îşi precizează referentul prin stabilirea unui raport anaforic (mai rar cataforic) cu alt component al comunicării;
substitut al altor termeni, cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziţii.
pronume
pronume
Copiii au alergat, unii au obosit, alţii nu, trei au renunţat imediat.
proforme adjectivale
Filmula fost grozav. Nu am mai văzut de mult un asemenea / aşa film.
proforme adverbiale
A plecat la şcoală, de acolo la bibliotecă., În timpul verii e cald, atunci se simte bine., Aşază-te pe scaun. Stai aşa.
profraze
S-ar părea că s-au înţeles. Asta nu pot să cred.
completează informaţia referenţială prin raportare la un alt component al comunicării;
completează informaţia referenţială prin raportare la un alt component al comunicării;
trăsătură comună clasei substitutelor şi proformelor, dar şi pronumelor
nu sunt substitute:
pronumele personale de persoana întâi şi a doua
au semnificaţie direct dependentă de situaţia de comunicare, (identificarea deictică a unui protagonist al „evenimentului” relatat cu locutorul / alocutorul)
unele pronume nepersonale
cu utilizare generică: interogativele cine, ce, negativele nimeni, nimic, nehotărâtele fiecare, oricine etc.
unităţile limbii care implică sau sunt implicate nemijlocit în situaţia de comunicare;
punctul central al cadrului:
locutorul (poziţie privilegiată)
destinatarul mesajului
momentul enunţării
delimitată funcţional prin capacitatea componentelor de a stabili relaţii în limiteleenunţului:
delimitată funcţional prin capacitatea componentelor de a stabili relaţii în limiteleenunţului:
între cuvinte
la nivelul grupului de cuvinte
între grupuri de cuvinte la nivelul propoziţiei
între cuvinte, grupuri de cuvinte şi propoziţii la nivelul frazei
tradiţional:
prepoziţii şi conjuncţii
adjective şi adverbe relative
interferează cu clasa jonctivelor
interferează cu clasa jonctivelor
conectorii - conjuncţii şi adverbe - organizează textul
Complementul direct, secundar, indirect, prepoziţional, de agent, posesiv, comparativ
Circumstanţialele
Atributul
Apoziţia
Aspecte ale construcţiei discursului
nu dublează informaţia din capitolele dedicate descrierii părţilor de vorbire corespunzătoare fiecărui centru de grup
nu dublează informaţia din capitolele dedicate descrierii părţilor de vorbire corespunzătoare fiecărui centru de grup
se descriu
disponibilităţile lor combinatorii;
structura de determinativi selectaţi;
compatibilităţile şi incompatibilităţile dintre aceştia.
construcţiile sintactice
se extinde descrierea la tipare sintactice incluse tradiţional în
descrierea diatezei
tipuri de circumstanţiale
modalităţi de subordonare la nivelul frazei.
Construcţiile pasive şi impersonale
prezentare prin raportare la construcţia activă
mai multe aspecte decât simpla opoziţie formală:
tiparul pasiv şi cel impersonal se deosebesc de cel activ mai ales printr-o organizare sintactică particulară şi prin componentul diferit spre care se orientează interesul comunicativ.
pasivul prototipic (marcat cu operatorul pasiv a fi)
pasivul-reflexiv
pasivul lexical sau cu marcă zero (participii sau supine provenind de la verbe tranzitive).
diateza impersonală
construcţii cu centru verbal care dobândeşte contextual trăsătura impersonală, deosebit de verbele inerent impersonale.
construcţii reflexive şi reciproce
o sinteză a variatelor ipostaze în care funcţionează reflexivul în română:
aceeaşi perspectivă taxonomică pentru subordonatele conjuncţionale:
aceeaşi perspectivă taxonomică pentru subordonatele conjuncţionale:
conjuncţionale integrate
relaţia cu regenta este foarte strânsă
poziţiile sintactice pe care le ocupă sunt cele specifice grupurilor nominale: poziţii actanţiale, reclamate de structura semantico-sintactică a centrului de grup dominant (verbal, adjectival, adverbial, interjecţional, nominal).
conjuncţionale periferice
Construcţiile sintactice
justificate în economia volumului prin focalizarea interesului asupra unor aspecte care transcendperspectiva funcţională tradiţională
îşi dovedesc importanţa prin:
încorporarea în descriere a unor tipare cu realizări sintactico-semantice variate
identificarea unor mecanisme de care dispune limba şi care sunt ignorate în descrierile tradiţionale.
