-
1-18 ore;
-
12-24 ore;
-
24-36 ore;
-
Peste 36 ore;
-
Este posibil în orice din acestea intervale datorită specificităţii plăgilor faciale. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.251
525. C.M. Rolul suturii de poziţie este:
-
De capitonaj, suprimând spaţiul mort;
-
Restabileşte simetria şi controlul cutaneo-mucos;
-
Fixează părţile moi şi îndeosebi lambourile de piele în poziţie corectă;
-
Suprimă în mare măsură pansamentul;
-
Permite transportul bolnavilor. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.251
526.C.M. Transportul rănitului cu tulburări de asfixie, se face în:
-
Poziţie şezând cu capul întors într-o parte;
-
Decubit dorsal;
-
Decubit lateral;
-
Decubit ventral;
-
Nu are importanţă poziţia. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.248
527. C.S. Sutura unei plăgi transfixiante de obraz se reflectă:
-
Într-un plan;
-
În două planuri;
-
În trei planuri;
-
Nu se suturează imediat;
-
Nici una din acestea. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.245
-
C.S. Care este frecvenţa traumatismelor dento-parodontale:
-
5%;
-
3,2%
-
3,8%;
-
6,5%;
-
4,9%. (Lecţie)
529. C.S. Cele mai frecvente cauze ale traumatismelor dento-parodontale sunt:
-
Accidente de muncă;
-
Accidente de circulaţie;
-
Căderi pe stradă;
-
Accidente în sport;
-
Agresiunile. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
530. C.M. Formele principale de traumatisme dento-parodontale sunt:
-
Contuzii dento-parodontale;
-
Fracturi coronare;
-
Fracturi radiculare;
-
Luxaţii incomplete;
-
Luxaţii complete. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.257
531. C.M. Factorii favorizanţi în producerea unor fracturi coronare sunt:
-
Obturaţii masive;
-
Distrucţii corono-radiculare extinse;
-
Сarii de colet;
-
Parodontitele marginale cronice;
-
Defecte cu niforme. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.255
532. C.M. Unele manopere stomatologice pot duce la traume dento parodontale:
-
Deraparea elevatoarelor;
-
Luxarea dinţilor vecini prin sprijinirea cu elevatorul în ei;
-
Trauma antogoniştilor cu cleştii la extracţie;
-
Traume cu deschizătoare de gură;
-
Fracturi dentare în timpul înlăturării protezelor. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.255
533. C.S. În luxaţiile dentare parţiale se recomandă:
-
Repoziţionarea manuală a dintelui luxat, imobilizarea acestui timp de 4 sămtămâni şi controlul periodic al vitalităţii pulpare;
-
Depulparea de urgenţă a dintelui luxat pentru evitarea necoroziei pulpare;
-
Imobilizarea elestică intermaxilară timp de 4-6 săptămâni;
-
Extracţia dintelui, urmată de alveoloplastie;
-
Evitarea unor noi traumatisme care pot agrava situaţia.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.263
534. C.S. Precizaţi în care din aceste situaţii este de regulă necesară extracţia dintelui:
-
Luxaţia dentară parţială;
-
Fractura coronară penetrantă;
-
Fractura coronară-radiculară;
-
Fractura coronară nepenetrantă;
-
Contuzie parodontală.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.264
535. C.S. Leziunile traumatice dento-parodontale sunt mai frecvente la:
-
Incisivii centrali inferiori;
-
Incisivii centrali superiori;
-
Caninii inferiori;
-
Caninii superiori;
-
Premolarii inferiori şi superiori.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.256
536. C.S. Într-un traumatism dento-parodontal diagnosticul de fractură coronară penetrantă semnifică:
-
Asocierea cu o plagă transfixantă labilă sau geniană;
-
Împingerea dintelui fracturat într-o cavitate naturală învecinată;
-
Împingerea dintelui fracturat într-o lojă învecinată;
-
Deschiderea camerei pulpare;
-
Asocierea cu o fractură deschisă a maxilarelor.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.259
537. C.S. În leziunile traumatice dento-parodontale cea mai importantă măsură terapeutică este:
-
Extirparea pulpară şi obturaţia corectă de canal;
-
Extracţia imediată a dintelui lezat;
-
Extracţia tardivă a dintelui lezat;
-
Evitarea oricărui tratament până la vindecare;
-
Imobilizarea dinţilor.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.262
538. C.M. Precizaţi care dintre următoarele intervenţii sunt necesare în tratamentul fracturilor coronare ale dinţilor devitali:
-
Extracţia precoce;
-
Tratamentul corect endodontic;
-
Aplicarea unui implant transdentar;
-
Reconstruirea coroanei;
-
Temporizarea tratamentului.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.262
539. C.S. În lucsaţiile dentare totale la pacienţii tineri se recomandă:
-
Sutura plăgii alveolare şi aplicarea unui menţinător de spaţiu;
-
Replantarea dintelui luxat imediat după vindecarea plăgii alveolare;
-
Urmărirea vitalităţii dinţilor vecini;
-
Replantarea imediată a dintelui luxat;
-
Aplicarea unui implant subperiostal.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.263
540. C.S. Pentru tratamentul fracturilor cominutive ale dinţilor se pot utiliza:
-
Replantarea imediată;
-
Replantarea tardivă;
-
Coafajul pulpar direct;
-
Amputaţia pulpară vitală;
-
Nici una din aceste metode.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.263
541. C.S. În fracturile coronare penetrante:
-
În majoritatea cazurilor extracţia dentară este inevitabilă;
-
Când plaga pulpară este redusă şi tratamentul este efectuat la câteva ore după accident, se aplică coafajul pulpar direct cu pastă de hidroxid de calciu;
-
După repoziţionarea dintelui împreună cu peretele alveolar se suturează fibromucoasa gingivală de o parte şi de alta a coletului dentar şi se imobilizează pentru un interval de două săptămâni;
-
Cînd leziunea este veche sau a interesat aproape întreaga coroană sunt indicate extirpare vitală, tratament endodontic şi reconstituire;
-
Când fragmentul mic pătrunde în alveolă mai puţin de 3-4 mm acesta se îndepărtează şi se poate păstra fragmentul
mare.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.262
542. C.M. Regiunea maxilo-facială se împarte în trei etaje principale:
-
Superior;
-
Mediu;
-
Inferior;
-
Lateral;
-
Posterior.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.27
543. C.M. Care din următoarele regiuni ale feţei sunt pare:
-
Orbitară, suborbitară;
-
Zigomatică, geniană;
-
Nazală, labială (orală), mentonieră;
-
Submandibulară, parotido-maseterină;
-
Submentonieră, frontală.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.27
544. C.M. Oasele ce formează scheletul facial sunt:
-
Maxila;
-
Mandibula;
-
Malarul;
-
Nazale;
-
Frontal.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.298
545. C.S. Osul mobil ce intră în componenţa scheletului facial (splanchnocraniului) este:
-
Maxila;
-
Mandibula;
-
Malarul;
-
Nazale;
-
Palatinale.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.260
546. C.S. Maxila are mai mulţi pereţi:
-
4;
-
5;
-
6;
-
7;
-
8. Lecţie
547. C.M. Maxila are următoarele apofize:
-
Alveolară;
-
Frontală;
-
Malară;
-
Palatinală;
-
Temporală.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.366
548. C.M. Osul maxilar participă la formarea următoarelor cavităţi:
-
Orbitei;
-
Nazală;
-
Orală;
-
Pterigo-maxilară;
-
Sinusul maxilar.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.27
549. C.M. S-au determinat următoarele forme de sinus maxilar:
-
Pneumonic;
-
Sclerotic;
-
Multicameral;
-
Un sinus mare şi câteva mici;
-
Toate împreună. Lecţie
550. C.M. Funcţiile de bază ale sinusului:
-
Rezonatoare;
-
Olfactorie;
-
Respiratorie (umectează, încălzeşte, curăţă aerul);
-
Protecţie;
-
Uşurează scheletul. Lecţie
551. C.S. Pereţii sinusului sunt acoperiţi cu:
-
Epiteliu multistratulat cilindric cu cili;
-
Epiteliu cubic;
-
Epiteliu plat;
-
Epiteliu prismatic;
-
Epiteliu folicular.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.367
552. C.S. Sinusul maxilar comunică cu:
-
Cavitatea nazală;
-
Cavitatea bucală;
-
Orbita;
-
Glota;
-
Fosa subtemporală.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.366
553. C.M. Raportul sinusului maxilar cu dinţii de pe arcada superioară este intim şi cei mai apropiaţi de fundul sinusului sunt dinţii:
-
Molarul de şase ani;
-
Incisivii;
-
Molarul doi;
-
Premolarii;
-
