The watson manuscript

Manuscrisul Watson (1535)
În Domnul stă toată Speranța noastră.
Mulțumim Dumnezeului nostru glorios, Tatăl și Făcătorul Cerului și al Pământului și al tuturor lucrurilor care se regăsesc pe acestea; pentru că El a vrut prin Divinitatea Sa glorioasă să creeze atât de multe lucruri care aduc beneficii omenirii și pentru că a făcut ca toate aceste lucruri lumești să se supună omului și să asculte de om. El a creat toate lucrurile comestibile și sănătoase, ca să fie folosite la alimentarea și subzistența omului. De asemenea, i-a dat omului cunoașterea și înțelegerea diverselor Științe și Meserii datorită cărora acesta poate călători în toată lumea, pentru a-și câștiga existența, realizând diferite lucruri pe placul lui Dumnezeu și care-i aduc confort și îndestulare.
Dacă ar fi să le enumăr pe toate (să le menționez sau să le scriu), mi-ar lua prea mult timp; așa că, mă voi abține. Dar vă voi arăta și vă voi descrie o parte dintre ele și modul în care Știința Geometriei a apărut, care au fost fondatorii săi precum și fondatorii altor Meserii, așa cum ni se spune în Biblie și în alte lucrări. După cum v-am promis mai înainte, vă voi povesti cum și în ce mod a apărut această Știință demnă a Geometriei.
Trebuie să înțelegeți că există șapte Științe liberale, în baza cărora toate celelalte Științe și Meserii din lume au fost inventate și în special Geometria, pentru că este sursa tuturor celorlalte, care sunt numite cele șapte Științe.
• [Ad Honorem, în cinstea] Prima este denumită baza Științelor, numele său este Gramatica, care îl învață pe om să scrie și să vorbească corect.

• A doua este Retorica, care îl învață pe om să vorbească fluent și elegant.

• A treia este Logica, care îl învață pe om să discearnă adevărul de minciună și de obicei este numită arta Sofisticii.

• A patra este numită Aritmetică; ea îl învață pe om Arta numărului, pentru a calcula și pentru a face socoteala tuturor felurilor de lucruri.

• A cincea este Geometria, care îl învață pe om limitele, măsurile, calculele și greutățile din toate felurile de lucrări la care muncește.

• A șasea este Muzica, care îl învață pe om Arta de a cânta în baza notelor emise de voce, orgă, trompetă și harpă, și toate celelalte aferente lor.

• A șaptea este Astronomia, care îl învață pe om să cunoască cursul soarelui și al lunii și toate celelalte planete și stele ale cerului.
În mare, intenția noastră este de-a aborda prima ctitorie a demnei Științe numite Geometria și de a vă spune care au fost fondatorii săi. Așa cum am spus mai înainte, există șapte Științe liberale, adică șapte Științe sau Meserii care sunt libere în sine, dar care depind toate de una, adică de Geometrie. Se poate spune că Geometria este măsura pământului.
“Et so a qr qr et teru lati e et metron mensure, vn Geometrie, i mesure terre nostra” care se traduce prin: cuvântul Geometrie provine de la „geo", care înseamnă în greacă „pământ” și „metron”, adică „măsură”. Iată din ce este compus cuvântul Geometrie și de ce este aceasta considerată măsura pământului.
Nu fiți surprinși de faptul că am spus că toate Științele depind de Geometrie pentru că nici un lucru nu a fost înfăptuit sau creat de mâna omului fără a se apela la Geometrie, iar motivul este evident, căci dacă un om lucrează cu mâinile sale atunci el lucrează cu un anumit instrument.
Nu există nici un instrument în această lume care să nu vină din Pământ și care să nu se reîntoarcă în Pământ. Și nu există nici un instrument, altfel spus, unealtă cu care se poate lucra, care să nu depindă mai mult sau mai puțin de o anumită proporție; iar proporția este măsură, iar unealta aparține pământului. Prin urmare, fiecare instrument este Pământ, iar Geometria este măsura Pământului.
În consecință, pot spune că toți oamenii trăiesc din Geometrie pentru că toți oamenii din lume trăiesc prin munca mâinilor lor. V-aș putea aduce multe alte dovezi că Geometria este Știința cu ajutorul căreia trăiesc oamenii rezonabili, dar abandonez aici acest aspect pentru că discuția ar fi prea lungă. Acum voi continua subiectul început mai devreme.
Ar trebui să înțelegeți că dintre toate Meșteșugurile din lume, Masoneria este cea mai importantă și cuprinde cea mai mare parte a Științei numită Geometrie, așa cum stă scris în istorii și în Biblie, în lucrările Maestrului Istoriilor, în Polychronicon, în textele numite Bede, în „De Imagine Mundi”, în „Etymologiae” a lui Isidor, și la Metodiu - Episcop și Martir, dar și la alții. Cred că se poate spune așa cum este scris și în Biblie în prima carte a Genezei, că ea a fost inventată.
Printre descendenții lui Adam, în timpul celei de-a șaptea vârste adamice și înainte de potopul lui Noe trăia un om numit Lamech, care avea două soții, una numită Ada și cealaltă Tsillao [Sela]. Prima soție i-a născut doi fii, unul numit Jaball [Iabal], iar celălalt numit Juball [Iubal]. Fiul mai mare, Jaball, a fost primul care a descoperit Geometrie, Intentores atatar pastor, adică, tatăl oamenilor [care trăiesc în corturi]. El a devenit Maestru Mason și conducător al lucrărilor, atunci când s-a construit cetatea Enoch, prima cetate ridicată vreodată. Ea a fost construită de către Cain, fiul lui Adam, care a transmis-o mai departe propriului său fiu Enoch numind orașul după numele său. În prezent orașul se numește Ephrame [Efraim].
Acolo Știința Geometriei și Arta Masoneriei au fost practicate pentru prima dată, și inventate ca știință și ca artă. Astfel putem spune că acolo și atunci găsim originea și baza tuturor științelor și artelor.
Acest om, Jabal a fost numit Pastor Pastoru [tatăl păstorilor] și, după cum susține Maestrul Istoriilor, Bede, De Imagine Mundi, Polychronicon, și mulți alții, el a fost primul care a împărțit vreodată pământul, astfel încât fiecare om să-și poată ști propriul teren și să-l muncească pentru binele său. El a împărțit turmele de oi, pentru ca fiecare om să-și cunoască oile sale. Altfel spus, putem considera că el a fost primul fondator al acestei Științe.
Fratele său, Jubal a fost primul fondator al Muzicii, după cum spune Pitagora în Polychronicon, iar Isidor susține același lucru în Etimologiile sale (în cea de-a șasea carte el spune că Jubal a fost primul fondator al muzicii, al cântecului, al orgii și al trompetei). El a inventat această Știință ascultând sunetul și ritmul ciocanului fratelui său, Tuball Cain [Tubal-Cain].
Într-adevăr, așa cum spune Biblia în același capitol al Genezei, acest Lamech a zămislit împreună cu Sela, soția fratelui său, un fiu numit Tuball-Caine [Tubal-Cain] și o fiică numită Madmah [Naama]. După cum se susține în Polychronicon, unii oameni susțin că ea era soția altui bărbat, dar nu putem ști dacă acest lucru este adevărat sau nu. Cert este că acest Tubal-Cain a fost primul fondator al Artei Metalurgiei și a altor meșteșuguri aferente metalelor, adică fierul și arama, aurul și argintul, după cum afirmă unele persoane cu carte. Sora sa Naama a fost fondatoarea Artei țesutului, pentru că înainte de ea pânzele nu erau țesute. Ulterior au început să toarcă și să tricoteze și și-au confecționat haine cum au putut. Naama a fondat Arta țesutului și, ca rezultat, ea a fost numită Arta femeii.
