Răzvan alexandru petre

Capitolul II: Etapele conștiinței umane

IV. LUMEA MATERIALĂ sau a FAPTELOR

[...] Una din erorile cale mai răspândite pe Terra a fost cea de a spune că viața materială este singura realitate.

Dacă vreți să înțelegeți ce înseamnă ascensiunea spre Conștiința Cosmică, eliberarea definitivă în Lumina eternă, trebuie să eliminați această iluzie. Toate detaliile despre alte lumi pe care vi le ofer au fost experimentate de mine pas cu pas. Ele sunt realități concrete în care gândiți, judecați, comparați cu toată luciditatea; reflectați, observați și deduceți cu toate facultățile voastre; vă folosiți de toate percepțiile pentru a vă verifica observațiile. Nu, Invizibilul nu este o lume a visării, iar evoluția este o certitudine solidă. [...]

Primei lumi, sau Lumea Faptelor, îi corespund trei diviziuni generale: Fapte, Legi, Principii. Rolul său principal este de a pune în evidență fenomenele, care sunt prima schiță a Formelor.

Nota traducătorului – Prima și a doua Lume stau sub dominația Formelor. A treia Lume este mai abstractă.

Substanța comprimată a Universului nostru evoluează prin coborârea de la Principii la Fapte și determină Legile în virtutea cărora putem reproduce aceleași fenomene în Spațiu-Timp.

În viața terestră, omul este ghidat mai ales de senzații. Ele îi oferă primele lecții pentru a înțelege calitățile substanței. Dorind să reproducă calitățile care îi sunt favorabile, el găsește „legile” care le reglează și astfel își dezvoltă intelectul.

Antrenat în curentul cosmic al Evoluției, omul progresează prin viață socială. Prin uniunea de interese, el învață să-și ajusteze dorințele după „legile” morale. Aceste legi îl fac să găsească un Bine și un Rău particular, și va căuta să evite toate formele răului, toate felurile de suferință.

Dezechilibrele, dezordinile dureroase din sistemul social îl vor face să caute cauzele profunde. Așa se nasc religiile și filozofiile. Ele înfățișează necesitatea evoluției, a progresului către fericire. Ființa umană începe să discearnă Ordinea și Armonia naturii. Își fac apariția „Legile” universale ale echilibrului, raporturile fundamentale, invariabile din sânul Unității.

Deci omul pământean trăiește mai ales prin dorințe. Trăirea acestora îl conduce către înțelegerea Legilor ce produc fenomenele, legile necesare progresului social, legile generale ale principiilor vieții. [...]

Concluzie: În lumea materială domină fenomenele. Aceste Fapte sunt provocate de proiecția Principiilor Universului. Acestea din urmă sunt adaptate prin acțiunea Legilor, care fac legătura cu Timpul și Spațiul terestru.

Fința umană își dezvoltă în sine un principiu al Unității: Conștiința. Această conștiință se întărește prin înțelegerea punctelor de echilibru ale Unității, care sunt Legile, Legi care unesc Principiile de Fapte: legi științifice, legi morale, legi naturale, prin care se exprimă Armonia Naturii.