Robert fawcett

James nu ştia ce să spună. Gule îi aştepta răspunsul încordată.

– Nu pot să rămân, zise; el domol. Viaţa mea nu este aici, dar mă voi gândi totdeauna la Kurdistan şi la tine, Gule. Mi ai salvat viaţa...

Ea îl respinse cu brutalitate şi se ridică împotriva lui, furioasă la culme, - Da, ţi am salvat viaţa, bombăni ea. Şi viaţa asta îmi aparţine. Dacă nu rămâi, am să te ucid.

James crezu că îşi va pune ameninţarea în practică imediat. Ţeava puştii se ridică ameninţătoare şi pericu­loasă. Gule ţinea degetul pe trăgaci. James se feri să mişte, încet, femeia lăsă arma în jos şi zise sumbru:

– Încă n ai părăsit Kurdistanul. Voi lăsa totul în seama lui Dumnezeu. Puţin mai târziii, când vei trece fron­tiera, dacă o stea va traversa cerul, vei muri.

Se îndepărtă fără să mai spună nici un cuvânt. James privi cum apăreau zorii. Se simţea prins într un joc im­placabil care îl depăşea. Nimeni şi nimic nu o putea face pe Gule să se răzgândească.

Gule urcă în maşină şi porni motorul. James se aşeză lângă ea. Porniră, ceva mai departe o vulpe traversă dru­mul, Urcau încet serpentinele trecătorii Şinok. În vârf tre­cuseră pe lângă postul irakian abandonat de multă vreme. Iranul era la mai puţin de o milă. Auzind zgomotul mo­torului, câţiva kurzi ieşiră din clădire şi îşi agitară puştile în semn de bunvenit.

– Aici se termină Kurdistanul, şopti Gule.

Era o constatare şi totodată o ameninţare voalată. Aici putea să se.termine şi viaţa lui James...

Land-Rover ul coborî serpentinele trecătorii. În curând farurile luminară o barieră - frontiera iraniană. Gule opri la vreo zece metri. Un. jeep, cu farurile în poziţie de sem­nalizare, aştepta de cealaltă parte. CIA anunţase Secu­ritatea iraniană de sosirea preţioşilor vizitatori.

James coborî primul după ce îl trezi pe Victor Rubin, Kurdul nu mişca. Pe el nu l interesau toate astea. Gule coborâse şi ea cu arma în mână. Victor Rubin îi întinse mâna şi ea i o strânse cu un zâmbet încremenit, fără fă pară că aude mulţumirile americanului.

Femeia se uita spre cer.

James se apropie de ea.

•- La revedere, Gule. • Nu ştia ce altceva să i spună. Ochii femeii îl priviră o clipă tulburaţi de o melancolie de nedescris.

– La revedere, răspunse ea.. Trecu o secundă interminabilă, apor James se întoarse cu spatele şi porni spre frontieră. Înainta încet având grijă să nu fie pe aceeaşi linie cu Victor Rubin. Lângă barieră îi aşteptau doi ofiţeri din Securitatea iraniană.

James, fără să vrea, se uită Ja cerul care devenea roz în spatele Iui. Dar stelele se vedeau încă foarte clar. Nu­măra metrii. Nu întoarse capul nici măcar o dată, neştiind clacă Gule se mai afla încă acolo. Nu auzise motorul Land- Rover ului.

Nu mai avea decât un metru până la barieră când o dâră graţioasă se lăsă.spre orizont, spre crestele mun­ţilor, O stea căzătoare a cărei strălucire se prelungi pe re­tina lui aproape încă o. secundă după'ce dispăruse.

Instinctiv, toţi muşchii spatelui i se încordară şi se opri. Sigur, ar fi putut să se arunce Ia pământ, clar chiar şi aşa, de la o asemenea distanţă o puşcă de asalt nu ierta.

Mai avea un pas şi ajungea la barieră. Victor Rubin o trecuse deja. Americanul se întoarse şi îl văzu pe James stând în loc.

■- Ce faci? îi zise el. Vino.