Acești frați știau dinainte faptul că Dumnezeu să va răzbuna pentru păcatul oamenilor, fie prin foc, fie prin apă, și s-au gândit cum ar putea salva Științele pe care le-au inventat. După ce s-au sfătuit între ei și și-au reunit toate cunoștințele, au ajuns la concluzia că există două tipuri de pietre, una având calitatea de a nu arde (se refereau la marmoră), iar cealaltă de a nu se scufunda în apă (se refereau la Laterus / cărămidă).
Așa că au decis să scrie toate Științele pe care le-au inventat pe cele două pietre, ca, în cazul în care Dumnezeu s-ar fi răzbunat prin foc, piatra de Marmură să nu ardă, iar în cazul în care Dumnezeu s-ar fi răzbunat prin apă, piatra cealaltă să nu se scufunde. Deci au decis ca fratele mai mare, Jabal să execute doi stâlpi din cele două pietre, din marmură și din Laterus, și așa au și făcut.
Prin urmare, se poate spune că el a acționat cu înțelepciune, pentru că a început și a finalizat lucrarea înainte de potopul lui Noe, știind de răzbunarea pe care Dumnezeu o va trimite, indiferent că ar fi fost foc sau apă. Prin profeție frații știau că Dumnezeu va trimite una dintre ele, dar nu știau cu siguranță care, așa că și-au scris Științele pe cele două coloane de piatră. Unii afirmă că ei au scris toate cele șapte Științe pe pietrele menționate mai sus, știind doar că urmează să vină o pedeapsă divină.
S-a întâmplat ca Dumnezeu să trimită apa, și un potop nemilos a acoperit pământul și a ucis toți oamenii cu excepția a opt persoane care au fost Noe și soția sa, cu cei trei fii ai săi și soțiile lor; din acești trei fii descinde toată umanitatea. Numele lor erau: Sem, Cham și Japhett. Acest potop a fost numit potopul lui Noe, pentru că doar el și copiii lui au fost salvați, și nimeni altcineva. După cum spune Cronica, dar și și Polychronicon , acești doi stâlpi au fost găsiți mulți ani mai târziu. Un mare cleric pe care oamenii îl numeau Pitagora, a găsit unul, iar Hermes, filosoful l-a găsit pe al doilea. Ei au învățat Științele pe care le-au găsit înscrise pe stâlpi.
Fiecare cronică și istorie și multe alte scrieri, mai ales, Biblia, stau mărturie pentru facerea Turnului Babilonului [Babel]. Este scris în Biblie, în Geneză, capitolul zece, despre cum Cham, fiul lui Noe, l-a născut pe Nimrod, cum acesta a devenit un om puternic pe pământ, un gigant, și ce rege mare a fost el. La începutul domniei regatului său el era cunoscut ca adevăratul rege al Babilonului și al Erech, Amead, Calneth și țara Șinearului.
Nimrod a început construcția turnului Babilonului și i-a învățat pe muncitorii săi Arta Masoneriei, având cu el peste 40.000 de masoni pe care-i iubea și îi prețuia mult. După cum este scris în Polychronicon și în lucrările Maestrului Istoriilor cât și în alte istorii, dar și în Biblie în capitolul al zecelea, Assur [Asshur], care era o rudă apropiată a lui Nimrod, a plecat din țara Șinearului și a construit cetatea Ninive, Plateas și alte orașe, pentru că stă scris:
“Ye illa taira in defemare egressus est Asshur et edificavit Ninevi et implecens anitates et calath et Rifio qr is Ninivehet calath he est civitas Magr”.
