Tema. Noţiune despre ecologie, ecologie umană şi ecologie medicală. Problemele metodologice, direcţiile ştiinţifice. Relaţiile dintre ecologie şi alte discipline medicale

Tema. Noţiune despre ecologie, ecologie umană şi ecologie medicală. Problemele metodologice, direcţiile ştiinţifice. Relaţiile dintre ecologie şi alte discipline medicale .

În Republica Moldova s-a creat o situaţie ecologică critică, condiţionată într-o mare măsură de modificarea complexelor naturale, de activitatea antropogenă excesivă. Circa 86% din teritoriul Republicii Moldova are destinaţie agricolă, 9% - este ocupat de păduri, 1,2% - de zonele rezervaţiilor. În agricultură predomină tehnologiile intensive cu folosirea unor cantităţi mari de pesticide, îngrăşăminte minerale, de apă pentru irigare, ceea ce are drept consecinţă reducerea capacităţii de regenerare şi autopurificare a landşaftelor

Ecologia (din grec. «oikos» - casă, locuinţă; «logos» - ştiinţă) - ştiinţă biologică despre interrelaţiile dintre organismele vii şi mediul lor înconjurător. Ecologia generală ca ştiinţă a apărut în a doua jumătate a secolului XIX, s-a dezvoltat destul de repede, perfecţionându-şi metodele ei de investigaţie de la simple observaţii la determinări cantitative, care astăzi permit verificări directe ale legilor ecologice.

La o conferinţă ştiinţifică S. Şvarţ a spus: “fără să mă mişc din acest loc eu aşi putea enumera o sută de definiţii ale ecologiei şi toate ar fi mai mult sau mai puţin corecte”.

Profesorul universitar , academicianul Ion Dediu, în cartea sa “Экологический энциклопедический словаръ” (Chişinău, 1990) prezintă următoarea definiţie: “Ecologia – este o ştiinţă sintetică biologică despre interrelaţiile dintre organismele vii şi mediul lor de existenţă”. Adică dl Dediu prezintă definiţia clasică a disciplinei în cauză.

Autorul termenului “Ecologie” este biologul german Ernst Haeckel (1834-1919), care l-a folosit pentru prima dată în lucrarea sa de 2 volume “Morfologia generală a organismelor” (1866), în care a avut un compartiment numit “Bazele generale ale ştiinţei despre formele organice bazate mecanic pe concepţia evoluţiei, reformată de Charles Darwin”. Deci, Haeckel a fost influenţat de lucrarea lui Ch. Darwin “Provenirea speciilor” (1859), care de fapt era prima lucrare în ecologie.

I. Dediu (1990) scrie, că ecologia ca disciplină didactică se împarte în 4 compartimente principale: 1) autecologia sau ecologia factorială (ştiinţă despre factorii ecologici); 2) ecologia populaţiilor sau demecologia; 3) ecologia familiilor (asociaţiilor şi a ecosistemelor); 4) bazele ştiinţifice ale biosferei.

Cea mai veche revistă “Ecology” se editează în SUA din 1920, în fosta URSS Academia de ştiinţe editează revista “Экология” din 1970. În Republica Moldova activează “Mişcarea ecologistă din Moldova”, se editează revistele „Mediul ambiant”, “Moştenire”, “Natura”, “Terra Noastră” “Buletinul informativ REC Moldova” etc. Pentru monitorizarea problemelor ecologice în Republica Moldova există Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. În cadrul AŞM există Institutul Naţional de Geografie şi Ecologie, care dispune şi de laboratorul ştiinţific “Ecologia umană”. Sunt şi organizaţii mondiale: asociaţia mondială a ecologilor, ONU, UNICEF

Ecologia – ştiinţă pluridisciplinară, direcţiile ştiinţifice

Ecologia fiind o ştiinţă vastă, este pluridisciplinară, deoarece ea nu există separat, mai mult decât atât, ea nu are o simplă legătură cu alte ştiinţe, problemele ei includ în sine multe aspecte ale ştiinţelor naturii şi se realizează aceste probleme prin intermediul altor ştiinţe.

În ecologia umană este necesar a cunoaşte în primul rând aşa noţiuni, ca biosfera şi noosfera. Referindu-ne la biosferă trebuie de menţionat că în anii 20 ai sec XX V.Vernadski a elaborat concepţia privind biosfera – ca un sistem unic global al Terrei unde mersul transformărilor geochimice şi energetice sunt determinate de viaţă. Academicianul T.Ţârdea (2001) menţionează, că biosfera include în sine biota – totalitatea organismelor vii, inclusiv cel uman, şi mediul ambiant, adică ansamblul obiectelor ce suportă acţiunea biotei şi-sau care acţionează asupra ei.

După V. Vernadski biosfera este acea parte a Terrei în care există sau a existat cândva viaţă şi care este supusă permanent sau a fost supusă acţiunii organismelor vii. După Vernadskii (1977): “Substanţa vie ocupă toată biosfera, o creează şi o schimbă, însă după greutate şi volum ea constituie o parte mică. Organismele vii joacă un rol important, care prezintă factorul principal de transformare a scoarţei terestre.

Evident, biosfera se află în continuă dezvoltare şe transformare. După expresia savantului T.Ţârdea biosfera ca orice sistem neliniar biosfera poate să se dezvolte în diferite „canale ale evoluţiei”. În această ordine de idei mecanismul de dezvoltare a vieţii şi de complicare a organizării lui a fost formulat paralel în anii 30 de Vernadskii şi Bauer, care a căpătat denumirea de lege a lui Vernadskii şi Bauer. Aceste legi susţin următoarele: Legea 1: Există starea neechilibrată stabilă a sistemelor biologice. Legea 2: Există efectul maximal al lucrului extern al biosistemelor.

Interdependenţele sistemelor umane decurg în permanenţă la diferite niveluri. Din acest punct de vedere se deosebesc:

• sistemul individual;

• sistemul familial;

• sistemul de grup;

• sistemul local (comunitar);

• sistemul regional (judeţean, raional):

• sistemul internaţional;

• sistemul mondial;

• sistemul planetar.

Ecologia medicală, scopul, sarcinile, metodologia

• ecologia medicală care cercetează cu predilecţie tipurile de relaţii ”in situ” stabilite între unul sau mai mulţi agenţi patogeni şi diferite ...

• Astfel, ecologia medicală analizează complexul sistem de relaţii ce se stabileşte între unul sau mai multe tipuri de agenţi / microorganisme patogene şi diferite specii biotice ...