Tema pentru acasa: roman

Crina POPESCU,
Universitatea din Nice, Franţa
***
Cunoşteam  atâtea  despre  romanul  „Tema  pentru  acasă”  fără  să-l  fi  citit.  Ascultasem  la
radio mai multe fragmente şi visul meu cel mare era să-l ţin în mâinile mele, ca să mă pot întâlni
cu eroii lui. Am venit să-l caut la Chişinău şi m-am simțit cea mai fericită fiinţă de pe pământ, la
24 septembrie 2010, când am făcut rost de el. M-am întors la Rezina noaptea târziu. Obosită
fiind, am citit doar primul capitol şi am adormit cu gândul la roman. Noaptea l-am visat. A doua
zi  nu  mai  era  sâmbătă  şi  soare,  ci  „…  era  miercuri  şi  ploua”.  I-am  trecut  fiecare  cuvânt  prin
suflet.  Făceam  pauze  după  fiecare  două-trei  capitole.  Nu  fiindcă  oboseam,  ci  pentru  că  nu
vedeam cuvintele din cauza lacrimilor. Unele – de bucurie, altele – de durere: eroii cărţii făceau

---

parte  din  mine.  După  ce  am  citit  ultima  filă,  am  păstrat  tăcere  câteva  ore.  Era  ca  şi  cum
retrăiam ceea ce trăise neamul nostru. Această carte mi-a sugerat cum trebuie să fiu în viaţă,
ce trebuie să fac ca să dau un sens existenţei mele, cât de important e faptul ca fiecare dintre
noi să-şi facă tema pentru acasă.