Studenti: bulhac c. Nicolae Mihai stanescu L. Silviu Ion citoteanu c. Dan Cristian



Yüklə 280,38 Kb.
səhifə3/3
tarix29.10.2017
ölçüsü280,38 Kb.
#19794
1   2   3

FTTx
Solutiile FTTx implica anumite aspecte de luat in considerare pentru provideri cum ar fi infrastructura deja existenta si densitatea geografica.

In prezent, piata de desfacere a solutiei FTTx este reprezentata in principal de municipalitati, servicii publice, companii telefonice mai mici, insa incepe sa atraga si interesul ISP-urilor.

Costurile ridicate ale echipamentelor si costurile ridicate de constructie au fost pentru mult timp un impediment in calea dezvoltarii acestei solutii, dar pe masura ce tehnologia avanseaza si costurile scad: folosirea unui echipament mai ieftin si a operatiunilor de teren mai eficiente, costurile aproare ca sunt egale cu cele folosite in arhitecura HFC (Hybrid fibre-coaxial).

Solutia FTTx este cea mai buna pentru spatiile unde se gaseste infrastructura traditionala.


Solutia FTTN
Aceasta solutie foloseste o varietate de tehnologii DSL pentru a imbunatati largimea de banda data de cablurile de cupru. Cand se extinde FTTN-ul, reteaua profita de cablurile de cupru sau de tehnologia HFC deja existenta pentru a se desfasura.

Marele avantaj al acestei solutii este ca profita de imensa retea de cablaj de cupru deja existenta. Cea mai mare provocare, si totodata dezavantaj il reprezinta problema capacitatii acestei retea de a putea sustine servicii triple: voce, date si video. Pentru a putea transmite mai multi biti pe acelasi cablu trebuiesc folosite doua tehnici: cresterea bandwidth-ului (furnizarea unei benzi de frecventa mai mare) si cresterea eficientei bandwidht-ului prin imbunatatirea codarii semnalului si a modulatiei.




Solutia FTTH/FTTP
Aceasta solutie aduce fibra optica pana in casa clientului. Metodele alese depind de considerente demografice si financiare, dar acestea sunt cele mai bune solutii pentru viitor, pentru ca, cu cat fibra optica este mai aproape de utilizator, cu atat creste bandwidth-ul si performanta.
PoN – urile
Ca mod de desfasurare exista mai multe metode, insa cea mai des folosita este cea a PoN-urilor. Avantajul PoN il reprezinta costul din ce in ce mai scazut per client, pe masura ce numarul de clienti la acelasi provider creste. Pe de alta parte, pentru ca bandwidth-ul este limitat si numarul clientilor care impart aceeasi fibra este limitat. In plus, pentru ca este un sistem pasiv (adica foloseste splittere passive pentru a imparti bandwidth-ul fiecarui utilizator), apar limitari de distanta, raza teoretica de actiune a unui PoN fiind de 12 mile (20 Km).

Implementarea cea mai des intalnita pentru fibra optica in ziua de azi o reprezinta PoN-urile, care permite mai multor cladiri sa imparta o singura linie de acces. Un PoN este in principiu o varianta a FTTH/FTTP la care o singura coenxiune de fibra optica serveste mai multe locatii.

Putem spune ca este o configuratie point-to-multipoint, care reduce cantitatea de fibra optica necesara.
(Telecommunications Essentials, Second Edition: The Complete Global Source, Part III, Chapter 12: Broadband Access Alternatives, Fiber Solutions).

Prima pagina


IV. Alocarea de adrese pentru o comunitate Internet

1. Ce inseamana sa fii conectat la internet?
Ce inseamna de fapt sa fii pe Internet? Definitia noastra este ca o masina este pe Internet daca foloseste stiva de protocoale TCP/IP, are o adresã IP si are posibilitatea de a trimite pachete IP catre toate celelalte masini de pe Internet.” A. Tanenbaum
Nivelul retea este nivelul al treilea in modelul OSI, sau se mai numeste nivelul internet in modelul TCP/IP. La nivelul retea Internet-ul poate fi vazut ca o colectie de subretele sau sisteme autonome (Autonomous Systems - AS) care sunt interconectate. Nu exista o structura reala, dar exista cateva coloane vertebrale (backbones) majore. Acestea sunt construite din linii de inalta capacitate si rutere rapide. La coloanele vertebrale sunt atasate retelele regionale (de nivel mediu, WAN), iar la aceste retele regionale sunt atasate LAN-urile din multe universitati, companii si furnizori de servicii Internet. Mai jos este prezentata o schita sumara a acestei organizari cvasi-ierarhice.


