səhifə 6/9 tarix 02.08.2018 ölçüsü 0,83 Mb. #65936
Leziuni de stomatită în vecinătatea osteomului;
Creşterea presiunii intrabucale la muzicanţi,suflători în sticlă.
G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.465-466
468. C.M. Sialodochita se prezintă sub mai multe forme:
Sialodochita litiazică acută;
Sialodochita litiazică cronică;
Sialodochita fibrinoasă cronică;
Sialodochita purulentă cronică;
Toate. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.465-466
469. C.S. La examenul sialografic cu substanţe de contrast în sialodochită se determină:
Îngustarea canalului exterior ;
Dilatarea importantă a canalului exterior;
Nici o schimbare a canalului exterior;
Canalul exterior prezintă zone lărgite altele normale;
Toate răspunsurile sunt corecte. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.465-466
470. C.M. Diagnosticul diferenţial al sialodochitei se face cu:
Litiaza canalului stenon sau Wharton;
Corpii străini cu localizare în planşeu sau în obraz;
Sialoadenitele acute şi cronice,
Tumorile benigne sau maligne;
Osteomielita odontogenă. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.465-470
471. C.M. Tratamentul sialodochitei constă în:
Îndreptarea dopurilor de fibră sau a calculilor salivari;
Administrarea de sialogoge şi dezinfectate salivare,
Tratament antiinfecţios general şi local în caz de sialodochită purulentă;
Masaj al glandelor şi ducturilor spre ostium;
Fizioterapia (raze laser, ultrasunet, electroforez, etc.). G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.466
472. C.S. Siloadenitele acute reprezintă inflamaţii localizate la nivelul:
Canalelor glandelor salivare mari;
Glandelor salivare mici ;
Glandelor parotide şi submandibulare,
Limfonodulelor situaţi în logă cu glandele;
Toate răspunsurile sunt corecte. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.468-469
473. C.M. Siloadenitele acute sunt determinate de germenii patogeni ca:
Stafilococi, pneumococi;
Viruşii (gripei, rujeolei, etc.);
Paraziţii (toxoplasma);
Anaerobii (vibrionul septic, bacilul perfringens, histoliticus, oedematicus, fuzosperili, etc.);
Toţi. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.466, 468
474. C.M. Factorii favorizanţi ai sialodenitelor acute sunt:
Igiena defectuasă;
Pătrunderea de corpi străini pe canalele excretorii;
Boli cronice ale glandelor salivare;
Deminuarea secreţiei salivare;
Infecţii grave şi în deosebi stări caşetice şi postoperatorii.
G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.466-467
475. C.M. În patogenia sialodenitelor acute intervin:
Tulburările funcţiei de secreţie salivară (hipo- sau asilie);
Blocarea canalelor excretorii;
Invadarea glandei de către agenţii patogeni ;
Evoluarea spre formarea unui abces, flegmon intraglandular;
Evoluarea spre cronicizare sau spre vindecare. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag. 466-467
476. C.M. Care dintre următorii germeni microbieni sensibilizează parenchimul glandular predisponându-l apoi la infectarea cu germenii saprofiţi:
Pneumococul;
Virusul rabiei,
Candida albicans;
Virusul rugeolei;
Virusurile gripale. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.465-466
477. C. M. Infectarea glandelor salivare se poate face prin următoarele mecanisme:
Transosoasă;
Submucoasă;
Limfatică;
Hematogenă,
Pe calea canalului principal de excreţie. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.465-466
478. C.M. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul parotiditelor supurate:
Bombarea apare în dreptul tragusului;
Orificiul canalului Stenon este tumefiat întredeschis, iar la presiune apare puroi;
Tegumente discret congestionate,
Trismus accentuat,
Afecţiunea se însoţeşte din mişcări mandibulare dureroase.
G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.467-468
479. C.M. Diagnosticul diferenţial al parotiditelor supurate îl facem cu:
Parotidita epidemică;
Osteomielita de ram ascendent,
Abcesul de lojă parotidiană;
Litiaza parotidiană;
Tumori parotidiene. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.467-468
480. C.M. Formarea gangrenoasă a sialodenitelor parotidiene prezintă:
Tegumente discret congestionate;
Starea generală uşor alterată;
Tegumente de culoare cenuşiu-violacee;
Starea generală alterată;
Nervul facial poate fi compromis. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.468
481.C.M. În sialodenitele parotidiene, se descriu următoarele forme anatomoclinice:
Toxică;
Sialozică;
Gangrenoasă;
Catarală;
Litiazică. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.467-468
482. C.M. În parotidita acută supurată, bilateralitatea fenomenelor este:
Un semn de gravitate a bolii ;
Un semn de remisie spontană a bolii;
Un prognostic rezervat;
De obicei acestă afecţiune este bilaterală, rareori unilaterală;
Bilateral, numai când debutul este nodular. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.467-468
483. C.M. Submaxilita acută supurată se prezintă printr-un şir de simptoame locale ca:
Tumefacţie submandibulară cu pielea congestionată;
Marginea mandibulei apare ştearsă;
Glanda mătită în volum, infiltrată, dureroasă la palpare;
Congestia şi edemul mucoasei sublinguale;
La presiune pe glandă, prin orificiul canalului Wharton ese puroi.
