Secolele XI-XIV

1146 (1147) şi 1186 participă împreună la aceleaşi expediţii, iar în 1223 ajung în tabere diferite. Spaţiul uriaş de-a lungul căruia sînt semnalaţi brodnicii — între sudul Moldovei şi cnezatul Suzdalului fiind peste o mie de kilometri — ne arată că ei duceau o viaţă seminomadă sau nomadă ca şi cumanii. Semnificativ în acest sens este, dealtfel, şi numele lor, format prin substantivizarea verbului dpodumb (=a pribegi., a rătăci), nume care etimologic ar avea sensul de pribegi, hoinari-¹*. Tovărăşia cumanilor şi preferinţa brodnicilor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care în primul sfert al mileniului al II-lea erau locuite îndeosebi de neamurile turce, ar pleda pentru apartenenţa lor, la fel poate ca şi a berladnicilor, la familia populaţiilor de origine tu­ranică.

NOTE

1. 
   DAI, p. 166—167.
   

1. 
   Ibidem, p. 166—167_A 174—177; Annales Fuldenses, în MGH, S, I, 1826,
   p. 412—413; Reginonis Chronicon, ibidem, p. 600 (unde evenimentele sînt datate
   în mod eronat în anul 889). Cf. şi G. Gyorffy, Sur la question de Vetablissement
   des Petchen'egues en Europe, în Acta Orientalia, XXV, 1972, 1—3, p. 233—292.
   

³ Hudud al-'Alam, The Regions of the World. ed. V. Minorsky, Londra, 1937,
p. 160.

⁴ DAI, p. 146—169.

^b J. Marquart, Osteuropaische und ostasiatische StreifzUge, Leipzig, 1903. p. 65.

⁶ PVL, I, p. 31.

⁷ Theophanes continuatus, Chronographia, ed. Im. Bekker, Bonn, 1838, p. 387,
389—390; Symeonis Magistri Annales, ibidem, p. 722, 724; Georgii Monachi Vitae
imperatorum recentiorum, ibidem, p. 879, 882; Nicolai Constantinopolitani archie-
piscopi Epistolae, în PG, CXI, 1863, col. 71—74; Leonis Grammatici Chronographia,
ed. Im. Bekker, Bonn, 1842, p. 293, 296; Skylitzes, p. 201—205; Kedrenos, II,
p. 286—288; Joannis Zonarae Annales, în PG, CXXXV, 1887, col. 85—88; PVL,
I, p. 31—32; II, p. 282—283.

⁸ J. Marquart, op. cit._% p. 61—63. Cf. şi Macoudi, Les Prairies d'or, ed.
C. Bărbier de Meynard şi P. de Courteille, II, Paris, 1863, p. 58—64, unde etno­
nimele sînt transcrise în mod diferit: Yadjni, Bedjgards, Bedjnak şi Newkerdehs.

⁹ J. Marquart, op. cit., p. 63.

¹⁰ Ibidem, p. 64, 67—68, 143. Cf. şi C. D'Ohsson, Des peuples du Caucase
et des pays au nord de la mer Noire et de la mer Caspienne dans le dixieme
sfecle. Paris, 1828, p. 258—259.

¹¹ I. Bozilov, Les Petchenegues dans l'histoire des terres du Bas-Danube, în
Etudes balkaniques, 3971, 3, p. 172—173; idem, Bt.ieapun u ne—1018),
în HcmopimecKu npezmd, XXIX, 1973, 2, p. 47—51.

¹² DAI, p. 56—57. Pentru datarea acestei misiuni, cf. DAI-Commentary, p. 16
(Gy. Moravcsik).

¹³ DAI, p. 168—169, 174—175, 182—183.

¹⁴ J. Marquart, op. cit., p. 65.

FHDR, II, _p. Q98—699. Denumirea de daci a fost atribuită pecenegilor si in izvoare de la începutul secolului al XlII-lea. Cf. Magistri Vincentii Chro-^mc°n Polonotrutn, în MPH, II, p. 253, 286.

Pramene z dejinăni Vel'kej Moravy, ed. P. Ratkos, Bratislava, 1964, p. 340.

^PVL, I, p. 33—34; SPL, p. 98—99. Potrivit părerii unor istorici, expediţia ^{r tlE}>vut loc în anul 943. Cf. N. I. Polevoi, O dame emopozo noxoda Mzopa na epenoe u ^O(7₉ PyfCKux Ha Eepdaa, în VizVrem, XIV, 1958, p. 138—142, 147.

akyhtzes, p. 288—290; Kedrenos, II, p. 384—386; Zonaras, col. 135—130.

147

²⁰ PVL, I, p. 47—48; NPL, p. 118—119, 438; SPL, p. 106—107.

²¹ A. Nagy, Eger kornyeki es Tiszavidâki besenyo telepiilesek a X.—XI.
szăzadban, în Az Egri Muzeum evkb'nyve, VII, 1970, p. 131. Pentru stabilirea lui
Thonuzoba, cf. P. Magistri qui Anonymus dicitur, Gesta Hungarorum, ed. A. Ja-
kubovich—D. Pais, în SRH-Szentpetery, I, p. 116—117.

²² Anonymus, p. 113—114. în privinţa veridicităţii acestei informaţii s-au ex­
primat anumite îndoieli. Cf. H. Gockenjan, Hilfsvolker und Grenzwăchter im
mittelalterlichen Ungarn, Wiesbaden, 1972, p. 97.

²³ Legendae S. Stephani regis, ed. E. Bartonick în SRH-Szentpetery, II,
p. 398, 425—426.

²⁴ Ibidem, p. 389, 397, 423.

²⁵ Chronicon Henrici de Miigeln, ed. E. Travnik, în SRH-Szentpetery, II,
p. 109—111.

²⁶ Skylitzes, p. 309; Kedrenos, II, p. 412.

²⁷ Skylitzes, p. 356; Kedrenos, II, p. 465—466.

²⁸ Skylitzes, p. 373 (unde editorul, Hans Thurn, datează evenimentele în
anul 1025); Kedrenos, II, p. 483.

²⁹ Skylitzes, p. 385, 397, 399; Kedrenos, II, p. 499, 512, 514—515. Cf. şi FHDR,
III, p. 143—151; Diaconu, Les Petchenegues, p. 39—49. Invazia pecenegilor din
Moesia la care se referă Glycas (cf. Michaelis Glycae Annales, ed. Im. Bekker,
Bonn, 1836, p. 584), atribuită în FHDR, III, p. 167, epocii lui Roman I Lacapenos
(cea 943), este de fapt cea din 1032/1033 din vremea lui Roman III Argyros.

³⁰ Skylitzes, p. 457; Kedrenos, II, p. 584. Cf. şi Diaconu, Les Petchenegues,
p. 50—52.

³¹ PVL, I, p. 87—89.

³² Thietmari Chronicon, în MPH, I, p. 292, 317. Participarea pecenegilor (Pin-
cinaki) la conflictele ruso-poloneze este menţionată şi de Gallus (Chronicon, în