E rezonabil să prezentăm cum și în ce fel au fost inventate pentru prima oară Îndatoririle Breslei Masonilor și cine i-a dat Meșteșugului numele de Masonerie. Ar trebui să știți bine că se precizează clar în Polychronicon și în lucrările lui Metodiu, Episcop și Martir, că Asshur, care era un Nobil demn, a venit la regele Nimrod, cerându-i să trimită masoni și muncitori ai Breslei care ar fi putut să-l ajute la ridicarea orașului său, pe care intenționa să-l construiască și să-l finalizeze. Nimrod i-a trimis 3,000 de masoni. Înainte de plecarea lor, el i-a chemat în fața sa și le-a zis:
"Trebuie să mergeți la vărul meu Asshur, să-l ajutați la construcția unui oraș, dar aveți grijă să vă achitați adecvat de o astfel de sarcină, atât spre binele vostru, cât și pentru al meu. Executați-vă muncă cu loialitate și solicitați o sumă rezonabilă pentru eforturile voastre, în conformitate cu meritele voastre. Vă ordon să vă iubiți unii pe alții de parcă ați fi frați și să fiți cu adevărat uniți. Cel care este cel mai capabil trebuie să-l învețe pe fratele său, pe companionul său de breaslă mai puțin iscusit. Aveți grijă să vă comportați adecvat față de Seniorul vostru și între voi, astfel încât să fiu onorat și să primesc mulțumiri că v-am trimis și că v-am învățat Meșteșugul."
Ei au acceptat sarcina Regelui, care era stăpânul și învățătorul lor, au plecat spre Asshur și au construit cetatea Ninive, în țara Plateas, precum și alte orașe, care au fost numite Calath și Resen, ultimul fiind un târg mare între Calath și Ninive. Acesta este modul în care Masoneria a fost pentru prima dată prezentată drept Știință și Artă.
Ar fi înțelept să vă arăt cum Anticii, care au trăit înainte de vremurile noastre, au stabilit îndatoririle în latină și în franceză, dar și cum Euclid a ajuns să cunoască Geometria; vă vom spune asta în conformitate cu cele scrise în Biblie și în legende. În capitolul al XII-lea al Genezei, se relatează cum a venit Avraam în țara Canaanului și Domnul i s-a arătat și i-a spus: "Voi da această țară ție și seminției tale".
Dar o foamete necruțătoare domnea peste țară și Avraam a luat-o cu el pe Sara, nevasta sa, și au plecat spre Egipt într-o călătorie. Voiau să locuiască acolo până va trece foametea. Avraam, așa cum spune povestea, era un om înțelept și un mare savant. Știa toate cele Șapte Științe și i-a învățat pe egipteni Știința Gramaticii. Acest savant demn Euclidus [Euclid] a fost elevul său și a învățat Masoneria de la el. El a fost primul care i-a dat numele de Geometrie. Isidor spune în Etymologiae, cartea a cincea, primul capitol, că Euclid a fost unul dintre primii fondatori ai Geometriei și că i-a dat acest nume. În vremurile acestuia în țara Egiptului exista un fluviu mare numit Nil care se revărsa și inunda până departe în inima țării, încât oamenilor le era imposibil să mai locuiască acolo, iar Euclid i-a învățat să construiască ziduri mari și șanțuri, pentru a opri apa. Prin Geometrie el a măsurat pământul și l-a împărțit în diferite parcele, apoi a ordonat ca fiecare om să-și împrejmuiască propriul lot cu ziduri și șanțuri.
Mai târziu Egiptul a devenit o țară bogată în copii și tineri, băieți și fete, atât de mulți încât nu mai aveau din ce trăi adecvat. Nobilii țării s-au reunit și au organizat un consiliu discutând despre modul în care și-ar putea ajuta copiii care nu aveau din ce trăi și pentru care voiau să găsească un mod decent de subzistență. Printre cei prezenți la consiliu se afla și acest vrednic savant Euclid, care, când și-a dat seama că nimeni nu era în măsură să rezolve această problemă, a spus:
"Dacă-mi veți da în grijă pe fiii voștri, eu îi voi învăța o Știință care-i va ajuta să trăiască precum gentlemenii, cu condiția să jurați în fața mea că veți respecta tot ceea ce vă spun."