James aştepta. Deodată îşi aminti ce i spusese o dată' Djemal. Un kurd nu trage niciodată în spate. Putea să treacă bariera în deplină siguranţă. Gule nu va trage.

O fracţiune de secundă se văzu din nou la picioarele spânzurătorii. Totdeauna trebuie să mergi la esenţa lu­crurilor. Se întoarse încet şi rămase nemişcat în lumina farurilor jeepului iranian.

Gule nu se mişcase din loc. Cu arma la şold, semăna cu o statuie războinică. Din păcate era prea departe ca să i vadă expresia ochilor. James ridică încetişor mâna dreaptă şi o flutură, în semn de rămas bun.

În spatele lui, Victor Rubin îi strigă din nou:

– - Ce mai aştepţi?

James numără în gând până la douăzeci. Silueta fe­meii se mişcă imperceptibil şi James îşi stăpâni tentaţia de a face un salt într o parte. Dar Gule lăsase arma în jos, - Vin, strigă James, lăsându se în jos să treacă pe sub barieră, Gule nu se mişcă din loc până când jeepul nu se. Înde­părtă de cealaltă parte a frontierei. Când urcă din nou în Land-Rover, kurdul nu îndrăzni să o întrebe de ce avea ochii plini de lacrimi.

3 - Irak Teroarea Kurdă

* *

Reclama luminoasă a agenţiei Aeroflot de pe Saadun Street, cu litere ruseşti şi arabe, îşi aprinsese neoanele când James ieşi de la cinematograful Atlas. Ruşii aveau cea mai luxoasă agenţie dintre toate companiile aeriene.

Avea certitudinea că e supravegheat, dar nu putea să şi identifice urmăritorul. Se grăbea să ajungă la hotel şi să înveţe pe de rost conţinutul mesajului. În buzunar avea pur şi simplu dinamită.

Luând cheia de la recepţie, aproape că se lovi de tâ­năra franţuzoaică care dirija cvartetul, întâlnită la se­rata diplomatului pederaşt. Discuta cu portarul şi James o auzi cerând o maşină cu care să exploreze ruinele: de la Ninive.

– Poimâine seară plec la Beirut, explica ea, şi aş vrea să mai văd şi altceva decât Bagdadul.

* *

Urletul avionului care sosea razant acoperi ordinele colonelului Mokhless. James îi trase o lovitură de cap l călăului şi se aruncă la pământ. Îi venea să strige de \ bucurie. Nu numai Victor Rubin avea toate şansele să fie salvat, ci şi el, datorită execuţiei grupate! Când pu­nea la cale această combinaţie delicată, nici prin minte nu i trecea că el va fi primul ei beneficiar. Aşadar planul în­cepea să se realizeze. Chiar dacă nu scapă, era totuşi ceva extraordinar.

>. Pântecele argintiu al avionului trecu ca un fulger pe deasupra curţii. Aproape în aceeaşi clipă o parte a zidu­lui de incintă păru că se volatilizează într o jerbă de praf alb şi ocru. Fără energie, câţiva soldaţi cu şepci ro­şii îşi îndreptară armele spre cer. Alţii se ascunseră. Că­lăul se scutură.

Colonelul Mokhless era atât de uluit încât nu se gândi să şi scoată pistolul. Urlă un ordin şi James văzu cum îşi schimba poziţia mitraliera din postul de pază. Chiar în acel moment avionul se întorcea.

1 — Azi DGSE (Direcţia Generală a Siguranţei Externe), de­numire pe care o au din 1982 serviciile de spionaj şi contraspionaj franceze (n.t.).

2 _ 1 dinar = 1000 fiii (n.a.).

3 *

Taxiul îl lăsă pe James la o sută de metri de intrarea în clădirea care adăpostea radioul şi televiziunea. Santi­nele înarmate alungau fără nici un fel de discuţie toate vehiculele care voiau să oprească în faţa intrării. Din mo­tive de securitate.

James era stăpânit de o senzaţie ciudată de stinghe­reală. După moartea colonelului Akmat se aştepta ia o năvală a agenţilor secreţi.