Speţe recente

19. Cazul: Bosal Holding BV / Staatssecretaris van Financiën – 18 septembrie 2003

Situaţia de fapt

Bosal Holding BV este un holding ce prestează activităţi de finanţare şi licenţe şi care plăteşte impozit pentru toate societăţile sale componente în Olanda. Pentru anul 1993, ea a declarat cheltuieli în valoare de aprox. 2000.000 EUR, legate de participările sale în societăţi stabilite în nouă state membre şi a cerut ca acestea să fie deduse din beneficiile proprii. Legislaţia olandeză nu-i permite însă acest lucru.

Dreptul aplicabil

• 
  art. 43 (libertatea de stabilire) TCE şi art. 48 (egalitatea de tratament între persoanele fizice şi juridice) TCE
  
• 
  directiva 90/435/CEE a Consiliului vizând regimul fiscalcomun aplicabil societăţilo mamă şi filialelor din state membre diferite.
  

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Curtea constată că limitarea prevăzută de legea olandeză constituie un obstacol în calea constituirii de filiale în alte state membre şi se opune deci dreptului comunitar.

Curtea a respins argumentele guvernului olandez privind necesitatea asigurării coerenţei regimului fiscal naţional şi un argument dedus din principiul teritorialităţii.

Curtea arată că limitarea deductibilităţii cheltuielilor nu este compensată de un avantaj corespondent, avându-se în vedere că societatea mamă şi filialele sunt persoane juridice distincte, fiind supuse unor regimuri de impunere distincte.

În ceea ce priveşte argumentul dedus din principiul teritorialităţii, Curtea relevă faptul că diferenţa de tratament fiscal priveşte societăţile mamă din Olanda, după cum au sau nu filiale ce realizează beneficii impozabile în Olanda.

Curtea reaminteşte de asemenea că necesitatea de a preveni reducerea încasărilor fiscale nu justifică crearea de obstacole în calea libertăţii de stabilire.

Evaluare
a) Curtea a reiterat principiul în conformitate cu care legislaţia fiscală a unui stat nu trebuie să introducă, nici măcar indirect, obstacole în calea libertăţii de stabilire a companiilor în interiorul comunităţii.

b) Consecinţe pentru România: în armonizarea legislaţiei fiscale cu acqui-ul comunitar, România va trebui să ţină cont de necesitatea reglementării corespunzătoare a impozitelor asupra veniturilor unei societăţi rezultate din filiale ale acesteia situate în alte state membre.

20. Cazul: Isabel Burbaud c. Ministerul Muncii si Solidaritatii, Franţa, 9 septembrie 2003

Situaţia de fapt

D-na Burbaud, cetăţean portughez, a contestat în faţa tribunalului francez faptul că i s-a refuzat în Franţa admiterea în cadrul corpului de directori de spitale, pe motivul că ar fi trebuit să susţină în prealabil concursul de admitere la Şcoala Naţională de Sănătate Publică din Franţa (deşi ea obţinuse încă din 1983 titlul de administrator de spital la Şcoala Naţională de Sănătate Publică din Lisabona)

Dreptul aplicabil

Articolul 39 TCE (privind libera circulaţie a lucrătorilor) şi Directiva 89/48 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor din învăţământul superior.
Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Curtea a trebuit să stabilească dacă titlul oferit de Şcoala Naţională de Sănătate Publică este echivalent cu o diplomă (in sensul dat de Directiva 89/48 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor din învăţământul superior)

In conformitate cu directiva diploma este definită ca fiind orice titlu sau certificat eliberat de autoritatea competentă a unui stat membru ce atestă absolvirea unui ciclu de învăţământ de minim 3 ani şi prevăzând calificările profesionale cerute pentru a accede la o anumită profesiune reglementată.

Titlul eliberat de Şcoala Naţională de Sănătate Publică din Franţa întruneşte aceste elemente, în consecinţă, jurisdicţia de trimitere va trebui să stabilească dacă cele două titluri sunt comparabile ca durată şi materii acoperite.

Curtea a subliniat totodată faptul că acest mod de recrutare care nu ţine seama de calificările specifice dobândite de candidaţii veniţi din alte state membre îi dezavantajează pe aceştia din urmă si sunt de natură a-i descuraja in a-şi exercita dreptul de liberă circulaţie.
Evaluare

a) Statele trebuie să recunoască diplomele dobândite în alte state membre, fără a cere îndeplinirea unor condiţii suplimentare şi acordând un tratament egal (cu excepţia domeniilor ce intră în serviciul public sau din motive de ordine publică, sănătate publică sau securitate publică)
b) Limitarea exercitării dreptului de liberă circulaţie poate fi justificată doar prin existenţa unui obiectiv de interes general (in speţă: selecţia celor mai buni candidaţi in condiţii cât mai obiective)
c) România va trebui să transpună Directiva 89/48, în temeiul căreia orice diplomă (definită ca fiind: „orice titlu sau certificat eliberat de autoritatea competentă a unui stat membru ce atestă absolvirea unui ciclu de învăţământ de minim 3 ani şi prevăzând calificările profesionale cerute pentru a accede la o anumită profesiune reglementată”), deci orice diplomă eliberată de autorităţile dintr-un stat membru va produce efecte pe teritoriul României.

21. Cazul: Landeshauptstadt Kiel / c. Norbert Jaeger, Germania, 9 septembrie 2003