Este rezonabil că fiecare om să acționeze așa cum e mai bine pentru el însuși, astfel încât și-au trimis fiii la Euclid, ca acesta să-i ghideze după placul inimii. El i-a învățat Meșteșugul Masoneriei și i-a dat numele de "Geometrie", făcând referire la divizarea terenurilor și la modul în care i-a învățat pe oameni să-și construiască ziduri și șanțuri pentru a opri apa.
Isidor declară în Etymologiae că Euclid a numit acest Meșteșug "Geometrie". Acest savant demn i-a oferit deci un nume și a predat-o fiilor nobililor țării, respectând sarcina pe care o acceptase. El i-a instruit să-și spună unui altuia companion și doar așa, pentru că toți erau membri ai aceleiași Bresle și aveau origini alese, fiind fii de nobili. De asemenea, cel mai capabil trebuia să fie Conducătorul Lucrării și trebuia să fie numit Maestru. Au fost date și alte îndatoriri care au fost mai apoi scrise în Cartea Îndatoririlor. Și așa au lucrat nobilii acelei țări și au construit orașe mari și mici, castele, temple și palate și au avut un trai cinstit și demn din practicarea Meșteșugului în cauză.
Pe vremea când copiii lui Israel locuiau în Egipt, aceștia au învățat Meșteșugul Masoneriei. Ulterior, când au fost alungați din Egipt și au venit în Bethesda, care se numește acum Ierusalim, Meșteșugul a fost practicat, iar Îndatoririle au fost respectate.
La realizarea Templului lui Solomon, care a fost început de Regele David (Regele David a iubit masonii mult și le-a dat îndatoriri apropiate de cele din prezent), așa cum spune Cartea a treia a Regilor, capitolul cinci (Regnum i terti regun capitul quinto), Solomon a avut 4,000 de masoni pe șantierul său, iar fiul regelui Tirului era Maestrul său Mason. Stă scris în alte Cronici precum și în alte cărți vechi că Solomon a confirmat îndatoririle date masonilor de tatăl său David și că însuși Solomon i-a învățat cutumele, care diferă foarte puțin de cutumele folosite în prezent.
De acolo, datorită harului lui Dumnezeu această Știință demnă a fost adusă în Franța și în multe alte regiuni demne. În Franța trăia un cavaler demn care se numea Carolus Secundus, adică Carol al II-lea. El a fost ales rege al Franței din harul lui Dumnezeu și prin descendență. Totuși unii oameni susțin că el a fost ales doar printr-un șir de întâmplări fericite, idee falsă și neadevărată, fiind negată ferm de Cronică, căci acesta avea sânge regal.
Regele Carol de care vorbim a fost mason dinainte de-a fi încoronat, dar și după aceea a continuat să-i iubească la fel de mult și să-i protejeze pe masoni. El le-a dat îndatoriri și obiceiuri pe care le-a elaborat personal, unele dintre ele fiind folosite și în prezent în Franța. În plus, el a ordonat ca ei să fie remunerați cu o sumă rezonabilă și să se reunească o dată pe an, pentru a discuta împreună aspectele de îmbunătățit; de același lucru au avut parte Maeștrii și Companionii.
Fiecare Mason cinstit sau orice alt muncitor vrednic, care are o sensibilitate pentru Meșteșugul Masoneriei și care vrea să știe cum a ajuns pentru prima dată în Anglia Ordinul Masoneriei și de către cine a fost înființat și confirmat, poate afla informațiile necesare din cărțile despre istoria Angliei și din Îndatoririle vechi de pe vremea Sfântului Alban. Regele Ethelstone [Athelstan] a declarat că Amphabell a plecat din Franța spre Anglia și l-a convertit pe Sfântul Alban făcându-l creștin. El a adus cu sine Îndatoririle Masonilor în forma în care erau practicate în Franța și în alte țări. Pe-atunci Regele țării care era păgân locuia acolo unde se află în prezent orașul Sfântul Alban și-a angajat mulți masoni care să lucreze la zidurile orașului. Sfântul Alban era intendentul Regelui, maestru trezorier și guvernator al lucrărilor regale. El îi iubea pe Masoni, îi proteja și le dădea un salariu bun, pentru că pe vremuri un Mason primea doar un Penny pe zi, niște carne și băutură. Sfântul Alban a obținut de la Rege acceptul ca fiecare Mason să primească treizeci de Penny pe săptămână și patru Pence pentru cheltuielile de masă. El le-a încredințat îndatoririle și obiceiurile, după cum i-a învățat Sfântul Amphabell. Ele diferă extrem de puțin față de îndatoririle care sunt folosite în prezent.