Caninul.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.366
554. C.S. Volumul cavităţii sinusului (în cm3) este de:
-
14-25 cm3;
-
15-40 cm3;
-
10-20 cm3;
-
7-15 cm3;
-
20-50 cm3.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.367
555. C.M. Luxaţia dentară se produce prin:
-
Strivirea sau repararea parţială a ligamentelor dento-alveolare;
-
Ruperea în totalitate a ligamentelor dento-alveolare;
-
Fractura procesului alveolar;
-
Fractura maxilarului sau a mandibulei;
-
Toate acestea.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.257
556. C.S. Luxaţia dentară cu intruzie este:
-
O luxaţie parţială;
-
O luxaţie totală;
-
Luxaţie în care se poate leza foliculul unui dinte permanent;
-
Împingerea unui dinte într-o cavitate chistică;
-
Nici una din acestea.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.258
557. C.S. Într-o luxaţie dentară parţială efectuaţi:
-
Reducerea şi imobilizarea dintelui;
-
Extirparea pulpei;
-
Restaurarea protetică;
-
Transfixaţia dentară;
-
Lăsăm dintele în repaus fără să-i facem nimic.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.263
558.C.S. Cea mai mare parte din fracturile mandibulei se datoresc:
-
Căderi pe stradă;
-
Accidente de circulaţie;
-
Accidente sportive;
-
Accidente de muncă;
-
Agresiunile.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.265
559. C.M. Fracturile spontane ale mandiobulei (în os patologic) au loc când rezistenţa este scăzută în caz de:
-
Afecţiuni generale ca osteodisrofiile;
-
Osteoradionecroze;
-
Osteomielite;
-
Chisturi;
-
Tumori maligne;
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.266
560. C.S. Fractura Walther constă în:
-
Asocierea a două linii de fractură verticală cu una orizonală;
-
Asocierea a două linii de fractură orizontală cu una verticală;
-
Asocierea unei fracturi oblice cu una verticală;
-
Nu este o fractură asociată;
-
Toate acestea.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.304
561. C.M. Mandibula se poate fractura în timpul unor intervenţii chirurgicale ca:
-
Extracţia dinţilor incluşi;
-
Extracţii traumatice ale molarilor de minte inferiori;
-
Extirpări de tumori;
-
Operaţii ortognatice;
-
Nici una din acestea.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.266
562. C.M. Din ce motive mandibula este expusă atât de frecvent fracturilor:
-
Este un os proeminent;
-
Forma dublu incurbată;
-
Dinţii implantaţi;
-
Periostul extrem de aderent,
-
Prezenţa unor zone de os slăbit.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.266
563. C.M. Fracturile de mandibulă pot fi:
-
Unitare;
-
Duble;
-
Triple;
-
Multiple;
-
Directe şi indirecte.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.268
564. C.M. Din ce cauze fracturile de mandibulă sunt cele mai frecvente (70-80%) din toate oasele regiunii buco-maxilo-faciale:
-
Mandibula este un mobil;
-
este situată în partea inferioară proeminentă;
-
Prezenţa unor zone puţin rezistente la agresiuni;
-
Prezenţa multor dinţi incluşi;
-
Prezenţa unor procese patologice (tumori, osteomielite etc.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.266
565. C.M.Fracturile mandibulei se produc prin următoarele mecanisme:
-
Tasare;
-
Flexiune;
-
Presiune;
-
Smulgere;
-
În os patologic.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.266
566. C.S. Mecanismul cel mai frecvent de producere a unei fracturi de mandibulă este:
A. Tasare;
-
Flexiune;
-
Presiune;
-
Smulgere;
-
În lemn verde.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.260
567. C.S. Zona cu cea mai scăzută rezistenţă la traumatismele mandibulare:
-
Unghiul mandibulei;
-
La nivelul caninului;
-
între rădăcinile premolarilor;
-
Simfiza mentonieră;
-
Gâtul condilului.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.268
568.C.M. Între factorii ce influenţează deplasarea fragmentelor în fracturile de mandibulă se înscriu:
-
Forţa traumatismului;
-
Contracţia muşchilor ce se inseră pe aceasta;
-
Mecanismul de producere a fracturii;
-
Direcţia liniei de fractură;
-
Alte stări patologice concomitente (osteoporoză).
