Redactor şef al publicației: Fabrizio Boldrini Autor capitolului Studiu despre violența între copii la şcoala: Mauro Luciani

4. Violența între egali în şcolile primare

Riscurile micro-sociale au o semnificatie cheie pentru aparitia si consolidarea unor tendinte deviante in comportamentul unui copil, deoarece impactul lor este direct axat pe modul de baza in care un copil se percepe pe sine si pe ceilalti din jurul sau; ele definesc, de asemenea, intensitatea si forta directionala a factorilor macro-sociali manifestarea unui numar de factori individuali. Pornind de la acest punct, relevanta dimensiunii sociale avand drept consecinţa posibile viitoare comportamente agresive, in majoritatea tarilor experti au incercat sa concentreze continutul actelor social agresive.

Expertii francezi folosesc trei categorii de exprimare a violentei in scoli: violenta fizica si emotionala, impolitetea si comportamente antisociale (Carra et Faggianelli, 2003).

Rezultatele cu privire la situatia din Franta nu au fost diferite de alte situatii: victimele agresate risca esecul in ceea ce priveste situatia scolara. Arata semne de anxietate si tulburari fizice si au existat si unele cazuri de suicid.

Este cunoscut faptul ca definirea categoriei de violenta vine de la definitia acceptata in SUA, «elle se situe dans le développement d’une problématique liée au sentiment d’insécurité» (Carra et Faggianelli, 2003, 209). Conceptul de „incivilité” aduna diferite tulburari sociale considerate de colegi sau profesori ca fiind incercari zilnice de a tulbura bunul mers al orelor de curs (Milburn, 2000).

Orice comportament reprezinta o alegere insa, daca exista un nivel scazut de instruire, posibilitatile individului de a alege scad drastic; in plus, in absenta auto-descoperirii, individul nu face el alegerile ci imprumuta atitudini si comportamente si le adopta fara sa se gandeasca la consecinte, transformandu-le in modele comportamentale autodestructive si destructive. In Romania, expertii au cazut de acord asupra unei serii de categorii acceptate si de majoritatea expertilor europeni:

1. 
   Disfunctionalitatea mediului familial
   

In contextul actual, familia are cel mai puternic impact asupra formarii caracterului, fiind importanta pentru orientarea antisociala a copilui si adolescentului. Cu toate acestea, variatiile in comportamentul adolescentilor nu depind doar de familie si de tehnicile de socializare ale parintilor ci si de alti agenti de socializare (scoli, alte institutii, mass-media);

2. 
   Defieciente ale mediului educativ.
   

Deficientele ale mediului educativ in general si ale scolilor in special influenteaza cresterea delincventei juvenile, care apoi trece trece in comportamentul copilului devenit adult ducand la diversificarea formelor de infractiuni.

3. 
   Defecte socio-economice
   

Fluctuatiile de pe piata muncii, asistenta sociala si programele precare de recalificare au consecinte ce nu pot fi prevazute si duc la diverse forme de expresie a violentei.

Se observa ca numarul celor care folosesc insulte, porecle si al celor ce ii bat pe altii si ii ameninta pentru a-i speria a scazut. Singura categorie in care se remarca crestere este cea a furtului de lucruri ce apartin colegilor de clasa.

Numarul agresiunilor verbale este in descrestere poate si pentru ca au aparut noi forme de violenta emotionala (pe internet) despre care vom discuta mai jos. Este de remarcat si faptul ca procentul copiilor care spun ca au fost martori la un act de hartuire este mai mare decat cel al celor ce spun ca au fost victimele sau agresorii unui astfel de act.

5. Dimensiunea fenomenului

Datele obtinute confirma existenta unei probleme in scolile europene. Studiul efectuat in doua orase italiene (Florenta, centrul Italiei; Cosenza, sudul Italiei) cu 1.379 elevi de scoala primara si gimnaziu (Genta et al., 1996) a dezvaluit ca aprox. 42% dintre elevii de scoala primara si 28% de gimnaziu au spus ca au fost victimele violentei colegilor de cateva ori in ultimele 3 luni. Alte studii au confirmat ca incidenta actelor de violenta tinde sa fie mai mare in Italia decat in alte tari deoarece o jumatate din elevii scolilor elementare/primare spun ca au fost victimele unor astfel de acte (Fonzi, 1997; Baldry and Farrington, 1999). Una dintre explicatiile acestei situatii este faptul ca nu exista o corespondenta perfecta intre termenul italian „prepotenze” si englezescul „bullying”. Primul termen reflecta o gama mai larga de comportamente. In plus, in cultura italiana a rade de cineva pare a se intampla mai des decat in tarile nordice si, in acest caz, copiii considera acest comportament mai putin grav decat altele (Menesini and Fonzi, 1997). Oricum, expertii sunt de acord cu faptul ca exista mai multe forme de violenta emotionala.