Aceste îndatoriri și obiceiuri au fost folosite timp de mulți ani, dar după aceea aproape se pierduseră, până în vremurile regelui Athelstan. Regele Athelstan și fiul său, Edwin erau îndrăgostiți de Geometrie și făceau tot posibilul să învețe această Știință. Având în vedere că-și dorea să o aprofundeze până la perfecțiune, Edwin i-a chemat la el pe cei mai buni masoni din regat, știind că ei practicau Geometria mai bine decât oricine altcineva din regat. El a învățat Masoneria de la ei, i-a iubit și i-a protejat, asumându-și îndatoririle și învățându-le obiceiurile.
Mai târziu, pentru iubirea care a purtat-o Breslei și pentru pregătirea bună de care a beneficiat prin ea, a obținut o cartă de la Rege, tatăl său, prin care ei primeau libertatea de a-și face dreptate între ei și de a se întruni, pentru a-și rezolva problemele interne.
La York s-a organizat o mare adunare a Masonilor la care însuși Edwin a participat și unde au fost chemați toți masonii bătrâni din regat, poruncindu-li-se să aducă cu ei toate scrierile și cărțile vechi ale Breslei de care dispuneau. În baza acestor cărți, cei mai înțelepți dintre masoni au elaborat îndatoririle; apoi s-a poruncit ca aceste îndatoriri să fie păstrate și protejate. Edwin a ordonat ca o astfel de întrunire să fie numită Adunare și de asemenea a stabilit o remunerație bună pentru ei, ca să poată trăi cinstit. Astfel au fost elaborate îndatoririle, pe care vi le voi prezenta în continuare, iar Arta Masoneriei a fost constituită și pusă în practică în Anglia.
În Anglia respectabilii maeștri și companioni care s-au reunit la diferite adunări și întruniri, cu acordul stăpânilor acestui regat, s-au rânduit și au elaborat îndatoririle, astfel încât toți oamenii care vor fi admiși și vor deveni Masoni să poată jura pe o carte, pe care trebuiau să o păstreze în aceeași stare, în orice circumstanțe și pe cât de bine le stătea în putere. De asemenea, s-a rânduit ca la primirea și la admiterea în Breaslă a unei persoane noi, aceste îndatoriri să-i fie citite și să fie acceptate de candidat.
Aceste îndatoriri au fost văzute și analizate de către regretatul nostru Suveran, Regele Henric al șaselea și de către Nobilii onorabilului său Consiliu, care le-au aprobat și au afirmat că sunt corecte, bune și rezonabile, putând fi aplicate. Aceste îndatoriri au fost extrase și colectate din diferite cărți vechi, din vechea cât și din noua Lege, precum au fost confirmate și stabilite în Egipt de Rege și de marele savant Euclid, apoi în timpul realizării Templului lui Solomon de către regele David și de Solomon fiul său, iar mai apoi în Franța de către Charles, regele Franței, și în Anglia de către Sfântul Alban, intendentul regelui la acea vreme, și de către Regele Athelstan și de fiul său Edwin, care a urcat pe tron după tatăl său, după cum se relatează în multe și diverse istorii, povești și capitole.
Îndatoririle particulare și generale, sunt după cum urmează:
1 - Prima îndatorire constă în faptul că trebuie să fiți corecți în fața lui Dumnezeu și a Sfintei Biserici, să nu folosiți nici greșeală, nici erezie în propria voastră gândire și să fiți discreți în ceea ce privește instruirea bărbaților avizați.
2 – Să fiți vasali loaiali ai Regelui, fără trădare sau minciună și dacă ați fost martor la una dintre ele, îndreptați lucrurile în particular, dacă puteți. Altfel, avertizați-l pe Regele, miniștrii, comandanții și ofițerii săi.
3 - Trebuie să fiți devotați unul altuia, adică față de maeștrii și companionii Științei și ai meseriei de Mason, care au fost acceptați ca Masoni, și nu le faceți decât ceea ce ați dori ca și ei să vă facă vouă.
4 – Veți respecta discreția asupra tuturor aspectelor discutate în Lojă sau în Cameră sau în orice altă dezbatere legată de Masonerie.
5 - Masonul nu va deveni hoț, chiar dacă s-ar ivi o asemenea ocazie.
6 - Veți fi devotați unul altuia și față de Nobil sau Maestru. Acționați cu devotament spre profitul și avantajul lor.
7 - Îi veți numi Masoni pe Frații sau Companionii voștri de breaslă și nu veți folosi nume necuviincioase. De asemenea, nu veți jindui cu josnicie la nevasta confratelui vostru, nici la fiica sau servitoarea acestuia.
8 - Veți plăti loial pentru carne și băutură, indiferent de locul unde mergeți și nu veți face nici un rău în locul în care mâncați, dând apă la moară celor care vor să calomnieze Breasla.
Acestea sunt îndatoririle generale, care trebuie respectate de fiecare Mason, atât de Maeștri, cat și de Companioni.
Voi înșirui acum alte câteva Îndatoriri destinate special Maeștrilor și Companionilor:
1. – Nici un Maestru sau companion de breaslă nu va lua asupra sa o lucrare solicitată de Nobil sau o lucrare solicitată de orice altă persoană dacă nu se consideră suficient de iscusit și de priceput să o execute în așa fel încât Breasla să nu fie defăimată sau dezonorată, iar Nobilul să fie bine servit și cu devotament.
2 - Nici un Maestru nu va accepta o lucrare la prețuri exagerate, ci astfel încât Seniorul să poată fi bine și loial servit, iar Maestrul să poată duce un trai onorabil și să-și poată plăti loial companionii cu salarii corecte, conform obiceiurilor Breslei.
3 - Nici un Maestru și nici un companion nu va înlocui un alt mason în lucrările sale; adică, dacă el și-a asumat să execute o lucrare sau dacă are rol de Maestru al lucrării Nobilului sau al altei persoane, va fi înlocuit doar dacă nu este capabil să finalizeze lucrarea.
4 - Nici un Maestru și nici un companion nu trebuie să-și ia un ucenic pentru un termen mai mic de șapte ani și acest ucenic trebuie să fie liber prin naștere și de moravuri bune, așa cum se cade.
5 – Nici un Maestru și nici un companion de breaslă nu va lua inițiativa de ajuta o persoană să fie admisă în Breaslă, fără acordul a cel puțin cinci sau șase dintre companionii săi; persoana care va fi admisă în Breaslă trebuie să fie disponibilă din toate privințele, altfel spus, să fie liberă prin naștere, să fie de familie bună și să nu fie încătușată prin șerbie. De asemenea, ea trebuie să aibă toate membrele intacte, ca un om normal.
6 - Nici un Maestru sau companion nu va accepta de la un Senior o sarcină care nu corespunde unei zile de muncă.
7 - Fiecare Maestru va plăti companionilor un salariu corespunzător muncii prestate, astfel încât Nobilul să nu fie decepționat de muncitori falși. [de o lucrare prost executată].
8 – Nici un companion nu îl va vorbi de rău pe un altul pe la spate, pentru a-l face să-și piardă bunul nume sau posesiunile lumești.
9 - Nici un companion în Lojă sau în afara ei nu îi va răspunde altuia țipând sau reproșând, dacă nu are pentru asta un motiv rațional.