G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.468-471
484. C.M. Diagnosticul diferenţial al submaxilei acute se face cu:
Abcesele lojei submaxilare;
Litiaza salivară;
Tumorile suprainfectate;
Limfadenitele acute supurate submandibulare;
Cu toate bolile sus numite. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.462-463
485. C.M. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în parotiditele supurate:
Bombarea apare înaintea tragusului;
Orificiul canalului Stenon este tumefiat, întredeschis, la presiune apare puroi;
Tegumentele congestionate pronunţate;
Trismusul;
Afecţiunea este însoţită de dureri la mişcarea mandibulei.
G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.467-468
486. C.M. Diagnosticul diferenţial al parotiditelor supurate îl facem cu:
Parotidita epidemică;
Osteomielita de rang ascendent;
Abces de lojă parotidiană;
Litiaza parotidiană;
Tumori parotidiene. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.468
487. C.M. În sialodenitele parotidiene, se descriu următoarele forme anatomo-clinice:
Toxică;
Supurată;
Gangrenoasă;
Catarală;
Litiazică. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.467-468
488. C.M. Infectarea glandelor salivare are loc prin intermediul:
Retrograd prin dictul principal;
Pe cale limfatică;
Pe cale hematogenă;
Pe cale directă (traume);
Ptin mucoasa cavităţii bucale. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.465-466
489. C.S. Sialografia cu lipoidol în sialodenite se face în caz de:
Inflamaţie catarală acută;
Inflamaţie purulentă ;
Parotidită epidemică;
Sialodenite cronice parenchimatoase ;
Sialodenite cronice interestiţiale. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.470
490. C.M. În parotidita parenchimatoasă sialograma prezintă aspect de:
Cavităţi ovale sau rotunde pe fondul parenchimului intact;
Imaginea de strugure (pom în floare);
Ducturile în unele locuri sunt abrupte, însă sunt bine conturate;
Ductul principal e dilatat;
Toate ducturile glandei sunt dilatate. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.469-470
491. C.M. Citograma în parotidita parenchimatoasă este reprezentată de:
Prezenţa fragmentelor de mucus;
Neutrofile degenerate;
Limfocite,
Celule reticolocitare, histocite, macrofagi;
Celule cu mitoză pronunţată, polimorfism de nucleu şi citoplasmă.
G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.469-470
492. C.S. Principalul în tratamentul sialodenitelor acute este.
Incizia (deschiderea în orice caz;
Masaj a glandelor şi fozioterapie;
Antibioticeterapie, desensibilizante, dezintoxicante, sialogoje;
Tratament balnear;
Înlăturarea glandei afectate. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.469
493. C.M. Palparea şi masajul glandei în sealodenitele purulente acute determină:
Dureri în glandă;
Induraţii cu contururi nelimitate ;
Din orificiul ductului se elimină puroi;
Glanda mărită, dură dar nedureroasă la palpare;
Din orificiul ductului se elimină salivă curată. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.468
494. C.M. În tratamentul complex al sialodenitelor acute în canalul exterior se introduce:
Apă oxigenată de 3%;
Lipoidol 1-2 ml;
Antibiotice şi fermenţi;
Soluţie caldă de furacilină;
Salivă artificială. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.469
495. C.S. În tratamentul sialodenitelor acute sunt recomandate comprese cu:
Unguent Vişnevschii;
Cu alcool diluat;
Dimexid, hydrocortizon, analgezice;
Comprese calde cu antibiotice;
Fierturi de plante medicinale. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.469
496. C.S. Pentru stimularea secreţiei glandelor salivare în sialodenite se recomandă sialogoge timp de 10 zile (anume cât):
De 3-4 ori pe zi câte 20-30 de soluţie pilocarpină 1%;
5-6 picături de soluţie de pilocarpină 1%;
De 8-10 ori pe zi câte 10-15 de soluţie pilocarpină 1%;
Înainte de mese de administrat 0,5 ml de soluţie de pilocarpină 1%;
De 2-3 ori pe zi câte 6-8 picături de soluţie pilocarpină 3%.
