Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

Seria 7 : DUHUL SFÂNT

MOŞTENIREA PLINĂTĂŢII DUHULUI

Lecţia – 11
În Romani 8: l-16 citim: “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. In adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. în adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii păn inteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. Căci toţi cei ce Sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: “Ava! adică: “Tată!”. însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu".

Tot în acelaşi capitol, în versetele 26 şi 27 citim: “Şi tot astfel şi Duhul nu ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”. Romani 8 reprezintă cea mai complexă expunere a vieţii care vine prin “Duhul de viaţă în Hristos Isus” Acesta este caracterul moştenirii Duhului în credincios.

Ascultă acest adevăr, lasă-1 să pătrundă în duhului tău şi învaţă să crezi ceea ce înveţi - Duhul este viaţă. Viaţa lui Dumnezeu. Dacă este viaţa lui Dumnezeu, atunci sunt şi emoţiile lui Dumnezeu. Este voinţa Lui, credinţa Lui, dragostea şi dorinţa Lui. Toate acestea sunt în tine care ai fost umplut cu Duhul Sfânt.

Să învingi înseamnă să înlocuieşti o viaţă cu alta. Aceasta înseamnă să devii asemeni chipului lui Hristos. Duhul Sfânt reprezintă darul lui Dumnezeu, viaţa lui Dmrinezen dată credinciosului. El s-a dat credinciosului pe Sine, atunci când l-a dat pe Duhul Sfânt. Crede acest lucru, atunci când predici şi proclami Evanghelia.

1. În primul rând, Cincizecimea aduce eliberare. Legea Duhului de viată in Hristos Isus ne eliberează de legea păcatului si a morţii. Moartea păcatului - boală spirituală şi fizică; de toate acestea ne scapă Cincizecimea. Oriunde nu există credinţă, există păcat, la seama la asta. Credinţa vine în urma auzirii Cuvântului. Astfel, eu aud ceea ce Dumnezeu vrea să facă în mine prin Duhul Sfânt, care este în mine, şi dacă cred acest lucru El mă izbăveşte de toate legăturile lui Satan

Unde este Duhul lui Dumnezeu este libertate. El este Duhul puterii şi prima demonstraţie a acestei puteri o reprezintă eliberarea pe care o face. El distruge puterea păcatului. Nu există nici o legătură pe care El să n-o poată rupe. Ascultă şi învaţă aceste adevăruri. Du-te şi piedică oamenilor, eliberează-i pe cei posedaţi de demoni, alcool, droguri, homosexualitate şi orice lucru de felul acesta. Trebuie să crezi din tot sufletul că Cincizecimea aduce eliberare oamenilor asemenea celui din Gadara. Trebuie să crezi şi să ştii că Cincizecimea s-a născut în tine şi este răspunsul la oricare dintre problemele oamenilor. Ea este răspunsul.

Mesajul Cincizecimii este mesajul libertăţii pentru toţi cei care sunt legaţi. Cea mai mare izbăvire dintre toate este aceea care-1 scoate pe om din decăderea lui morală Atunci se împlinesc pe deplin cuvintele din Rom. 8:1: “Acum, dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului" Cincizecimea aduce izbăvire. Crede aceasta când predici. Proclam-o dintr-o inimă plină de Duhul Sfânt. Nu ezita1 Când ei s-au rugat pentru curaj, au fost umpluţi cu el. N-au avut doar îndrăzneală să vorbească oamenilor pentru a fi salvaţi, ci un curaj de a proclama întregii omeniri că ei, prin Duhul Sfânt au răspunsul la absolut orice problemă care li se pune.

2. În al doilea rând, Cincizecimea aduce viaţă din abundenţă şi vitalitate.

Isus a venit pentru a oferi o viaţă din belşug. Darul lui Dumnezeu este apa vie, o apă care se revarsă din orice viaţă şi ea provine dintr-o sursă eternă. Legea este bună, dar este slabă datorită firii şi infirmităţii umane. Duhul Sfânt are menirea de a întări omul nostru lăuntric. Duhul vieţii locuieşte în oameni şi doar aşa ei trăiesc cu adevărat. Cincizecimea a transformat nişte credincioşi anemici în sfinţi deosebiţi. Oamenii spuneau despre ei că sunt beţi şi aşa erau, dar nu de vin. Una dintre cele mai mari revelaţii pc care le-am avut a fost să realizez că şi ei au fost oameni asemenea mie. Citind, am înţeles acest lucru. Când m-am uitat pentru prima dată la ei am crezut că reprezintă o clasă diferită de oameni. Dar Iacov spune despre cel mai mare profet al Vechiului Testament că el a fost un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi mine. M-am uitat la Isus şi la apostoli de-a lungul tuturor Evangheliilor. Domnul îi mustra în mod frecvent pentru necredinţa lor. Aveau o credinţă mică şi se descurajau repede. Erau mereu preocupaţi de cine va fi cel dintâi. Aceleaşi slăbiciuni erau în ei, care sunt şi în tine şi în mine Cincizecimea însă va face o reală schimbare atât în tine, cât şi în toţi cei ce cred în urma predicii tale. Cincizecimea face ca orice dar să fie folosit 1a vremea potrivită. Aceia care vor o viaţă din abundenţă trebuie să trăiască experienţa Cincizecimii.

Viaţa reprezintă, pentru orice tip de boală, cel mai bun medicament.

Ea reprezintă leacul tuturor bolilor, sfârşitul durerilor, înfrângerea morţii - toate în acelaşi timp. Tocmai aceasta este Cincizecimea. Predică-o! Fii plin de caraj, crede-o! Trăieşte acest mesaj şi vei transforma pe aceia care vin în contact cu viaţa şi mesajul tău. Nu există nici un mesaj asemenea Cincizecimii. Nimic nu poate face dintr-un om un creştin puternic aşa cum o face botezul cu Duhul Sfânt. Cincizecimea aduce putere, viată din belşug şi vitalitate. Tocmai de aceea vorbim noi despre moştenirea credinciosului.

3. În al treilea rând, Cincizecimea aduce înţelegere. Unde a învăţat Petru predica din Ziua Cincizecimii? Acest pescar ne surprinde de-a dreptul cu lucrurile pe care le ştie. Cine i le-a spus? Cum de a ştiut deodată înţelesul profeţiilor? Cum de a înţeles filozofia istoriei aşa încât să poată reda cu atâta siguranţă: “Acesta este...” (Fapte 2:16)? Cum de a ştiut ce înseamnă crucea şi să explice marea înviere'? Nu există decât o singură explicaţie “când va veni Duhul adevărului...” (loan 14:20). Duhul Sfânt a venit şi ei au ştiut. Vorbim despre un om despre care Biblia spune că era uneori ignorant şi needucat. Nu lăsa ca nimeni şi nimic să te dispreţuiască. Nu ceea ce eşti tu contează, ci ceea ce Dumnezeu vrea să facă din tine şi prin tine, sub călăuzirea directă a Duhului Sfânt.

Duhul însuşi este mărturia noastră. El a venit şi noi ştim acest lucru foarte bine. De asemenea mai ştim că lumea nu este împăcată cu Dumnezeu şi, prin urmare, trebuie să se chinuie în durerile naşterii. Cu toate acestea nu trebuie să descurajăm. Noi ştim că nu suntem ca alţii în ziua nenorocirii, pentru că-L cunoaştem pe Dumnezeu. Ştim, în final, că vom fi salvaţi şi vom sta înaintea lui Dumnezeu prin Hristos. Cum ştim noi toate aceste lucruri? Prin Duhul Sfânt Ştim că nimic nu ne va putea despărţi de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus. El dotează oamenii cu înţelepciunea care vine de sus. Toate acestea le aduce Duhul Sfânt şi ele iau fiinţă prin El. Cincizecimea!

Predică-o, crede-o! Fă ca aceasta să fie totul în tine. Aceasta este moştenirea noastră dată de plinătatea Duhului Sfânt

4. Cincizecimea aduce o nouă părtăşie cu rugăciunea. Ascultă: “Tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Rom. 8:26,27).

Acesta, şi doar acesta, este secretul cel mai mare al rugăciunii. Numai Duhul oferă această abilitate. Când ne rugăm prin Duhul, Duhul Sfânt se roagă pentru lucrurile despre care nu ştim să ne rugăm. Legea spirituală este mai întâi naturală şi apoi spirituală. N-o poţi schimba. Nu se poate să te pui pe genunchi şi să vină Duhul Sfânt ca şi cum ai comuta un întrerupător. Trebuie să-L aştepţi, deci începi cu naturalul. Dar dacă vei sta mereu acolo până când vine Duhul Sfânt, rugăciunea ta va fi cu adevărat eficientă. Orice lucru în afara credinţei este păcat. Când te rogi până când, realmente, te atinge Duhul Sfânt şi experimentezi rugăciunea în Duhul, atunci să crezi că eşti auzit, uneori chiar rezolvarea apare foarte rapid, şi toate acestea deoarece Duhul Sfânt nu poate fi învins.

Nu numai că Cincizecimea aduce o nouă relaţie în rugăciune, dar ea aduce putere. Aceasta este una dintre promisiunile specifice ale lui Isus: “voi veţi primi o putere...” (Fapte 1:8). Când ţi-ai ridicat mâinile şi ai cerut să fi umplut cu Duhul Sfânt atunci ai primit putere. Acum trebuie doar să-l dai voie să-ţi conducă viaţa şi să umbli prin Duhul. Puterea este abilitatea noastră de a fi luminaţi de Duhul. Dumnezeu nu ne dă putere pentru a face ceva contrar voinţei Lui. “Pot totul în Hristos care mă întăreşte” (Fii. 4:13). Crede asta, poţi s-o faci deoarece El îţi dă putere.

Mărturia noastră învinge vrăjmaşul. “Noi suntem mai mult decât biruitori” (Rom 8.37). Ioan descrie această biruinţă spunând că "... ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor. Şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte” (Apoc. 12:11). Duhul puterii este dat pentru mărturie. Mărturia Cincizecimii este o forţă. Poţi şi vei fi un martor abia după ce Duhul Sfânt va veni peste tine. Eu nu pot în aceste câteva lecţii să aprofundez îndeajuns acest mare adevăr. Dorinţa lui Dumnezeu este, ca noi să credem în experienţa Cincizecimii. Crede că ai primit putere, potrivit acelui act măreţ.

5. Cincizecimea aduce focul lui Dumnezeu. Focul este simbolul ceresc al pasiunii morale. Dumnezeii este dragoste, Dumnezeu este foc, şi amândouă sunt una Duhul Sfânt botează în foc. Sufletele umplute de Duh sunt complet dedicate lui Dumnezeu. Ele iubesc cu o iubire fierbinte, cred cu o credinţă ferventă şi slujesc cu o devotare care se consumă pe sine. Fii urăsc păcatul ca un foc ce arde şi se bucură cu o bucurie care radiază. Dragostea este desăvârşită în focul Duhului. Noi întotdeauna încercăm să iubim, dar dragostea lui Dumnezeu poate fi turnată şi inimile noastre doar prin Duhul Sfânt. Crede acest adevăr! Dragostea lui Dumnezeu este în tine. A fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi plin de dragostea lui Dumnezeu. Credinţa este un dar, sau o roadă a Duhului Sfânt. Ea este în tine prin Duhul Sfânt. El este ultimul dar şi toate darurile sunt în El. Cu Duhul Sfânt ai în tine toate darurile Duhului Sfânt. Biblia spune: “umblaţi dar după darurile cele mai bune...” (1 Cor. 12.3 1). Cel mai bun dar este acela de care ai nevoie la un moment anume.

