Statutul municipiului oradea

UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA, FILIALA ORADEA

Filiala Oradea a Uniunii Artiştilor Plastici din România a fost înfiinţată în anul 1956. Este asociaţie profesională, neguvernamentală şi nonprofit, cu personalitate juridică de utilitate publică şi de interes local şi naţional.

REVISTA DE CULTURĂ „FAMILIA” ORADEA

Revista Familia este o instituţie culturală înfiinţată de Iosif Vulcan, la Budapesta, în 1865, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a conştiinţei naţionale. Ea a fost, în urma dispariţiei Foii pentru minte, inimă şi literatură a lui George Bariţiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devenind în scurt timp, o tribună a întregii literaturi româneşti, o emblemă a identităţii culturale naţionale.

Fondatorul ei, Iosif Vulcan (31 martie 1841, Holod, Bihor – 8 septembrie 1907, Oradea), publicist şi scriitor român, animator cultural, membru al academiei române, şi-a dedicat întreaga viaţă editării revistei – uneori chiar cu sacrificii materiale.

Înfiinţată în 1865, la Budapesta, revista purta pe frotispiciu subtitlul „foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni”, programul ei nefiind pur literar, ci şi social, adresându-se fiecărei familii româneşti în parte, dar şi familiei mai mari a naţiunii. Numărul de probă a apărut la 1/13 mai, iar numărul 1 la 5/17 iunie. În 1880, redacţia revistei Familia se mută la Oradea, locul în care va continua să apară – cu unele întreruperi- până în zilele noastre.

Prima serie a revistei Familia, cea de sub conducerea lui Iosif Vulcan, este un caz unic în analele publicisticii româneşti, prin logevitatea ei de patru decenii. La renumele său a contribuit în mod esenţial şi faptul că, în numărul 6 al revistei, apărut la 25 februarie/9 martie, a debutat Mihai Eminescu cu poezia De-aş avea....

În februarie 1866, Iosif Vulcan a primit de la Cernăuţi o scrisoare însoţită de mai multe poezii, semnate de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei a ales dintre ele poezia „De-aş avea” pe care a publicat-o însoţită de o notă redacţională: „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut.” Vulcan este şi naşul literar al celui mai important poet român, schibându-i numele din Eminovici în Eminescu. Familia va publica multe alte poeme ale lui Eminescu ( O călătorie în zori, La Heliade, Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie, Junii Corupţi), dedicându-i poetului la moartea acestuia un întreg număr - cel din 7 iulie 1889.

Mai puţin cunoscut este faptul că tot în revista Familia a debutat şi George Coşbuc, în 1884, sub pseudonimul „Bocşu”, cu poezia Aş vrea să fiu..., o traducere a unui poem al poetului maghiar Petofi Sandor.

Alături de Eminescu şi Coşbuc, revista a contribuit şi la impunerea altor scriitori importanţi, ca Octavian Goga şi Emil Isac. Printre colaboratorii de prestigiu ai revistei

s-au numărat Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aton şi Nicolae Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Duliu Zamfirescu, Ştefan O.Iosif şi alţii.

Revista culturală Várad

Revista culturală Várad fondată în 2002 care se consideră moştenitorul spiritual al publicaţiei Kelet-Nyugat apărută la începutul anilor 90, este revista literară-culturală de limbă maghiară cea mai longevivă în istoria oraşului.

Asumându-şi rolul de editură literară precum şi cel de organizator de programe literare de înalt rang, Várad asigură spaţiu de publicare atât autorilor contemporani de limbă maghiară locali şi din alte teritorii cât şi autorilor locali de limbă română prin traducerea operelor acestora în limba maghiară. Atelierul revistei consideră de importanţă deosebită popularizarea tinerelor talente, păstrarea tradiţiilor culturale orădene precum şi promovarea aspiraţiilor contemporane de artă plastică.
ŞCOALA DE ARTE „ FRANCISC HUBIC” ORADEA

Este cea mai veche instituţie de învăţământ artistic din Oradea. Istoria sa începe în anul şcolar 1925/1926, cu o primă denumire, Conservatorul de muzică, sub conducerea profesorului, compozitorului şi dirijorului Francisc Hubic, după modelele deja existente la Bucureşti, Cluj şi Timişoara. Extinzându-şi aria de activitate în anul 1945 devine Conservatorul de muzică şi Artă Dramatică. În acelaşi an, din iniţiativa unor artişti plastici din Oradea, în frunte cu profesorul şi pictorul Roman Mottl-senior, ia fiinţă Şcoala de arte Frumoase.

În anul 1954, cele două instituţii vor fi unificate, funcţionând sub denumirea Şcoala Populară de Artă până în 1990, când în noua şi actuala titulatură este inclus numele ctitorului ei, ilustrul muzician orădean, Francisc Hubic, cel care s-a aflat la cârma şcoliiîntre 1925-1947. L-a urmat, în perioada 1947-1952, dirijorul Iosif Romulus Botto, căruia i s-a încredinţat organizarea orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat înfiinţată în 1949.

