Te salutăm, maestre! Îţi urăm „lumină lină” în drumul spre îngeri!



Yüklə 538 b.
tarix02.11.2017
ölçüsü538 b.



Te salutăm, maestre! Îţi urăm „lumină lină” în drumul spre îngeri!

  • Te salut, generaţie în blugi! Dacă sufletul tău înţelege De la rock pân-la imnuri şi rugi, Te salut, tineret în adidaşi, Te salut, generaţie-n blugi!



















„Poezia lui Adrian Păunescu este necontenit expresia incendiului uneia din

    • „Poezia lui Adrian Păunescu este necontenit expresia incendiului uneia din
    • cele mai zbuciumate conştiinţe ale literaturii acestei vremi. Opera lui este
    • asemeni unui rug uriaş aprins cu ambiţia de a lumina şi cutremura sufletele
    • contemporanilor. Ar trebui să renunţăm, în sfârşit, la umilinţa şi modestia
    • provincială pentru a recunoaşte că acest poet a izbutit să fie unul din marii
    • noştri lirici ai sfârşitului de veac douăzeci.
  • Să spunem însă că poezia lui Adrian Păunescu este doar nucleul unei explozii sirituale singulare care a dat culturii române pe unul din marii ei gazetari, pe unul din cei mai de seamă creatori de reviste, pe unul din cei mai populari directori de opinie publică şi conştiinţă, în sfârşit pe creatorul unora din cei mai originale spectacole-fluviu care au cucerit după război tineretul chemat de poet, cu o putere de fascinaţie unică, în faptul major de cultură.”

  • (Dinu Săraru, 1986)



DIN POEZIA DE DRAGOSTE

  • DIN POEZIA DE DRAGOSTE



























Totuşi iubirea peste blestem

  • Totuşi iubirea peste blestem

  • Obsesia mea despre tine Renaşte, în mine, acum Si iarăşi e rău şi e bine Si toate se află pe drum.

  • O clasică dragoste veche, Transcrisă în versuri, cândva, Acum îşi găseşte pereche Si replica este a ta.

  • Poemele mele supreme, Trăite-ntre bine şi rău, Acum, s-au întors ca probleme, Le-aş trece pe numele tău.

  • Mereu, între viaţă şi moarte, Mi-a fost şi mi-e dat să mă zbat, Iar astăzi, când eşti prea departe, Abia te mai strig sugrumat.

  • Si nu mai dau lumii de ştire Ideea de care mă tem, Că nu mai există iubire, Aşa cum există blestem.

  • N-am cum să accept că, din toate, Rămâne doar zborul tarat Si faptul că nu se mai poate Iubi decât rău şi urât.

  • Vin versuri străvechi să-mi inspire Poemul cel nou ce îl chem Si totuşi există iubire, In veci, peste orice blestem.











De-a copilăria

  • Cînd dulci colinde cad

  • Simţim nevoia vie

  • De-o casă, de un brad,

  • Şi de copilărie.

  • Afară-i iarnă grea,

  • Ninsoarea e albastră,

  • Iar noi ne vom juca

  • De-a toată viaţa noastră.





























Romanul vieţii mele

  • Şi, dacă viaţa mea e un roman,

  • Cum spune fiecare despre sine,

  • Eu, personajul, cred că mult mai bine

  • Mi-ar sta într-un sonet shakespearean.

  • Între coperţi mă-nchid c-un ultim gest

  • Sunt autorul cărţii ce dă veste

  • Că personajul doar atâta, ESTE

  • Şi că nimic nu i se-ntâmplă-n rest.

  • Cum viaţa însăşi, toată, un conflict e,

  • De ce l-aş dezvolta pe-al meu cu ea?

  • În versurile mele va dura

  • Stigmatul drag al libertăţii stricte.

  • Şi viaţa mea e un roman în care

  • Se naşte-un vers când personajul moare.



Abia acum

  • Rănit la piept de crivăţul cîinesc,

  • Ce-mi bandajează rănile cu luna,

  • Abia acum încep să te iubesc

  • Cînd simt că te-am pierdut pe totdeauna.




Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə