În timp ce Republica Moldova rămâne vulnerabilă la o varietate de şocuri, cadrul de politici macroeconomice se preconizează să rămână adecvată cu o creştere moderată şi inflaţie scăzută. Politicile macroeconomice ale Republicii Moldovei de menţinere a ratelor flexibile de schimb valutar şi țintire a inflaţiei, precum şi nivelurilor joase ale datoriei publice, au redus principalele riscuri macroeconomice. După o recesiune în 2012, se preconizează că creșterea PIB își va reveni la 4,5 la sută în 2013, ca o recuperare a agriculturii (explicată în mare măsură de o bază statistică scăzută în 2012) probabil va duce la accelerarea creşterii în a doua jumătate a anului 2013. Noi preconizăm o creştere de 4-5 la sută în 2014-2017, cu o cerere externă mai mare pentru exportul Republicii Moldova, care va fi susţinută de încrederea mai mare a consumatorilor şi investitor. Politica monetară prudentă este anticipată. Se preconizează ca inflaţia să rămână în limitele ţintei de 5 la sută plus/minus 1,5 la sută în conformitate cu obiectivele Băncii Naţionale a Moldovei (BNM). Reluarea programului susținut de către FMI ca o ancoră a politicilor fiscale şi monetare prudente va consolida în continuare cadrul macroeconomic pentru redresarea sustenabilă.
Consolidarea bugetului este preconizată să continue pe termen mediu. Preconizăm că deficitul fiscal va rămâne sub 2 la sută din PIB în 2014-17. Cu toate acestea, presiunile fiscale semnificative persistă. Cheltuielile salariale din sectorul public la nivel central, şi în special la nivel local, rămâne ridicat. Ineficiențele din sectorul educaţiei şi sănătății continuă să fie mari. Guvernul a întreprins reforme în vederea îmbunătăţirii compoziţiei cheltuielilor, în special în educaţie, însă încă multe mai urmează a fi realizate. Aceste ineficienţei limitează cheltuielile productive din infrastructură şi serviciile publice, şi risipesc resursele investiţionale limitate prea mult pentru a fi eficient. Republica Moldova rămâne, de asemenea, vulnerabilă la schimbările aferente preţurilor de import la energie cu efecte critice asupra cheltuielilor de asistenţă socială, precum şi asupra tarifelor, acumulării datoriilor şi arieratelor din companiile de utilitate publică.
Se preconizează că deficitul Contului Curent va rămâne la nivel de o singură cifră pe termen mediu, în timp ce riscurile de probleme în domeniul datoriei vor rămâne scăzute. Presupunând un efect pozitiv întârziat al reformelor structurale în curs de implementare, exporturile cu o mai mare valoare adăugată ar contribui la restrângerea dezechilibrului comercial în timp. Se preconizează că creşterea remitenţelor va fi modestă în perioada analizată. Se proiectează că ISD vor creşte treptat cu condiția că climatul de afaceri va continua să se îmbunătăţească. Actualizarea Analizei Comune FMI - Banca Mondială privind Sustenabilitatea Datoriei (2012) apreciază drept joase riscurile de probleme în domeniul datoriei. Sustenabilitatea datoriei publice și a celei garantate public (PGP) este cea mai sensibilă la şocul aferent creşterii producției, în timp ce datoria externă totală este cea mai sensibilă la şocuri unice de depreciere nominală.
Riscurile aferente perspectivei macroeconomice sunt substanţiale. În primul rând, o agravare a crizei datoriilor din zona euro ar putea submina exporturile Republicii Moldova şi fluxurile de remitențe. În al doilea rând, un şoc negativ al prețului la petrol ar putea încetini creșterea în continuare a Rusiei, ducând la o scădere semnificativă a remitenţelor din Rusia şi a exporturilor spre Rusia. În al treilea rând, un deficit mare structural al Contului Curent face Republica Moldova vulnerabilă la schimbările aferente sentimentelor donatorilor și investitorilor. În special, derapajele aferente implementării reformelor de politici macroeconomice şi structurale ar putea potenţial reduce sprijinul extern şi complica finanţarea deficitului. În al patrulea rând, sectorul agricol rămâne vulnerabil la condiţiile extreme meteorologice. În al cincilea rând, în timp ce indicatorii agregați privind performanța sectorului bancar indică tendinţe pozitive, există riscuri semnificative din cauza îngrijorărilor privind calitatea creditelor şi suficiența capitalului la Banca de Economii (BEM), o bancă unde proprietarul majoritar este statul și care are o importanţă sistemică2. Soluționarea dezordonată a problemelor de la BEM reprezintă un risc. Calitatea guvernării şi creditării părților afiliate rămân a fi riscurile potenţiale din sectorul financiar în general.
În pofida unui declin brusc al sărăciei în anii 2000, Republica Moldova rămâne una din ţările cele mai sărace din Europa. În baza pragului regional EAC al sărăciei de 5 dolari SUA/zi (Paritatea Puterii de Cumpărare (PPC)), 94 la sută din populație era săracă în 2002, însă aceasta s-a diminuat până la 55 la sută în 2011. Incidența sărăciei extreme (bazată pe pragul sărăciei PPC de 2,5 dolari SUA) a scăzut dramatic în aceeaşi perioadă de la 57 la sută până la 10 la sută. Atât zonele rurale cât și cele urbane au beneficiat de o reducere drastică a sărăciei, însă aceasta a avut loc mai rapid în regiunile urbane. Cu toate acestea, în baza pragului sărăciei regionale EAC, rata sărăciei Republicii Moldova este de două ori mai mare decât media EAC, sărăcia extremă fiind, de asemenea, semnificativ mai mare decât media regională.
Estimările sărăciei naţionale3, de asemenea, indică asupra unor tendinţe pozitive în reducerea sărăciei. Rapoartele publicate indică faptul că rata naţională a sărăciei a scăzut de la 30,2 la sută în 2006 până la 17,5 la sută în 2011. Reducerea sărăciei a fost deosebit de puternică pentru cei cu vârsta de peste 60 de ani, în special a celor care locuiesc în gospodării de o singură persoană, 75% dintre aceştia fiind femei.4 În perioada 2006-11, sărăcia extremă a scăzut de la 4,5 la sută până la 0,6 la sută. În baza cadrului curent macroeconomic, proiecţiile simple bazate pe inegalitatea constantă indică faptul că astfel de tendinţe pozitive în perioada SPT trebuie să continue.5
Figura : Linia de bază (2011) şi proiecţiile sărăciei (2012-17)
Performanța economică recentă din Republica Moldova a promovat prosperitatea partajată. Creşterea consumului păturii de jos a populației care reprezintă 40 la sută din populație a depăşit creşterea medie (estimările pentru perioada 2006-11 sugerează o creştere anuală totală în consum de 2,9 la sută în perioada de faţă, comparativ cu 5,8 la sută pentru 40 la sută din populația care reprezintă pătura cea mai de jos). Patruzeci la sută din populație reprezentând pătura cea mai de jos a populației tind să trăiască în zonele rurale, au gospodării mai mari şi au un nivel mai redus de educație. O analiză de descompunere denotă că evoluţia pieţei muncii a ajutat cele 40 la sută din populație reprezentând pătura cea mai joasă a populației majorând veniturile aferente forței de muncă. În schimb, evoluţia pieţei forţei de muncă nu a avut nici-un efect semnificativ statistic asupra populaţiei rămase. O constatare îngrijorătoare este că creșterea nivelurilor de educaţie au contribuit la creşterea a 60 la sută de top în distribuţie, însă, din punct de vedere statistic, au fost nesemnificative pentru 40 la sută din păturele cele de mai jos. Factorii de gen, captați după aspectul de gender al capului gospodăriei, par să nu aibă un rol semnificativ din punct de vedere statistic la explicarea creşterii oricărui grup.