În prezent, Şcoala de Arte „Francisc Hubic” fucţionează cu trei secţii: muzică (canto clasic, canto popular, canto muzică uşoară, pian, vioara, chitară, percuţie şi instrumente de suflat); arte plastice (pictură, sculptură, design vestimentar, grafică şi artă decorativă) şi secţia actorie-coregrafie.

CLUBUL FOTOGRAFIC „NUFĂRUL”

Clubul fotografic „Nufărul”, unul dintre cele mai puternice din ţară, dispune de un spaţiu expoziţional, Galeria „Foto-Art”, situat în Piaţa 1 Decembrie nr.12.

Activitatea clubului este impresionantă. Pe lângă cursurile de artă fotografică pe care le organizează în fiecare an, a găzduit peste 300 de expoziţii personale şi de grup din aproape 50 de ţări ale lumii, iar membrii acestuia au fost prezenţi cu lucrări la numeroase expoziţii şi saloane din ţară şi străinătate, nu puţine încununate cu premii naţionale şi internaţionale.

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „GHEORGHE ŞINCAI” BIHOR ORADEA

Ideea bibliotecilor populare a apărut în primăvara lui 1871, când ministrul cultelor a dat o dispoziţie care-i obliga pe întreţinătorii de şcoli să strângă de la fiecare copil înscris până la 2 fi. pe an pentru înfiinţarea şi apoi dezvoltarea bibliotecilor şcolare, urmând ca ele, cu timpul, să devină publice, în patrimoniul şcolii.

Senatul şcolar al Oradiei, întrunit la 21 august 1873, a apreciat că acest lucru este practic imposibil de realizat deoarece copiii nici aşa nu plătesc taxa de înscriere. S-a votat, totuşi, ca 12% din aceste taxe să fie utilizate în folosul construirii de biblioteci. Că în posesia senatului şcolar exista o bibliotecă se poate dovedi cu menţiunea pe care o face custodele senatului, Ioan Stancovici (Jánosházi) cu privire la 6 cărţi împrumutate. Biblioteca avea 582 volume în evidenţă.

Consiliul municipal a discutat chestiunea în şedinţa sa din 14 decembrie 1882 şi a transmis Asociaţiei generale a învăţătorilor din Bihor misiunea de a se ocupa de aspectele concrete ale întemeierii unei biblioteci publice.

Biblioteca a continuat să se îmbogăţească, iar în 1898-1899 . Biblioteca dispune acum de un fond de 5.722 de volume, destinate cadrelor didactice – nu se poate vorbi încă despre o bibliotecă publică.

Primăria, până în 1906, a sprijinit cu 300 coroane bibliotecile populare, în anii următori ulterior mărit la 800 coroane pe an. In 1907 statul ajuta aceste biblioteci cu 500 coroane şi se promitea creşterea sumei odată cu înfiinţarea celei de-a patra unităţi. S-a hotărât ca ajutorul de 800 coroane primit din partea oraşului să fie folosit pentru retribuirea bibliotecarilor, legarea cărţilor, plătirea oamenilor de serviciu şi pentru alte cheltuieli curente, deoarece ajutorul de stat nu putea fi folosit decât pentru achiziţii de carte.

La 20 aprilie 1912 s-a constituit comisia de coordonare a activităţii bibliotecii. Primul local al bibliotecii se afla pe strada principală, undeva lângă teatru, şi se compunea din 4 săli închiriate pe 6 ani, cu suma de 1.800 coroane.

Devenită biblioteca regională Crişana, aceasta putea fi frecventată, între septembrie 1949 şi noiembrie 1951, în Piaţa Republicii nr. 4 şi, începând cu 1951, în Piaţa Victoriei nr. 3 (sediul Episcopiei Greco-Catolice).

În data de luni, 9 august 2002, Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" îşi găseşte un nou lăcaş în clădirea din Piaţa 1 Decembrie nr. 12.  

Biblioteca deţinea, la sfârşitul anului 2010, un număr de 642558 unităţi de bibliotecă, cărţi periodice, publicaţii etc.

Cartea cu valoare de patrimoniu este reprezentată de patru incunabule (Defensarium curatorum, Lutetie, 1461; Fasciculus temporum, Vereties, 1479; Robertus Carracciolus, Opera varia, Venetius, 1485 şi A.Schedel, Liber cronicarum, Nurberg, 1493), Cazarnia lui Varlaam şi altele.

Biblioteca judeţeană continuă programul de digitalizare a întregii colecţii, în acest moment peste jumătate putând fi consultată prin intermediul softului de bibliotecă Tinlib.

De asemenea, instituţia face parte din programul naţional Biblionet ce are ca scop îmbunătăţirea posibilităţilor de informare prin intermediul bibliotecilor publice. Programul prevede dotarea cu tehnică de calcul a bibliotecilor din mediul rural care nu au beneficiat de aceste facilităţi, precum şi instruirea bibliotecarilor.