Secolele XI-XIV

Ist. Rom., II, p. 170; Şt. Pascu, Voie­
vodatul Transilvaniei, I, Cluj, 1971, p. 470. Cf. şi C. Cihodaru, Tradiţia..., p. 21,
40, unde se consideră că în letopiseţele slavo-române Sas a fost confundat cu
Bale, ceea ce nu se poate accepta, între altele şi pentru motivul că în documente­
le maramureşene Sas este menţionat cu titlul de voievod (cf. Mihalyi, p. 65;
R. Popa, Ţara Maramureşului..., p. 198).

¹³⁸ Mihalyi, p. 56; DRH, D, I, nr. 43.

¹³⁵¹ Thuroczi, p. 196; Chron. Bud., p. 337; Chron. Dub., p. 201.

¹¹⁰ Cf. nota 137.

iu Thuroczi, p. 196. Cf. şi Chron. Bud., p. 338; Chron. Dub., p. 201 (unde în loc de Olachorum se află forma Vlachorum).

¹⁴² Gr. C. Conduratu, op. cit., p. 281; I. Bogdan, Originea voievodatului la români, în Scrieri alese, ed. G. Mihăilă, Bucureşti, 1968, p. 173; D. Onciul, Fazele dezvoltării istorice a poporului şi statului român, în SI, II, p. 313; I. I. Nistor, Istoria..., p. 29; Giurescu, Ist. rom., I, p. 380; C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, op. cit., p. 276; Al. Doboşi, Geschichtlicher Abriss iiber die Rumănen in Mara­mureş, Bucureşti, 1940, p. 13; Al. Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940, p. 52; Moisescu, Catolicismul, p. 38—40; L. Makkai, în Geschichte der Ru­mănen, ed. L. Gâldi şi L. Makkai, Budapesta, 1942, p. 60; I. Moga, op. cit., p. 70; G. I. Brătianu, Rumănische Einheit, Bucureşti, 1944, p. 131; Şt. Ştefănescu, „întemeierea"..., p. 51; Ist. Rom., II, p. 170; P. Binder, op. cit., p. 51; Istoria RSS Moldoveneşti, I, p. 93; Panaitescu, Introducere, p. 320—322; R. Popa, Ţara Maramureşului..., p. 246; Şt. Pascu, Voievodatul..., p. 470; S. Columbeanu, Cne­zate şi voievodate româneşti, Bucureşti, 1973, p. 134; P. F. Parasca, TloMimum eemepcKoeo Kopo.ieecmea s BocmoHHO.u npuKupnanwe u o6pa3oeaHi:c Mo.idaecKozo (peoda.ib-hozo eocyihipcmsa, în Kapnamo — JJynaucKue xmjm e cpednue eem, Chişinău, 1975, p. 48; N. A. Mohov, în Mo.idoeaHe, ed. I. S. Grosul, A. M. Lazarev, V. S. Zelenciuk, Chişi­nău, 1977, p. 27; N. Grigoraş, Ţara..., p. 26—27.

¹¹³ Mibalyi, p. 19; A. Bunea, încercare de istoria românilor pînă la 1382,
Bucureşti, 1912, p. 169; G. Mihalyi, op. cit., p. 28; C. Cihodaru, Tradiţia...,
p. 20—21; Ş. Papacostea, Lupta pentru independenţă în istoria poporului român:
premisele medievale, în Transilvania, VI (LXXXIII), 1977, 5, p. 28; A. A. Bolşa-
cov—Ghi-npu, op. cit., p. 112.

¹¹⁴ Şt. S. Gorovei, îndreptări. .., p. 115, 119; idem, Cu privire.... p. 343.

¹⁴⁵ J. Niemczewski, Untersuchung des polnischen Oberhoheitsrechtes uber
die Mold'iu, Leipzig, 1872, p. 16. Pentru anul 1365 optează şi M. Dinic, în Cam -
bridge medieval history, IV, ed. J. M. Hussey, Cambridge, 1966, p. 561.

¹⁴⁶ Mihalyi, p. 56—58; DRH, D, I, nr. 43.

¹⁴⁷ P. Popa, M. Zdroba, op. cit., p. 18, 21; R. Popa, Ţara Maramureşului. ..,
p. 245.

^14S O. I. Brătianu, Les assemblees d'Etats et Ies Roumains en Transylvanie, în Revun des etudes roumaincs, XIII—XIV, 1974, p. 25; Şt. Ştefănescu, Demo­grafia, dimensiune a istoriei, Bucureşti, 1974, p. 63—64; Ş. Papacostea, Lupta..., p. 28; id.?m, La fondation de la Valachie et de la Moldavie et les Roumains de Transylvnnie: une nouvelle source, în RRH, XVII, 1978, 3, p. 3PG şi urm.

¹⁴⁹ Hurmuzaki. Doc, I, 2, p. 120—122; Urkundenbuch, II, p. 256—259.

22 — Mold-'va Ui secolele XI—XIV

.338

J⁵⁰ Hurmuzaki, Doc, I, 2, p. 109—110.

¹⁵¹ Cf. nota 149.

1⁵² Hurmuzaki, Doc, I, 2, p. 132.

¹⁵³ Ş. Papacostea, La fondation.. ., p. 402—406. Izvorul publicat integral ele
13 Lasic, Fr. Bartholomaei de Alverna, Vicarii Bosnae 1367—2407, quaedam ship-
ta hucusque inedita, în Archivum Franciscanum historicum, 55, 1962, 1—2, p. 74—"fi

¹⁵⁴ Mihalyi, p. 55.

im Miron Costin, Cronica Ţărilor Moldovei..., p. 207; D. Cantemir, op. cit., p. 53 şi 57, nota 15; Şt. Bezdechi, Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanu, Cluj—Sibiu, 1944, p. 102.

¹⁵⁶ A. Decei, Problema colonizării turcilor selgiucizi în Dobrogea secolului
al XHI-lea, în Relaţii romăno-orientale, Bucureşti, 1978, p. 180—181.

¹⁵⁷ D. Onciul, Dragoş. . ., p. 122.

îs» l. Wyrostek, Rod Dragow—Sasow na Wegrzech i Ruşi Halickiej, Craco­via, 1932, p. 27 şi urm.; N. Drăganu, Românii în veacurile IX—XIV pe baza toponimiei şi onomasticii, Bucureşti, 1932; P. Râmneanţu, Problema iradierii ro­mânilor din Transilvania şi Principatele Române, Cluj, 1946; Şt. Meteş, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII—XX, Bucureşti, 1971.

¹⁵⁹ A. V. Boldur, Istoria Basarabiei. Contribuţii la studiul istoriei români­lor, I, Chişinău, 1937, p. 157—159; idem, Întemeierea Moldovei, în Studii şi cer­cetări istorice, XIX (II, ŞN), 1946, p. 183—193.

^lt0 Şt. Ştefănescu, Demografia. .., p. 45 şi urm.

¹⁶¹ Fejer, Codex, IX, 3, p. 452—454.

¹⁶² Iorga, Histoire, UI, p. 257.

¹⁶³ Hurmuzaki, Doc, I, 2, p. 92—93; DRH, D, I, nr. 42.

¹¹³⁴ M. Holban, op. cit., p. 12 şi urm; V. Gjuzelev, M3 ucmoptifima 'na BT>Âeapuii npe3~1358 u 1365 e., în HcmopiiHecKU npeaAed, XXXI, 1975, 3, p. 106—110.

^1B5 Chron. Bud., p. ^33; Chron Duh., p. 191; Thuroczi, p. 196: Wayvodae vero, qui per Olachos ipsius regni eliguntur, se esse vasallos regis Hungariae profitentur; ad homagium praestandum obligantur, cum censu persoluere con-sueto.

^ltib' In actul emis de Carol IV de Luxemburg la 14 martie 1372 Moldova (Waywodatus Muldaviae) este menţionată în orbita dominaţiei ungare. Cf. Mo-numenta historica Boemiae, II, ed. G. Dobner, Praga, 1768, p. 386—387.

¹⁶⁷ Luccari, p. 105.

¹⁶⁸ I. C. Băcilă, Hotarul de apus al Moldovei, în Buletinul Societăţii Regale
Române de Geografie, XLI, 1922, p. 40—43.

ira iorga, Histoire, III, p. 253; L. Elekes, Die Anfănge der rumănischen Ge-sellschaft, în AECO, VII, 1941, 4, p. 385—387; G. I. Brătianu, Les rois de Hongrie et les Principautes Roumaines au XlVe sVecle, în BSH, XXVIII, 1947, 1, p. 86— 87; M. Holban, Contribuţii la studiul raporturilor dintre Ţara Românească şi Ungaria angevină, în Studii, XV, 1962, 2, p. 338—341.

¹⁷⁰ Hurmuzaki, Doc, I, 2, p. 58; DRH, D, I, nr. 39.

¹⁷¹ Hurmuzaki, Doc, I, 2, p. 144—145; DRH, D, I, nr. 46.

¹⁷² P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrîn, Bucureşti, 1944, p. 223—227; C. Ccn-
stantinescu-Mirceşti şi I. Dragomirescu, Contribuţii cu privire la cunoaşterea ho­
tarului dintre Moldova şi Ţara Românească de la întemeierea Principatelor pînă
la Unire, în Studii şi articole de istorie, VI, 1964, p. 61—65.

¹⁷³ Şt. Şteiănescu_t___„Intemeierea"..., p. 44—52; idem, Reconstitution..., p. 3
Şi urm.; Şt. S. Gorovei, Dragoş..., p. 53—58; FI. Constantiniu, Premisele apari­
ţiei statelor feudale româneşti, în Studii şi articole de istorie, XXVI, 1974, p. 5—11.

¹⁷⁴ N. Iorga, Drumurile de comerţ creatoare ale statelor româneşti, în Bu­
letinul Institutului Economic Românesc, VI, 1927, 9, p. 467; idem, La place des
Roumains dans Vhistoire universelle, l, Bucureşti, 1935, p. 194; Gh. I. Brătianu,
Cuvinte către români, Bucureşti, 1942, p. 174.

¹⁷⁵ P. P. Panaitescu, Interpretări româneşti, Bucureşti, 1947, p. 133—135.

¹⁷⁶ V. Spinei, Informaţiile istorice..., p. 16—17.

¹⁷⁷ C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, op. cit., p. 273—274. Cf. şi C. C. Giu-
Tescu, Amintiri, 1, Bucureşti, 1976, p. 236.

¹⁷⁸ Ş. Papacostea, Lupta..., p. 27.

¹⁷³ L. Chiţescu, Fortificaţiile Moldovei pînă la mijlocul secolului al XV-lea, m Carpica, V, 1972, p. 143—149.

\ ^lso G. Buzdugan, O. Luchian, C. C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, 19177, p. 39—57.

\ ^lsl L. Şimanschi şi G. Ignat, Constituirea cancelariei statului feudal moldo­venesc (I), în AIIAX, IX, 1972, p. 107 şi urm.

\ ^1B2 V. Laurent, Aux origines de Veglise de Moldavie: le metropolite Jeremie et l'eveque Joseph, în Revue des etudes byzantines, V, 1947, p. 158—170.

;^1S3 W. Abraham, Powstanie organizacyi kosciola lacir'iskiego na Ruşi, Lwow, 1904,1 p. 283—287; Moisescu, Catolicismul, p. 67—78; Pascu, Contribuţiuni, p. 39—44.

184 Provinciale Ordinis Fratrum Minorum vetustissimum secundum codicem

Vaticanum nr. 1960, ed. C. Eubel, Ad Claras Aquas (Quaracchi), 1892, p. 77; Bar-
tholomaeo de Pisa, De conformitate vitae beati Francisci ad vitam Domini Iesu,
în Analecta Franciscana, IV, 1906, p. 556; NPL, p. 475. Cf. şi Al. Andronic, Oraşe
moldoveneşti în secolul al XlV-lea în lumina celor mai vechi izvoare ruseşti, în
Romanoslavica, XI, 1965, p. 203—218.

¹⁸⁵ A. A. Nudelman, K eonpocy o cocmaee dcHCXHOZo o6pawfiHun e MoAdasnu c
XlV-nanajie XVI ee., în Kapnamo—JJynaucKue xmau b cpednue eetca, Chişinău, 1975, p. 9 i.

¹⁸⁶ S, I. Ianina, Hoeuu zopod (= ffmu-tuexp = Ulexp qa Hxedud)-MOHeniHuu docp
3oâomou Opdu u ezo Mecmono.ioxeHue, în Tpydu rocydapcmeeHHoeo McmopunecKozo Myxx,
49, HyMU3MamuuecKuu cdopnuK, V, 1, 1977, p. 195—210; E. N. Abîzova, P. P. Birnea,
M. Velikanova, A. A. Nudelman, McciedoeaHun e CmapOM Opxec, în AO 1976 G, 1977,
p. 450.

¹⁸⁷ L. L. Polevoi, în DPM, p. 158.

¹⁸⁸ G. A. Fedorov—Davîdov, Haxodxu dycytudcKux Monem, în HyMU3Mamuna u
snuzpacpuKa, IV, 1964, p. 211.

¹⁸⁹ A. A. Nudelman, Topografija, p. 91, 140, 148.

¹⁹⁰ M. D. Popa, Aspecte ale politicii internaţionale a Ţării Româneşti şi
Moldovei în timpul lui Mircea cel Bătrîn şi Alexandru cel Bun, în Rls, 31, 1978,
2, p. 253 şi urm.

¹³¹ A. N. Nasonov, Mohzoau u Pycb, Moscova—Leningrad, 1940, p. 126, nota 4; B. Spuler, Die Goldene Horde. Die Mongolen in Russland 1223—1502, ed. a 2-a, Wiesbaden, 1965, p. 113, nota 74; p. 121, nota 127.

^VJ2 Grecov, Iacubovschi, Hoarda, p. 263 şi urm.; M. G. Safargaliev, Pacnad 3oAomou Opdu, Saransk, 1960, p. 128 şi urm.

™ Cf. nota 172 de la partea a IV-a, capitolul 1.

194 p_ p^ Panaitescu, lourij (Iourg) Koriatovic prince lithuanien et la Mol­davie, în iOeiAeuHuu 36ipHtiK na nomany aKadeMUKa Muxaiua Cepziaeima fpyuieecbKoeo,

I, Kiev, 1928, p. 462—465.

¹¹⁾⁵ V. A. Boldur, Die Herrschaft des litauischen Filrsten Jurii Korjat in der Moldau (1374—1379), în Sudost-Forschungen, XXXII, 1973, p. 24—27; P. F. Parasca, H3 ucmopuu pahHux MOAdaecno pycctcux cetacu (80-e za. XIV e.), în Izves-tija—Chişinău, 1979, 2, p. 46. Dintre argumentele invocate în sprijinul părerii că prinţul lituanian a stăpînit sudul Moldovei, trebuie excluse acelea legate de con­ţinutul aşa-zisului uric a lui Iurg Koriatovici din 1374 (A. V. Boldur, Die Herr-schaft..., p. 20 şi urm.), întrucît actul respectiv este cu siguranţă fals. Cf. P. P. Pa­naitescu, Diploma bîrlădeană din 1134 şi hrisovul lui Iurg Koriatovici din 1314, în RIR, II, 1932, p. 51—57.

¹⁸⁶ M. Stryjkowski, Kronika Polska, Litewska, Zmodzka i wszystkiej Ruşi,

II, Varşovia, 1846, p. 8.

¹¹⁾⁷ V. Rozov, yicpaiHCbKi zpaMomu, I, Kiev, 1928, p. 20; fpaMOtnu XIV cm., ed M. M. Peşceak, Kiev, 1974, p. 50.

las Franciscani Thorunensis Annales Prussici, în SRP, III, p. 107.

¹⁹⁹ G. Popovici, Anul de la martie în Moldova în timpul lui Alexandru cel
Bu_n (extras din Convorbiri literare, XXXIX), Bucureşti, 1905, p. 16; P. F. Pa­
rasca, op. cit., în Izvestija—Chişinău, 1979, 2, p. 47.

200 p p panaitescu, Din istoria luptei..., p. 113.

²⁰¹ DRH, A, I, nr. 2.

²⁰² Ibidem, nr. 2—4; Costăchescu, DMIŞM, II, p. 607—608; Dosoftei, op. cit.
p. 50.

^a03 G. G. Musso, Note d'archivio sulla „Massaria" di Caffa, în Studi genu-ensi, V, 1964/65 (1968), p. 81; Ş. Papacostea, Aus debuts.. ., p. 141—142. Cf. şi M. Balard, Les Genois dans l'ouest de la mer Noire au XIV« sfecle, în Actes du 'XlVe Congres International des Etudes Byzantines, Bucarest, 6—12 septetnbre

340

1973 II Bucureşti, 1975, p. 31; idem, La Românie genoise (XII? — debut du XV* si'ecîe), I, Roma, 1978, p. 148.

²⁰⁴ S. Papacostea, Aux debuts. .., p. 142 şi urm.

²⁰⁵ U. Heyzmann, Balthazaris Behem Codex piciuratus anno 1505, continens
nrivilegia et plebisdta urbis Cracoviae, în Archiv jur Kunde Osterreichischer Ge-
scliicMs-Quellen, XXXIII, 1865, 1—2, p. 209.

tem n. iorga, Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor, III, Bucu­reşti 1897, P- 16 şi urm; idem, Studii, p. 117, 121.

^?0" Informaţii L. Şimanschi.

sos v A. Voiţehovskii, CmpoumeAbHbte nadmicu na cmenax Kpenocmu o Bejaopooe — JlnecmpoecKOM, în IVESV, p. 371—374. Cf. şi N. Grigoraş, Ţara..., p. 43, nota 124.

20a provinciale Ordinis..., p. 77; Bartholomaeo de Pisa, p. 556; Bull. Franc.,

V, p. 602.

²¹⁰ G. A. Rhalles şi M. Potles, Suv-a-,';xx tbv SVeiwv zai ispwv xavovav, V, Ate­na 1855, p. 502; J. Darrouzes, Ekthesis nea, manuel des pittakia du XlVe siecle, m'Revu'e des etudes byzantines, XXVI, 1969, p. 47.

'^Jn V. Laurent, op. cit., p. 158 şi urm.; S. Porcescu, Iosif, cel dinţii mitropo­lit cunoscut al Moldovei, in Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XL, 1964, 3—1, p. 129.

*•* Acta patriarchatus Constantinopolitani, II, ed. Fr. Miklosich şi I. Muller, Vindobonae, 1862, p. 528—533; Hurmuzaki, Doc, XIV, 1, p. 31—34.

VMJIemonuCb no yeapoecKOuy cnucny, în PSRL, XXV, Moscova—Leningrad, 1949, p. 213. Cf. şi tlpodoAxenie jiemonucu no BocKpecencKOMţţ cniicxy, în PSHL, VIII, Sanktpeterburg, 1859, p. 51; CuMeonoecmn Aemonucb, în PSRL, XVIII, S.-Peterburg, 1913, p. 136. Alte letopiseţe redau episodul cu cîteva mici deosebiri. Cf. Knuza cmeneHnan U,apcKoco podoctoein, în PSRL, XXI, 2, S.-Peterburg, 1913, p. 414 (unde se consemnează că Vasile ar fi venit în „Ţara Podoliei şi la va­lahi"); RLNS, IV, p. 151 (unde în loc de „valahii mari" se foloseşte etnonimul „valahi", iar evenimentele sînt datate eronat în anul 1385).

^a>JIbeoscKOH jiemonucb, 1, în PSRL, XX, 1, S.-Peterburg, 1910, p. 205; EpMO-auhckw Jiemonucb, în PSRL, XXIII, S.-Peterburg, 1910, p. 130; XoAMoeopciccui /te-tnonucb, în PSRL, 33, Leningrad, 1977, p. 90.

²¹⁵ PSRL, XX, 1, p. 200; PSRL, XXIII, p. 131; PSHL, 33, p. 90. Dintr-o eroare de copiere a manuscriselor, în RLNS, IV, p. 152 şi PSRL, XVIII, p. 137, s-a transcris „Ţara Poloţkului" în loc de „Ţara Podoliei". Cf. şi PSRL, XXV, p. 214 (unde înapoierea lui Vasile la Moscova din „Ţara Podoliei" este fixată la 19 ia­nuarie 1387, fără să se amintească de trimiterea boierilor).

^>xeJlumoecKuH Aemonucb no cnucny Haxodf.ii{eMycn e?> 6u6MomeKe zpacpa Rpacuncnazo, Sanktpeterburg, 1893, p. 29; PSRL, XVII, S.-Peterburg, 1907, col. 171 (CnucoKt zpcupa KpacuHCKaao), 328 (CnucoKt epacpa PamiHCKaeo), 390 (Eepeunoecuiii cnucOKii), 454 (OAbiueec-Kiu cnucotn).

-¹ Cf. nota 182 de la partea a IV-a, capitolul 1.

²¹⁸ E. Vîrtosu, Titulatura domnilor şi asocierea la domnie în Ţara Româneas­că şi Moldova ptnă la secolul al XV 1-lea, Bucureşti, 1960, p. 162—170; Cihodaru, Constituirea, p. 64—72: Ş. Papacostea, Aux debuts..., p. 145—147.

ÎNCHEIERE

Diversitatea intensivă şi extensivă a manifestării fenomenelor de ordin istoric în cuprinsul teritoriului est-carpatic, variabilitatea lor spa­ţială şi temporală, convergenţele cu elemente eterogene de civilizaţie, prefacerile structurale de natură particulară sau generală, circumscriu exegeza perioadei secolelor XI—XIV în categoria demersurilor ştiin­ţifice de mare complexitate şi dificultate.

Intr-un domeniu în care perimetrul investigaţiilor reclamă o strin­gentă şi substanţială lărgire, spre a determina îmbogăţirea orizontului cognitiv, validarea enunţurilor explicative şi chiar a unor idei pretinse axiomatice rămîne adesea incertă, iar reevaluările interpretative pentru descifrarea aspectelor incomprehensibile comportă cenzurări circum­specte. Spre deosebire de alte perioade, a căror studiere este deconcer­tantă datorită împovărătorului efort de selecţionare critică a unui abun­dent material factologic, retrospectarea analitică a experienţelor umane din secolele ce au premers constituirii statului feudal de-sine-stătător de la răsărit de Carpaţii Orientali este confruntată de penuria surselor in­formative, repercutată nemijlocit asupra posibilităţii de a se crea o viziune cuprinzătoare referitoare la realităţile istorice locale şi la cone­xiunile spaţiului carpato-nistrian cu teritoriile învecinate.

Evaluarea obiectivă a carenţelor materialului documentar, chiar dacă este departe de a oferi un bilanţ satisfăcător, nu justifică atitudinea ele pesimism excesiv. Cîmpul cercetărilor arheologice rămîne potenţial cel mai promiţător în ceea ce priveşte completarea arsenalului informaţio­nal necesar studierii perioadei anterioare întemeierii statului de-sine-stă­tător. Cu toate succesele sale incontestabile din ultimele decenii, arheo­logia conservă încă nelimitate valenţe documentare ce se cer explorate în mod sistematic, cu deplină acribie şi rigoare metodologică. Regiuni relativ întinse continuă să fie practic aproape complet neinvestigate, ani-hilînd strădaniile istoricilor de a particulariza anumite realităţi sau pro-vocînd eludarea lor conştientă. De asemenea, lipsesc aproape cu totul săpăturile de amploare în obiective arheologice de referinţă, iar puţinele complexe cercetate intensiv şi după norme metodologice severe nu s-au bucurat pînă în prezent, cel puţin, de o valorificare întru totul corespun­zătoare. Mai puţin fecundă, dar în nici un caz ignorabilă, este investiga­rea textelor medievale narative şi diplomatice. Experienţa cercetărilor competente şi tenace din ultimii ani arată că incunabulele şi fondurile arhivistice nu au fost cu totul secătuite de informaţii privind spaţiul est-carpatic. Totodată, prin studierea aprofundată a izvoarelor scrise re-

feritoare la regiunile învecinate Moldovei, se pot oferi sugestii fructuoase pentru elucidarea unor aspecte insuficient cunoscute ale istoriei medie­vale româneşti şi, concomitent, este facilitată încadrarea fenomenelor proprii societăţii autohtone în coordonatele europene, ca şi relevarea caracterului faţetat al procesului de schimb interregional al valorilor ma­teriale şi spirituale.

Detaşarea arheologiei moderne de istorie, datorită instrumentelor de lucru proprii, este doar aparentă, căci în realitate arheologia continuă să reprezinte unul din izvoarele istorice de reală consistenţă, menite să furnizeze răspunsuri de un ridicat grad de verosimilitate la numeroase probleme importante. In acelaşi timp, în ultimele decenii se prefigurează perspective noi de cunoaştere prin diversificarea şi amplificarea cercetă­rilor cu caracter interdisciplinar, îndeosebi în sensul utilizării cu efi­cienţă sporită şi într-un mod mai articulat a rezultatelor ştiinţelor aju­tătoare.

Militînd cu fervoare în direcţia eforturilor plenare pentru acumu­larea cantitativă şi pentru explorarea scrupuloasă a fondului documentar, pentru rigoarea analitică în restabilirea exactă şi coerentă a faptelor, nu ne raliem atitudinilor pozitiviste tradiţionale, nici nu facem o ple­doarie pentru analiză în detrimentul sintezei. Cînd însă reconstituirea orizontului istoric sau a ţesăturii uneori distorsionate a evenimentelor se loveşte de incertitudini, găsim preferabilă amînarea enunţurilor cori-clusive referitoare la fenomene istorice complexe şi respingerea bilanţu­rilor precipitate sau a construcţiilor speculative insuficient fundamen­tate. In numeroase cazuri elaborarea sau acceptarea ipotezelor inedite se face cu mai puţină reţinere decît emendarea sau anularea unor ver­dicte deja adoptate în istoriografie, chiar a celor sugerate de o substanţă informaţională echivocă.

Descifrarea cursului şi semnificaţiei evenimentelor din trecut, pe lîngă permanenta inserţie de material faptic şi tentativa spre exhaustivi­tate documentară, presupune precizarea coordonatelor esenţiale din dez­voltarea societăţii, reconstituirea veridică a cadrului etnico-demografic, a fizionomiei vieţii economico-sociale, politice şi culturale. Evident, de importanţă majoră este nu recompunerea empirică a infinităţii de de­talii particulare din evoluţia colectivităţilor umane — ceea ce dealtfel este practic de neînfăptuit — ci reliefarea eclectică a faptelor istorice cu adevărat definitorii şi stabilirea interdependenţei dintre fenomene. Convergenţa între acest postulat şi realitatea împlinirilor istoriografice este realizabilă numai în cazul virtuozităţii şi onestităţii profesionale exemplare a cercetătorului, cînd acesta reuşeşte să evite erorile de ana­liză şi să se sustragă de la subiectivismul interpretărilor.

Modul de tratare al diferitelor teme, optica structurării problemelor alese^ pentru cercetare, ca şi preponderenţa acordată anumitor aspecte, sint impuse, din motive ce nu pot fi definite drept transcendentale, de ™^p^^{rativele fiecărui} domeniu, de comandamentele epocii¹. Firele axiale ale demersurilor spre reîntregirea ansamblului de fenomene esenţiale ale recutului nu converg prin urmare numai în sensul naturii epistemolo­gice a scrisului istoric.

343

In ceea ce ne priveşte, nu facem un mister din faptul că principalul reper al modestei noastre încercări de reconstituire istorică 1-a constituit societatea românească din teritoriile mărginite de versanţii răsăriteni ai Carpaţilor Orientali, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră, tendinţa de a învedera — detaşîndu-ne cit mai mult cu putinţă de înclinaţiile subiective — coordonatele principale ale evoluţiei comunităţilor locale, dar şi a grupurilor de migratori stabiliţi vremelnic în spaţiul carpato—nistriau, precum şi angrenajul raporturilor dintre autohtoni şi alogeni.

Societatea românească de la răsărit de Carpaţii Orientali nu a fost o societate închisă, o entitate separată, în care procesele istorice să se fi derulat în mod echilibrat potrivit unei dezvoltări normale, lipsite de contradicţii majore. Dealtfel, nicăieri în Europa medievală nu au existat comunităţi umane cu o evoluţie cu totul rectiliniară, neafectată de în-rîurirea societăţilor vecine. Spaţiul carpato-dunărean nu face excepţie de la această regulă. Dimpotrivă, îndeosebi în teritoriile est-carpatice, mai expuse valurilor migratoare — „în calea răotăţilor", după cum se ex­prima plastic cronicarul² — s-au interpus pregnant diferite influenţe alogene, care au afectat cursul firesc al dezvoltării societăţii româneşti. Existenţa acestei realităţi motivează faptul că evoluţia societăţii locale în primele secole ale mileniului al II-lea nu a îmbrăcat forma unui pro­ces consonant.

