Teste la chirurgia oro-maxilo-facială anul V examen de stat
-
C.M. Scopurile esenţiale ale examenului clinic sunt:
-
Descoperirea tuturor manifestărilor patologice dentoparodontale şi maxilo-faciale, care necesită diagnosticare şi supuse tratării;
-
Determinarea tuturor semenelor bucale cauzate de boli generale;
-
Recunoaşterea pacientului pentru care o intervenţie chirurgicală prezintă un risc;
-
Edentificarea unor boli contagioase şi protejarea medicului, celorlanţi pacienţi şi a personalului auxiliar;
-
Găsirea metodelor optime de obţinere a colaborării pacientului.
(COMF pag.19 Bucureşti 1999)
-
C.M. Etapele examenului clinic a unui bolnav cu afecţiuni oro-maxilo-faciale sunt:
-
Anamneza;
-
Examenul obiectiv loco-regional;
-
Examenul clinic general pe sisteme;
-
Examene suplimentare;
E. Consultarea confraţiilor de diferite specialităţi. (COMF pag.19 Bucureşti 1999)
-
C.S. Anamneza se culeje de la un bolnav prin următoarele căi dintre care din ele cea mai bună este:
-
Interogatoriu;
-
Chestionar simplu (anchetă);
-
Asocierea celor două metode;
-
Consultarea rudelor, sau a însoţitorilor;
Nici una din ele. (C.Burlibaşa COMF pag.20 Bucureşti 1999)
-
C.M. Prin anamneză precizăm următoarele date:
-
Identitatea, adresa;
-
Vârsta, genul;
-
Momentul şi condiţiile apariţiei afecţiunii;
-
Ocupaţia;
-
Antecedentele familiare, personale. (C.Burlibaşa COMF pag.20-22 Bucureşti 1999)
-
C.M. La examinarea unui pacient în cabinetul de chirurgie orală se efectuiază:
-
Interogatoriu;
-
Examenul obiectiv loco-regional;
-
Inspecţia instrumentară;
-
Radiografie;
-
Ultrasonografia. (C.Burlibaşa COMF pag.20, 23 Bucureşti 1999)
-
C.M. Studiind geneza maladiei clasificăm următoarele:
-
Momentul apariţiei;
-
Modul în care a debutat maladia;
-
Evoluţia;
-
Tulburările observate de pacient.
-
Tratamentele efectuate anterior şi rezultatele lor. (C.Burlibaşa COMF pag.20-21 Bucureşti 1999)
-
C.S. Simptomul principal care-l aduce pe pacient la medic este:
-
Tulburări generale;
-
Deformaţii;
-
Durerea;
-
Tumefacţiile;
-
Hiperemia sau poluarea tegumentelor. (COMF pag.21 Bucureşti 1999)
-
C.M. Studiind antecedentele personale se dă o atenţie deosebită asupra patologiei generale ca:
-
TBC;
-
Diverse boli generale;
-
Sifilisul;
-
Accidente de erupţie dentară;
-
Traumatismele oro-maxilo-faciale. (G. Timoşca CBMF pag. 31-32 Chişinău 1992)
-
C.M. Analizând istoricul bolii, dăm o atenţie următoarelor momente:
-
Modul în care a apărut boala;
-
Evoluţia acesteia;
-
Tratamentul efectuat şi rezultatele;
-
Afecţiuni generale pasajere;
-
Tulburări psihice. (CBMF pag 31-CBMF Chişinău 1992)
-
C.M. De obicei bolnavii cu afecţiuni ale regiunei OMF se adresează medicului în caz de:
-
Durere;
-
Apariţia a deformaţiilor, tumefacţiilor;
-
Tulburări funcţionale (masticatori, trismus);
-
Tulburări psihice;
-
Boli cardiovasculare. CBMF pag 21 Bucureşti 1999
-
C.M. Examinând la concret durerea vom preciza:
-
Localizarea durerii;
-
Iradiaţiile durerii;
-
Intensitatea şi forma;
-
Caracteristicile durerii (spontană, provocată);
-
Fenomene asociate (salivaţia, lăcrimare, hiperemie). (C.Burlibaşa COMF pag.21 Bucureşti 1999)
-
C.M. Studiind acuzele despre deformaţii se va clarifica:
-
Când şi în ce condiţii au apărut;
-
Spontan sau a fost provocată;
-
Precedate de dureri, tumefacţie, traumă;
-
Se va preciza ocupaţia;
-
Se stabileşte starea socială. (C.Burlibaşa COMF pag.21 Bucureşti 1999)
-
C.M. Evoluţia deformaţiei este importantă pentru stabilirea diagnosticului şi elaborarea unui plan de tratament. Evoluţia poate fi :
-
acută;
-
spontană;
-
creştere lentă, progresivă;
-
unică sau multiplă;
-
toate. (C.Burlibaşa COMF pag.21 Bucureşti 1999)
-
C.M. Tulburările funcţionale sunt:
-
De masticaţie;
-
De deglutiţie;
-
De fonaţie;
-
Limitarea mişcărilor de mandibulă;
-
De mimică a feţei. (Manualul G. Timoşca CBMF pag. 31 Chişinău 1992)
-
C.M. Tulburările generale asociate pot fi:
-
Febra;
-
Cefalee;
-
Insomnie;
-
Slăbiciuni;
-
Ameţeli.(G. Timoşca CBMF pag. 31 Chişinău 1992)
-
C.M. Examenul obiectiv loco-regional cuprinde:
-
Examenul exobucal;
-
Examenul endobucal;
-
Examenul general pe aparate;
-
Examenul radiologic;
-
Examenul de laborator(C.Burlibaşa COMF pag.23 Bucureşti 1999).
-
C.S. Examenul exobucal se efectuiază prin:
-
Studiul histologic;
-
Radiografia cu substanţă de contrast;
-
Rezonanţa magnetică nucleară;
-
Inspecţii şi palpare;
-
Tomografia coputerizată. CBMF pag 32 Bucureşti 1992- COMF pag.23 Bucureşti 1999)
-
C.M. Prin inspecţie noi cercetăm:
-
Simetria feţei, reliefului şi şanţurile naturale, mişcările mimice:
-
Modificările de coloraţie ale pielii
-
Deformaţiile.
-
Semne de inflamaţie,fistule,plăgi,etc;
-
Febră, cefalee, insomnie,inapetentă. (C.Burlibaşa COMF pag.23 Bucureşti 1999).
-
C.M.Palparea se face în modul următor şi pentru a depista următoarele:
-
Comparativ cu partea opusă;
-
Se urmăresc contururile oaselor;
-
Defecte,deformaţii;
-
Tulburări de sensibilizaţie;
-
Modificările ganglionilor limfatici,glandelor salivare,etc.
( COMF pag.23, pag.24 Bucureşti 1999).
20.C.M.În cazul formaţiilor tumorale sau deformaţiilor se cercetează:
-
Mărimea în centimetri;
-
Forma(regulată,boselată,infiltrativă);
-
Consistenţa(dură,păstoasă,fluctuantă);
-
Dureroasă;
-
Raportul cu ţesuturile adiacente. (C.Burlibaşa COMF pag.23 Bucureşti 1999).
21.C.S.Examenul ganglionilor limfatici se face:
-
Cu instrumentarul;
-
Cu aparataj special;
-
Prin palpare cu degetele,comparativ cu partea opusă;
-
Radiografie;
-
Puncţie. (CBMF pag 32 Bucureşti 1992 -C.Burlibaşa COMF pag.23 Bucureşti 1999)
22. C.S. Examenul endobucal poate fi efectuat:
-
În orice condiţie;
-
În cabinetul radiologic, laborator, cabinet de examinare funcţională;
-
În condiţii de o bună expunere şi eluminare, bolnavul cu capul bine fixat şi poziţie fiziologică în fotoliu;
-
Cu mâinile;
-
Se examinează numai dinţii şi limba. (C.Burlibaşa COMF pag.24 Bucureşti 1999)
23. C.M. Pentru examenul endobucal este necesar un şir de instrumente ca:
-
Oglinda stomatologică;
-
Pensa dentară;
-
Sonda dentară;
-
Aparat de roenthghen;
-
Pulpatest. (C.Burlibaşa COMF pag.25 Bucureşti 1999)
24. C.M. La examinarea endobucală se dă o atenţie deosebită la:
-
Simetria feţei;
-
Gradul de deschidere a gurii;
-
Starea mucoasei bucale;
-
Examenul dentoparodontal;
-
Culoarea pielii feţei.( COMF pag.25 Bucureşti 1999)
25. C.M. Examinând mucoasa bucală atragem atenţia la următoarele:
-
Coloraţia;
-
Prezenţa unor formaţiuni patologice (erozii, ulcere, papile, noduli, etc.);
-
Papilele ducturilor glandelor salivare mari;
-
Frenul labial, lingual;
-
Faţa dorsală a limbii (depozite, neoplasme, defecte, mărirea papilelor, etc.);
( COMF pag.25 Bucureşti 1999)
26. C.M. Examenul dentoparodontal cuprinde:
-
Examenul de ansamblu al arcadelor dentare;
-
Apelul dinţilor;
-
Starea dinţilor;
-
Starea paradonţiului;
-
Starea mucoaselor înconjurătoare. ( COMF pag.26 Bucureşti 1999)
27. C.M. Prin examenul stării generale a bolnavului căpătăm date importante pentru:
-
Stabilirea etiologiei şi diagnosticului bolilor BMF;
-
Stabilirea unui plan de tratament adecvat;
-
Urmărirea evoluţiei bolii; prognosticul;
-
Alegerea anesteziei şi planului de operaţie;
-
Unde să-l tratăm (în ambulator, în spital). ( COMF pag.28 Bucureşti 1999)
28. C.S. Pentru determinarea stării generale a pacientului de bază este:
-
Anamneza, examenul stării generale;
-
Examenul de laborator;
-
Consultaţia confracţiilor;
-
Consultări bibliografice;
-
Radiografia. ( COMF pag.28 Bucureşti 1999)
29. C.M. La examenul stării generale dăm o deosebită atenţie bolilor care au dat manifestări bucale:
-
Boli sangvine (anemie, leucoze, hemofilie, etc.);
-
Boli cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, hipertenzie, ictus, infarct);
-
Boli gastro-duodenale, hepatice;
-
Boli renale, endocrinopatii;
-
TBC, sifilis, SIDA. ( COMF pag.28-29 Bucureşti 1999)
30. C.S. Examenele de laborator sunt necesare întotdeauna pentru:
-
Diagnosticul afecţiunii bucomaxilofaciale;
-
Pentru completarea examenului clinic local şi general;
-
Stabilirea planului de operaţie;
-
Alegerea anesteticului;
Controlul stării organizmului după operaţie. ( COMF pag.30 Bucureşti 1999)
31. C.M. Principalele examene (investigaţii) de laborator sunt:
-
Hemograma, RSE, coagulograma;
-
Examenul sumar de urină;
-
Calcemie, glucemie, ionograma;
-
Reacţiile serologice pentru Lues, SIDA;
-
Proba de desproteinemie. ( COMF pag.30 Bucureşti 1999)
32. C.S. Examenul bacteriologic se efectuiază pentru:
-
Identificarea germenilor patogeni antibioticograma;
-
Aprecierea diagnosticului;
-
Stabilirea planului operatoriu;
-
Alegerea metodei de anestezie;
-
Determinarea debutului, evoluţiei şi prognosticul bolii.
( COMF pag.30-31 Bucureşti 1999)
33. C.M. Pentru precizarea diagnosticului se fac următoarele examene complementare:
-
Examene radiologice;
-
Biopsia, citologia;
-
Puncţia exploratoare;
-
Stomatoscopia, diafanoscopia;
-
Ecografia, termografia, craniometria RMN; etc. ( COMF pag.35-36 Bucureşti 1999)
34. C.M. Puncţia exploratoare se face cu scopul de a diferenţia:
-
Tumorile, formaţiuni chistice;
-
Adenopatiile;
-
Afecţiuni purulente;
-
Defecte, deformaţii;
-
Leziuni dentoparadontale. ( COMF pag.38 Vol.II N.Gănuţă A.Bucur)
35. C.M. Biopsia se efectuiază de a căpăta material pentru histologie şi a depista:
-
Formaţiunile tumorale benigne;
-
Formaţiunile tumorale maligne;
-
Procesele patologice suspecte;
-
Procesele inflamatorii;
-
Orice patologie a regiunii BMF. ( COMF pag.37 Bucureşti 1999)
36. C.M. Examenul radiologic este prezentat de o gamă întreagă de metode, însă cel mai des sunt folosite:
-
Radiograme retroalveolare (mici) ;
-
Radiografia panoramică;
-
Radiografia cu substanţe de contrast;
-
Teleradiografia;
-
Radiografia computerizată. ( COMF pag.36 Bucureşti 1999)
37. C.S. Asepsia prezintă:
-
O măsură de nimicire a microorganismelor patogene din procesele inflamatorii;
-
Totalitatea măsurilor şi mijloacelor folosite pentru a împedica contaminarea infecţioasă a plăgilor operatorii;
-
Sterilizarea instrumentelor prin autoclavare;
-
Pregătirea câmpului operator prin prelucrarea cu alcool;
-
Curăţirea instrumentelor prin diferite metode.
(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stude. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)
38. CM. Metodele optime de studiu R-logiea articulatiei temporo-mandibulare :
-
dupa Şuller, dupa Porders;
-
proiectia axiala;
-
Radiologia proiecţiei laterală a mandibulei;
-
Nazofrontala;
-
Ortopantomografia. (C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)
39. C.M. Asepsia cuprinde două mari categorii de măsuri şi mijloace:
-
Sterilizarea;
-
Antisepsia;
-
Prelucrarea câmpului preoperator;
-
Protejarea personalului medical;
-
Folosirea de antiseptice şi dezinfectante.
(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)
40. C.S. Sterilizarea reprezintă:
-
Ansamblul procedurilor folosite pentru distrugerea tuturor organismelor de pe instrumentele şi materialele chirurgicale;
-
Folosirea instrumentelor de o singură folosinţă;
-
Prelucrarea cu alcool a câmpului operator;
-
Antibioticoterapia;
-
Toate împreună.
(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)
41. C.M. Pentru realizarea sterilizării se folosesc:
-
Mijloace fizice;
-
Mijloace chimice;
-
Combinarea acestor două;
-
Dezinfectarea prin mai multe metode;
-
Toate împreună.
(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13-14)
42 C.S. Cel mai obişnuit mijloc fizic de sterilizare (şi mai des folosit) este:
-
Fierberea;
-
Iradierea;
-
Folosirea gazelor;
-
Căldura uscată şi umedă;
-
Flambarea.
(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.13)
43. C.S. Prin autoclavare (aburi fierbinţi sub presiune) se sterilizează:
-
Instrumentariul chirurgical stomatologic;
-
Materialul moale (salfete, halate, comprese, etc.);
-
Piesele de la bormaşini;
-
Soluţiile;
-
Toate împreună.
(C Dragomirescu, manual de chirurgie pentru stud. Facult. de stomatologie 1998 pag.14)
44. C.M. Pentru sterilizarea prin mijloace fizice se folosesc:
-
Căldura umedă (autoclav) şi uscată (paupinel);
-
Fierberea (măsură de excepţie);
-
Iradierea (în situaţii particulare);
-
Prelucrarea cu antiseptice;
-
Folosirea gazelor bactericide.
(C Dragomirescu, Bucureşti 1998 pag.13-14)
45. C.S. Autoclavarea se face la o temperatură şi presiune anumită:
-
200-250 C şi 10 atm, 30 min;
-
136-140 C şi 2-2,2 atm, 30 min;
-
150-160 C şi 2-3 atm., 30 min;
-
180-190 C şi 2-5 atm, 30 min;
-
200-210 C şi 2-3 atm, 30 min.
(C Dragomirescu, pag.14)
46. CS. Celule sangvine - producatori de anticorpi :
-
leucocite
-
basofile
-
eozinofile
-
limfocite
-
monocite
47. C.M. Dezideratele principale ale anesteziei generale sunt:
-
Combaterea durerii (analgezia);
-
Protecţia vegetativă (antişoc);
-
Relaxarea musculară;
-
Hipnoza;
-
Toate împreună.
COMF M. Voroneanu pag.15, N.Gănuţă pag. 111,112.
48. C.M. Tendinţele principale ale anesteziei sunt:
-
Să găsească tehnici de anestezie simple;
-
Să se efectuieze uşor;
-
Să nu necesite o dotare tehnică costisitoare;
-
Să fie lipsită de nocivitate;
-
Să fie utilizată în marea majoritate a intervenţiilor chirurgicale.
COMF M.Voroneanu pag.16 Vol I.
49. C.S. Metoda de anestezie utilizată cel mai des în stomatologie este:
-
Anestezia generală;
-
Anestezia locală;
-
Anestezia regională;
-
Anestezia loco-regională;
-
Metode intermediare. G. Timoşca Chişinău 1992 CBMF pag.73, 52.
50. C.S. Clasificarea metodelor de anestezie se face după:
-
Principiul dezvoltării tehnicii (aparatajului);
-
În raport cu descoperirea unor noi substanţe anestezice;
-
În dependenţă cu cunoaşterea bazelor fiziologice asupra anesteziei;
-
În dependenţă de dezvoltarea tehnicilor de anestezie modernă;
-
În dependenţă de condiţiile în care se efectuiază anestezia.
G. Timoşca CBMF pag.51.
51. C.M. Indicaţiile anesteziei loco-regionale în chirurgia oro-maxilo-faciale sunt:
-
Extracţii dentare, extirpaţii, şlefuiri etc.;
-
Chirurgia orală (pentru îndepărtarea chisturilor, tumorilor mici, chirurgie preprotetică etc.);
-
Chirurgie parodontală;
-
Intervenţii chirurgicale mai laborioase;
-
În orice intervenţie de amploare mică, medie sau mare.
N.Gănuţă Anestezia m. stomatologie şi COMF pag.23
52. C.M. Particularităţile anesteziei în stomatologie sunt:
-
Actele terapeutice sunt extrem de diverse ca amploare, durată, intensitate etc.;
-
Se execută în cabinet la bolnavii ambulatori în majoritatea cazurilor neinvestigaţi şi nepregătiţi pentru investigaţii;
-
Bolnavii nu pot fi controlaţi postoperator;
-
Manoperele se efectuiază endobucal, fapt ce încurcă alegerea unor metode de anestezie (ca anestezie generală inhalatorie);
-
Nici una din cele enumerate mai sus.
N.Gănuţă pag.21,22
53. C.M. Alegerea metodei de anestezie depinde de:
-
Starea generală şi psihică a pacientului;
-
Vârsta;
-
Natura şi durata probabilă a operaţiei;
-
Modificările patologice generale şi locale;
-
Locul intervenţiei, condiţiile de dotare tehnică, competenţa şi experienţa cadrelor.
CBMF pag. 51,52
54. C.M. Avantajele anesteziei loco-regionale sunt:
-
Uşor de administrat fără pregătiri speciale;
-
Nu necesită un personal special instruit şi nici o aparatură deosebită;
-
Oferă posibilitatea colaborării cu pacientul;
-
Nu e costisitoate;
-
Poate fi administrată oricărui pacient în intervenţii de orice amploare.
N.Gănuţă pag.22
55. C.M. Anestezia loco-regională în unele cazuri este contraindicată:
-
Bolnavilor alergici la anestezie;
-
Bolnavilor cu dificienţe organice;
-
Bolnavii la care se presupun operaţii mari, laborioase de durată;
-
În lipsa aparatajului pentru anastezie generală;
-
Bolnavilor cu procese patologice în locul de înţepare a acului.
N.Gănuţă pag.22
56. C.S. Preanestezia prezintă:
-
Totalitatea măsurilor de pregătire psihică, fizică şi medicamentoasă a bolnavului în vederea anesteziei;
-
Reducerea excitabilităţii sistemului nervos central;
-
Sanarea cavităţii bucale, prelucrarea cu antiseptice;
-
Examinarea totală a bolnavului;
-
Toate împreună.
CBMF pag. 53
57. C.M. Preanestezia cuprinde:
-
Precizarea unor date din paşaport;
-
Interogatoriul pacientului;
-
Pregătirea psihică;
-
Pregătirea psihică;
-
Pregătirea medicamentoasă (premedicaţia).
CBMF pag. 53
58. C.M. Soluţiile anestezice întrebuinţate în stomatologie trebuie să posede anumite calităţi şi anume:
-
Acţiune periferică temporară şi reversibilă asupra celulelor şi fibrelor nervoase sensitive;
-
Să nu fie iritante pentru ţesuturi;
-
Să nu provoace modificări structurale;
-
Să nu provoace efecte generale nedorite;
-
Să nu fie toxice, toxomanice şi să nu provoace alergie.
COMF M.Voroneanu pag.223-224 Vol I.
59. C.M. Substanţele anestezice trebuie să aibă următoarele calităţi:
-
Să fie solubile în apă;
-
Să rămână stabile în soluţii;
-
Să nu se degradeze prin căldură (fierbere) în vederea sterilizării;
-
Să difuzeze uşor în ţesuturi, dar să nu se absoarbă prea repede;
-
Acţiunea anestezică să se instaleze şi să fie suficient de intensă.
COMF. M.Voroneanu pag.224 Vol I.
60. C.M. Pentru obţinerea calităţilor pozitive a soluţiilor anestezice e necesar ca ele să cuprindă:
-
Substanţa anestezică;
-
Substanţa vasoconstrictoare;
-
Substanţe adjuvante;
-
Soluţie diluată;
-
Alcool.
COMF M.Voroneanu pag.224 Vol I. Anestezia generală şi loco-regională.
61.CS. Leucocitoza cu diviere spre stanga se intalneste in :
-
Gripa;
-
Boala Botchin;
-
Tifosul abdominal;
-
Variola;
-
Procesele inflamatorii purulente.
COMF M.Voroneanu pag.223 Vol I 1994.
62. C.S. Anestezicele locale sunt distruse prin hidroliză de către esterazele plasmatice sau de esteraze hepatice, însă produsele de degradare sunt eliminate prin:
Dostları ilə paylaş: |