Organizarea internetului pe glob.
2. IP-ul

Protocolul care uneste internetului (toate componentele fizice) se numeste IP (Internet Protocol), si se gaseste la nivelul retea al modelului OSI. Acesta a fost proiectat de la inceput avand in vedere interconectarea retelelor. Nivelul retea are ca sarcina transportarea datagramelor de la sursa la destinatie in cel mai bun mod posibil (adica negarantat) nefiind o conexiune orientata pe client.


Spatiul de adrese IP este o resursa restransa care trebuie administrata pentru binele comunitatii internet. Administratorii acestei resurse actioneaza conform custodii lor. Ei au o responsabilitate pentru comunitate pentru a o folosi pentru bunul comun.

Fiecare host si router din Internet are o adresa IP, care codifica adresa sa de retea si de gazda. Combinatia este unica, neexistand doua masini cu aceeasi adresa IP.


Pot exita :
 Adrese IP Dinamice (Dynamic IP Address): Reprezinta o Adresa IP ce nu este statica si se poate schimba oricand fiind destinata echipamentelor ce nu necesita conexiune permanenta la Internet/Retea. Aceasta adresa IP este alocata de catre furnizorul de acces la internet (ISP) sau de catre un Server DHCP. Acest lucru este destinat unui numar mare de clienti ce nu necesita sa aibe aceeasi adresa IP mereu, din mai multe motive. Calculatorul tau va prelua automat o adresa IP cand se conecteaza la reteaua respectiva fara sa fie nevoie sa cunosti detaliile retelei respective privind configurarea. Aceasta adresa IP poate fi alocata oricui utilizeaza o conexiune dial-up, conexiuni Wireless si conexiuni de mare viteza (Hight Speed Internet).

 Adresa IP statica (Static IP Address): Este o adresa IP fixa ce nu se schimba niciodata fiind destinata echipamentelor ce necesita conexiuni permanante la Internet/Retea. Este in contrast cu o adresa IP dinamica ce se poate schimba oricand. Majoritatea furnizorilor de acces la internet iti pot aloca o adresa IP statica sau un bloc de adrese statice pentru o taxa mica.


Exista 3 versiuni ale adreselor IP :

  1. Ipv4 – versiunea cea mai utilizata in prezent

  2. Ipv5 – a fost o versiune experimentala folosita pe sistemele de operare Unix

  3. Ipv6 – este viitorul protocol IP ce se doreste a fi implementat la nivel global, acum fiind la stadiul experimental.

Fiecare gazda si ruter din Internet are o adresa IP, care codifica adresa sa de retea si de gazda. Combinatia este unica: in principiu nu exista doua masini cu aceeasi adresa IP. Toate adresele IP sunt de 32 de biti lungime si sunt folosite in câmpurile Adresa sursa si Adresa destinatie ale pachetelor IP. Este important de observat ca o adresa IP nu se refera de fapt la o gazda. Se refera de fapt la o interfata de retea, deci daca o gazda este in doua retele, trebuie sa foloseasca doua adrese IP. Totusi in practica, cele mai multe gazde sunt conectate la o singura retea si deci au o adresa IP.




  1. Clase de adrese. Depasirea numarului de adrese IP

Adresele IP erau impartite in cinci categorii ilustrate in figura. Acest model de alocare a fost denumit clase de adrese. Nu mai este folosit, dar referintele la acest model sunt in continuare des intalnite in literatura. Acum este folosit conceptul CIDR.

Categoriile de IP-uri in trecut

Formatele de clasa A, B, C si D permit pâna la 128 retele cu 16 milioane de gazde fiecare, 16.384 retele cu pâna la 64K gazde, 2 milioane de retele (de exemplu, I-AN-uri) cu pâna Ia 256 gazde fieca­re (desi unele dintre acestea sunt speciale). Deoarece adresele de pe Internet au fost alocate conform schemei de adresare pe clase, au rezultat o multime de adrese neutilizate.


Valorile 0 si l au semnificatii speciale, asa cum se arata infigura de mai jos. Valoarea 0 inseamna retea­ua curenta sau gazda curenta. Valoarea l este folosita ca o adresa de difuzare pentru a desemna toate gazdele din reteaua indicata.

Reteaua si gazda

Adresa IP 0.0.0.0 este folosita de gazde atunci când sunt pornite. Adresele IP cu 0 ca numar de retea se refera la reteaua curenta. Aceste adrese permit ca masinile sa refere propria retea fara a cunoaste numarul de retea (dar ele trebuie sa cunoasca clasa adresei pentru a sti câte zerouri sa in­cluda). Adresele care constau numai din l-uri permit difuzarea in reteaua curenta, in mod uzual un LAN. Adresele cu un numar exact de retea si numai 1 -uri in câmpul gazda permit masinilor sa trimi­ta pachete de difuzare in LAN-uri la distanta, aflate oriunde in Internet (desi multi administratori de sistem dezactiveaza aceasta optiune). in final, toate adresele de forma 127.xx.yy.zz sunt rezervate pentru testari in bucla locala (loopback). Pachetele trimise catre aceasta adresa nu sunt trimise prin cablu; ele sunt prelucrate local si tratate ca pachete sosite. Aceasta permite trimiterea pachetelor catre reteaua locala fara ca emitatorul sa-i cunoasca numarul.


  1. Subretele si problemele de limitare IP

Asa cum am vazut, toate gazdele dintr-o retea trebuie sa aiba acelasi numar de retea. Aceasta proprietate a adresarii IP poate crea probleme când reteaua creste. De exemplu, sa consideram o universitate care a folosit la inceput o retea de clasa B pentru calculatoarele din reteaua Ethernet a Departamentului de Calculatoare. Un an mai târziu, departamentul de Inginerie Electrica a vrut acces la Internet, deci a cumparat un repetor pentru a extinde Ethernetul Departamentului de Cal­culatoare in cladirea lor. Cu timpul, multe alte departamente au achizitionat calculatoare si limita de patru repetoare per Ethernet a fost rapid atinsa. Era nevoie de o alta organizare.


Achizitionarea altei adrese de retea ar fi fost dificila deoarece adresele sunt insuficiente si uni­versitatea avea deja adrese suficiente pentru peste 60,000 de statii. Problema provine de la regula care afirma ca o singura adresa de clasa A, B sau C se refera la o singura retea, nu la o mul­time de retele. Cum tot mai multe organizatii s-au lovit de aceasta problema, sistemul de adresare a fost putin modificat pentru a o rezolva.
Solutia este sa se permita ca o retea sa fie divizata in mai multe parti pentru uz intern, dar pentru lumea exterioara sa se comporte tot ca o singura retea. In ziua de azi o retea de campus tipica poate arata ca in figura de mai jos, cu un ruter principal conectat la un ISP sau la reteaua regionala si nume­roase retele Ethernet imprastiate prin campus in diferite departamente. Fiecare Ehternet are propriul ruter conectat la ruterul principal.

Subretele conectate la un ruter



http://www.ietf.org/rfc/rfc1058.txt
http://www.ietf.org/rfc/rfc1723.txt
http://www.cisco.com/univercd/cc/td/doc/product/software/ios113ed/113ed_cr/np1_c/1cigrp.htm
Computer Networks (Andrew Tanenbaum)
Prima pagina


5. CIDR – dirijarea fara clase intre domenii
IPv4 este folosit intens de cateva decenii. A functionat extrem de bine, asa cum a fost demonstrat de cresterea exponentiala a Internet-ului, dar IPv4 devine rapid o victima a propriei popu­laritati: isi epuizeaza adresele.
In realitate, o adresa de clasa B este mult prea mare pentru cele mai multe organizatii. Studiile au aratat ca mai mult de jumatate din toate retelele de clasa B au mai putin de 50 de gazde. O retea de clasa C ar fi fost suficienta, dar fara indoiala ca fiecare organizatie care a cerut o adresa de clasa B a crezut ca intr-o zi ar putea depasi campul gazda de 8 biti. Privind retrospectiv, ar fi fost mai bine sa fi avut retele de clasa C care sa foloseasca 10 biti in loc de opt pentru numarul de gazda, permitand 1022 gazde pentru o retea. in acest caz, cele mai multe organizatii s-ar fi decis, probabil, pentru o retea de clasa C si ar fi existat jumatate de milion dintre acestea (comparativ cu doar 16.384 retele de clasa B).
Pentru a se evita alocarea prea multor adrese ip sau prea putine sa gasit o solutie, si ea se numeste CIDR (Classless IntcrDomain Routing - Dirijarea fara clase intre domenii) ). Ideea de la baza CIDR, descrisa in RFC 1519, este de a aloca adresele IP ramase, in blocuri de dimensiune variabila, fara a se tine cont de clase.
In modul de administrare CIDR nu mai exista o delimitare clara intre ID-ul de retea si cel de gazda, separarea se poate face astfel oriunde in interiorul unui octet. Astfel dresa CIDR arata ca o adresa IP standard de 32-biti, dar se termina cu prefixul: IP de retea. De exemplu daca avem adresa CIDR: 207.14.01.48/25
"25" indica faptul ca cei 25 de biti din adresa sunt utilizati pentru a identifica reteaua, iar restul bitilor sunt pentru a identifica gazda.
O alta interpretare in cadrul CIDR pentru rezolvarea problemelor de risipa de ip-uri, este aceea ca o adresa IP poate fi utilizata pentru a reprezenta mai multe adrese IP unice, ca in exemplul urmator: 172.201.0.0/16

Prefixul IP de retea ne da informaii despre cate adrese IP pot fi reprezentate de adresa CIDR. Cu cat acest prefix este mai mic, cu atat numarul de adrese agregate creste. Astfel pentru exemplul de prefix „/12”, acesta poate utiliza 1048567 de adrese de clasa C.



Prefix-ul CIDR

# Equivalent Clasa C

# Adrese gazda

/27

1/8th of a Clasa C

32 gazde

/26

1/4th of a Clasa C

64 gazde

/25

1/2 of a Clasa C

128 gazde

/24

1 Clasa C

256 gazde

/23

2 Clasa C

512 gazde

/22

4 Clasa C

1,024 gazde

/21

8 Clasa C

2,048 gazde

/20

16 Clasa C

4,096 gazde

/19

32 Clasa C

8,192 gazde

/18

64 Clasa C

16,384 gazde

/17

128 Clasa C

32,768 gazde

/16

256 Clasa C

65,536 gazde




(= 1 Clasa B)




/15

512 Clasa C

131,072 gazde

/14

1,024 Clasa C

262,144 gazde

/13

2,048 Clasa C

524,288 gazde

Si ma imult, schema de adresare CIDR mai permite si agregarea rutelor, in care o singura intrare de nivel inalt in tabela de rutare poate sa reprezinte mai multe rute de nivel inverior in spatiul tabelelor de rutare globale.

Schema este similara retelei de telefonie, retea ce este structurata ierarhic. Un nivel inalt, nod de retea pe backbone analizeaza numai informatia referitoare la codul zonei si apoi ruteaza apelul nodului de pe backbone responsabil cu respectiva zona. Nodul receptor citeste prefixul numarului si ruteaza apelul retelei componente care raspunde de acest prefix.


Nodurile retelei backbone au nevoie numai de intrarile in tabela de rutare corespunzatoare codurilor zonelor, fiecare dintre acestea reprezentând blocuri mari de numere de telefon individuale si nu fiecare numar de telefon unic.

Uzual, blocuri mari de adrese IP sunt alocate unor furnizori de servicii Internet mari (ISP-uri), care , la rândul lor re-aloca clientilor lor portiuni ale blocurilor lor de adrese. De exemplu, lui Pacific Bell Internet i-a fost alocat blocul de adrese CIDR cu prefixul „/15” (echivalent 512 adrese de Clasa C sau 131,072 adrese de gazda) si aloca uzual clientilor sai adrese CIDR cu prefixe in domeniul „/27” la „19”. Acesti clienti, care pot fi ISP-uri mai mici, la rândul lor, realoca portiuni ale blocurilor lor de adrese clientilor lor. Totusi, in tabelele de rutare globale toate aceste retele diferite si gazde pot fi reprezentate printr-o singura intrare in tabela de rutare a Pacific Bell Internet. Astfel, cresterea numarului de intrari in tabelele de rutare la diferite nivele in ierarhia retelelor poate fi redusa semnificativ. Uzual, tabelele de rutare globale au aproximativ 35,000 intrari.

Chiar cu introducerea CIDR, cresterea Internetului este atât de rapida incât alocarea adreselor IP trebuie tratata ca o resursa saraca; clientilor li se va cere din timp in timp, documentarea in detaliu a necesitatilor lor estimate de adrese IP, mai ales când acestia solicita noi domenii de adrese. Politica Internet este de a aloca domenii de adrese IP pe baza estimarilor organizatiei pentru urmatoarele 3 luni si alocarea de noi domenii in functie de necesitati.

In trecut, puteau fi obtinute adrese IP de Clasa A, B sau C direct de la Internet Registry. In acest scenariu, adresa era proprietatea ta si putea fi transferata chiar la schimbarea ISP-ului. Odata insa cu introducerea schemei de adresare CIDR si agregarii rutelor, cu putine exceptii, sursa recomandata pentru alocarea de adrese este ISP-ul local. In acest scenariu, adresa este numai inchiriata si, la schimbarea ISP-ului este recomandat sa se obtina o noua adresa de la noul ISP si sa fie re-numerotate toate dispozitivele de retea.

Aceasta poate conduce la un consum mare de timp, dar este critica pentru ca adresa respectiva sa fie agregata in blocul mai mare de adrese al ISP-ului si rutat sub adresa lor de retea. Exista inca multe intrari in tabelele globale de rutare care sunt sterse si cu cât mai mica este reteaua, cu atât mai mare este riscul de a fi scos din tabelele de rutare globale. De fapt, retelele cu mai putin de 8,192 dispozitive, de regula, sunt sterse.

Ca o alternativa la renumerotarea fizica a fiecarui dispozitiv din retea, unele organizatii utilizeaza servere proxy pentru a face translarea intre vechile adrese si cele noi. Utilizatorii trebuie sa fie atenti asupra posibilului impact pe care l-ar avea aceasta solutie asupra lor.


Flexibilitatea adresarii CIDR provine din capacitatea routerelor de a lucra cu masti de subretea si altele decât cele clasice pentru clasa A, B sau C. Pentru ca adresarea CIDR sa functioneze, trebuie ca protocoalele de rutare sa fie astfel implementate incât sa suporte adresarea CIDR. Protocoalele de rutare uzuale, cum ar fi BGP (Border Gateway Protocol) si OSPF (Open Shortest Path First) au fost modificate cu ani in urma, astfel incât sa suporte CIDR, insa exista si protocoale care nu suporta CIDR (de exemplu RIP).

Pentru ca agregarea retelelor clasice in retele CIDR sa functioneze (sub)retelele implicate trebuie sa aiba adresele IP intr-un spatiu continuu de adrese (adiacente numeric. CIDR nu poate, de exemplu, sa combine retelele 192.168.12.0 si 192.168.15.0 intr-o a singura ruta, cu exceptia cazului când si domeniile intermediare de adrese: .13 and .14 sunt incluse. Ruta 192.168.12.0/24 exact asta face.



6. NAT

O alta solutie pana la implementarea Ipv6 este folosirea conceptului de NAT - Translatarea adreselor de retea.


Adresele IP sunt insuficiente. Ca de exemplu un ISP (Internet Service Provider) ar putea avea o adresa /16 (anterior de clasa B) oferindu-i 65.534 numere de statii. Daca are mai multi clienti, are o problema, dar acesta se poate rezolva printr-un simplu calcul care i-ar putea arata daca in acelasi timp el va avea mai mult de 65.534 de utilizatori online. Rezultatul acestul calcul il poate conduce la alocarea adreselor IP dinamic si nu static. Adresarea dinamica se face de pe o „masina” speciala ce ruleaza protocolul DHCP. Desi aceasta strategie func­tioneaza bine pentru un ISP cu un numar moderat de utilizatori casnici, esueaza pentru ISP-uri care deservesc preponderent companii. Companiile doresc sa fie online tot timpul zilei(nu doar al programului, ruland diferite servicii pe serverele ce le detin; ex : server Web, Mail). Datorita acestei situatii problema epuizarii adreselor IPv4 nu este mai este doar o problema teoretica care ar putea aparea candva in vi­itorul indepartat.
Solutia pe termen lung este ca tot Internetul sa migreze la IPv6, care are adrese de 128 de biti. Tranzitia se desfasoara incet, dar vor trece ani pana la finalizarea procesului. in consecinta, s-a considerat ca este nevoie de o rezolvare rapida pe termen scurt. Rezolvarea a venit in forma NAT (Network Address Translation - Translatarea adreselor de retea), care este descrisa in RFC 3022 si pe care o vom rezuma mai jos.
Ideea de baza a NAT-ului este de a aloca fiecarei companii o singura adresa IP (sau cel mult un numar mic de adrese) pentru traficul Internet. in interiorul companiei, fiecare calculator primes­te o adresa IP unica, care este folosita pentru traficul intern. Totusi, atunci cand un pachet para­seste compania si se duce la ISP, are loc o translatare de adresa. Pentru a face posibil acest lucru, au fost declarate ca fiind private trei intervale de adrese IP. Companiile le pot folosi intern asa cum doresc. Singura regula este ca nici un pachet continand aceste adrese sa nu apara pe Internet. Ce­le trei intervale rezervate sunt:
10.0.0.0 -10.255.255.255/8 (16.777.216 gazde)

172.16.0.0 -172.31.255.255/12 (1.048.576 gazde)

192.168.0.0 -192.168.255.255/16 (65.536 gazde)
E
xemplu de functionare al NAT-ului: in interiorul unei companii fiecare masina are o adresa unica de forma 192.168.11.z. Totusi, când un pachet paraseste compania, trece printr-o unitate NAT care converteste adresa IP interna(ex: 192.168.11.29) la adresa IP reala a companiei, 82.36.5.12, in acest exemplu. Unitatea NAT este deseori combinata intr-un singur dispozitiv cu un zid de protectie (firewall), care asigura securitatea controlând cu grija ce intra si iese din com­panie. De asemenea este posibila integrarea unitatii NAT in ruterul companiei.


  1. Actiunea organizatiilor in reglementarea adresarii

Alocarea adreselor IP nu este arbitrara, ea se face de catre organizatii însarcinate cu distribuirea de spatii de adrese, pe anumite zone geografice.



Registrul Regional al Internetului lucreaza cu operatorii de servicii internet direct, nu cu utilizatorii finali. Exista 5 zone regionale care se ocupa de gestionarea adreselor IP in internet :



    1. APNIC – centru responsabil pentru zona Asia-Pacific

    2. ARIN – centru responsabil pentru zona Americii

    3. LACNIC – centru responsabil pentru zona latina a Americii si zona Caraibelor

    4. RIPE – centru responsabil pentru Europa

    5. AfriNIC – centru responsabil pentru zona Africa.

Ca exemplu Réseaux IP Européens (RIPE – denumirea in franceza pentru Retelele IP Europene) este un forum deschis pentru toate partile interesate de dezvoltarea tehnica a internetului. Obiectivele comunitatii RIPE este sa asigure continuitatea coordonarilor administrarive si tehnice necesare sa dezvolte si sa mentina internetul. Nu este o organizatie de standardizare ca IETF si nu se ocupa cu numele de domenii.
Acest lucru ajuta si la o buna gestionare a problemelor ce apar in Internet, si aici ma refer la fraudele care se fac pe Internet. Ca de exemplu identificarea adresei IP cu, care o persoana publica un site de tip phishing (reprezintă o formă de activitate criminală care constă in obţinerea datelor confidenţiale) pe Internet duce la identificarea mult mai simpla a celor vinovati. Mai jos avem tipul de informatii care sunt continute in baza de date a centrului care se ocupa de gestionarea adresei IP 193.231.236.66 :

netnum: 193.231.236.0 - 193.231.236.255

netname: RDSNET

descr: Romania Data Systems

country: ro

admin-c: RDS-RIPE

tech-c: RDS-RIPE

status: ASSIGNED PA

mnt-by: AS3233-MNT

mnt-lower: AS3233-MNT

mnt-routes: AS3233-MNT

source: RIPE # Filtered

role: Romania Data Systems NOC

address: 71-75 Dr. Staicovici

address: Bucharest / ROMANIA

phone: +40 21 30 10 888

fax-no: +40 21 30 10 892

abuse-mailbox: abuse@rcs-rds.ro

admin-c: CN19-RIPE

admin-c: GEPU1-RIPE

tech-c: CN19-RIPE

tech-c: GEPU1-RIPE

nic-hdl: RDS-RIPE

mnt-by: AS8708-MNT

remarks: +--------------------------------------------------------------+

remarks: | ABUSE CONTACT: abuse@rcs-rds.ro IN CASE OF HACK ATTACKS, |

remarks: | ILLEGAL ACTIVITY, VIOLATION, SCANS, PROBES, SPAM, ETC. |

remarks: | !! PLEASE DO NOT CONTACT OTHER PERSONS FOR THESE PROBLEMS !! |

remarks: +--------------------------------------------------------------+

source: RIPE # Filtered



% Information related to '193.231.224.0/20AS8708'

route: 193.231.224.0/20

descr: RDSNET

holes: 193.231.224.0/24

origin: AS8708

mnt-by: AS8708-MNT

source: RIPE # Filtered


Dupa primirea acestor informatii problema a devenit locala, iar in cazul nostru de fata firma Romania Data Systems poate da detalii despre persona care a rulat diverse servicii de pe adresa IP mentionata.
http://www.ietf.org/rfc/rfc1918.txt
Computer Networks (Andrew Tanenbaum)
wikipedia.org
images.google.com
info.uaic.ro

Prima pagina





Yüklə 280,38 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin