Cunoscută de asemenea si sub numele de cercetare de birou (desk research), cercetarea secundara este o metoda de cercetare utilizata din ce in ce mai frecvent in zilele noastre. Aceasta implică o prelucrare a datelor care au fost deja colectate de către o altă parte. In acest cadru, cercetătorii vor consulta studiile anterioare concretizate in rapoarte, articole de presa sau proiecte de cercetare pentru a se ajunge la o concluzie. Cheltuieli relativ mici în comparaţie cu cercetarea primară constituie avantajul principal al acestei metode de cercetare. Cu toate acestea, principalul său dezavantaj este că datele utilizate în analiza pot fi învechite şi prin urmare pot returna rezultate inexacte. În plus, exista posibilitatea ca studiile anterioare sa nu fi fost direcţionate asupra problemelor de interes pentru cercetarea actuală.
Cercetarea secundară este necesara atunci când un proiect necesită o analiza a datelor existente. Spre deosebire de datele colectate direct de la repondenţi (date primare), în scopul expres al unui proiect, sursele secundare de date există deja. Cercetarea secundară este necesară în stadii preliminare ale cercetării pentru a determina ceea ce este cunoscut deja şi care sunt noile date necesară desfăşurării activităţii, sau pentru a obţine informaţii referitoare la proiectarea procesului de cercetare si pentru a oferii o linie de referinţă cu care rezultatele cercetării primare pot fi comparate. De aceea, consideram ca este întotdeauna util, ca un studiu de cercetare sa înceapă cu o revizuire a datelor secundare. Mai mult, putem susţine că analiză secundară de date "poate fi înţeleasa, nu atât de mult ca analiza datelor pre-existente, ci mai degrabă ca un proces de re-contextualizare, şi re-construire a datelor. Există insa mai multe aspecte care trebuie considerare atunci când se utilizează datele pre-existente in analize. Cercetările pe date secundare nu permit progresul de la formularea întrebărilor cercetării la definirea metodelor de cercetare pentru a răspunde la acestea. Acest fapt nu încurajează dezvoltarea de concepte si in consecinţă limitează capacitatea cercetătorului să se concentreze asupra unei probleme de cercetare originală. Exista insa situatii cand aceasta poate sa fie singura tehnică de cercetare folosita.
Ca şi în cazul în domeniul cercetărilor primare, datele secundare pot fi obţinute pe două axe de cercetare diferite:
Cantitative: baze de date statistice.
Calitative: interviuri semi-structurate şi structurate, rapoarte de cercetare anterioare, ziare, reviste şi conţinutul jurnal, etc.
