Resursele umane ale terrei

Principalii crescător de oi şi producători de lână (1996)

Nr.crt	Ţara	Efectivul (milioane capete)	Cantitatea de lână (tone)
1	Australia	126,3	714 400
2	China	127,3	277 500
3	Noua Zeelandă	48,8	263 000
4	Rusia	25,8	94 100
5	Uruguay	19,9	74 000
6	Argentina	17,0	70 000
7	Marea Britanie	28,8	66 700
8	Africa de Sud	29,0	61 100
9	Pakistan	29,8	54 000
10	Iran	51,5	51 500

Sursă: Images économiques du monde 1998

Analizând repartiţia filaturilor de lână pe state se constată că Italia se situează pe primul loc, cu 540 500 tone fire de lână şi tip de lână în anul 1995.

Centrele tradiţionale ale industriei din Europa sunt situate la poalele munţilor Alpi (Biella şi Schie Venete, în nordul Câmpiei Padului); Basel (Elveţia), precum şi la Brno (Cehia), Braşov, Sibiu (România).

În Marea Britanie se menţin vestitele centre din Yorkshire (Bradford, Dewbury, Leeds, Huddersfield), în timp ce în Franţa - regiunea industrială a nordului Roubaix-Tourcoing şi a sudului Masivului Central (Nazarret). În Germania, industria lânii este concentrată în bazinul Rhur (MönchengIadbach), Saxonia Superioară, în Polonia (Varşovia), Belgia (centru Verviers), Spania (Barcelona), C.S.I. (Ivanovo, Briansk în Ucraina, Cernigov), Asia Centrală (Ashabad, Frunze), Transcaucazia, Tbilisi. Pe alte continente: în S.U.A. (Philadelphia, Woonsocket), Japonia (în aceleaşi centre ca şi industria bumbacului: Osaka, Nagoya, Yokohama), Turcia (Manisa), Algeria (Ain Beida), Afganistan (Kandahar).

Industria mătăsii naturale, materia primă fiind obţinută din gogoşile viermilor de mătase, este puternic concurată de fibrele sintetice, ajungând în unele state să fie înlocuită complet de fibrele sintetice. Industria mătăsii este dezvoltată în statele cu tradiţii în creşterea viermilor de mătase (China, Japonia, R.P.D.Coreeană şi Coreea de Sud, Italia).

Japonia producătoare şi exportatoare de borangic are numeroase întreprinderi de prelucrare a mătăsii naturale în insula Honshu: Nagoya, Kumanate, Gifu, Yokohama, ultimul fiind portul prin care se fac cele mai mari exporturi de mătase naturală.

R.P.Chineză este ţara originară a mătăsii naturale, renumită prin mătasea şi adevăratele opere de artă obţinute din mătasea naturală. Centrele sunt concentrate în China de Est şi de Sud-Est, renumite fiind centrele Shandong, Anyang, Lüda, Qingdao, Luoyang, Wuxi.

Alte ţări producătoare de mătase: Italia cu centrele Padova, Como, Florenţa; Franţa cu vestitul centru Lyon, prelucrând mătasea din import; S.U.A. cu statele New York şi New Jersey.

INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Industria alimentară | Repartiţia geografică a industriei alimentare pe Terra

Industria uleiului şi a altor substanţe grase

CUPRINS

Industria alimentară

Industria alimentară, extrem de diversificată, cunoaşte astăzi unul dintre cele mai alerte ritmuri de dezvoltare, ocupând, practic, după construcţiile de maşini, locul al doilea ca pondere în volumul total al producţiei industriale a Terrei.

Dublarea populaţiei Terrei în mai puţin de 35 de ani a implicat eforturi uriaşe pentru asigurarea resurselor de hrană şi, firesc, în reevaluarea noilor dimensiuni ale dezvoltării agriculturii mondiale, principalul furnizor de materie primă pentru industria alimentară.

Industria alimentară cunoaşte, mai ales în acest ultim sfert de secol, un avânt remarcabil nu numai în statele dezvoltate, ci şi în unele state în dezvoltare (Brazilia, India, Algeria ş.a.), sau în dezvoltare (Côte d’Ivoire, Mauritania ş.a.), care deţin importante resurse de materii prime.

Principalele cinci ţări europene: Marea Britanie, Franţa, Olanda, Elveţia şi Germania sunt, alături de S.U.A. şi Japonia, principalii investitori internaţionali din industria alimentară.

Marea Britanie, primul investitor european, este reprezentată printr-un mare număr de societăţi (Broke Bond, Alied Lyous, Rank Hovis, McDougall, Cadbury, Barisford, George Weston Holdings ş.a.) care operează, cu bune rezultate, în trei sectoare privilegiate: panificaţia (biscuiteria), băuturile alcoolice şi produsele alimentare diverse, în principal în S.U.A. şi Commonnwealth.

Franţa, cu mai puţine societăţi alimentare investitoare (Lesieur, Peroud - Ricard, Perrier ş.a.), are ca teren direct de intervenţie biscuiteria, băuturile alcolizate şi produsele lactate, operând de preferinţă în S.U.A. şi numeroase ţări europene.

Olanda, de asemenea cu puţine societăţi operatoare, s-a dirijat spre spaţiul european şi treptat spre cel american deţinând un important portofoliu în domeniul produselor grase, al berii şi al produselor lactate (Unilever, Heineken, Wessanen ş.a.).

Elveţia se sprijină pe doi piloni forţă în domeniul investiţiilor în străinătate, care operează, practic, pe toate continentele: Nestlé şi Jacobs-Suchard. Aceste două mari grupuri ale industriei alimentare au cele mai multe societăţi în Europa şi America de Nord, cu activităţi în sectoare bine definite: produsele alimentare pe bază de lapte şi cele de cofetărie (ciocolaterie).

Germania cu numeroase societăţi alimentare (Bahlsen, General Biscuits ş.a.) operează cu deosebire în Europa, în domeniul producţiei de ciocolată, biscuiţi şi produse de cofetărie.

Între alte ţări europene se detaşează Danemarca, ţară care se impune în domeniul produselor lactate şi al berii (United Breweries - Tuborg), cu acest ultim produs, de calitate superioară, impunându-se pe întreaga piaţă mondială.