Scoala pare a fi un mediu propice acestui tip de violenta si din cauza perioadei de adolescenta (hormoni & experimentare), supraveghere limitata, si relatii mai degajate cu profesorii. Exista forme mai directe de violenta emotionala la gradinita si mai putin directe la niveluri mai inalte de educatie datorita faptului ca abilitatile sociale si cognitive ale elevilor se dezvolta. Elevilor mai mari le este mai greu sa vorbeasca cu altii despre victimizarea lor. Elevii mai mici adopta mai multe mecanisme de aparare (fac ceva concret in legatura cu violenta) pe cand elevii mai mari incearca sa ignore violenta si de multe ori nu este cea mai buna strategie.

Asa cum a aratat si Comitetul ce se ocupa de drepturile copiilor (CRC), exista o lipsa de informare in ceea ce priveste actele de violenta comise de copii. Borg (1999) a efectuat un studiu pe 6282 copii din Malta de la clasa intai pana la a sasea (scoli primare). Studiul s-a axat pe incidenta, natura si reactiile violentei din punctul de vedere al agresorului si al victimei. Astfel, s-a aflat ca unul din trei copii a fost implicat in violente grave ori ca agresor ori ca victima. Victimele au declarat ca au simtit urmatoarele sentimente:

• 
  Dorinta de razbunare – 38.3%
  
• 
  Furie - 37.1%
  
• 
  Autocompatimire - 36.5%
  
• 
  Indiferenta - 24.7%
  
• 
  Neajutorare - 24%
  

Mai multi baieti decat fete au trait dorinta de razbunare si situatia a fost inversata in cazul autocompatimirii. 49,8% dintre agresori au regretat fapta iar 40,6% s-a declarat indiferenti. 20,9% au declarat ca au simtit satisfactie in timp ce 52,7% dintre fete si 48,8% dintre baieti au regretat ce au facut.

Intr-un studiu realizat de Cefai si Cooper (2006) despre Dificultati de Comportament Social si Emotional (SEBD) este evident ca astfel de dificultati au devenit ingrijoratoare din cauza frecventei lor. In Malta sunt rare cazurile de violenta impotriva profesorului sau formele de violenta extrema in scoli. Insa se remarca o crestere a fenomenului de violenta emotionala in scolile malteze. Cercetarile efectuate in Marea Britanie arata ca acest fenomen este in crestere in scolile primare (Parsons 1999 si Cooper si Cefai, 2006). Intre 2000 si 2005, 811 copii si tineri au beneficiat de serviciile pentru tineri cu probleme grave de comportament (75% baieti si 25% fete). (Pisani et al 2006 in Cooper si Cefai, 2006).

In Franta si Marea Britanie, guvernele au investit resurse importante pentru a combate violenta in scoli, absenteismul sau exmatricularea. Planul de actiune din ianuarie 2000 Allègre include mii de posturi vacante: 2000 de tineri necalificati; 4000 asistenti sociali; 800 supraveghetori; si 1000 oameni de legatura care pastreaza legatura scoala-comunitate. Aceste resurse au fost concentrate in 10 zone si 75 de scoli din zonele respective au primit protectia speciala din partea politiei (Ministère de l’Éducation Nationale, 2000). Scolile trebuie sa inregistreze detalii privind cazuri de violenta, dar ministerul a incetat monitorizarea saptamanala de la inceputul anului 2001.

In privinta cazurilor de hartuire a victimelor, in Spania exista diferente imense intre studiile efectuate in 2000 si cele din 2006. In cazurile din 2006, victimele isi impartasesc experienta mai putin prietenilor. Insa, numarul celor care spun profesorilor ce li s-a intamplat a crescut (de la 8.9% la 14.2%). Un alt aspect pozitiv este ca numarul victimelor care nu spun nimanui este in descrestere, de la 16.6% la 11.2%.

Un judecator din Granada, foarte popular in Spania, spune ca „cel mai bun mod de a educa e sa invatam copiii prin exemple si prin servicii aduse comunitatii, nu prin pedepse”. Judecatorul Calatayud afirma ca 80% dintre copiii care ajung in instanta si au sansa de a intalni un judecator ca el nu mai recidiveaza. El e convins ca devotamentul lui pentru filosofia reabilitarii nu poate avea dezavantaje pentru copii: „In Garanada, sunt deja 3 ani de cand cazurile de delincventa juvenila s-au diminuat”.