G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.463-464
497. C.M. Din toate procedeele fizioterapeutice în tratamentul sialoadenitelor cele mai bune rezultate dau:
Fizioterapia cu unde ultrascurte;
Electroforeza;
Fizioterapia cu raze laser;
Ultrasunetul;
Cuarţul. G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.458-459
498. C.M. În formele clinice avansate de parotidită interstiţială se determină:
În permanenţă glanda e mărită în volum;
Suprafaţa (la palpare) e netedă;
Suprafaţa noduroasă, neconturată, pe alocuri zone moi;
În unele cazuri apar uscăciuni în cavitatea bucală;
La masajul glandei din ostium se elimină abundent – salivă.
G. Timoşca, C. Burlibaşa Chişinău 1992 pag.465-466
499. C.S. Sialoadenita limfogenă cel mai des o întâlnim la:
Aparatul limfoid al glandei;
Sistemul interstiţial al glandei;
Parenchima glandei;
Ducturile mici;
Toate ducturile.
500. C.M. Sialodenita postgripoasă are următorul tablou clinic:
Procesul începe spontan la o glandă apoi în 24-48 ore glanda total e împuroiată;
Dureri la deschiderea gurii şi la mişcări de rotaţie a capului;
Edemul difuzază în regiunea geniană, retromandibulară şi alte regiuni învecinate;
Palpator se determină un infiltrat dur , dureros;
Localizarea este bine limitată, simptome clinice sărăcăcioase.
501.C.M. Traumatismele buco-maxilo-faciale ocupă un loc aparte în cadrul traumatologiei contemporane, deoarece:
Este înregistrată frecvenţă crescută;
Îmbracă aspecte extrem de variate şi complicate;
Traficul rutier din ce în ce mai intens cu multiple forme de accidente ce înregistrează regiunea BMF;
Nerespectarea regulilor de protecţie a muncii în industrie şi agricultură;
Mai avem diverse forme de agresiune umană, în rezultatul cărora este afectată regiunea BMF destul de frecvent (50-80%). Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.243
502.C.M. Formele traumatismelor buco-maxilo-faciale sunt destul de diverse ca fiind:
Traume izolate (numai părţi moi, maxilare sau dinţii);
Forme asociate (traume BMF şi alte părţi ale organismului);
Leziuni asociate ale părţilor moi şi ale oaselor maxilo-faciale;
Leziuni combinate (agenţi traumatici, termici, chimici etc.);
Toate. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.243
503.C.S. Care-i principala cauză că reginea BMF este mai uşor expusă traumatismelor:
Este bogată în vase, nervi, noduli limfatici etc.;
În această regiune sunt situate organe principale (ochii, urechile, nasul, glandele salivare etc.);
Este neprotejată (toţi agenţii traumatici mai des sunt îndreptaţi spre faţă), expusă, fragilă;
Piele subţile, ţesutul conjunctiv-adipos aproape absent;
Toate împreună. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.243
504. C.M. Particularităţile traumatismelor buco-maxilo-faciale sunt determinate de aspectele morfo-funcţionale specifice ale acestei regiuni:
Structura anatomică a feţei (piele fină, muşchi pieloşi, schelet arcuit încurbat, dinţii);
Situarea regiunii BMF în imediata vecinătate a neurocraniului;
Situarea răspântiei aerodigestive de care sunt legate de funcţiile vitale (respiraţia, masticaţia, deglutiţia, fonaţia etc.);
Inervaţia senzitivă, simpatică, parasimpatică;
Vascularizaţia foarte bogată. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.243
505. C.M. În traumatismele buco-maxilo-faciale este afectat relieful şi suferă fizionomia cu consecinţe psihoemoţionale grave pentru pacient, deoarece:
Regiunea BMF are un rol determinat în aspectul fizionomie individual;
Muşchii mimici afectaţi duc la schimbări importante a fizionomiei;
Deformările oricât de mici ale orificiilor naturale (gura, nas, pleoape etc.) sunt ca motiv de retrăiri psihoemoţionale;
Şanţurile funcţionale fiind defectate produc modificări a fizionomiei destul de impresionante ;
Pentru pacient toate acestea nu joacă nici un rol. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.243
506. C.M. În traumatismul BMF mai suferă şi alte organe de o importanţă vitală pentru viaţa omului:
Organele de simţ;
Organele de miros;
Organele de gust;
Organele de văz;
Organele de auz. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.247
507. C.M. Din cele peste 200 oase ale corpului uman ce constituie circa 12 kg sau 18% din greutatea corpului în regiunea BMF avem numai 10 şi care din ele sunt pare:
Maxilarul superior;
Maxilarul inferior;
Molarul;
Frontalul;
Nazale. (Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag. 143-152)
508. C.M. Unele oase ce formează scheletul facial sunt impare:
Palatinale;
Nazale;
Maxilarul superior;
Vomerul;
