Subiecte pentru atestat

B. Să se realizeze tehnoredactarea textului conform modelului.

COMISIA EUROPEANĂ A DUNĂRII

Când am văzut că drept urmare a Conferinţei de la Montreux, Turcia a reuşit să se descotorosească de Regimul Strâmtorilor, m-am gândit: ,,A bătut ceasul şi pentru România ca să scape de regimul internaţional de restricţii pe care îl reprezenta Comisia Europeană a Dunării”.

Trebuie să mărturisesc că nu am găsit, în cadrul guvernului căruia îi aparţineam, înţelegerea şi sprijinul pe care le aşteptam. Înainte de a ridica chestiunea pe calea notelor diplomatice, am încercat să pregătesc opinia publică internaţională printr-o declaraţie corespunzătoare, care a fost publicată în ediţia din 30 iulie 1936 a ziarului ,,Le Temps”.

Să-mi fie permis să citez câteva fragmente dintr-un studiu deosebit de interesant, în care ştiinţa şi experienţa sunt completate de un stil foarte direct: Gurile Dunării, de dl. Grigore C. Vasilescu, inginer şef, director adjunct al Serviciului Maritim Român, fost inginer al Comisiei Europene a Dunării.

,,În expunerea critică asupra activităţii tehnice şi economice a Comisiei Europene a Dunării, am împărţit activitatea acestei Comisiuni în patru perioade şi anume:

Prima perioadă, care se întinde de la 1856 până în 1907, şi reprezintă o jumătate de veac de activitate rodnică a Comisiunii şi de prosperitate a navigaţiei la Gurile Dunării.

A doua perioadă cuprinde intervalul de timp, zbuciumat, de la 1907 la 1921, în care comerţul dunărean a fost stingherit de războiul balcanic şi de cel mondial.

A treia perioadă acoperă timpul de la 1921 până în anul 1930, în care interval s-au executat lucrările de prelungire a digurilor de la gura Sulinei.

În sfârşit, ultima perioadă, începe de la 1931 şi se întinde până în prezent, perioadă în care Comisia Europeană a Dunării cade într-o completă dezorientare.”

(Nicolae Titulescu – ,,Politica externă a României (1937)”)