Resursele umane ale terrei

Repartiţia producţiei de petrol în principalele state producătoare ale Terrei

Nr. crt.	Ţara	Producţia (mil. T.)
		1978	1988	1996	1996 (% din total mondial)
1.	Arabia Saudită	422,3	245,5	428,8	12,8
2.	SUA	480,0	426,0	383,2	11,5
3.	Ex – URSS	572,5	650,0	351,6	10,3
4.	Iran	264,5	120,0	183,8	5,5
5.	Mexic	66,2	131,0	163,6	4,9
6.	Venezuela	115,7	86,4	162,4	4,9
7.	China	104,0	140,0	158,5	4,7
8.	Norvegia	17,0	55,7	156,6	4,7
9.	Marea Britanie	54,0	173,0	131,3	3,9
10.	Emiratele Arabe Unite	89,2	81,9	117,3	3,5

Sursa: Britannica Book of the Year 1990 (prelucrare); J.P.Allix, J.Soppelsa - Images de la Terre et des Hommes, Belin, Paris, 1981, p.136-138; Petroleum Economist, nr.9/1989, p.300 (prelucrare); Images économique du monde, Edition SEDES, Paris, 1998.

Repartiţia geografică a producţiei petroliere

Orientul Mijlociu şi Apropiat concentrează cea mai mare parte a rezervelor certe ale lumii şi are cea mai importantă pondere în producţie (fig. 1).

Petrolul exploatat în acestă zonă este în cea mai mare parte uşor şi foarte uşor, deci cu vâscozitate redusă, situat la adâncimi mici (în medie între 300 şi 2 000 m). Aceasta explică productivitatea mare a instalaţiilor de extracţie (700-1 000 t/zi) şi costul redus al acesteia. Acestor prerogative se asociază poziţia geografică favorabilă a exploatărilor, în proximitatea Golfului Persic până în platoul continental al acestuia, 35% din producţia mondială submarină fiind obţinută în această zonă.

Arabia Saudită, cea mai mare deţinătoare de rezerve certe din zonă şi lume, ocupă locul întâi şi la producţie.

Zăcămintele şi exploatările sunt concentrate în vecinătatea şi pe litoralul Golfului Persic. Mai important este marele câmp petrolier Ghawar, situat spre interior la 50-100 Km de ţărm, un zăcământ tipic cu structură anticlinală dispus pe o suprafaţă de peste 200 Km.p. şi cantonând peste 10 miliarde de tone petrol, constituind din acest punct de vedere unul din marile zăcăminte ale lumii. Exploatările mai importante se fac la: Ghawar, Haradh, Abqaiq şi Riyadh.

Litoralul Golfului Persic, între Dhahran (sud) şi Safaniyah (nord), reprezintă a doua zonă cu exploatări terestre şi submarine. Deosebit de productive sunt zăcămintele de la Ras Tannurah, Safaniyah şi Manifa, care dau peste jumătate din producţia submarină de petrol a Orientului Mijlociu.

Iranul - cea mai veche producătoare din zonă - şi-a scăzut simţitor producţia (de la 300 milioane de tone în 1973 la 120 milioane tone în 1988), ca o consecinţă directă a războiului purtat cu Irakul şi a unor măsuri protecţioniste proprii. În ultimii ani producţia înregistrează un reviriment (183,8 mil. tone în 1996).

Exploatările mai importante se fac în sud-vestul ţării în spaţiul dintre Munţii Zagros şi Golful Persic la Gurren, Marun şi Ahwaz. A doua zonă este situată la graniţa cu Irakul.

Importante magistrale de conducte leagă centrele de producţie cu rafinăria din Abadan şi cele de la Isfahan şi Teheran, precum şi cu terminalul situat în insula Karq (tabelul nr.4).

Irakul dispune de zăcăminte importante în nordul ţării, pe aliniamentul Mossul-Kirkuk-Khanaquin, care deţine cele mai mari rezerve ale ţării. Există exploatări şi în sud, în câmpurile petroliere: Rumaila, Mufthia şi Basrah până la Golful Persic, de unde zăcămintele se continuă în platoul continental.

Kuweitul - stat cu un teritoriu foarte mic (16 000 Km.p.), este unul din primii deţinători de rezerve şi producători ai lumii. Aici se află unul dintre cele mai productive zăcăminte ale lumii – Burgan - , situat în sudul ţării, în apropierea Golfului Persic.