passim.
27 V. Spinei, Informaţiile istorice despre populaţia românească de la est
de Carpaţi în secolele XI—XIV, în AIIAX, XIV, 1977, p. 7.
28 Paltrami seu Vatzonis Chronicon Austriacum, în SRA, I, col. 713; Ano-
nymi Leobiensis Chronicon, în ibidem, col. 815; Chronicon Claustroneuburgense,
în RAS, I, p. 84; Gombos, Catalogus, I, p. 506 (Chronicon Austriacum anonymi),
777 (Continuatio Sancrucensis II).
28 Chronicon monasterii Mellicensis, în SRA, I, col. 239; Chronicon Salisbur-gense, în ibidem, col. 356; Anonymi Leobiensis Chronicon, col. 815—816; Matthaeus Parisiensis, IV, 1877, p. 131; Chronicon Claustroneuburgense, p. 83, 85; Hurmuzaki, Doc, I, p. 192; Rogerius, p. 49—50, 89—90.
30 Răsid od-Din, II, p. 45; Tiesenhausen, II, p. 38.
31 Rogerius, p. 33, 72.
32 Hurmuzaki, Doc, I, p. 429; Bull. Franc, III, p. 347—348.
33 Annales Frisiacenses, p. 65 (Notiţa de la Echternach).
34 Gombos, Catalogus, II, p. 1332 (Iohannes Longus de Ypra, Chronica mo
nasterii s. Bertini); Bruchstilcke aus der Weltchronik des Minori ten Paulinus von
Venedig (I. Recension), 1, ed. W. Holtzmann, (Texte zur Kulturgeschichte des Mit-
telalters, 3), Roma, 1927, p. 29; Marinus Sanutus, p. 214 (unde evenimentele sînt
datate eronat în anul 1230). Pasajul din lucrarea lui Marino Sanudo cel Bătrîn
a fost relevat pentru prima oară în istoriografia românească încă la începutul
secolului al XVIII-lea de către Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a rovnano-
moldo-vlahilor, ed. Gr. G. Tocilescu, Bucureşti, 1901, p. 447—448, 465.
35 Gombos, Catalogus, I, p. 127 (Annales Erphordenses).
36 Pasajul a beneficiat de traducerea unor reputaţi specialişti: C. D'Ohsson,
op. cit., II, p. 628; Tiesenhausen, II, p. 38; E. Bretschneider, op.' cit., I, p. 330;
P. Pelliot, Notes sur Vhistoire de la Horde d'Or, Paris, 1949, p. 153; V. Minorsky,
Caucasica III. The Alan capital Magos and. the Mongol campaigns, în Bulletin
of the School of Oriental and African Studies, University of London, XIV, 1952, 2, p. 227; Răsid od-Din, II, p. 45; A. Decei, L'invasion des Tatars de 1241/1242 dans nos regions selon la Djami ot-Tevarikh de Fazi ol-lah Răsid od-Din, în RRH, XII, 1973, 1, p. 103.
37 P. Pelliot, Notes..., p. 153, considera că prin Kara-Ulagh ar fi desemnată
Moldova, iar prin Ulagh, Ţara Românească. La rîndul său, A. Decei, op. cit.,
p. 117, presupunea localizarea Kara-Ulagh-ilor în regiunea munţilor Vrancea sau
a Buzăului.
38 Onciul, Originile, p. 612—613, nota 56; A. Decei, op. cit., p. 119.
39 Io. Aventini Annalium Boiorum libri VII, Basileae, 1615, p. 419.
40 CynpacAbCKiu cnucoKb, în PSRL, XVII, S.-Peterburg, 1907, col. 26.
41 Hus. let., p. 339.
42 Ipat. let., p. 180; BoAbiHCKO — raAuiţKan Aemonucb, ed. A. S. Petruşevici, I,
Lwow, 1871, p. 64.
43 Rogerius, p. 35, 49—50, 74, 39—90.
44 Ist. Rom., II, p. 126; R. Schilling, Cu privire la cele mai vechi informaţii
scrise despre cnejii români, în Apulum, VIII, 1970, p. 41—19.
45 G. Strakosch-Grassmann, op. cit., p. 158—159; A. Decei, «Canesii» călu
gărului Rogerius, în Omagiu lui Ioan Lupaş la împlinirea vîrstei de 60 de ani,
Bucureşti, 1943, p. 211—220, unde se găsesc şi ample indicaţii bibliografice re
lative la această problemă. S-a formulat şi presupunerea că mongolii au instituit
cneji după modelul celor români. Cf. Iorga, Histoire, UT, p. 147—148; Şt. Pascu,
Dostları ilə paylaş: |