nivel naţional. În timp ce numărul persoanelor ocupate a crescut în mod clar pe parcursul anului, şomajul a continuat să scadă. Migraţia refugiaţilor nu a afectat încă piaţa forţei de muncă într-o măsură semnificativă.

Franța se confruntă cu deficienţe structurale de câtva timp. Sarcina fiscală este mult peste medie şi s-a pierdut o parte substanţială a competitivităţii preţurilor de-a lungul anilor. Din anul 1999 importurile au continuat să crească mai rapid decât exporturile, ceea ce a condus la deficite

comerciale şi de cont curent. Deficienţele structurale sunt evidente mai ales în evoluţia slabă a investiţiilor. Formarea brută de capital fix curent se află, de asemenea, la un nivel înregistrat cu un deceniu în urmă. În timp ce investiţiile private în maşini şi echipamente asigură o mică contribuţie pozitivă, cheltuielile pentru construcţiile private au scăzut brusc anul trecut. Acest lucru este partial determinat de faptul că preţurile imobiliare sunt în scădere şi că există exces de capacitate în sectorul construcţiilor. Consumul privat şi public a rămas pe susţinere anul trecut, crescând cu coeficienţi relativ ridicaţi. Dintre economiile mai importante, Franţa este singura ţară în care tendinţa de creştere a ratei şomajului nu a fost încă întreruptă. Creşterea reală a PIB s-a accelerat doar la un nivel de 1, 1 la sută anul trecut, în timp ce rata inflaţiei, practic, a stagnat la 0, 1 la sută.

Chiar dacă într-un ritm uşor mai scăzut, ascensiunea demarată la începutul anului 2013 în Marea Britanie, a continuat pe tot parcursul anului trecut. Contribuţii importante de creştere s-au înregistrat prin cheltuielile de consum şi investiţiile în maşini şi echipamente. Formarea brută de capital fix a luat avânt în decursul anului. Activitatea investiţională s-a deplasat mai mult spre sectorul serviciilor, în timp ce industria de petrol şi gaze continuă să sufere din cauza scăderii preţului petrolului. Comerţul exterior a avut o contribuţie negativă la creşterea economică. Deşi exporturile au crescut, importurile au crescut mult mai abrupt. Unul dintre motive a fost evoluţia cursului de schimb. Valoarea lirei sterline a crescut substanţial în raport cu euro, dar s-a depreciat puţin în raport cu dolarul american. Având în vedere faptul că zona euro este de departe cea mai importantă piaţă pentru exporturile britanice, aprecierea faţă de euro nu a fost doar mai puternică, dar a atârnat şi mai mult asupra activităţii economice. În timp ce rata şomajului a rămas în mare parte neschimbată la un nivel de 5, 5 la sută în prima jumătate a anului, a început să scadă din nou şi a ajuns la 5,1 la sută, înainte de luna octombrie. În 2015, PIB real a crescut cu 2, 2 la sută.

Tabelul 1.1

Costurile forţei de muncă ^a) Remunerare pe angajat ^b) Costuri de remunerare reale ^c) Productivitatea muncii Costuri salariale unitare Costuri salariale unitare aferente^d) Performanţa la export^e) 1999 – 2009 2010 – 2015 1999 – 2009 2010 – 2015 1999 – 2009 2010 – 2015 1999 – 2009 2010 – 2015 1999 – 2009 2010 – 2015 1999 – 2009 2010 – 2015 2015 Germania 1.1 2.6 0.2 1.0 0.3 1.1 – 1.2 – 0.9 – 1.2 – 0.9 0.3 1.5 3.5 Franţa 2.7 1.9 1.0 1.0 0.7 0.7 0.4 – 1.2 0.4 – 1.2 – 2.2 0.4 3.9 Italia 2.4 0.8 0.0 – 0.1 – 0.4 – 0.1 1.5 – 1.4 1.5 – 1.4 – 3.9 0.0 2.0 Spania 3.6 – 0.1 0.3 – 0.3 0.4 1.0 2.1 – 3.2 2.1 – 3.2 – 1.2 1.1 2.1 Olanda 3.2 1.4 0.8 0.6 0.8 0.8 0.9 – 2.1 0.9 – 2.1 – 0.3 0.3 1.1 Belgia 2.8 2.0 1.0 0.6 0.8 0.7 0.6 – 1.1 0.6 – 1.1 – 1.1 0.4 0.8 Austria 2.3 1.9 0.6 0.3 0.9 0.3 – 0.3 – 0.3 – 0.3 – 0.3 – 0.6 – 0.6 – 2.3 Finlanda 3.2 2.1 1.6 0.4 1.0 0.5 0.3 – 1.1 0.3 – 1.1 – 0.5 – 3.0 1.0 Grecia 5.2 – 2.7 2.1 – 1.9 1.7 – 1.0 2.5 – 3.1 2.5 – 3.1 0.0 – 1.8 – 2.1 Portugalia 3.7 – 0.3 0.7 – 1.0 1.0 0.8 0.8 – 2.2 0.8 – 2.2 – 1.3 2.4 3.0 Irlanda 5.1 – 0.1 2.7 – 0.9 2.2 2.5 2.0 – 5.4 2.0 – 5.4 3.2 1.6 8.2 Slovacia 7.7 2.7 3.7 2.1 3.7 2.3 3.4 – 1.1 3.4 – 1.1 4.3 3.7 2.0 Slovenia 7.3 1.1 2.5 0.7 2.2 1.3 0.9 – 2.7 0.9 – 2.7 1.4 0.7 2.2 Estonia 4.2 2.2 4.0 – 0.3 4.0 – 0.3 – 0.6 4.9 0.6 Marea Britanie 4.2 1.8 1.9 0.0 1.2 0.9 – 1.3 1.5 – 1.3 1.5 – 1.5 – 1.6 – 1.1 Suedia 4.0 2.6 2.2 1.3 1.5 1.2 – 0.8 1.3 – 0.8 1.3 – 0.7 – 0.2 1.0 Danemarca 3.6 1.8 1.3 0.1 0.6 1.0 1.5 – 1.6 1.5 – 1.6 0.0 – 2.2 – 1.4 Polonia 5.5 3.7 1.9 2.2 3.7 2.4 – 0.7 0.1 – 0.7 0.1 2.5 2.4 2.5 Republica Cehă 5.9 2.0 3.5 1.2 3.0 1.3 3.8 – 1.7 3.8 – 1.7 4.5 2.3 3.3 Ungaria 8.5 2.2 2.4 – 0.4 2.6 0.5 3.3 – 1.8 3.3 – 1.8 5.5 1.4 4.9 Elveţia 1.7 0.6 0.7 0.8 0.8 0.2 0.3 3.7 0.3 3.7 – 1.1 – 0.9 – 4.6 Norvecia 5.0 3.8 0.0 0.8 0.6 0.4 2.7 0.6 2.7 0.6 – 3.3 – 3.5 – 0.6 Islanda 6.8 5.8 1.3 2.0 2.4 – 0.1 – 3.7 5.9 – 3.7 5.9 1.4 0.1 4.9 Statele Unite 3.7 2.2 1.5 0.6 1.8 0.9 – 1.6 1.4 – 1.6 1.4 – 1.8 – 0.7 0.2 China 3.9 5.5 3.9 5.5 11.5 4.1 – 3.2 Japonia – 1.3 0.3 – 0.1 0.6 0.7 1.2 – 1.8 – 5.7 – 1.8 – 5.7 – 3.3 – 0.7 0.2 a) Ratele de creştere pentru economia totală. - b) Indemnizaţia/Remunerarea pe salariat în sectorul privat. - c) Remunerarea pe salariat în sectorul pri vat redus cu deflatorul PIB. - d) Competitivitate: costuri ponderate relative unităţii de muncă. -e) Raportul între volumele de export şi pieţele de export pentru totalitatea bunurilor şi serviciilor. Un număr pozitiv indică câştigurile cotelor de piaţă iar un număr negativ indică o pierdere a cotelor de piaţă. Sursa: OECD, OECD Perspective economice, Vol. 2015 Nr. 2, noiembrie.

Având în vedere preţurile scăzute la energie şi aprecierea lirei sterline, nivelul preţurilor a rămas practic neschimbat anul trecut, comparativ cu anul 2014. În timp ce rata inflaţiei de bază, care exclude energia, produsele alimentare, alcoolul şi tutunul, a scăzut semnificativ la începutul anului, ulterior a trecut pe creştere din nou, ajungând la 1, 4 la sută până la finele anului.

După ce s-a aflat în recesiune de la mijlocul anului 2011, economia italiană a început să crească din nou, la începutul anului 2015. Similar altor regiuni ale Europei, această ascensiune a fost determinată în mare măsură de creşterea consumului privat. Au fost implementate şi câteva reforme privind piaţa forţei de muncă. Protecţia împotriva concedierilor a fost relaxată iar normele privind soluţionarea au fost unificate. Aceste măsuri au vizat sporirea oportunităţilor, în special pentru generaţiile mai tinere de a (re)-intra pe piaţa forţei de muncă. Rata şomajului a intrat într-o uşoară scădere începând cu vara anului 2015. Întrucât măsurile luate s-au aplicat doar locurilor de muncă noi, nu este surprinzător că reformele implementate nu par să facă diferenţa deocamdată. Impactul lor probabil va deveni vizibil în timp. Pentru moment, ritmul de redresare este mult prea lent pentru a permite o creştere rapidă a ocupării forţei de muncă. Povara fiscală relativ mare pentru firme, pe lângă rigiditatea pieţelor muncii şi produselor, determină o rată destul de scăzută a potenţialului de creştere pentru economia italiană. Aceste slăbiciuni structurale au fost în mare parte responsabile pentru pierderea competitivităţii preţurilor în trecut, ceea ce a condus la o scădere semnificativă a cotei comerţului internaţional în Italia în anii anteriori. Anul trecut, pentru prima oară în ultimele decenii, Italia a înregistrat o creştere considerabilă a cotei sale de piaţă (a se vedea tabelul 1.1). În general, PIB real al Italiei a crescut cu 0, 7 la sută în 2015.

Economia Spaniei a reuşit să depăşească perioada de recesiune, ce părea interminabilă, în vara anului 2013 şi ulterior, a trecut pe rate de creştere. Ascensiunea a atins aproape toate sectoarele economiei. În special, investiţiile private în maşini şi echipamente creşte susţinut de ceva timp. Ratele mici de creditare şi o dorinţă sporită din partea băncilor de a creşte portofoliul de creditare au susţinut această tendinţă. În plus, cererea externă este mare, nu doar datorită creşterii competitivităţii companiilor spaniole. Pe de o parte, ele au beneficiat de deprecierea semnificativă a monedei euro faţă de dolarul american. Pe de altă parte, Spania cunoaşte de câtva timp una dintre cele mai scăzute rate ale inflaţiei din zona euro. În plus, sectorul construcţiilor private a contribuit în mod pozitiv din nou, după o criză profundă şi recenta reducere a supracapacităţii imense. Nu în ultimul rând, consumul privat a sprijinit perioada de relansare, în parte deoarece consumatorii casnici din Spania, din cauza poverii datoriei lor relativ ridicate, au beneficiat substanţial de ratele mai mici ale dobânzilor.