Maxilarul inferior. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.123
509.C.M. În scheletul uman deosebim mai multe forme de oase:
Os tubular;
Os plat;
Os de formă şi structură mixtă;
Os spongios;
Toate. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.66-76
510. C.S. Cea mai mare frecvenţă a plăgilor părţilor moi se întâlneşte la:
Femei tinere;
Bătrâni;
Copii;
Elevi, liceeni;
Bărbaţi între 16-55 ani. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
511. C.S. Din ce motive plăgile regiunii BMF sunt destul de frecvente:
Din cauza particularităţilor anatomo-morfologice;
Faţa este bogat vascularizată;
Scheletul facial arcuit;
Este neprotejată şi este expusă agenţilor nocivi;
Toate răspunsurile sunt corecte. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.243
512. C.M. Agenţii traumatici ce produc traumele BMF sunt:
Agresiuni umane;
Accidente de circulaţie;
Sportul;
Accidente de muncă;
Căderi accidentale (pe stradă, la domiciliu etc.). Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
513. C.S. Cauza cea mai frecventă a producerii plăgilor BMF o constituie:
Accidente de circulaţie;
Căderi accidentale;
Accidente de muncă;
Accidente sportive;
Agresiunile umane. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
514. C.M. Arsurile feţei sunt frecvent şi mai des sunt produse de:
Accidente sportive;
Accidente de muncă;
Accidente de circulaţie;
Agresiuni umane;
Accidente casnice. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
515. C.M. Gravitatea leziunilor părţilor moi BMF este direct proporţională cu:
Localizarea leziunii;
Întinderea zonei afectate;
Lezarea vaselor mari şi nervilor ;
Lezarea muşchilor mimici ce răsfrâng marginile rănii dându-i un aspect înspăimântător;
Toate cele sus numite. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
516. C.M. Clasificarea plăgilor părţilor moi BMF se face în funcţie de:
Timpul scurt după accident (recentă, veche, suprainfectată);
Agentul vulnerat (agresiune, accident de circulaţie, muncă etc.)
Regiunea topografică interesată (geniană, menton, labilă etc.);
Ţesuturile afectate;
Forma anatomo-patologică. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
517. C.M. În plăgile părţilor moi BMF ţesuturile afectate pot fi:
Cele superficiale (pielea, muşchii);
Sau şi cele profunde (pielea, muşchii, glandele, mucoasa);
Nervii cranieni (trigement, facial, hypoglos etc.);
Ramurile carotidei externe;
Cu sau fără lipsă de substanţă; Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
518. C.M. Adeseori pot fi înt’lnite plăgi ale părţilor moi BMF prin muşcătură de origine:
Automuşcătură endobucală (mucoasa jugală, buzelor, limbii) cu dinţii în timpul meselor sau alte cauze psihice;
Muşcătură de câine;
Muşcătură de cal;
Muşcătură de porc;
Muşcătură de animale sălbatice. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.244
519. C.M. În timpul executării unor procedee stomatologice pot fi lezate mucoasa jugală, limba, planşeul bucal cu:
Frezele în timpul tratamentelor sau şlefuirii dinţilor;
Discuri diamantate;
Elevatoarele drepte ascuţite;
Cleştii de extracţie;
Sindesmotomul, bisturiul, foarfece. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.154
520. C.S. Caracteristic pentru plăgile penetrante este faptul că:
Prezintă un orificiu de intrare mai mic şi un orificiu de ieşire mai mare;
Sunt produse prin strivirea părţilor moi şi au margini neregulate cu decolări mari putând fiind interesate vasele, nervii şi glandele salivare;
Sunt leziuni profunde ale părţilor moi însoţite de fracturi ale oaselor maxilare;
Au un orificiu unic şi sunt produse prin înţepare, pătrundere de corpi străini, sau proiectele cu viteză mică;
Sunt leziuni ce nu depăşesc dermul prin frecare de un plan dur. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.245
521. C.M. Semnele comune ale plăgilor BMF pot fi:
Durerea;
Sângerarea;
Tulburări respiratorii;
Tulburări de deglutiţie, masticaţie;
Tulburări de fonaţie. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.246
C.M. Prin ce se poate manifesta şocul neurogen în plăgile BMF:
Lipotimie;
Sincopă;
Convulsii;
Stop cardiorespirator;
Toate acestea. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.249
C.S. Cum procedaţi în asfixia prin căderea limbii:
Intubaţi bolnavul;
Tracţionaţi limba cu un fir tractor ;
Imobilizaţi mandibula cu frondă mentonieră;
Efectuaţi o traheostomie;
Toate acestea. Chirurgie Buco- maxilo-facială (G. Timoşca, C. Burlibaşa) a.1992, pag.248
C.S. Care este limita maximă de timp de la producerea unei plăgi faciale, pentru a efectua o sutură primară:
Dostları ilə paylaş: