Strategie de dezvoltare locala- municipiul bistrita

Dezvoltarea urbană

După schimbarea de regim din anul 1989, într-o perioadă de timp scurtă, au intervenit schimbări sociale şi economice profunde în localităţile urbane din România, o situaţie caracteristică şi pentru Municipiul Bistriţa. Acestea au constat din:

• 
  schimbarea profilului ocupaţional al populaţiei, prin reducerea numărului persoanelor care lucrează în industrie, în favoarea sectorului terţiar
  
• 
  liberalizarea pieţei muncii şi emigrarea masivă a forţei de muncă locale către alte state din Uniunea Europeană
  
• 
  privatizarea întreprinderilor de stat şi apariţia investitorilor străini
  
• 
  vânzarea locuinţelor de stat şi dezvoltarea unei pieţe imobiliare
  
• 
  integrarea europeană
  

În paralel, s-au manifestat şi importante schimbări sociale, concretizate mai ales în creşterea ponderii persoanelor aflate în grupuri vulnerabile şi a prăpastiei dintre diferite categorii sociale, dintre care amintim:

• 
  îmbătrânirea populaţiei şi creşterea numărului de pensionari
  
• 
  creşterea populaţiei de etnie romă
  
• 
  creşterea numărului de persoane aflate sub pragul sărăciei
  
• 
  apariţia fenomenului de migraţie urban-rural şi a celui de suburbanizare
  

Toate aceste fenomene socio-economice şi-au pus amprenta asupra dezvoltării teritoriale a Municipiului Bistriţa şi a localităţilor din proximitatea acestuia, conducând la o modificarea modului de folosinţă a terenurilor.

1.1.1. Zonificarea funcţională a teritoriului urban

0. 
   
   
1. 
   Intravilanul
   

Deşi suprafaţa administrativă a Municipiului Bistriţa nu s-a modificat în ultimii 20 de ani, presiunea imobiliară, mai ales din ultimii 5 ani, a condus la o extindere semnificativă a intravilanului. Astfel, la nivelul anului 2009, acesta însuma 2560 de hectare, în creştere cu 47% faţă de anul 1993, după cum reiese din graficul de mai jos:

Grafic nr. 1.2. Evoluţia suprafeţei intravilanului Municipiului Bistriţa, 1993-2009



Sursa: INS, Tempo Online, 2011
Prin urmare, în anul 2009, 17,5% din suprafaţa administrativă a Municipiului era reprezentat de intravilan, concentrat în localităţile Bistriţa (66%), Unirea (12%) şi Viişoara (8%), ultimele două alipite de municipiu şi cu o impresionantă dinamică imobiliară în ultimul deceniu.

Grafic nr. 1.3. Repartiţia intravilanului pe localităţi componente ale Municipiului Bistriţa


Sursa: Planul Urbanistic General al Municipiului Bistriţa

0. 
   Extravilanul
   

Deşi ponderea suprafeţelor din extravilan a scăzut continuu după 1990, acestea continuă să reprezinte peste 82% din suprafaţa administrativă a Municipiului Bistriţa, procent relativ ridicat în comparaţie cu alte oraşe din ţară. Explicaţia constă din faptul că o bună parte din teritoriul administrativ al oraşului nu este pretabil pentru funcţiuni de locuire sau economice, din cauza conformaţiei reliefului (dealuri înalte), prin urmare continuă să rămână cu folosinţa sa tradiţional agricolă sau forestieră. Pe de altă parte, presiunea antropică asupra teritoriului este mult mai scăzută în Bistriţa din cauza nivelului relativ scăzut de dezvoltare comparativ cu oraşele de rang superior.

În ceea ce priveşte structura utilizării suprafeţelor din extravilan, ponderea o deţin pădurile şi spaţiile verzi (33%), păşunile (19%), fâneţele (18%) şi livezile (17%). Terenurile arabile reprezentau doar 7% din extravilan, fiind concentrate în Valea Bistriţei (Unirea, Viişoara, Sărata). De remarcat este suprafaţa mare ocupată de livezi şi pepiniere pomicole, de peste 2000 de hectare, una dintre cele mai ridicate din ţară. Corelare cu graficul


Grafic nr. 1.4. Modul de utilizare al extravilanului Municipiului Bistriţa



Sursa: Planul Urbanistic General al Municipiului Bistriţa

1. Zona centrală

Zona centrală a municipiului este una relativ bine delimitată şi cu funcţiuni complexe (politico-administrative, comerciale, turistice şi religioase), fiind elementul definitoriu al oraşului. Aceasta se împarte în centrul vechi, ce corespunde vechii fortificaţii (între Parcul Municipal, Str. Dogarilor, Bd. Republicii, Piaţa Petru Rareş şi Str. Ecaterina Teodoroiu). Centru nou, sistematizat în perioada comunistă, apare ca o fâşie estică a centrului istoric şi cuprinde zona Pieţei Petru Rareş, unde s-au construit principalele instituţii politico-administrative ale oraşului – Palatul Administrativ. Tot aici regăsim şi unele unităţi de cazare din oraş, iar în apropiere Muzeul Judeţean.

Ca şi în cazul altor oraşe transilvănene, centrul istoric, specific unui burg german, este bine prezervat şi nu a suferit mari modificări în perioada comunistă, când s-a optat pentru construcţia unui centru civic nou, paralel cu cel istoric. Specificul local îl reprezintă pasajele, alei de legătură între străzile majore din nucleul istoric, cu un aer medieval. Nucleul zonei centrale în reprezintă Biserica Evanghelică, obiectiv de patrimoniu naţional, din sec. al XIV-XVI-lea, împreună cu Piaţa Centrală (KornMarkt sau Marktplatz) care o înconjoară, unde se află şi celebrul Şir Sugălete. Ansamblul urban fortificat al oraşului cuprindea o suprafaţă interioară de 42 ha, ce corespunde centrului istoric şi unde se regăsesc şi alte obiective de patrimoniu, cu potenţial turistic (Turnul Dogarilor, Biserica Romano-Catolică „Sfânta Treime”, Casa Argintarului, Casa Andreas Beuchel, Casa Petermann, Casa Parohială a Bisericii Evanghelice, etc.). Strada Liviu Rebreanu, care a fost în trecut gazda meşteşugarilor şi a comercianţilor, a devenit azi principalul pietonal al oraşului, cu un foarte bun vad comercial. Tot în zona centrală intră şi Parcul Municipal, care deşi nu are mari valenţe arhitecturale sau peisagistice, este cel mai important loc de relaxare din oraş.
Planul Integrat de Dezvoltare Urbană Bistriţa a evidenţiat faptul că în zona centrală sunt doar 12 unităţi de alimentaţie publică, care deşi diversificate ca şi tipologie (restaurant, cramă, bar, bistro, club, cofetărie, patiserie), au o ofertă insuficientă pentru o zonă cu aspiraţii de atragere a unui flux mare de turişti. De remarcat este şi lipsa teraselor pe puţinele trasee pietonale. În schimb se regăsesc activităţi comerciale sau de prestări servicii incompatibile cu o zonă centrală turistică (comerţ materiale de construcţii-decoraţiuni, piese auto, pompe funebre, etc.). De asemenea, lipsesc unităţi comerciale sau ateliere pentru suveniruri sau obiecte tradiţionale, apreciate de turişti.
Zona centrală este caracterizată de valori înalte de trafic, mai ales pe axa nord-sud (Str. Republicii) şi de lipsa parcajelor, mai ales în condiţiile în care au demarat lucrările de pietonalizare a centrului istoric (Piaţa Centrală, Piaţa Mică, Dornei, Liviu Rebreanu,). De asemenea, lipsesc cu desăvârşire traseele pentru biciclişti, precum şi parking-urile pentru autocare.
În prezent, se află în derulare o serie de investiţii publice finanţate din fonduri europene, respectiv private, care vor influenţa semnificativ spaţiul urban central:

• 
  Regenerarea urbană a centrului istoric – AXA TURISTICA 1, 2,3 (reabilitarea pasajelor din centrul istoric)
  
• 
  reabilitarea clădirii monument istoric în care funcţionează Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”
  
• 
  modernizarea Parcului Municipal, cu reabilitarea aleilor, plantarea de arbori, crearea unui eleşteu, extinderea iluminatului public şi crearea unor piste pentru biciclişti
  
• 
  reabilitarea şi modernizarea clădirii monument istoric de categoria A în care funcţionează Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc”, str. Albert Berger, nr. 10
  
• 
  restaurarea şi consolidarea clădirii situată pe str. Nicolae Titulescu, nr. 8-monument istoric de categoria A „Casa cu Lei” şi transformarea sa în Centru de artă tradiţională
  
• 
  instalarea unui sistem de supraveghere cu camere video în prevederea prevenirii criminalităţii în centrul istoric
  
• 
  modernizarea străzilor din zona centrală, inclusiv a trotuarelor şi construcţia de noi locuri de parcare (Str. Dornei, Piaţa Centrală, Piaţa Unirii, Str. Liviu Rebreanu, Piaţa Petru Rareş)
  
• 
  înfiinţarea unui Centru de noapte şi cazare pentru persoane fără adăpost – pe Str. I.L. Caragiale
  
• 
  construcţia primului hotel de cinci stele din oraş „Metropolis”, în zona Parcului Central
  
• 
  reabilitarea clădirii care găzduieşte extensia Bistriţa a Universităţii Tehnice Cluj-Napoca
  
• 
  reconversia Băii Populare în centru welness şi SPA
  

2. Zona rezidenţială

Dispunerea zonelor rezidenţiale din Municipiul Bistriţa reflectă o dezvoltare organică a oraşului, de tip radial. Astfel, nucleul central, cu zona istorică (cu construcţii din perioada sec. al XIII-lea până în sec al XIX-lea) şi centrul civic (construit în anii 1970-1980), cu principalele funcţiuni de interes public, este unul bine definit şi delimitat de principalele căi de comunicaţii care străbat oraşul pe direcţia nord-sud, respectiv est-vest. Zona centrală este flancată radial de zone rezidenţiale formate din ansambluri de blocuri construite în perioada 1960-1990. Urmează un al treilea cerc, format din locuinţe individuale noi, construite după 1990, majoritatea de tip vilă, amplasate mai ales în zonele de nord, est şi vest, unde au existat terenuri pretabile pentru construcţii rezidenţiale. Excepţie de la acest patern de dezvoltare face zona de sud, unde conformaţia reliefului şi bariera naturală constituită de râul Bistriţa au limitat dezvoltarea de noi locuinţe. Mai există şi o serie de trupuri cu profil rural pe partea dreaptă a râului Bistriţa, precum şi localităţile componente aparţinătoare ale oraşului.

Zonele rezidenţiale ale Municipiului Bistriţa se prezintă în două ipostaze:
Zona Urbană – cu cartiere de locuinţe individuale, dar mai ales colective (blocuri de locuinţe construite în perioada 1960-1990), cu o densitate ridicată a clădirilor în vatră. În această categorie intră:
a) Cartierul „Independenţei” („Mat”-„Big”-„Independenţei Nord şi Sud”) este situat de-o parte şi de alta a Bd. Independenţei, principala cale de acces în municipiu dinspre Cluj-Napoca (prelungire a DE 58) şi delimitat de calea ferată la nord, râul Bistriţa la sud, Valea Căstăilor în vest şi Str. Al. Odobescu şi Str. Gării la est. Zona a fost edificată după anul 1970, fără ca în zonă să existe în prealabil un ţesut urban bine conturat şi cuprinde locuinţe de confort mediu. În partea dinspre râul Bistriţa, ca şi în cvartalul Rodna, zona de blocuri interferează cu cea de case, ceea ce oferă un aspect urbanistic neplăcut. În cartier există o piaţa agroalimentară, un hypermarket, o zonă comercială, biserici, grădiniţe, şcoli, cabinete medicale, locuri de joacă, parcuri şi spaţii verzi amenajate.
De remarcat este faptul că în prezent se află în faza de investiţie un pod rutier peste râul Bistriţa, care va lega Str. Petru Maior de zona Zăvoaie.
b) Cartierul „Decebal” din nordul municipiului – situat de-o parte şi de a alta a Bd. Decebal, între calea ferată şi zona centrului istoric, delimitat fiind de străzile Gării la vest, Arţarilor la nord, Ioan Slavici, Crinilor la est şi Republicii la sud. Este o zonă centrală, compactă, cu locuinţe individuale, locuinţe colective de confort mediu-ridicat, cu spaţii verzi generoase între blocuri şi cu numeroase funcţiuni comerciale şi socio-culturale. În zonă este prevăzută a fi construită o parcare supraetajată, care să decongestioneze traficul destul de intens.
c) Cartierul „Andrei Mureşanu” (cunoscut şi ca zona Lamă) din nord-estul municipiului – situat în continuarea cartierului „Decebal”, delimitat de străzile Colibiţei (nord), Ioan Slavici, Crinilor (vest), 1 Decembrie la sud, Calea Moldovei, limita zona industrială Est. Este, de asemenea, o zonă relativ centrală, cu locuinţe de confort mediu. Limita de est a cartierului este difuză şi se întrepătrunde cu o zonă de case, majoritatea construite în sec. al XX-lea, în prelungirea spre nord a centrului istoric. La limita cu zona industrială Calea Moldovei, se află Strada Sucevei, cu o zonă cu locuinţe de calitate slabă, fiind construite pentru a asigura cazarea muncitorilor din zona industrială, multe dintre blocuri aflându-se anterior în proprietatea întreprinderilor comuniste. Există un proiect pentru reabilitarea spaţiului public din faţa blocului lamă, prin instalarea unei fântâni arteziene, crearea unor spaţii pietonale şi de întâlnire, precum şi instalarea de terase.
d) zona de blocuri „Piaţa Morii” este situată în partea de est a oraşului, în arealul dintre centrul istoric al municipiului şi Parcul Central, care reprezenta cândva o periferie a burgului medieval, cu funcţiune economică. În anii 80 a început construcţia unui nou cartier de blocuri, care nu a fost finalizat până la momentul Revoluţiei din 1989. Prin urmare, apartamentele din această zonă sunt relativ noi şi de o calitate superioară celor din cartierele muncitoreşti. Nu dispune de funcţiuni sociale, fiind în imediata proximitate a centrului istoric şi a parcului central, inclusiv a zonei sportive.
e) Cartierul „Petre Ispirescu” este situat în partea central-nordică a municipiului, între cartierele Andrei Mureşanu şi Ştefan cel Mare, fiind delimitat de cele două axe de circulaţie nord-sud ale oraşului (Str. 1 Decembrie şi Str. General Grigore Bălan), într-o zonă cu numeroase funcţiuni socio-economice (Spitalul Judeţean de Urgenţă, Camera de Comerţ şi Industrie, Muzeul Judeţean, Administraţia Finanţelor Publice). Este o zonă eterogenă din perspectiva ţesutului urban, cu blocuri ridicate între trupuri de locuinţe individuale.
f) Cartierul „Ştefan cel Mare” este situat în partea sud-estică a oraşului, în apropierea râului Bistriţa (zona Podul Jelnei), delimitată de Str. General Grigore Bălan, Cimitirul Evanghelic, Str.Vasile Conta, Râul Bistriţa, str. Ostaşului, str.Avram Iancu. Este, de asemenea, un cartier nou, cu un ţesut eterogen, format din blocuri şi case individuale, construite în sec. al XIX-lea. Dispune de unităţi de învăţământ, poştă, precum şi de o reţea densă de magazine de cartier la parterul blocurilor. În zona centrală a cartierului va fi construită o piaţetă cu fântână arteziană. Nu există spaţii verzi, cu excepţia celor din jurul blocurilor şi a celor de pe malul Bistriţei.
La aceste cartiere de blocuri se adaugă zonele urbane de case, majoritatea aflate în zona centrului istoric, respectiv în prelungirea către nord şi sud a acestuia (zona delimitată de străzile Petre Ispirescu-Andrei Mureşanu-Crinilor-Cimitir, arealul dintre Str. Gării, Str. Solomon Haliţă, Str. Împăratul Traian şi Str. Independenţei, respectiv cel dintre râul Bistriţa, Str. Independenţei, Str. Şt. O. Iosif şi Alexandru Odobescu). În fapt, aceste zone erau parte din planul de sistematizare al municipiului din perioada comunistă, urmând ca locuinţele de tip casă să fie demolate pentru a face loc blocurilor de locuinţe, însă venirea Revoluţiei a oprit acest proces.
O altă zonă compactă de case din zona urbană, este cea dintre calea ferată şi zona industrială, Zona Eroilor, delimitată de străzile Industriei, str. Narciselor, Zefirului, Slavici şi Eroilor, paralele cu calea ferată, Str. Zefirului, Str. Ioan Slavici – Subcetate şi Str. Tărpiului.
Alte două trupuri de case din sec al XX-lea sunt cele de pe Valea Ghinzii- Valea Jelnei, respectiv Valea Budacului, de pe partea stângă a râului Bistriţa, care nu au cunoscut o expansiune deosebită de-a lungul timpului, din cauza reliefului abrupt şi a zonei forestiere care le înconjoară.
Zonele rezidenţiale noi
Noile cartiere de locuinţe ale Municipiului Bistriţa au fost construite după 1990, la marginea oraşului, cu preponderenţă către nord, sud şi vest, fiind alcătuite aproape exclusiv din locuinţe individuale, de tip P+1 şi P+2. Densitatea în vatră a acestora este relativ scăzută, fiind asemănătoare cu cea din mediul rural, prin prisma grădinilor generoase care despart locuinţele. O altă explicaţie constă din faptul că dezvoltarea acestor noi zone rezidenţiale s-a făcut organic şi adesea haotic, mai ales în primii ani de după Revoluţia din 1989, fără să existe reglementări urbanistice clare (primul Plan Urbanistic General a intrat în vigoare în 1993, când deja apăruseră primele vile, şi s-a actualizat doar de două ori de atunci, fără a ţine pasul cu ritmul de expansiune al oraşului). De remarcat este faptul că noile zone rezidenţiale nu au atribute funcţionale complexe, în sensul că nu dispun de şcoli, grădiniţe, lăcaşuri de cult, lăcaşuri culturale. O altă problemă majoră cu care se confruntă acestea este lipsa sau calitatea slabă a reţelei stradale şi a reţelelor de utilităţi (apă-canal-gaz). Principala axă de extindere a oraşului este sud-est- sud-vest (Unirea-Viişoara), beneficiind de disponibilitatea unor terenuri propice construcţiilor, care au avut anterior statut de teren agricol (livadă, teren arabil) şi care despărţeau oraşul de cele 2 localităţi componente. Ulterior, au început să fie construite locuinţe şi în zona de nord, a centurii, unde relieful este mai accidentat, însă au existat disponibilităţi importante de terenuri ce au putut fi scoase din circuitul agricol.
Noile zone rezidenţiale sunt:

1. 
   Zona Şesul de Jos, Bistriţa-Viişoara, din partea de vest a municipiului; se află în continuarea zonei industriale, fiind delimitată de str Sigmirului, Calea Clujului, limita cu localitatea componentă Viişoara, Râul Bistriţa . Este un cartier care a cunoscut o dezvoltare organică, primele construcţii apărând de-a lungul DE 58 şi drumului de centură, ulterior şi de-a lungul unor drumuri paralele cu acestea, pentru ca în prezent să se extindă de-a lungul DJ 151 (Str. Soarelui) zona „La Soare”, care face legătura cu Sigmir. Această noua zonă rezidenţială a asigurat, practic, alipirea Municipiului de două dintre localităţile sale componente, Sigmir şi Viişoara.
   
2. 
   Zona „Subcetate- Drumul Dumitrei Vechi”, din partea de nord a municipiului, este despărţită de nucleul central prin calea ferată şi zona industrială. Este, de asemenea, situată de-a lungul drumului de centură, în continuarea zonei industriale şi se extinde pe mai multe culoare.
   
3. 
   Zona Valea Castailor şi Zona Drumul Tărpiului- Subcetate. Sunt cartiere ceva mai eterogene din perspectiva funcţiunilor, având în vedere faptul că pe Valea Castăilor şi pe Drumul Tărpiului au apărut în ultimii ani nu numai locuinţe, ci şi noi unităţi industriale sau comerciale. Există un fenomen de aliniere a noilor locuinţe la principalele străzi din zonă (mai ales pe Str. Subcetate, unde există şi noul cartier ANL, Str. Tărpiului, Drumul Cetăţii, Drumul Dumitrei Vechi). Cu toate acestea, densitatea în vatră este extrem de scăzută, fiind rezultatul unor reglementări urbanistice insuficiente. Tendinţa este de expansiune către nord-vest, unde există suprafeţe extinse de livezi, de-a lungul Drumului Dumitrei, Tărpiului şi Văii Castailor.
   
4. 
   Zona „La Şes” – „Zăvoiul de Sus”( Bistriţa est I, II şi III) – este situată în estul municipiului, între zona industrială de pe Calea Moldovei şi Valea Rusului, graniţa cu localitatea componentă Unirea, de care este în prezent alipită. Este o zonă cu o dezvoltare mult mai coerentă, prin prisma densităţii ridicate în vatră, specific urbană şi cu o tramă stradală tip tablă de şah, integrată, prin urmare, ţesutului urban al oraşului
   
5. 
   Zona de pe partea stânga a râului Bistriţa – a cunoscut o expansiune mult mai redusă prin prisma reliefului accidentat, care nu este propice construcţiei de locuinţe, deşi are o înaltă valoare peisagistică. Prin urmare, tendinţa în această zonă este de aliniere a noilor construcţii la cele câteva culoare care străbat dealurile înalte din zonă (Valea Ghinzii, Valea Jelnei şi Valea Budacului) sau de concentrare a lor în valea Bistriţei (Zona Zăvoaie, Zona Aerodrom). Deja, ritmul alert al apariţiei de noi locuinţe din ultimii ani, a făcut ca Municipiul să fie practic alipit de satul aparţinător Ghinda, ceea ce se va întâmpla în următorii ani şi cu satul Jelna. Este o zonă propice pentru reşedinţe temporare şi spaţii pentru recreere, de tip cabană. Pe fondul presiunii imobiliare crescânde din ultimul deceniu, este de aşteptat ca zonele Zăvoaie şi Aerodrom să cunoască o dezvoltare intensă în următorii ani.
   

Cele mai importante ansambluri rezidenţiale aflate în construcţie sau în proiect la nivelul anului 2011 sunt:

• 
  „Bistriţa Nouă”- de pe strada Tărpiului, pe locaţia fostului Combinat de Prelucrare a Lemnului, pe o suprafaţă de 13,5 hectare, care va cuprinde 959 de apartamente, un mall, clinică medicală, grădiniţă, spaţii verzi şi peste 2.000 de locuri de parcare
  
• 
  „500 de case la soare” din Viişoara (Podirei) – va cuprinde, pe o suprafaţă de 4,5 ha, 500 de vile, grădiniţă, biserică, locuri de joacă şi spaţii verzi
  
• 
  „Subcetate” – pe strada cu acelaşi nume, din zona industrială, va cuprinde 70 de case, o grădiniţă şi un centru comercial
  
• 
  „Tudela” – pe Drumul Dumitrei Vechi, va cuprinde 372 de apartamente, o piaţă publică, spaţii verzi, grădiniţă, magazine, dispensar uman, bănci, etc.
  
• 
  „Casa8Tima” – din sudul cartierului Independenţei, are o suprafaţă de 5.000 mp şi cuprinde 124 de apartamente şi 1.400 de mp de birouri
  
• 
  „Zimbrului” – de pe strada cu acelaşi nume din zona centrală a municipiului, va cuprinde un număr de 39 de apartamente
  
• 
  „Bistriţa Hills” – în zona Podul Jelnei, cu 75 de vile cu vedere panoramică
  

Zona rurală a municipiului – este alcătuită din cele peste 883 de hectare intravilan (34,5% din total intravilan) care sunt amplasate în cele 6 sate aparţinătoare (Ghinda, Sărata, Sigmir, Slătiniţa, Unirea, Viişoara). Dacă primele patru sate au între 50 şi 100 de hectare de teren intravilan şi sub 1.000 de locuitori, Unirea şi Viişoara au cunoscut un adevărat boom imobiliar după 1990. Aceste localităţi au o populaţie mai numeroasă (1.600, respectiv 1.300 de locuitori), în permanentă creştere în ultimii 50 de ani şi un fond locativ consistent, beneficiind de un intravilan semnificativ mai mare (300, respectiv 200 de hectare). Elocvente pentru dinamica zonei rurale a municipiului sunt rezultatele ultimelor recensăminte ale populaţiei şi locuinţelor, care reflectă o creştere de 20% a populaţiei din satele componente între recensămintele din 1992 şi 2002, în condiţiile unei scăderi a populaţiei nucleului urban de circa 8%. Deşi datele pentru recensământul general al populaţiei din 2011 vor fi disponibile doar în 2012, putem anticipa că zona rurală a municipiului reprezintă în prezent 10% din populaţia totală. De remarcat este că densitatea populaţiei în zona urbană este 45 de locuitori/ha intravilan, iar în cea rurală de doar 8 locuitori/ha intravilan, explicabilă prin densitatea scăzută în vatră din aceste sate, chiar şi în cazul cartierelor rezidenţiale noi, cât şi a lipsei blocurilor de locuinţe. Totuşi acest din urmă indicator indică şi o utilizare ineficientă a terenurilor construibile, prin fenomenul de împrăştiere a locuinţelor noi, care va ridica costurile cu extinderea infrastructurii de deservire şi a celor de transport (pentru navetism, aprovizionare, etc).

Tabelul nr. 1.1. Populaţia stabilă a localităţilor componente ale Municipiului Bistriţa, la recensămintele din 1992 şi 2002

Localitatea	Populaţia stabilă la recensământul din 1992	Populaţia stabilă la recensământul din 2002	2002 vs 1992 (%)
Ghinda	630	810	+28,6%
Sărata	890	1.040	+16,9%
Sigmir	620	980	+58,1%
Slătiniţa	610	610	0
Unirea	1.470	1.650	+12,2%
Viişoara	1.120	1.310	+17%
TOTAL	5.340	6.400	+19,9%

Sursa: INS, Recensământul General al Populaţiei şi Locuinţelor, 1992 – 2002
Pe lângă investiţiile imobiliare private, de remarcat sunt şi investiţiile publice făcute de autorităţi în zona rurală a municipiului, care au stimulat dezvoltarea acesteia. Astfel, în Viişoara se află în construcţie un cartier de nouă blocuri sociale, construite de Primăria Bistriţa, care vor găzdui, în cele 180 de apartamente, persoanele evacuate din clădirile retrocedate sau pe cele ce nu îşi permit o locuinţă. De asemenea, a fost modernizat Parcul de Distracţii Heidenfeld, cu o suprafaţă de 4,5 hectare, unde se organizează diferite evenimente în aer liber: Zilele Bistriţei, Toamna Bistriţeană, concerte, expoziţii. În Sigmir, o altă zonă cu o mare dinamică rezidenţială, autorităţile locale reabilitează căminul cultural şi construiesc o bază sportivă modernă. În curs de modernizare este şi drumul de acces către satul Slătiniţa, starea precară a acestuia fiind unul dintre motivele pentru care această localitate nu s-a dezvoltat la fel de rapid ca cele din jur. În mod similar, modernizarea drumului de pe Valea Ghinzii a atras o creştere accentuată a numărului de locuinţe din zonă.

Investiţiile publice nu au putut ţine, totuşi, pasul cu ritmul alert al dezvoltării imobiliare. Zonele rezidenţiale noi din Unirea, Viişoara, Ghinda, Valea Budacului, au majoritatea străzilor din pământ, utilităţile au fost asigurate de proprietari, nu au spaţii verzi şi nici grădiniţe sau şcoli corespunzătoare. Prin urmare, ca şi zona centrală, satele din jurul Bistriţei necesită încă investiţii majore mai ales în infrastructura de transport, în cea de utilităţi, dar şi în construcţia de şcoli, grădiniţe şi spaţii verzi.

După anul 1990, Municipiul Bistriţa a cunoscut o puternică dinamică a pieţei imobiliare, concretizată în creşterea stocului de locuinţe şi a perimetrelor construite, inclusiv cu extinderea intravilanului.
Grafic nr. 1.5. Evoluţia numărului de locuinţe existente în Municipiul Bistriţa, în perioada 2005-2009


Sursa: INS, Tempo Online, 2011
După cum se poate observa din figura de mai sus, numărul locuinţelor din municipiul Bistriţa a crescut cu peste 2.000 (7,6%) în decurs de doar 5 ani, în timp ce în restul localităţilor din judeţ creşterea a fost de doar 2%, iar la nivelul Regiunii Nord-Vest de 3,3%, în aceeaşi perioadă.


Grafic nr. 1.6. Numărul locuinţelor finalizate în Judeţul Bistriţa-Năsăud şi în Municipiul Bistriţa, în perioada 2005-2009


Sursa: INS, Tempo Online, 2011
Creşterea stocului de locuinţe existente s-a datorat numărului mare de locuinţe noi finalizate în ultimii ani, care a atins un maxim în anul 2008, după care, pe fondul crizei globale, a scăzut cu circa 40% în 2009. De remarcat este totuşi fenomenul de concentrare a construcţiei de locuinţe în municipiu, care, deşi deţine doar un sfert din populaţia judeţului, a atras peste jumătate din noile locuinţe.

Concomitent cu creşterea numărului de locuinţe, a crescut şi suprafaţa locuibilă existentă la nivelul Municipiului Bistriţa, cu 14,2% în perioada 2005-2009. Având în vedere că numărul de total de locuinţe a crescut cu doar 7,6% în aceeaşi perioadă, putem afirma că fondul locativ al oraşului a înregistrat îmbunătăţiri calitative, pe fondul noilor locuinţe construite, care sunt mai spaţioase.

Suprafaţa locuibilă medie a unei locuinţe din Municipiul Bistriţa era, în anul 2009, de 43 m²/locuinţă, în creştere cu 3 m²/locuinţă faţă de valoarea din 2005, dar uşor sub media judeţeană de 44 m²/locuinţă, din cauza ponderii ridicate a locuinţelor colective. Totuşi, la nivel regional şi naţional, locuinţele au dimensiuni mai mici: 39,9, respectiv 38,9 m²/locuinţă. Putem concluziona ca suprafaţa medie a locuinţelor din Bistriţa este una relativ mare şi că noile locuinţe construite sunt mai spaţioase decât cele existente.


Grafic nr. 1.7. Suprafaţă locuibilă existentă la nivelul Municipiului Bistriţa, 2005-2009


Sursa: INS, Tempo Online, 2011

În anul 2009, suprafaţa locuibilă per locuitor de la nivelul Municipiului Bistriţa era de 15,9 m²/persoană, uşor superioară mediei judeţene, regionale şi naţionale (între 15,2 şi 15,6 m²/locuitor). Din perspectiva acestui indicator, Municipiul a înregistrat o evoluţie pozitivă în ultimii 5 ani, pe fondul creşterii accelerate a locuinţelor noi, cu condiţii net superioare celor din locuinţele colective.

Grafic nr. 1.8. Evoluţia suprafeţei locuibile per locuitor, 2005-2009


Sursa: INS, Tempo Online, 2011

Anul 2008 a fost anul cu cele mai multe autorizaţii de cosntrucţie eliberate şi al numărului de locuinţe date în folosinţă. În anul 2009 numărul autorizaţiilor scade cu 50,55% şi cel al construcţiilor noi cu 41,5%., ca efect al crizei economice. De notat că locuinţele date în folosinţă în anul 2009 sunt, în totalitate, locuinţe proprietate privată.

Tabel nr. 1.2. Autorizaţii de construcţie eliberate pentru clădiri rezidenţiale
Numărul autorizaţiilor eliberate Suprafaţa utilă (mp)
2006 2007 2008 2009 2006 2007 2008 2009

278 335 370 183 72224 95693 151514 56474

Sursa: Primăria Bistriţa


Grafic nr. 1.9.


Sursa: Sondaj de opinie
Cererea de locuinţe pentru tineri şi de locuinţe sociale este cunoscută de respondenţi care consideră într-un procent foarte mare că la nivelul municipiului această problemă este prioritară .

Grafic nr. 1.10.

Sursa: Sondaj de opinie
Locuinţele sunt reabilitate termic în proporţie de 53,1% , un procent apropiat de cel care indică cunoaşterea de către respondenţi a faptului că există fonduri disponibile pentru acestă îmbunătăţire.

În ceea ce priveşte aspectul estetic al clădirilor ca urmare a reabilitării faţadelor clădirilor respondenţii se declară mulţumiţi (în grade diferite) în procent de 59%. Cei care nu sunt mulţumiţi deloc constituie doar un procent de 16,5%.

Grafic nr. 1.11.



Sursa: Sondaj de opinie

3. Zona industrială

Platforma industrială a Municipiului Bistriţa este situată în partea de nord-vest a oraşului, fiind delimitată de Drumul Cetăţii, Drumul Sigmirului, Str. Subcetate, Str. Zefirului şi calea ferată. Este o zonă industrială compactă, spre deosebire de cele din alte localităţi urbane din ţară. Această situaţie pozitivă este dată de faptul că în Bistriţa, spre deosebire de alte oraşe, până în 1960-1970 nu au existat unităţi industriale mari, dispersate pe întreaga suprafaţă a oraşului, precum în Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, Bucureşti, etc. Prin urmare, zona industrială a oraşului s-a dezvoltat exclusiv în perioada comunistă, mai ales în anii 1970-1990, după un plan de sistematizare bine gândit, fiind accesibilă de pe şoseaua de centură a oraşului şi izolată de zona rezidenţială a oraşului de culoarul căii ferate. Aşezarea longitudinală de-a lungul drumului de centură şi a căii ferate (din care se desprinde o reţea densă de căi ferate uzinale), precum şi existenţa a patru pasaje către diferitele zone rezidenţiale ale municipiului, fac zona industrială pentru transportul de marfă şi de călători. În platforma industrială a oraşului îşi au sediul cele mai importante firme din oraş:

• 
  IPROEB S.A. – cablaje electrice – 536 de salariaţi
  
• 
  POLIMED S.R.L. – materiale plastice – 73 de salariaţi
  
• 
  REMAT S.A. – reciclare materiale – 54 de salariaţi
  
• 
  ROMBAT S.A. – acumulatori – 677 de salariaţi
  
• 
  ROSEYARNS S.R.L. – fire de lână – 312 salariaţi
  
• 
  COMAT TRADING S.A. – comerţ cu ridicata – 46 de salariaţi
  
• 
  BRIO FRESH S.R.L. – instalaţii de vopsire – 43 de salariaţi
  
• 
  RCB ELECTRO 97 S.A. – cabluri electrice – 91 de salariaţi
  
• 
  TRANSMIXT S.A. – transporturi rutiere – 80 de salariaţi
  
• 
  ARIO S.A. – robinetărie – 202 salariaţi
  
• 
  BETAK S.A. – materiale zincate – 160 de salariaţi
  
• 
  COMELF S.A. – echipamente pentru construcţii – 902 salariaţi
  
• 
  CRISTIRO S.A. şi S.C. BALINT S.R.L. – sticlărie – 109 salariaţi
  
• 
  MEBIS S.A. – echipamente hidraulice – 191 de salariaţi
  
• 
  MIRO S.A. – piese debitate şi subansamble sudate – 246 de salariaţi
  
• 
  METALSID S.R.L. – mecanică – 45 de salariaţi
  
• 
  RAAL S.A. – radiatoare din aluminiu – 1.300 de salariaţi
  
• 
  A.C.I. BISTRIȚA S.A. – construcţii – 126 de salariaţi
  
• 
  ELECTROCONSTRUCŢIA ELCO S.A. – construcţii – 64 de salariaţi
  
• 
  ELECTROPLAST S.A. – cabluri şi conductori electrici – 145 de salariaţi
  
• 
  LEONI WIRING SYSTEMS RO S.A. – cabluri electrice – 3.810 salariaţi
  
• 
  EUROCOMPOZITE S.R.L. – fibră de sticlă – 42 de salariaţi
  
• 
  NETEX S.A. – textile neţesute – 87 de salariaţi
  
• 
  REDIVIVUS COMIMPEX S.R.L. – reciclare materiale – 77 de salariaţi
  
• 
  CIPT PARTNER S.R.L. – construcţii – 234 de salariaţi
  

De pe platforma industrială a oraşului a dispărut cea mai mare unitate existentă înainte de 1989, respectiv Combinatul de Prelucrare a Lemnului, care a falimentat în urmă cu un deceniu. Majoritatea clădirilor au fost dărâmate pentru a face loc unor construcţii rezidenţiale şi comerciale. De asemenea, clădirea fostei Filaturi este actualmente neutilizată, după ce firma a falimentat. Pe de altă parte, Grupul Teraplast şi-a relocat complet activitatea de producţie de pe platforma industrială în Parcul Industrial Sărăţel, din Comuna Şieu-Măgheruş. Dintre investiţii publice anunţate în zonă cea mai importantă este o pasarelă care va lega zona industrială de Gară-Autogară, dar şi o parcare pentru maşini de mare tonaj pe Str. Sigmirului.

O a doua zonă industrială este cea din nordul oraşului, la ieşirea spre Unirea, de pe Calea Moldovei (zona „Cibela”). Aici a funcţionat înainte de 1989 Întreprinderea de Industrializare a Laptelui (SCIL), Întreprinderea de Morărit şi Panificaţie şi Fabrica de Bere, a căror activitate a fost sistată după Revoluţie, spaţiile existente fiind fie demolate, fie închiriate sau vândute altor firme. În apropiere funcţiona SPIUT, din domeniul materialelor de construcţii, demolată aproape în întregime, urmând ca terenul să fie ocupat de spaţii comerciale. Este o zona industrială compactă, cu profil de industrie uşoară, care a căpătat în ultimii ani o funcţiune mai degrabă comercial, decât productiv, în condiţiile în care aici deja funcţionează Magazinul Ambient şi Complexul Comercial „Cibela”. În această zonă îşi au sediul:

• 
  DIRECT DISTRIBUTION S.R.L. – panificaţie – 55 de salariaţi
  
• 
  AMBIENT S.A. – comerţ bricolaj – 200 de salariaţi
  
• 
  BONISSIMO S.A. – îngheţată – 42 de salariaţi
  
• 
  CALATIS GROUP PROD S.R.L. – lactate – 38 de salariaţi
  
• 
  ELCOM CABLAJE S.A. – cablaje electrice – 149 de salariaţi
  
• 
  MURAL CONSTRUCT S.R.L. – construcţii – 67 de salariaţi
  
• 
  OZANA S.R.L. – comerţ, restaurante, benzinării – 73 de salariaţi
  
• 
  TEHTON S.A. – betoane şi prefabricate – 26 de salariaţi
  

În partea de sud a oraşului, la ieşirea către Viişoara, între podul peste calea ferată, râul Bistriţa şi Drumul Sigmirului există o mică platformă industrială şi de servicii, cu diverse funcţiuni (construcţii, transport, mase plastice, alimente, confecţii metalice, mobilă, servicii, unităţi comerciale, staţie de apă-canal, etc.). Printre firmele găzduite se numără:

• 
  MOISAN TRANSIMPEX S.R.L. – transporturi – 112 salariaţi
  
• 
  ROMBAT AUTOMOBILE S.R.L. – showroom auto – 34 de salariaţi
  
• 
  ROMFULDA PROD S.R.L. – comerţ – 150 de salariaţi
  
• 
  TEHNPROD PLAST S.R.L. – mase plastice – 89 de salariaţi
  
• 
  TOPAZ GRUP – mase plastice, transport, construcţii – 64 de salariaţi
  
• 
  PRODIMA S.R.L. – confecţii metalice – 89 de salariaţi
  
• 
  RENICO IND S.A. – confecţii metalice – 30 de salariaţi
  
• 
  COMBIS S.A. – preparate din carne – 73 de salariaţi
  

Actualmente terenurile cu folosinţă industrială ale oraşului au o suprafaţă de circa 600 de hectare, fiind într-un proces de restrângere în favoarea zonelor rezidenţiale. Acesta este rezultatul mai multor factori: dispariţia sau restrângerea activităţii unor întreprinderi, relocarea activităţii productive în alte zone din oraş, presiunea imobiliară de reconversie a spaţiilor industriale în locuinţe, tendinţa de reducere a costurilor prin eficientizarea utilizării spaţiilor, etc.

În ceea ce priveşte tendinţa de relocare a unităţilor industriale, această se manifestă mai ales în sudul zonei periurbane a municipiului, în zona Sărăţel, unde a apărut un prim parc industrial privat, cu 200.000 mp de teren, şi cu 3 firme din domeniul materialelor plastice pentru construcţii:

• 
  TERAPLAST GP S.A. – ţevi si profile din PVC – 541 de salariaţi
  
• 
  PLASTSISTEM S.A. – panouri termoizolante – 59 de salariaţi
  
• 
  POLITUB S.R.L. – ţevi din PVC – 43 de salariaţi
  

De asemenea, cea mai mare investiţie străină din judeţ, Fabrica de Cablaje a LEONI s-a locat în proximitatea vechii platforme industriale, pe strada Tărpiului. Tot pe această stradă s-a construit şi Fabrica de termopan GEOPLAST. Fabrica de sucuri naturale POMBIS a fost recent inaugurată în Viişoara.

O altă investiţie propusă este aceea a Parcului Industrial Bistriţa-Sud, ce urmează să se construiască în localitatea Sărata, pe o suprafaţă de circa 30 ha. Parcul va găzdui firme din industria uşoară, nepoluantă, spaţii administrative şi parcări.

De remarcat este faptul că, dacă în 1989, cele trei zone industriale identificate şi menţionate mai sus se aflau în afara oraşului, fiind bine delimitate de zona rezidenţială, apariţia noilor zone rezidenţiale din nordul, sudul şi vestul municipiului fac ca vechile platforme să aibă o poziţie semicentrală, fiind înconjurate de cartiere de locuinţe, cu efecte negative pentru ambele categorii de funcţiuni (poluare, restricţii legale de construire, imposibilitate de extindere, trafic greu, etc.). Mai mult, în pofida presiunii rezidenţiale, am arătat că multe dintre aceste spaţii sunt abandonate sau utilizate doar parţial, prin urmare se impune relocarea treptată a unităţilor industriale către zona periurbană.

4. Zona comercială

La nivelul municipiului Bistriţa nu putem discuta de o zona comercială clasică, bine conturată, unităţile de profil fiind dispersate. Totuşi, se pot contura unele zone, cu caracter comercial polarizator:

1. 
   zona centrului istoric – cu magazine de dimensiuni mici şi medii, cu o ofertă relativ bogată de produse alimentare şi nealimentare, dar mai ales de servicii, ce nu pot fi găsite în alte zone din oraş. Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al Municipiului Bistriţa a evidenţiat faptul că din cei 2.925 de agenţi economici din centrul oraşului, 40% au activitate de comerţ. Cele mai bine reprezentate activităţi comerciale şi de servicii din zonă sunt din domeniul: confecţiilor şi încălţămintei, telefoniei mobile, farmaciilor, electrice şi electrocasnice, coafor, pariuri sportive, obiecte sanitare, bijuterii, ceasornicărie, TIC, traduceri, servicii notariale şi de avocatură, patiserii-cofetării, agenţii de turism, mercerie, papetărie, florărie, jocuri de noroc – LOTO, decoraţiuni interioare, pompe funebre, piese auto, măcelărie, precum şi numeroase baruri, cafenele şi cluburi.
   
2. 
   magazinele de proximitate („de cartier”) – dacă în perioada comunistă fiecare cartiere avea o zonă comercială compactă, sub forma „complexelor comerciale” sau a magazinelor de la parterul blocurilor, unde se găseau unităţi alimentare, non-alimentare şi de servicii, după 1990 am asistat la o inflaţie de buticuri, magazine de mici dimensiuni, dar şi de spaţii en-gross în toate cartierele, dar şi la periferia oraşului (de ex. Complexul Comercial Cibela). Acestea au o ofertă restrânsă de produse, la preţuri relativ ridicate, dar au avantajul proximităţii faţă de client. În ultimii ani, pe fondul apariţiei unităţilor din sfera comerţului modern, o bună parte din aceste unităţi mici au dispărut sau şi-au restrâns activitatea.
   
3. 
   Pieţele agroalimentare – rămân centre de polarizare comercială mai ales pentru consumatori tradiţionali din cartierele oraşului (zonele Decebal, Împăratul Traian, Cibela), deşi trebuie să facă faţă ofensivei noilor supermarket-uri din oraş, care practică preţuri scăzute la volume mari de marfă. Din păcate aceste pieţe nu mai dispun de spaţii pentru servicii adresate populaţiei şi care se regăsesc doar în zona centrală.
   
4. 
   Unităţile comerţului modern – au apărut în municipiu mai ales în ultimii ani şi sunt parte a unor reţele comerciale internaţionale. Acestea sunt:
   

• 
  CARREFOUR MARKET – în capătul cartierului Decebal, pe Str. Gării (zona centrală) – are 670 de mp şi a fost inaugurat în 2009
  
• 
  LIDL – în zona Piaţa Morii – 1.080 de mp, inaugurat în 2005
  
• 
  KAUFLAND – în cartierul „Independenţei” – inaugurat în 2006, cu o suprafaţă de 3.200 de mp, este singurul hipermarket din oraş, urmând ca o a doua unitate a reţelei, de 6.500 mp, să fie deschisă în oraş în 2011-2012, pe Calea Moldovei
  
• 
  BILLA – inaugurat în 2009, în zona Gării, pe locul fostului Supermarket „Artima”, cu o suprafaţă de cca 1.500 mp.
  
• 
  PROFI – amplasat în Centrul Istoric, pe Str. Mihai Eminescu, are un spaţiu de vânzare de 700 de mp
  
• 
  UNICARM – situat pe Calea Moldovei, parte a unei reţele autohtone şi inaugurat în 2007, supermarketul oferă doar produse alimentare
  
• 
  AMBIENT – parte a unei reţele locale, situat pe Calea Moldovei şi inaugurat în 2004, complexul comercial a fost primul din Bistriţa în domeniul materialelor de construcţii
  
• 
  ROMBAT AUTOMOBILE – showroom VW. Inaugurat în 2006, la ieşirea către Viişoara
  
• 
  VALL AUTO – showroom şi service Ford, cu o suprafaţă de 2.100 mp, inaugurat în 2007, în zona Viişoara
  
• 
  WINMARKT MAGURA – are o suprafaţă de 5.600 mp şi este amenajat pe structura fostului Complex Comercial „Măgura”, din zona Decebal-Gării, în centrul nou al oraşului. Complexul găzduieşte magazine alimentare, de îmbrăcăminte, electrocasnice şi electronice, farmacii şi unităţi de tip fast-food.
  

De remarcat este şi faptul că, la nivelul municipiului, se află în faza de proiect trei mall-uri, a căror construcţie e vehiculată din perioada 2007-2009, însă niciunul nu s-a materializat încă:

1. Galleria Mall - situat pe Calea Moldovei, are o suprafaţă proiectată de 26.400 de mp, cu un etaj şi 840 de locuri de parcare, îşi propune să găzduiască un supermarket, un cinema multiplex, cafenele-restaurante, fast-food-uri, magazine de îmbrăcăminte-încălţăminte şi electronice-electrocasnice. Construcţia mall-ului a fost sistată o dată cu instalarea crizei economice, dar compania dezvoltatoare susţine că îl va inaugura în 2012.
2. Metropolis Mall – situat pe platforma industrială a oraşului, pe locul fostului Combinat de Prelucrare a Lemnului, este prevăzut a avea peste 15.200 mp, cu un singur etaj şi o parcare subterană. Acest mall va cuprinde spaţii pentru comercianţi de îmbrăcăminte, electronice şi electrocasnice, un hypermarket şi unităţi de tip fast-food.
3. Bistriţa Mall – situat tot pe Calea Moldovei, în locul fostei UCTA, are o suprafaţă propusă de 22.000 mp şi îşi propune să găzduiască un hypermarket, cinematograf, food court, parcări şi o zonă de fashion.
În construcţie se află şi Supermarket-ul Lidl de pe Calea Moldovei, cu o suprafaţă de 4.500 de mp, care va fi finalizat în 2011. De asemenea, retailer-ul de bricolaj DEDEMAN şi-a exprimat intenţia de a construi un magazin în municipiu până în 2015.

5. Zona agricolă

Suprafaţa agricolă totală a Municipiului Bistriţa era, în anul 2009, de 8.292 de hectare, ceea ce reprezenta 57% din suprafaţa administrativă totală a localităţii şi 69,2% din extravilan. Peste 90% dintre terenuri sunt concentrate în gospodării ţărăneşti de mărime mică şi mijlocie, suprafaţa medie a unei gospodării fiind de doar 0,3 ha/gospodărie. Cu toate că există premisele unei agriculturi de tip periurban, care să deservească piaţa de 80.000 de persoane din oraş, activităţile din sectorul agricol sunt nereprezentative pentru economia municipiului Bistriţa, de vreme ce mai puţin de 1% din salariaţi lucrează în acest domeniu. Pe de altă parte, gradul de mecanizare al agriculturii este unul scăzut, la nivelul municipiului revenind un tractor la circa 99 de hectare, mult sub media naţională. Dacă suprafaţa arabilă pe cap de locuitor este printre cele mai reduse din ţară (doar 0,04 hectare/locuitor), suprafeţele ocupate de livezi sunt printre cele mai ridicate din ţară, cu cele peste 1.500 de hectare (0,7% din livezile din România).
Tabelul nr. 1.3. Suprafaţa agricolă a Municipiului Bistriţa, după destinaţie, în anul 2009 (ha)

Localitate	Suprafaţă agricolă totală	Terenuri arabile	Păşuni	Fâneţe	Vii	Livezi
BISTRIŢA	8.292	3.082	1.733	1.964	5	1.508

Sursa: INS, Tempo Online, 2011
Terenurile arabile sunt concentrate în lunca râului Bistriţa şi în zona depresionară, care dispune de condiţii de relief şi biopedoclimatice de nivel mijlociu. Aceste condiţii sunt favorabile culturilor de: cartofi, plante furajere, cereale, legume, in, rapiţă, sfeclă de zahăr şi plante medicinale. În prezent, în structura culturilor de câmp, predomină porumbul boabe (53%), cu o producţie medie de 3.000 kg/ha, relativ scăzută în comparaţie cu potenţialul productiv (5-6.000 kg/ha). Urmează grâul şi secara, pe 15% din suprafaţă, cu o producţie medie de 2.000 kg/ha. Cartofii sunt cultivaţi pe 11% din suprafaţa arabilă, fiind cultura cea mai adaptată la condiţiilor pedoclimatice şi de relief din zonă. Legumele ocupă circa 8% din arabil şi sunt cultivate mai ales în sere şi solarii, în localităţile Unirea şi Viişoara, deservind pieţele agroalimentare din Bistriţa.
Pomicultura deşi bine dezvoltată şi susţinută de prezenţa unei Staţiuni de Cercetare-Dezvoltare cu tradiţie în domeniu, este ameninţată de expansiunea uneori necontrolată a zonei rezidenţiale din jurul şoselei de centură, unde se întind o bună parte din livezile oraşului. Mai mult, Staţiunea Pomicolă mai administrează doar 54 de hectare, faţă de peste 200 în urmă cu 10 ani, pe fondul procesului de retrocedare. Un important operator privat este firma POMBIS, cu 300 de hectare de meri şi pruni. Se cultivă mai ales meri, cireşi, peri, pruni, vişini, multe soiuri fiind omologate şi introduse în cultură chiar de cercetătorii din oraş.

Deşi beneficiază de condiţii naturale foarte favorabile (peste 3.600 de hectare de păşuni şi fâneţe), precum şi de existenţa unei importante pieţe de desfacere de peste 80.000 de consumatori, creşterea animalelor este o activitate cu o dezvoltare modestă în zonă, cu efective reduse şi productivitate mediocră. La baza acestei stări de fapt stă lipsa fermelor specializate, efectivele de animale fiind concentrate, aproape exclusiv, în gospodăriile populaţiei, pentru autoconsum. O altă explicaţie constă în dispariţia platformei industriale pentru industrie uşoară a municipiului, industria alimentară fiind slab dezvoltată în oraş.

6. Zona verde, sportivă şi de agrement

Pădurile, în suprafaţă totală de 3.842 de hectare, reprezintă 26,2% din suprafaţa administrativă a municipiului şi peste 31% din extravilan. Acestea au două valenţe majore: furnizarea de materie primă pentru industria prelucrării lemnului, respectiv funcţia peisagistică şi de agrement. Pădurile se întind mai ales pe dealurile limitrofe municipiului (Dealul Jelnei, Dealul Târgului, Dealul Ghindei, Dealul Prislopului), al căror indice de împădurire ajunge chiar şi la 80-90%. Circa 40% dintre păduri au exclusiv rol de protecţie a apelor, terenurilor şi solurilor sau împotriva factorilor climatici şi industriali, funcţionând ca bariere verzi, cu efecte benefice pentru locuitori.
La suprafeţele împădurite se adaugă, conform Bilanţului Teritorial al PUG Bistriţa, cele 114,24 ha de spaţii verzi şi 12,85 ha de parcuri, ceea ce reprezintă, raportat la populaţia totală a oraşului de 85154 de locuitori de la 1 ianuarie 2011, o suprafaţă medie de 14,9 mp/locuitor. În concordanţă cu reglementările U.E., OUG 114/2007 obligă autorităţile locale să asigure o suprafaţă de cel puţin 26 mp de spaţiu verde pentru fiecare locuitor din zona urbană, cu o ţintă intermediară: 20 mp/locuitor la 31.12.2010. Mai mult, Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă un minim de 50 mp spaţiu verde/locuitor, care să fie accesibile oricărui locuitor în maxim 15 minute de mers pe jos. Prin urmare, noul Plan Urbanistic General al oraşului, aflat în faza de elaborare, trebuie să prevadă restricţii mai clare de construire pe spaţiile verzi şi noi locaţii pentru construcţia de parcuri, mai ales în cartiere. De menţionat aici este faptul că prin aprobarea Planului de Urbanism Zonal Complex de sport şi agrement Unirea o suprafata de 147 ha a primit destinaţia de spaţiu verde şi va fi inclusă în intravilanul municipiului odată cu aprobarea PUG, astfel încât ţinta de 26 mp/locuitor va fi depăşită.Menţionăm şi proiectul de amenajare a zonei turistice Schifferberg (Codrişor), unde se doreşte modernizarea căilor de acces pentru zona de promenadă, parcări, realizarea unor puncte de belvedere, puncte de informare pentru turişti, trasee pentru biciclete, pârtii pentru sanie, trasee de escaladă, dar şi locuri de joacă sau pentru picnic.

De menţionat aici este şi faptul că cimitirele din oraş au doar 20 de hectare, total insuficient pentru un oraş cu peste 80.000 de locuitori, mai ales prin prisma îmbătrânirii populaţiei. Şi în acest caz, un rol important îl are noul PUG, care trebuie să prevadă suprafeţe pentru extinderea/construcţia de noi cimitire.

De asemenea, terenurile sportive nu ocupă decât 13,6 hectare, fiind reprezentate de: Complexul Sportiv Gloria (fotbal, tenis, atletism), Sala Polivalentă (jocuri, culturism, gimnastică, fitness), Baza Sportivă „Liviu Rebreanu” (fotbal, atletism, gimnastică), Baza Sportivă „Mecanica” (fotbal, handbal, înot, tenis), Baza Sportivă „Electrotehnica” (fotbal, tenis, înot), Baza Sportivă „Codrişor” (înot, volei), Baza Sportivă „Schreiner” (înot, culturism-fitness, squash), Zona de agrement MHC (înot), Baza Sportivă Viişoara (fotbal), Baza sportivă „Alex Dora” (minifotbal, baschet), Pista pentru Motocros, Baza Sportivă „Libertăţii” (minifotbal), Baza Sportivă „Electroplast” (tenis). Aerodromul Bistriţa a fost modernizat în anul 2010. După cum se poate observa, oferta bazelor sportive nu acoperă toate jocurile, fiind focalizate pe fotbal, tenis, handbal, la care se adaugă şi calitatea precară a infrastructurii unora dintre acestea. În prezent, se află în faza de proiect un Complex pentru sport şi agrement în localitatea componentă Unirea – „Wonderland Bistriţa” – care va ocupa circa 300 de hectare şi va avea dotări pentru sporturile de iarnă (schi, patinaj, înot, polo, badminton, ciclism, călărie, golf), aquapark, terenuri de tenis, baschet, fotbal, spaţii de cazare, birouri. Cel mai avansat este proiectul pârtiei de schi, pentru care se pregăteşte documentaţia tehnico-economică.

2.