Complementul predicativ al obiectului
Complementul predicativ al obiectului
Complementul secundar
Complementul prepoziţional
Complementul posesiv
Complementul comparativ
funcţie cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ:
funcţie cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ:
în raport cu PS, este o complinire matricială a verbului
alături de NP - atributiv de bază.
termen subordonat faţă de centrul grupului într-o structură ternarădin care face parte şi un complement direct subordonat aceluiaşi centru verbal:
termen subordonat faţă de centrul grupului într-o structură ternarădin care face parte şi un complement direct subordonat aceluiaşi centru verbal:
Ei m-au anunţat ora plecării.
nu acceptă realizarea cu pe:
nu acceptă realizarea cu pe:
Cd +/- animat
Pe Ion îl aşteaptă.
Pe păpuşă o iubeşte mult., Scrie-l pe cinci ! [-animat]
nu acceptă substituirea printr-o formă clitică a pronumelui personal, nici dublarea prin clitic:
*El m-a anunţat-o., *Lecţia el m-a învăţat-o.
nu devine subiect în construcţia pasivă echivalentă, ci îşi păstrează poziţia sintactică:
Profesorul îl ascultă pe elev lecţia. > Elevul este ascultat de profesor lecţia.
Complementul indirect – realizare cazuală
Complementul indirect – realizare cazuală
Complementul prepoziţional – realizare prin grup prepoziţional
component al grupului verbal care se actualizează într-o structură ternară şi exprimă posesorul printr-un clitic de pronume reflexiv sau personal cu trăsătura semantică [+ Animat]:
component al grupului verbal care se actualizează într-o structură ternară şi exprimă posesorul printr-un clitic de pronume reflexiv sau personal cu trăsătura semantică [+ Animat]:
Ion îşi respectă / iubeşte părinţii / vecinii.
Ţi-am / Ţi s-a auzit vocea.
realizare dublă:
Lui Ion i se bate ochiul stâng.
Cunosc un bătrân căruia nu i-a slăbit vederea.
devine component al grupului verbal prin amalgamarea acestuia cu un grup nominal, din care îşi păstrează rolul semantic de Posesor, neatribuit de verb.
devine component al grupului verbal prin amalgamarea acestuia cu un grup nominal, din care îşi păstrează rolul semantic de Posesor, neatribuit de verb.
[Cpos] Şi -a consacrat viaţastudiului [Cind].
Îmi [Cpos] mărturisescnecazurilenumai ţie [Cind].
Ne [Cpos] spunem păsultuturor [Cind].
determină un adjectiv sau un adverb, indicând termenul (cu rol de reper) cu care se stabileşte o comparaţie referitoare la caracteristicile (de obicei graduale) ale unui obiect sau ale unui proces:
determină un adjectiv sau un adverb, indicând termenul (cu rol de reper) cu care se stabileşte o comparaţie referitoare la caracteristicile (de obicei graduale) ale unui obiect sau ale unui proces:
(a) comparativul de inegalitate: Învaţă mai puţin uşor decât fratele lui.;(b) comparativul de egalitate: Casa aceea e la fel de ieftină ca a lui.
(c) comparativul partitiv, de specificare a domeniului de comparaţie: Casa cea mai ieftină dintre toate.
complementul comparativ este un adjunct al adjectivului sau al adverbului, apărând deci doar în grupul adjectival sau în grupul adverbial.
complementul comparativ este un adjunct al adjectivului sau al adverbului, apărând deci doar în grupul adjectival sau în grupul adverbial.
Se deosebeşte astfel de toate celelalte complemente, pentru care este specifică poziţia în grupul verbal.