Efectele factorilor economici, sociali şi ideologici asupra coordona­telor epocii au fost uneori estompate datorită convulsiilor produse pe pian politic, ca urmare a acţiunilor militare ale uniunilor tribale nomade, a stabilirii unor grupuri etnice străine în mediul românesc, a impunerii temporare a dominaţiei statelor învecinate asupra anumitor regiuni de la răsărit de Carpaţi etc. Fenomenele enumerate explică de ce procesele istorice nu s-au desfăşurat întotdeauna într-un mod identic şi la aceleaşi cote pluridimensionale în întregul spaţiu est-carpatic.

Handicapul suportat de comunităţile locale din teritoriul carpato-nistrian datorită coliziunilor îndelungate cu diferiţi migratori nu a ge­nerat o cezură în continuitatea fenomenelor istorice şi nici n-a stopat mersul general ascendent al societăţii, cu toată apariţia unor inevitabile temporizări şi chiar regresiuni vremelnice.

In schimb, ingerinţele externe, suprapuse particularismelor zonale preexistente, au dus la crearea unor organisme politice deosebite la nor­dul Dunării inferioare. Cu toate acestea, legăturile intercomunitare de tradiţie imemorială, mai ales a celor de pe plan spiritual, dar şi a celor de natură economică, au continuat să se menţină de-a lungul întregii pe­rioade medievale. Cursurile de apă şi formele de relief n-au constituit bariere în calea contactelor multilaterale dintre grupurile româneşti re­gionale. Dupâ cum aprecia unul din marii lingvişti contemporani, ,,Car­paţii n-au despărţit pe români, ci au format în toate vremurile şira spi­nării neamului nostru"³.

Dsşi ambianţa politică în care a evoluat societatea românească din spaţiul carpato-nistrian n-a fost comună tuturor ţinuturilor nord-dună-rene, interferenţele continue cu celelalte regiuni locuite de români a menţinut nealterată în decursul secolelor unitatea lingvistică şi de cultura

344

materială şi spa'iwt^â a petrului ji.xân. ./aX-ită acestei unităţi isto­ria populaţiei româneşti de la răsărit de arcul carpatic se inserează organic istoriei generale a poporului român.

NOTE

¹ Cf. în acest sens P. Teodor, Evoluţia gîndirii istorice româneşti, Cluj, 1970,

p. VII.

² Ureche, p. 61.

³ S. Puşcariu, Limba română, I, Privire generală, ed. I. Dan, Bucureşti, 1976,

p. 214. Cf. şi p. 418.

ADDENDA

După încheierea redactării lucrării noastre — în vara anului 1979 — în legătură cu problemele care ne-au reţinut atenţia au mai apărut numeroase volume şi articole. Intrucît materialul faptic pus în valoare în aceste lucrări şi părerile autorilor lor nu au putut fi luate în discuţie şi nici măcar menţionate, considerăm util să le amintim aici titlul, cu convingerea că cel puţin o parte din ele completează sau nuan­ţează anumite pasaje din expunerea noastră. Nu am omis nici contribu­ţiile unde sînt vehiculate alte opinii decît cele îmbrăţişate de noi, ur-mînd ca cercetările viitoare să-şi spună cuvîntul de ce parte înclină ba­lanţa adevărului:

E. N. Abîzova, PacKonKu noce.xemm XIV e. y c. Kocmeuimu.in AO 1979 G, 1980, p. 40Î, E. N. Abîzova, P. P. Bîrnea, A. A. Nudelman, P adormi Mo/idascicou cpedneee-KO8OU 9KCiwduuîn AO 1978 G, 1979, p. 484; A. Armbruster, Terminologia poliiieo-geografica şi etnică a ţărilor române în epoca constituirilor sta­tale, în Constituirea statelor feudale româneşti (în continuare se va prescurta CSFR), Bucureşti, 1980, p. 251—259; M. Balard, Notes sur Ies ports du Bas-Danube au XlVe siecle, în Siidost-Forschinigen, XXXVIII, 1979, p. 1—12; L. Bătrîna şi A. Bătrîna, Mărturii heraldice cu privire la începuturile statului feudal Moldova, în CSFR, p. 195—208; L. Bătrîna şi A. Bătrîna, Contribuţii arheologice cu privire la aşezarea de la Baia în epoca anterioară întemeierii statului feudal Moldova, in SCIVA, 31, 1980, 4, p. o99—613; M. V. Bibikov, Hcmo'iHUKoeed'tecKue npoOAeMbi uaywHUR ucmopuu KOHeenuKos e Huxhbm F!odynaebe e XII sene, în RRH, XIX, 1980, 1, p. 47—52; P. P. Birnea, PacKonKu na zopodiuu/: Cmaptiu Opxeă, în AO 1979 G, 1980, p. 401-— 402; I. Bozilov, Anomi.inm na Xa3e. EiiAdapun u Bu3a.Hmu.nHa JIoahu Rynae e Kpan na X bck, Sofia, 1979; S. Brezeanu, „Imperator Bulgariae et Vlachiae". In jurul genezei şi semnificaţiei termenului „Vlachia" din titulatura^ lui Ioniţă AsanŢîn R/s, 33, 1930, 4, p. 651—674; C. Cihodaru, Observaţii în legătură cu porturile de pe cursul infe­rior al Dunării Ui secolele XI—XIV, în CIs, SN, IX—X, 1978—1979, p. 281—303; idem, Din nou despre Iurg Coriatovici şi Iuga Vodă, în Acta Moldaviae Meridionalis, I, Vaslui, 1979, p. 139—157; idem, Observaţii cu privire la procesul de formare şi de consolidare a statului feudal Moldova în sec. XI—XIV, în AIIAX, XVI, 1979, p. 167—186 şi XVII, 1980, p. 117—139; C. Cihodaru, Gh. Platon (redactori respon­sabili), Istoria oraşului Iaşi, 1, Iaşi, 1980; D. Citirea, Fărîmiţarea feudală şi lupta pentru centralizarea statului, în AIIAX, XVI, 1979, p. 305—323; G. Coman, Con­tribuţii la cunoaşterea fondului etnic al civilizaţiei secolelor V—XIII in jumătatea sudică a Moldovei, în Carpica, XI, 1979, p. 181—216; idem, Noi cercetări arheolo­gice cu privire la secolele V—XI în partea de sud a Moldovei, în Acta Moldaviae Meridionalis, Vaslui, I, 1979, p. 71—100; idem, Statornicie, continuitate. Reperto-

riul arheologic al judeţului Vaslui, Bucureşti, 1980; I. Dan, Toponimie şi continui­tate în Moldova de Nord, Iaşi, 1980; P. Diaconii, A propos de l'invasion cumane de 1148, în Etudes byzantines et post-byzantines, I, Bucureşti, 1979, p. 21—27; idem, Istoria Dobrogei în unele lucrări străine recente (III), în RIs, 33, 1980, 2, p. 353—361; M. A. Ekrem, O menţiune inedită despre românii din secolul al IX-lea în Oguz-name — cea mai veche cronică turcă, în SCIVA, 31, 1980, 2, p. 287—294; E. I. Eman-di, Consideraţii istorico-geografice asupra aşezărilor medievale din depresiunea pie-montană Rădăuţi (secolele XIV—XVII), în SCIVA, 30, 1979. 3, p. 377—392; V. Eskenasy, Izvoare cartografice medievale despre teritoriul românesc. Observaţii pe marginea unei lucrări recente, In RIs, 33, 1980, 4, p. 759—766; V. Al. Georgescu, Bizanţul şi instituţiile româneşti pînă la mijlocul secolului al XVlII-lea, Bucureşti, 1980; V. Gjuzelev, Du commerce genois dans Ies terres bul-gares durant le XlVe si'ecle, în Bulgarian historical review, VII, 1979, 4, p. 36—58; Şt. S. Gorovei, L'Etat roumain de Vest des Carpates: la succession et la chronologie des princes de Moldavie au XlVe si'ecle, în RRH, XVIII, 1979, 3, p. 473—506; idem, Poziţia internaţională a Moldovei în a doua jumătate a veacului al XlV-lea, în AIIAX, XVI, 1979, p. 187—219; N. Grigoraş, Scurte observaţii cu privire la crono­logia primilor domni ai Moldovei, în RIs, 32, 1979, 12, p. 2372—2375; S. Iosipescu, „La Colonia delii Romani negri che dicono Valacchi". La românite des Roumains dans la conscience europeenne du XlVe siecle, în RRH, XVIII, 1979, 4, p. 673—685; idem, Românii din Carpaţii Meridionali la Dunărea de Jos de la invazia mongolă (1241—1243) pînă la consolidarea domniei a toată Ţara Românească. Războiul vic­torios purtat la 1330 împotriva cotropirii ungare, în CSFR, p. 41—95; G. Ivănescu, Istoria limbii române, Iaşi, 1980; I. B. Kleiman, Cmpamuzpaipun KyAbrnypnoeo caom zopoduiufl, Tupu-EeÂdopoda, în Ah/tiwman Tupa u cpedneeeKoeuu Ee.uopod, Kiev, 1979, p. 54—75; I. O. Kniazkii, O {JoAosetţKux enucKonunx e Kapnamo — JlyhaucKux xma&x (Co-odwfiHue), în ConuaAbHO-3KOHOMUcepeduHU XIX e. (în continuare se va prescurta SEPIE), Chişinău, 1980, p. 244—251; V. D. Koroliuk, ..BoAouiCKaR xmasi" u [cpopMupoeaHue eocmoiHOpoMaHCKOu boaoiuckou oOiu,-Hocmu, în SEPIE, p. 28—44; A. A. Kravcenko, I7pou3sodcmeeHHbw KOMn.ieK.cbi EeAzopodv XIII-XIV se., în AumuinaH Tupa..., p. 115—135; S. D. Krîjiţkii, I. B. Kleiman, PacKOtiKU Tupu e 1963 u e 1965—1976 ea., în AnmuHHasi Tupa..., p. 19—54; M, D. Matei, Cercetarea arheologică a satului medieval românesc în secolele XII—XIV: rea-Uzări, perspective, sarcini, în SCIVA, 30,1979, 3, p. 411—425; idem, Priorităţi cu privire la o sinteză asupra istoriei oraşelor medievale din Moldova şi Ţara Românească, în RIs, 33, 1980, 3, p. 471—486; M.D. Matei şi E. I. Emandi, Necropola feudal-timpurie de la Vornicenii Mari (jud. Suceava), în SCIVA, 31, 1980, 4, p. 585—597; Th. Năgler, Die Ansiedlung der Siebenbiirger Sachsen, Bucureşti, 1979; P. S. Năsturel, LesValaqit.es balcaniques aux X^e—XIII^e si'ecles, în Byzantinische Forschungen, VII, 1979, p. 89—112; E. Neamţu, V. Neamţu, S. Cheptea, Oraşul medieval Baia in secolele XIV—XVII, Iaşi, 1980; V. Neamţu, E. Neamţu şi S. Cheptea, Contribuţii la problema urbanizării aşezării de la Baia în secolul al XlV-lea, în AIIAX, XVI, 1979, p. 295—304; Ş. Pa-pacostea, Ţările Române în lumina europeană a veacului XIV, în Magazin istoric, XIV, 1980, 3 (56), p. 5—8; idem, Triumful luptei pentru neatîmare: întemeierea Moldovei şi consolidarea statelor feudale româneşti, în CSFR, p. 165—193; P. F. Pa-rasca, Teppumopua.wHce cmanoeMHue MoAdaecKoeo (peodaAbhoao zocydapcmea eo emopoă noAoeune XIV e, în SEPIE, p. 62—87; L. L. Polevoi, OnepKU ucmopimecKou aeoapa
MoAdaeuu XI11 — XV ee., Chişinău, 1979; idem, 0 xo3HăcmeeHHO — Ktj.7bmypnoM mune eoAoxoe, în SEPIE, p. 44—62; V. Spinei, Începuturile vieţii urbane la Bîrlad şi problema berladnicilor, în AIIAX, XVI, 1979, p. 271—293; idem, Aspecte economice şi so-

:S47

ciale ale evoluţiei comunităţilor locale din spaţiul est-carpatic în secolele X—XIII, în Hierasus. Anuar '78, Botoşani, 1980, p. 217—242; idem, Zur Geschichte der mittelalterlichen Siedlung Birlad (Siidmoldau) im 10.—14. Jahrhundert, în Dacoro-mania, 4, 1977—1978, Freiburg-Miinchen (1980), p. 65—84; Şt. Ştefănescu, Tradiţia daco-romană şi formarea statelor româneşti de-sine-stătătoare, în CSFR, p. 0—23; H. H. Stahl, Teorii şi ipoteze privind sociologia orînduirii tributale, Bucureşti, 1980; N. Stoicescu, Continuitatea românilor, Bucureşti, 1980; M. Şesan, Vber die by-zantinische Anwesenheit an der Unter-Donau im 10. bis 13. Jahrh., in Actes du XVe Congres internaţional d'etudes byzantines, Athenes — Septembre 1976, IV, Histoire, Communications, Atena, 1980, p. 275—282; V. Tapkova-Zaimova, La popu-lation du Bas-Danube et le pouvoir byzantin (XI^e—Xlle s.), în Actes du XV^e Congres..., p. 331—339; R. Theodorescu, Roumains et Byzance provinciale dans la civilisation du Bas-Danube au XIII^e sfecle, în Nouvelles etudes d'histoire, VI, 1, Bucureşti, 1980, p. 98—103; B. O. Timoşciuk, nienuma EynoeuHa e IX-XI cm., în yKpaîHCbKuu icmopuHHuu oKypnaA, 1980, 9 (234), p. 94—100; B. P. Tomenciuk, Hccne -doetZMie AemonucHoeo Bacu.ieea, în AO 1978 G, 1979, p. 413.

Menţionăm, de asemenea, recentele reeditări şi traduceri în limba română a unor volume prestigioase, citate în cuprinsul lucrării noastre după ediţia princeps:

Gh. I. Brătianu, Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti, ed. V. Râpeanu, Bucureşti, 1980; O. Buhociu, Folclorul de iarnă, ziorile şi poezia păsto­rească, Bucureşti, 1979; M. Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, trad. M. Ivă-nescu şi C. Ivănescu, Bucureşti, 1980.

INDICE ONOMASTIC Şl TOPONIMIC

Abd Ullach 214, 215, 276, 277, 327.

Abîzova, E. N. 243, 249, 339, 345.

abodriţi 145.

Abraham, W. 51, 52, 284, 285, 339.

Abukab din Sdesa 150.

Abu'1-Fida 19, 28, 47, 48, 152, 172, 173,

185, 190, 224, 241, 246, 252. Abul-Ghâzi 50. Acdja-Kerman (= Akkerman, Cetatea

Albă) 172. Achelo 123. Adam 108. Adjud 21, 107. Adjudul Vechi 218. Adrianopole 131, 272. Adrianova-Peretţ, V. P. 10. Adriânyi, G. 74. Adriatică, Marea ~ 55, 163. Africa 19. Agria 301, 312. Anmed. Şemmseddin 275. Aini, al ~ 40, 230, 246. Akkerman (= Cetatea Albă) 172, 222,

224, 252. Akko 66. Ak-orda (= Hoarda Albă) 273, 276, 277,

306, 327. Akropolites, Georgios 18, 73, 149, 151,

180.

Aksai, v. las. alani 135, 157, 158, 167, 190, 202, 203,

230.

Alania 40, 203, 230. Alanus 185, 203. Alberic (Albric) de Trofs Fontaines 9,

19, 35, 49, 68, 75, 180. Albert Aquenses 148. Albert de Usk 266. Albo Castro (= Cetatea Albă) 239 252

330.

Albrecht, G. 29. Alcedar 59.

Alekseev, L. V. 120, 254. Alexandrescu, A. D. 243. Alexandru cel Bun 43, 44, 202, 231, 245,

29o, 300, 302—304, 320, 327. Alexandru Koriatoviei 278—280. 300, 3*8,

329.

Alexe I Comnenul 57, 59. 60, 97, 98,

126—128, 131—133, 150. 223, 234 Alexe, protospătar 61. Aii, Mustafa 34, 47, 48. Aliobrix-Orlovca 218. Aii, Yazicioglu 51. 231. 317. Allexandro Moldaowicz 44, 199, 220. Almagia, R. 252. Aloha (= Olana) 240. Alta 77. Altenburg 100. Amurat (= Miirid) 276. Anastasijevic, D. 15!'. Anatolia 273. Anchialos 60, 206. Andreas 241.

Andreescu, C. I. 113, 185. Andrei II 36, 66—68. 70, 75, 111, 144,

145.

Andrei Iurievici Bogoliubski 143. Andrei Lâckfi 38, 261—264, 266, 283,

303, 306, 307. Andronic I Comnenul 00. 61, 73, 97,

93, 112, 133.

Andronic II 170, 176. 217, 235. Andronic III 177. 186. Andronic, Al. 15, 52. 118, 247, 339. Andronico, Tranquillo 53. Anenii Noi, raion 138. Angelo di Spoleto 172, 173, 185. Angevini (v. şi Anjou) 178, 179, 216, 258,

280, 300, 301, 304. 306—308, 311, 312,

315, 316, 318, 319, 324. Angheli 64. Anghelov, D. 71. Anglia 228. Anjou, dinastia ~ (v. si Angevini) 178,

198, 264.

Anninski, S. A. 52. Anonymus (Magistru: P¹; 19, 114, 147,

152.

Ansbert 151. Antiohia 57. Antoniu, S. 243. Antonovici, V. B. 73. 287. 288. Apele Albastre, v. Sinie Vodî. Apeninică, Peninsula ~ 163. Apokapes, Vasile 130.

arabi (v. şi sarazini) 19, 123, 126, 128,