Secolele XI-XIV

Cumania et Brodnic terra illa vicina ca teritorii unde arhiepiscopul de
Strigoniu fusese împuternicit ca legat apostolic²⁵². O parte a acestor
teritorii fuseseră incluse în cadrul episcopiei cumanilor. învecinarea
brodnicilor cu regatul ungar şi cu cumanii este reconfirmată în anul
1250 de scrisoarea lui Bela IV către Inocenţiu IV, unde se arată că la
îasantul Ungariei trăiau rutenii, cumanii şi brodnicii şi că înainte de
invazia mongolă Rusia, Cumania, Brodnic şi Bulgaria fuseseră supuse
„m mare parte" regatului său²⁵³. ,

. ^conţiriutul acestor date reiese clar că grupuri ale brodnicilor ^ae stabiliseră în sudul Moldovei. Pătrunderea lor spre regiunile est-car-

patice avusese loc, se pare, încă în ultima parte a secolului al XH-lea. In acest sens elocventă este menţionarea într-un discurs atribuit lui Nicetas Choniates a bordonilor, o ramură a taurosciţilor (oi ex Bop-S6vt]c ... xâiTaupoc7xoQxSv'a7uo(7TOx8e<;), în legătură cu ajutorul dat de aceş­tia şi de sciţi (Sxu&ai) vlahilor şi bulgarilor, la scurtă vreme după de­clanşarea răscoalei antibizantine în anul 1185²³⁴. Aşa cum au căzut de acord majoritatea specialiştilor, bordonii ar reprezenta numele deformat al brodnicilor, în vreme ce denumirea de sciţi ar fi fost aplicată cu­manilor²⁵⁵.

Brodnicii (Bp«ahhmh, Kpo^hhkh, Epoahhhh, BpoHHHK'h) sînt amin­tiţi şi în cronicile ruseşti în legătură cu diferite evenimente din Europa Răsăriteană. In anul 1147²⁵⁶ (după alte letopiseţe în 1146)²⁵⁷, precum şi în 1216²⁵⁸, se aflau în serviciul cneazului de Suzdal, care îi folosea în războaiele cu ceilalţi principi ruşi. în lupta de la Kalka (1223), brodnicii în frunte cu voievodul lor Ploscînea au trecut de partea mongolilor, trădîndu-1 pe cneazul kievian Mstislav²⁵⁹. După această bătălie brodnicii nu mai sînt menţionaţi în cnezatele ruseşti, de unde au trebuit pro­babil să plece spre regiunile est-carpatice datorită discreditării lor în urma acţiunii reprobabile de la Kalka.

Problema originii etnice a brodnicilor a fost şi rămîne încă extrem de controversată. Ei au fost consideraţi slavi seminomazi de felul ca­zacilor de mai tîrziu²⁶⁰, români²⁶¹, cerkesi²⁶², obezi sau kasogi^2KÎ, ber-ladnici²⁶⁴, pecenegi²⁶⁵, be'rendei²⁶⁶, abodriţi sau predenecenţi²⁶⁷, chazari amestecaţi cu ruşi²⁶⁸, o populaţie mixtă compusă din elemente slave, româneşti şi turce²⁶⁹ sau numai slave şi româneşti²⁷⁰ etc. Aceste ipoteze în legătură cu identificarea brodnicilor se bazează în general pe argu­mente neperemptorii şi sînt greu de acceptat. Utilizarea informaţiei letopiseţelor, din care se deduce că voievodul Ploscînea ar fi fost creş­tin, în încercarea de determinare etnică a brodnicilor nu este de prea mare ajutor în acest sens, avînd în vedere că religia creştină fusese adoptată de foarte multe popoare din răsăritul Europei, inclusiv de unele triburi seminomade.

Emiterea părerii că brodnicii ar fi români se datoreşte îndeosebi unei transcrieri eronate făcute de editori textului bulei papale din 1222, unde se confirmă donaţiile lui Andrei II către teutoni. In bula amintită, în loc de ad terminos Prodnicorum, cum apare şi în actul regelui Andrei II din acelaşi an, ale cărui pasaje le reproduce întocmai, s-a inserat — în mod greşit însă — ad terminos Blacorum²¹¹, ceea ce, potrivit unor interpretări, însemna echivalenţa între etnonimele în discuţie. Deşi inad­vertenţa de transcriere a fost remediată în alte ediţii de documente²⁷², ipoteza similitudinii brodnicilor cu românii nu a fost părăsită, ignorîn-du-se faptul că în cele două acte din anul 1222 este amintită şi terra Blacorum. Desemnarea unui popor prin două nume diferite în cadrul aceluiaşi document ar fi fost evident fără sens²⁷³. Dacă brodnicii ar fi fost români, desigur că Nicetas Choniates nu le-ar fi atribuit în dis­cursul său numele de bordoni, ci pe acela de vlahi, denumire sub care românii sînt de nenumărate ori menţionaţi în cronica sa, ca şi în cele­lalte izvoare contemporane dealtfel.

Din datele care ne stau la dispoziţie rezultă legăturile strînse ale brodnicilor cu cumanii: la est de Carpaţi teritoriile lor se învecinau; în

10 — Moldova In secolele XI—XIV.