10 - Fiecare Mason își va respecta superiorii și îi va onora.
11 - Masonul nu va participa la jocuri de noroc: nici la zaruri, nici la orice alt joc ilegal, fapt care ar putea să ducă la calomnierea Breslei.
12 - Nici un Mason nu va trăi în promiscuitate sau în imoralitate, fapt care să aducă proastă reputație Breslei.
13 - Nici un companion nu va merge pe timp de noapte în oraș, acolo unde există o Lojă a companionilor, fără a fi însoțit de un companion, care să poată dovedi că a fost într-o companie onestă; în cazul în care se adeverește contrariul, o Lojă a companionilor va pedepsi acest păcat.
14. – Fiecare Maestru și companion va participa la Adunare, în cazul în care aceasta are loc în limita a 50 de mile depărtare față de el, dacă a fost convocat sau somat, pentru a se supune judecății Maeștrilor și a companionilor.
15 - Fiecare Maestru și companion care a comis o contravenție împotriva Breslei, trebuie să se supună sentinței Maeștrilor și a companionilor, iar dacă ei nu ajung la un numitor comun, cauza va fi înaintată tribunalului civil.
16 - Nici un Maestru nu-i va face un șablon, echer sau riglă unui zidar.
17 - Nici un Maestru și nici un companion de breaslă nu îi va permite unui zidar, în cadrul Lojei sau în afara ei, să asambleze pietre finisate cu o matriță de-a sa.
18 - Fiecare Maestru îi va primi și îi va trata cu afecțiune pe frații masoni veniți din străinătate după ce au parcurs țara în lung și-n lat. El trebuie să le găsească de muncă, conform obiceiului; adică, dacă este de lucru le va asigura activitatea timp de cel puțin două săptămâni, oferindu-le salariu; în cazul în care nu este de lucru, îi va ajuta să ajungă la următoarea Lojă.
19 - Fiecare Mason îl va deservi cu devotament pe Seniorul care îi plătește salariul și va finaliza lucrarea corect și cinstit, indiferent dacă e vorba de muncă la normă sau cu ziua, asta dacă vrea să fie plătit corect, cum s-a convenit inițial.
20 - Fiecare Mason va lucra loaial în zilele lucrătoare ale săptămânii, astfel încât să-și poată primi salariul din care să poată trăi cinstit în zilele libere; ca voi și fiecare Mason să primiți onorabil salariul de la maestrul care vă plătește; și ca el să organizeze timpul de muncă și de odihnă de pe șantier așa cum a fost rânduit de către consiliul Maeștrilor.
21 - Dacă unii companioni au anumite conflicte sau neînțelegeri va trebui să interveniți între ei onest, pentru a-i ajuta să ajungă la un acord, fără a favoriza vreuna dintre părți; veți acționa drept și loaial pentru ambele părți, rezolvând conflictul în timp util, pentru a nu prejudicia lucrarea Nobilului.
22 - De asemenea, cine este Supraveghetor sau deține o autoritate asupra Masonilor de pe șantier, îi va fi loial Maestrului cât timp este cu el și va fi un mediator bun între Maestru și companionii săi, pe măsura puterii sale.
23 - De asemenea, dacă aveți calitatea de Intendent al Camerei Lojei sau al casei comune, trebuie să dați socoteală în mod onest de destinația dată banilor companionilor, în orice moment vi s-ar cere asta.
De asemenea, în cazul în care sunteți mai iscusit decât companionul vostru, care lucrează cot la cot cu voi, și vedeți că există riscul ca el să distrugă pietrele și vă cere sfatul, trebuie să-l informați și să-l instruiți politicos, astfel încât lucrarea Nobilului să nu fie afectată.
Aceste îndatoriri, pe care le-am enumerat și le-am descris pentru tine, vor fi respectate adecvat și fidel, cat vă stă în putere.

Așa să vă ajute Dumnezeu și sfântul conținut al acestei cărți.

Edward Thompson,

Anno Domini 1687.