6. Cincizecimea aduce o pasiune deosebită pentru sufletele oamenilor. Romani 8 continuă, pe aceeaşi temă şi în cap 9, unde primele trei versete spun: “Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, iudele mele trupeşti”.

Cincizecimea aduce pasiune pentru suflete. Dacă nu arzi pentru cel pierdut, atunci ai nevoie să te rogi din nou pentru această experienţă. Trebuie să ne rugăm în fiecare zi pentru înnoirea şi retrăirea experienţei Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Experienţa Cincizecimii înseamnă lacrimi pentru cei pierduţi.

7. Cincizecimea ne întoarce din nou în Ghetsimani. Duhul umple doar inimile sensibile. Dacă nu aceasta este şi realitatea ta, înseamnă că nu ai o stare bună Trebuie să-ţi întorci rugăciunea şi supunerea doar către Dumnezeu. Toate aceste lucruri sunt o parte din binecuvântarea Duhului Sfânt. Aceasta este moştenirea celor care sunt umpluţi. Nu este ceea ce vreau eu să moştenesc, ci ceva ce am obţinut când am primit Duhul Sfânt. Aveţi credinţă în El nu în talentul sau în abilităţile care nu creează decât emoţii. Aveţi credinţă în ceea ce Dumnezeu a pus în voi prin Duhul Sfânt.

Predică-L! Insistă ca toţi să fie plini de Duhul Sfânt Nu te lăsa intimidat de aceia care se tem de o abordare profundă a Duhului Sfânt. Oricum nu-L poţi cuprinde într-un mod absolut. Nu-L poţi predica pe Hristos fără a-L predica pe Duhul Sfânt, deoarece nu poţi să-L cunoşti pe Hristos fără Duhul Sfânt “Cine zic oamenii că sunt Eu?” “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. “Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceste lucruri”. Nu poţi să-L cunoşti pe El, nici să-L urmezi şi nici să ai o viaţă încununată cu biruinţă fără Duhul Sfânt. Să învingi înseamnă să înlocuieşti o viaţă cu alta. Cum să ai biruinţă? Umblă cu Duhul şi nu vei mai putea împlini poftele şi dorinţele firii pământeşti. Nu există nici un răspuns afară de răspunsul Cincizecimii.

Am scris o carte intitulată “întărind mesajul Cincizecimii” Am adunat o sumedenie de adevăruri din diferite locuri, dar mesajul a avut doar o singură linie şi aceasta este Dumnezeu -Tatăl, prin Dumnezeu Duhul Sfânt, şi Dumnezeu-Eiul manifestându-se prin Biserică. Intenţia lui Dumnezeu este ca să fii atât de umplut de El încât din tine să curgă râuri de apă vie. Acesta este Duhul Sfânt. Rezultatul acestui fapt este similar cu Ezcchiel. Râul care curge din casă este biserica. Nu te mulţumi cu a crede tu însuţi acest adevăr. Predică-l celor care trebuie să-l creadă pentru că odată cu El vor veni toate celelalte binecuvântări. Râul curgea în partea de sud a altarului. El întotdeauna vine din direcţia altarului. De-a lungul lui erau pomi care slujeau la vindecarea neamurilor. Pomii aduceau roade în fiecare lună.

Pomii în Biblie simbolizează oamenii. Oriunde se revarsă acest râu din tine va produce bărbaţi şi femei plini de Duhul Sfânt. Vieţile acestora slujesc la vindecarea neamurilor şi aduc rod în permanenţă. Acesta este rezultatul Cincizecimii. Aceasta este moştenirea creştinilor penticostali. Crede în acest adevăr. Predică-l. Insistă ca toţi să fie umpluţi.

Seria 7: DUHUL SFÂNT

VIAŢA PENTICOSTALĂ

Lecţia - 12

La Efeseni 2:19-22 citim: “Aşa dar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul”.

Noi suntem templul Duhului Sfânt. Vom încerca în aceste lecţii să aprofundăm această realitate. Trebuie să cunoaştem acest lucru nu cu minţile, ci cu inimile noastre, dacă vrem într- adevăr să devenim eficienţi. Noi suntem templul Duhului Sfânt. Intr-un înţeles mai concret noi suntem acum Sfânta Sfintelor. Ceea ce a fost cortul întâlnirii şi templul în Vechiul Testament, ceea ce a fost Isus ca om, aceea suntem noi acum. Noi suntem templul lui Dumnezeu.

“Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (ICor. 3.16). Când Andrew Murray a fost luminat să scrie despre acest subiect, el spunea: “voi medita şi voi aştepta până când gloria acestui adevăr măreţ mă va umple, iar credinţa îl va face real în viaţa mea”. Când Murray şi-a încheiat rugăciunea a spus: “mă cutremur acceptând acest adevăr binecuvântat. Duhul lui Dumnezeu care este Atotputernic locuieşte în mine. Oh, Tată, arată-mi ce înseamnă acest lucru, ca să nu păcătuiesc împotriva Lui prin vorbirea sau trăirea mea”. Facă Dumnezeu ca rugăciunea lui Andrew Murray să fie rugăciunea fiecăruia din această clasă sau care citeşte aceste rânduri.

Aceasta este o experienţă bine definită. Botezul cu Duhul Sfânt nu înseamnă regenerare. Regenerarea survine acestei experienţe. Doar cei născuţi din nou pot fi umpluţi de Duhul Sfânt. Trebuie să fi născut din nou din cuvânt (apă) ca apoi să beneficiezi de această experienţă – nașterea din Duh, pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu..

Botezul cu Duhul Sfânt este o experienţă de sine stătătoare, indispensabilă pentru naşterea din nou -răscumpărarea trupului – după rascumpărarea sufletului prin credința în jertfa lui Isus. Credința pentru răscumpărarea sufletului vine prin Cuvânt, iar credința pentru răscumpărarea trupului vine prin nașterea din Duh si pentru aceasta este nevoie de botezul cu Duhul Sfânt și plinătatea Duhului Sfânt.( Ioan 3:5). Isus spunea despre apostoli: “Sunt ai mei...”. El le-a dat din puterea Sa, din Cuvântul Său şi ei nu mai aparţineau lumii, aşa cum nici El nu mai aparţinea.

Privind la Samaria observăm că oamenii au fost convertiţi şi botezaţi în apă fără ca Duhul Sfânt să se fi pogorât încă peste ei. In Faptele Apostolilor 19:2, Pavel întreabă un grup credincioşi: “Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Darul Duhului Sfânt, prin urmare, era ceva atât de real încât acei creştini trebuiau să ştie concret dacă l-au primit sau nu. Cincizecimea este o experienţă. Ea nu este doar o simplă teorie care să te înveţe să spui câteva cuvinte atunci când te rogi. Ea este o experienţă bine conturată a lui Dumnezeu, marcând venirea Duhului Sfânt în tine şi punerea ta în El. Când te naşti din nou, din apă, din Cuvănt, Duhul Sfânt te convinge de starea păcat, îți dă lumina mântuirii și iertarea de păcate, prin credință pe când atunci când le umpli de Duhul Sfânt, continuă procesul de naștere din nou prin creșterea în credință și înțelegerea planului lui Dumnezeu privind lepădarea de sine – răscumpărarea trupului din natura păcătoasă. Aceasta este o experienţă concretă.

Promisiunea Domnului privindu-L pe Duhul Sfânt se rezumă la aceste aspecte: cunoaştere, rugăciune şi slujire. Prima dată El spune: “veţi şti” - asta este cunoaşterea. A doua oară: “veţi cere” - aceasta este rugăciunea A treia oară “veţi face” – aceasta este lucrarea. Cunoaştere, rugăciune şi slujire. Cincizecimea aduce siguranţă în cunoaştere, îndrăzneală în rugăciune şi putere în slujire. Începe ziua cu Dumnezeu. Transformă prima parte a zilei într-un altar de închinare, şi află care este voia lui Dumnezeu pentru acea zi. Prin Duhul Sfânt poţi cunoaşte, te poţi ruga şi poţi face.

Plinătatea Duhului Sfânt aduce revelaţii adânci pentru inimă. Omul plin de Duhul Sfânt cunoaşte gândurile lui Dumnezeu, planurile lui Dumnezeu cu el personal și mai poate cunoaște pălanurile lui Dumnezeu cu casa lui, cu copii lui, care nu pot fi cunoscute mai dinainte. Fără Duhul Sfânt nu am putea înţelege crucea, moartea şi învierea Lui. “în ziua aceea veţi cunoaşte” (loan 14:20), a spus Isus şi, când a venit ziua aceea, ei au ştiut-o foarte bine. Ei au crezut în El, altfel nu ar mai fi mers în camera de sus. L-au crezut şi când a spus: “mai am şi alte lucruri să vă spun dar nu le puteţi purta acum. Dar va veni ziua când le veţi cunoaşte”. Doresc să faceţi această şcoală sporind în convingerea că puteţi cunoaşte orice lucru pe care Dumnezeu vrea să-l ştiţi, şi asta prin Duhul Sfânt care este în noi.

Ei au ştiut cât de esenţială este relaţia între Hristos şi Dumnezeu Tatăl. Ştiau, de asemenea, cât de misterioasă este unirea dintre Hristos şi credincios şi, nu în ultimul rând, erau convinşi că Hristos era în credincios aşa cum Tatăl era în Fiul și Fiul era în Tatăl. Lumina Duhului reprezintă efectiv gândirea şi conceptele lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este gândul lui Dumnezeu în credincios şi astfel El este puterea lui Dumnezeu în credincios. Răspunsul la oricare întrebare în viaţă şi slujire îl descoperim în Duhul Sfânt pentru că El este în noi. “Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău” (Deut. 4:29). Să-L descoperi pe El înseamnă să descoperi răspunsul la toate. Orice cuvânt al lui Dumnezeu este un răspuns. Isus a spus: “în ziua aceea veţi cunoaşte...” (loan 14:20). Când a venit acea zi, apostolii au ştiut-o.

Binecuvântarea Cincizecimii îl face pe credincios mai puternic “In ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba nimic (care zi ? ziua pogorârii Duhului Sfânt) adevărat, adevărat vă spun, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da” (loan 16:23). Rugăciunea este un lucru imposibil fără Duhul Sfânt, o preocupare absolut zadarnică deoarece noi nu ştim cum să ne rugăm. Cerem şi nu primim deoarece nu ştim cum să cerem. Dar Scriptura zice: “...Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite” (Rom. 8:26). Numai plinătatea Duhului ne poate învăţa să ne rugăm. Doar acesta este tipul de rugăciune care mai poate face miracolele din cartea Faptele Apostolilor. Meditează la această carte. Ei l-au cunoscut pe Hristos care le-a dat secretul puterii Lui: rugăciunile lui Hristos erau rugăciuni fierbinţi. Se scula dimineaţa să se roage şi uneori petrecea chiar toată noaptea în rugăciune. Se ducea singur la o parte pentru rugăciune, iar ei au observat toate aceste lucruri. Au văzut, de asemenea, şi cum face minuni dar şi cum se roagă singur şi, cu toate acestea, nu L-au întrebat cum să facă şi ei minunile, ci doar i-au cerut “invaţă-ne cum să ne rugăm”. Au priceput că puterea era dată de timpul de rugăciune. Cartea Faptele Apostolilor revelează tipul de rugăciune care face minuni.

Rugăciunea prin Duhul Sfânt încoronează şi întăreşte Numele Domnului. Această rugăciune potrivit voii Sale prezintă promisiunile Lui şi decretează puterea Lui. Acest tip de rugăciune este rugăciunea lui Iacov când scria: “mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). Omul care se roagă prin Duhul Sfânt este un om sfânt deoarece este plin de acest Duh. Cincizecimea este asociată cu puterea. La sfârşit promisiunea Domnului era “voi veţi primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi” (Fapte 1:8). Toate acestea le primeşti doar când se pogoară Duhul. Este îndeajuns să spui “îl iau prin credinţă”. Dacă îl iei prin credinţă îl ai şi El trăieşte în tine. Dacă El trăieşte în tine, eşti conştient de acest lucru. Dacă vii la închinare şi stai suficient de mult timp, El se va ruga prin tine, te va călăuzi, îţi va mişca inima şi va lucra prin tine. Când mă rog şi Duhul Sfânt mă cercetează, pot să mă rededic slujirii Sale. Pot să-mi ridic mâinile slăbite, şi chiar să profeţesc dacă mi se dă în ceasul acela.

Trebuie să avem credinţă că El ne va pregăti totul dacă noi vom fi la dispoziţia Lui. El este totul şi noi trebuie să credem asta. Duhul lui Dumnezeu este Duhul puterii şi al cunoaşterii. Peste tot în Scriptură El este asociat cu atotcunoaşterea lui Dumnezeu. El reprezintă un dar specific al puterii, El este Duhul puterii şi omul trebuie să aibă putere.

Omul nu poate să facă ceea ce Dumnezeu îi cere să facă fară o putere specială. Duhul Sfânt este acea putere. Crede acest lucru.

Faptul că Dumnezeu te-a chemat într-un oraş anume să plantezi o biserică sau să fii într-o biserică, trebuie să te conştientizeze că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Poţi să faci acest lucru deoarece ai în tine resursele de care ai nevoie.

El “se îmbracă” pe sine cu oameni sfinţiţi “pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi” (2Cor 4:7). Prin urmare, măsura puterii noastre constă în puterea Duhului Sfânt care lucrează în noi şi prin noi. Toate împlinirile vieţii, resursele de vitalitate, toată siguranţa lăuntrică, toate victoriile asupra păcatului şi asupra firii, totul şi toate se ascund în prezenţa şi puterea Duhului Sfânt, în Hristos lsus, Domnul nostru.

Ce loc minunat ni se oferă crezând în Duhul Sfânt. Dacă aş putea şti ce vrea Dumnezeu să facă cu mine şi unde ar vrea El să mă folosească ar fi deosebit, dar mai important este să pot fi pregătit pentru a-i face voia oriunde, şi pot s-o fac, deoarece eu am toate resursele divine în mine. Am viaţa lui Dumnezeu. Vreau să accentuez acest adevăr pentru a vă ajuta să înţelegeţi. Aceasta nu este o îmbunătăţire a abilităţilor proprii, ci este mult mai mult şi anume: punerea la dispoziţia Duhului Sfânt şi a puterii Sale.

Atmosfera bisericii apostolice este catalogată ca fiind una încărcată cu putere. Uitaţi-vă în cartea Faptele Apostolilor. Acolo era putere. Cuvântul lor avea putere. Mesajele lor erau cât se poate de convingătoare. “Fraţilor, ce trebuie să facem?”, era strigătul celor necredincioşi. Mărturia lor era confirmată de semne şi minuni Ei au descoperit inimile celor nelegiuiţi şi cerul şi-a pus pecetea pe judecata lor. De ce? Deoarece vorbeau prin puterea Duhului Sfânt. Legiuitorii tremurau în prezenţa lor. “învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie”, i-a spus guvernatorul lui Pavel (Fapte 26:24).

Acesta era Duhul Sfânt care vorbea prin oameni care erau morţi faţă de orice altceva. Morţii auzeau vocile lor. Bolnavii simţeau atingerea lor. Demonii fugeau de cuvântul lor. Să nu uităm că această putere nu este doar pentru un timp, ea este pentru toată perioada darul Duhului Sfânt. Noi trăim în vremea când Duhul Sfânt îşi pregăteşte mireasa pentru Hristos. Aceasta este dispensaţia Duhului Sfânt. Lucrarea Lui cu ei este aceeaşi cu felul în care vrea să lucreze cu fiecare dintre noi. Atunci cuvintele noastre ar fi cu putere, inimile ascultătorilor ar fi convinse, morţii ne-ar auzi glasul, bolnavii ne-ar simţi atingerea şi demonii ar fugi dinaintea noastră. Pentru aceste motive ne-a dat El Duhul Sfânt.

Să-l ascultăm pe Pavel: “Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere.” (ICor. 2:4). Şi din nou, în Rom. 15:19 “fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos”. Ei cereau şi primeau, deoarece cereau prin Duhul Sfânt. De ce nu încercăm să trăim şi noi cu adevărat într-o manieră penticostală? Trebuie să ne întoarcem la altar şi să reprimim cea dintâi componentă a moştenirii noastre: botezul cu Duhul Sfânt.

Nu avem nevoie de un nou program. Nevoia noastră este să ne reîntoarcem la Cincizecime, să reconstruim altarul lui Hristos şi să fim trupul prin care acesta să se reverse ca un râu. Acesta şi doar acesta este răspunsul. În Luca 15 avem pilda fiului risipitor. Este povestea unui fiu risipitor, dar nu se vorbeşte despre un fiu în sens obişnuit. Acesta reprezintă Biserica Lui ISUS. Orice predicator afirmă că Tatăl este Dumnezeu. Acel tată, însă, avea doi fii: Israelul Vechiului Testament şi Biserica Noului Testament. Israelul a umblat prin Babilon, Biserica prin Roma.

În parabolă, fiul cel mic îşi cere moştenirea. Aceasta este Biserica. Ea îşi cere moştenirea. În ziua Cincizecimii, Dumnezeu a dat fiului celui mic moştenirea. Duhul Sfânt este începutul acestei moşteniri. Privind moştenirea, tânăra Biserică zguduie lumea pentru Dumnezeu. Dar după vreo 30 de ani ea se rezumă la formă fără a mai accentua puterea. Pierde moştenirea pentru o trăire firească şi o religiozitate anemică. Când tânăra biserică s-a trezit, era flămândă, dar nu după pâine şi apă, ci după Cuvântul şi prezenţa lui Dumnezeu. A început să fie în nevoie şi lipsă. Ce a făcut ea de fapt?

A întors spatele altarului şi umplerii cu Duhul Sfânt şi a bătut la uşa lumii pentru ajutor. Lumea a hrănit-o, dar a cerut un preţ. Preţul era: “îţi port de grijă, dar mai întâi trebuie să-mi mănânci roşcovele”. Puneţi aceasta în contextul iudaic în care a fost scrisă Biblia. Porcii nu erau acceptaţi deoarece iudeii nu-i consumau. Totul era împotriva oricărui principiu în care credeau ei. Aceeaşi lume a spus bisericii risipitoare: “dacă daţi voie femeilor să se îmbrace ca şi noi venim şi noi cu voi, sau, nu fiţi aşa de stricţi, fiţi mai lejeri în biserică şi vă vom ajuta şi noi”. Noi n-avem nevoie de ajutorul lor. Noi avem nevoie să ne întoarcem la Cincizecime, să reconstruim altarul şi să rămânem lângă Domnul. Rămâneţi lângă El şi veţi cunoaşte atunci gândul lui Dumnezeu.