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.268
569.C.M. Semne comune tuturor fracturilor de mandibulă:
-
Durere;
-
Tulburări de fonaţie;
-
Mobilitate anormală;
-
Tulburări de ocluzie;
-
Tulburări de sensibilitate în teritoriul nervului mandibular.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.270
570.C.S. În ce tip de fractură de mandibulă este prezent edemul precoce, echimozele apărând după 24 ore:
-
Fractura de condil;
-
Fractura de corp mandibular;
-
Fractura ramului ascendent;
-
Fractura mediosimfizară;
-
Fractura de proces alveolar.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.270
571.C.M. Care din următoarele tipuri de fracturi mandibulare sunt considerate de Rowe ca fracturi simple:
-
Fractura ramului orizontal;
-
Fractura de condil;
-
Fractura crestei alveolare;
-
Fractura de coronoidă;
-
Fractura de ram ascendent.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.270
572. C.M. Care este rolul imobilizării de urgenţă:
-
Să reducă fragmentele în poziţie anatomică;
-
Să reducă durerea;
-
Să împiedice suprainfecţia;
-
Să scadă riscul de asfixie;
-
Să reducă hemoragia.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.282
573.C.S. Fronda mentonieră este contraindicată în următoarele tipuri de fracturi mandibulare:
-
Mediosimfizară;
-
De ram orizontal cu fragmentul mic lingualizat (edentaţi neprotezaţi);
-
De ram ascendent;
-
Bicondiliene;
-
În nici unul din situaţiile menţionate.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.282
574.C.M. Ligatura bipocratică este indicată în imobilizarea:
-
Fracturilor crestei alveolare;
-
Fracturi mediosimfizare cu deplasare pe plan vertical;
-
Dinţilor luxaţi;
-
Fractura paramediană fără deplasare;
-
În nici unul din cazurile menţionate.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.283
575.C.S. În care din următoarele tipuri de fracturi mandibulare apare contact molar prematur de partea leziunii:
-
Fractura ramului orizontal;
-
Fractura longitudinală a ramului ascendent;
-
Fractura orizontală a ramului ascendent;
-
Fractura gonionului;
-
Fractura intracapsulară a condilului.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.274
576.C.S. Hipoestezia în interiorul nervului alveolar inferior se întâlneşte în:
-
Fractura mediană a mandibulei;
-
Fractura paramediană a mandibulei;
-
Fractura laterală a mandibulei;
-
Fractura apofizei condiliene a mandibulei;
-
În toate aceste fracturi.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.270
577.C.S. Cea mai frecventă complicaţie secundară a fracturilor de mandibulă este:
-
Şocul;
-
Asfixia;
-
Comoţie cerebrală;
-
Infecţia;
-
Hemoragia.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.279
578.C.S. Ce înţelegeţi prin plăgi în seton:
-
Plăgi unipolare;
-
Plăgi penetrante;
-
Plăgi contuzie;
-
Plăgi perforante;
-
Plăgi tăiate.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.245
579.C.M. Asfixia posttraumatică poate apărea după:
-
Fractura cominutivă a arcului mentonier;
-
Îngustarea căilor aeriene;
-
Edem laringian;
-
Dislocarea vălului în fracturile maxilarului superior;
-
Nici una din acestea.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.248
580.C.S. Fractura de mandibulă în “lemn verde” sunt caracterizate pentru:
-
Mandibula edentată total;
-
Mandibula edentată parţial;
-
Bătrâni;
-
Adulţi;
-
Copii.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.277
581.C.M. Într-o fractură unilaterală a corpului mandibular, deplasarea secundară a fragmentului mic se produce:
-
În jos;
-
În sus;
-
Înainte;
-
Înapoi;
-
Înăuntru.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.271
582.C.M. Mecanismele prin care se pot produce fracturile de mandibulă sunt:
-
Flexiune;
-
Contuzia;
-
Presiunea;
-
Înţeparea;
-
Smulgerea.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.266
583. C.M. Factorii care influenţează deplasarea fragmentelor într-o fractură de mandibulă sunt:
-
Forţa traumatismului;
-
Contracţia muşchilor inseraţi pe mandibulă;
-
Locul şi direcţia liniei de fractură;
-
Prezenţa dinţilor implantaţi pe fragmentele fracturate sau pe arcada antagonistă;
-
Tipul de imobilizare.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.268
584. C.M. Formele clinice ale fracturilor apofizei condiliene a mandibulei sunt:
-
Fractura bandulieră;
-
Fractura intracapsulară;
-
Fractura Parma;
-
Fractura subcondiliană înaltă;
-
Fractura subcondiliană joasă.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.274
585. C.M. În fractura mediană a mandibulei:
-
Tracţiunile musculare care se exercită fiind în echilibru, deplasarea secundară este absentă;
-
În mobilizareamandibulei se observă ocluzia în armonică;
-
Bolnavul prezintă echimoze în fundul de sac vestibular sau sublingual;
-
Bolnavul prezintă hipoestezie în teritoriul nervului dentar inferior;
-
Este frecvent întâlnită otoragia.
Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.271
586. C.M. Diagnosticul diferenţial al unei luxaţii temporo-mandibulare se face cu:
Dostları ilə paylaş: |