Stare de impunitate: Încălcarea drepturilor omului cazul romilor din România

4.Concluzie: drepturile romilor în România

Deşi România a făcut un progres în vederea respectării angajamentelor sale internaţionale – în special prin adoptarea ordonanţei privind combaterea discriminării şi a unui program guvernamental ce abordează problemele romilor – în prezent situaţia romilor din România rămâne una deplorabilă. Greutăţile care apasă asupra romilor, dar nu numai a lor, născute din secole de sclavie şi tratament inegal al romilor, punctate de episoade de persecuţie cruntă, au condus la o situaţie greu de rezolvat, în care societatea însăşi este coruptă de rasism.

Acest raport şi-a concentrat atenţia asupra impunităţii. Victimele romani ale abuzurilor drepturilor omului sunt frecvent descrise în publicaţiile referitoare la România, inclusiv rapoarte asupra drepturilor omului. Situaţia extremă cu care se confruntă aceştia este bine documentată, patosul lor ocazional şi episoadele de disperare sunt înregistrate cu minuţiozitate, adesea la limita indecenţei. În atenţia raportului au stat în primul rând vinovaţii de discriminare: autori de abuzuri violente, ofiţeri de poliţie inactivi sau ostili, anchetatori care nu conduc nici o anchetă, procurori care nu reuşesc să urmărească în justiţie cazurile alocate, profesori apatici, cruzi sau demoralizaţi, oficialităţi locale care contribuie la segregare, şi oficialităţi guvernamentale şi legiuitori care au permis să treacă un deceniu întreg după căderea regimului Ceauşescu în care s-a dezvoltat un sentiment anti-roma intens şi au irumpt acţiuni brutale de violenţă colectivă, fără să se angajeze în mod eficient în eliminarea rasismului şi anti-ţigănismului din România. Am încercat să arătăm toleranţa de care se bucură cei care nu fac nimic pentru a-i apăra pe romi şi pentru a vedea că li se face dreptate. Ceea ce dorim să spunem este că persoanele vinovate de obstrucţionarea justiţiei, acolo unde drepturile romilor au fost încălcate, se bucură de binecuvântarea majorităţii societăţii, şi că acest adevăr se află la baza însărcinărilor majore cu care se confruntă guvernul României astăzi.
În urma evaluării respectării de către România a Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CIEDR) în timpul celei de-a 55-a sesiuni din august 1999, Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale (CEDR) a emis în aprilie 2001 observaţii concludente finale de natură critică referitoare la drepturile romilor, şi în special în ceea ce priveşte eşecul autorităţilor de a lupta împotriva discriminării romilor. CEDR a afirmat explicit:
Situaţia romilor este un subiect ce dă naştere la o preocupare aparte de vreme ce nu s-au remarcat ameliorări în rata şomajului şi în nivelul educaţional în mod tradiţional scăzut printre rândurile acestei minorităţi; acest fapt a contribuit la inacceptabila perpetuare a imaginii negative stereotipe a minorităţii de romi în cadrul întregii societăţi. Datorită situaţiei sale defavorizate, o preocupare specială e cauzată de absenţa măsurilor economice şi sociale de felul celor prevăzute în favoarea acestei minorităţi în Articolul 2(2) al Convenţiei, indiferent de dificila situaţia economică actuală a României. […]
Comitetul a mai notat în continuare:
[…] numărul limitat de cazuri de discriminare rasială care au apărut în faţa organelor de justiţie. Comitetul este de opinie că lipsa unui număr mai mare de reclamaţii şi hotărâri judecătoreşti poate indica o lipsă a conştiinţei juridice în ceea ce priveşte existenţa compensaţiilor legale şi a protecţiei împotriva discriminării rasiale prevăzute de Convenţie. Comitetul sugerează statului membru să ia măsuri în vederea remedierii acestei situaţii. […]
Măsuri de discriminare pozitivă ar trebui adoptate în favoarea populaţiei romani, în special în domeniile educaţiei şi pregătirii profesionale, în vederea, inter alia, plasării romilor pe picior de egalitate cu restul populaţiei în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor economice, sociale şi culturale, înlăturarea prejudecăţilor împotriva romilor şi sporirea puterii de afirmare a acestor drepturi. Efortul combinat al diferitelor organisme de stat competente în această privinţă, în conjuncţie cu reprezentanţii populaţiei romani este imperios necesar.³⁰⁶

La summit-ul din Istanbul, şefii de state din OSCE au declarat: "Deplângem violenţa şi alte manifestări de rasism şi discriminare împotriva minorităţilor, inclusiv romani şi sinti. Ne angajăm să asigurăm respectarea, prin legislaţie şi politici adoptate, a drepturilor populaţiilor romani şi sinti, şi unde este nevoie, să promovăm o legislaţie anti-discriminatorie pentru îndeplinirea scopului propus.”³⁰⁷ În plus, în Carta Securităţii Europene, adoptată la acelaşi summit de la Istanbul, statele participante din OSCE au declarat: " Recunoaştem dificultăţile specifice cu care se confruntă populaţiile roma şi sinti şi nevoia de a lua măsuri efective pentru realiza egalitatea deplină de şanse, în conformitate cu angajamentele OSCE, pentru persoanele de etnie roma şi sinti. Ne vom spori eforturile pentru a veghea ca populaţiile roma şi sinti să fie capabile să joace un rol egal şi deplin şi egal în societăţile noastre, şi pentru a eradica discriminarea împotriva lor.”³⁰⁸ În documentul din 1992 de la Helsinki statele participante la CSCE “şi-au exprimat preocuparea în legătură cu manifestările recente şi flagrante de intoleranţă, discriminare, naţionalism agresiv, xenofobie, antisemitism şi rasism" şi au "reafirmat, în acest context, nevoia dezvoltării de programe adecvate care să abordeze problemele cetăţenilor aparţinând respectivelor etnii, romani sau altor grupuri tradiţional identificate ca ţigani şi a creării condiţiilor pentru ca aceştia să aibă şanse egale de a participa plenar la viaţa societăţii, şi vor lua în considerare modalităţile de cooperare în acest scop.”³⁰⁹

La ora actuală România aspiră la statutul de membru al Uniunii Europene.³¹⁰ Includerea în această organizaţie necesită aderarea strictă la cele mai înalte standarde de respectare a drepturilor omului, incluzând, dar nelimitându-se la drepturile stipulate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. România trebuie să protejeze, în litera legii şi în practică, drepturile prevăzute de Convenţia Internaţională a Drepturilor Civile şi Politice şi trebuie să folosească toate mijloacele adecvate pentru realizarea completă, în mod progresiv, a drepturilor recunoscute de Convenţia Internaţională a Drepturilor Economice, Sociale şi Culturale, fără discriminare, acordând o grijă deosebită pentru ca nici o persoană să nu sufere de fenomenul stigmatizării datorate discriminării rasiale.
În ianuarie 2001, România a preluat preşedinţia OSCE. În lumina antecedentelor sale în ceea ce priveşte drepturile romilor, o acţiune concretă şi hotărâtă în domeniul ameliorării situaţiei respectării drepturilor omului referitor la romii din România, ar putea transmite un mesaj pozitiv dovedind că România este angajată în începerea unei ere noi în tratamentul acordat romilor. În plus, preşedinţia OSCE oferă României şansa de a dovedi faptul că, în ciuda dificultăţilor sale economice,³¹¹ are intenţia fermă de a-şi asuma un rol de frunte în privinţă drepturilor romilor în regiunea OSCE. Un program anti-discriminatoriu proactiv trebuie afirmat public, stabilit minuţios atât ca şi politică, cât şi ca aplicare în practică. Următoarea perioadă va indica ce direcţie a adoptat România: o acţiune guvernamentală angajată orientată înspre remedierea situaţiei drepturilor romilor din România, sau o stare continuă de impunitate, în care încălcarea drepturilor romilor este o practică obişnuită.