Speţe recente

Situaţia de fapt

M. Abatay şi alţi reclamanţi, cetăţeni turci, având domiciliul în Turcia sunt şoferi în transportul internaţional de mărfuri. Sunt salariaţii unei firme turceşti, filială a unei societăţi din Germania. Cele două societăţi importă în Germania fructe din Turcia, pe care le transportă cu camioane înmatriculate în Germania.

Înainte de 1993 dreptul german prevedea că personalul care lucrează în transportul internaţional pentru firme stabilite în Germania nu are nevoie de permis de muncă. După această dată nu aveau nevoie de permis doar cei care lucrau pentru angajatorii stabiliţi în străinătate, iar după 1996 doar în cazul în care vehiculul este înmatriculat în statul de reşedinţă al angajatorului străin. În consecinţă, după 1996 Oficiul pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Germania a refuzat să le mai elibereze permise de muncă.
Dreptul aplicabil

Interpretarea art. 41, par.1 din Protocolul Adiţional la Acordul de asociere a Turciei cu Comunitatea Europeană şi art. 13 din decizia nr.1/80 a Consiliului de Asociere.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Între Turcia şi Comunitatea Economică Europeană există încă din 1963 un Acord de asociere, completat în 1972 printr-un Protocol adiţional. Decizia 1/80 a fost adoptată ulterior în cadrul acestui acord. Decizia conţine clauze de „standstill” prin care se interzice introducerea de noi restricţii în anumite domenii, inclusiv în ceea ce priveşte libertatea de stabilire, libertatea prestării de servicii şi condiţiile de acces al lucrătorilor ce se găsesc pe teritoriul unuia din cele două state în situaţie legală.

După opinia Curţii cetăţenii turci pot invoca aceste prevederi pentru a înlătura reglementările germane interne contrare.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că şoferii turci, deşi se află în Germania în mod legal, nu petrec destul de mult timp pe teritoriul Germaniei pentru a se putea integra în acest stat.

Deci această clauză poate fi invocată de o firmă stabilită în Turcia care prestează legal servicii într-un stat membru, cât şi de şoferii turci care lucrează pentru o astfel de firmă.

În schimb Curtea a stabilit că, pentru ca un prestator să poată invoca această clauză de standstill trebuie ca serviciile să fie destinate cetăţenilor dintr-un alt stat membru, fapt ce nu se verifică în speţă.

Evaluare

Din soluţia Curţii se pot desprinde următoarele principii:

a) cetăţenii statelor cu care Comunităţile au încheiat acorduri de asociere se pot adresa Curţii pentru aplicarea drepturilor reglementate de aceste acorduri (care fac parte din acquis-ul comunitar);

b) dreptul intern al statelor membre nu poate aduce atingere principiilor reglementate de Acordul de Asociere, în speţă principiului liberei circulaţii a serviciilor, similar celui reglementat de TCE.

14. Cazul: Politierechtbank te Mechlen – Belgia c. Hans van Lent, 2 octombrie 2003

Situaţia de fapt

Domnul Van Lent, cetăţean belgian deţine un automobil înmatriculat în Luxemburg, unde acesta lucrează. Automobilul este cumpărat în leasing de la o firmă luxemburgheză.

Legislaţia belgiană instituie obligaţia rezidenţilor belgieni de a înmatricula maşinile în Belgia pe numele proprietarului, ceea ce dl. Van Lent nu putea face deoarece firma de leasing era înregistrată în Luxemburg. În urma unui control rutier, autorităţile belgiene i-au intentat proces penal domnului Van Lent. Tribunalul belgian a sesizat CJCE în legătură cu compatibilitatea legislaţiei belgiene cu principiul liberei circulaţii a lucrătorilor, consacrat de Tratatul CE.
Dreptul aplicabil

Interpretarea articolelor 10 (privind obligaţia de loialitate) şi 39 (privind libera circulaţie a lucrătorilor) din TCE.

Soluţia şi principiile aplicabile

Curtea precizează faptul că, în absenţa unei armonizări în domeniu, statele membre pot fixa condiţiile înmatriculării autovehiculelor, cu condiţia respectării dispoziţiilor tratatului referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor. Legislaţia belgiană în materie poate descuraja angajarea cetăţenilor belgieni în alte state membre.

Curtea a reţinut faptulc că, din august 2001, legea belgiană îi permite unui rezident belgian să înmatriculeze maşina pe care o utilizează, în cazul în care proprietarul maşinii nu are dreptul de rezidenţă pe teritoriul Belgiei. Cu toate acestea Curtea consideră că nici aceste dispoziţii nu sunt de natură a elimina restricţiile aduse liberei circulaţii a lucrătorilor.
Evaluare

Soluţia Curţii reia principiul în conformitate cu care statele membre sunt obligate să elimine orice bariere de natură legală sau administrativă care ar putea afecta libera circulaţie a persoanelor. În plus, din soluţiile Curţii reiese că sunt incompatibile cu art. 39 TCE nu numai măsurile care instituie propriu-zis restricţii în calea libertăţii de angajare a cetăţenilor comunitari în alte state membre, ci şi acelea care sunt de natură să descurajeze angajarea propriilor cetăţeni în alte state membre sau cetăţenii altor state în statul membru în cauză.

15. Cazul: Arbed e.a. şi Poutrelles e.a. / Comisia Europeană, 2 octombrie 2003 (recurs asupra unei decizii a Tribunalului de primă instanţă)