Theodor codreanu în oglinzile lui victor teleucă

op. cit., p. 364.

2 Victor Teleucă, Dramatica singurătate dintre eu şi lume, în Victor Teleucă – un heraclitean, pp. 366-367.

3 Victor Teleucă, Omul de frunze, 1992, în op. cit., p. 323.

1 Ibidem, p. 324.

2 Ibidem.

3 Ibidem, p. 325.

4 Victor Teleucă, Poezia vrea să spună ceva, în op. cit., p. 368.

1 Ibidem, pp. 368-369.

2 Victor Teleucă, Inscripţie pe un Turn Babel, în op. cit., p. 336.

1 Ibidem, p. 337.

2 Victor Teleucă, O poezie cu două comentarii şi al treilea (posibil), dar de ordin metafizic, în „Moldova Suverană”, 30 aprilie 1997.

1 Ibidem.

2 Victor Teleucă - un heraclitean transmodern, p. 344.

1 Ibidem.

2 Victor Teleucă, Liviu Damian: „Sunt verb”, în op. cit., p. 346.

3 Ibidem, pp. 346-347.

1 Ibidem, p. 349.

2 Victor Teleucă, op. cit., p. 377.

1 Ibidem.

2 Ibidem.

1 Ibidem, p. 378.

2 Ibidem.

3 Victor Teleucă, op. cit., p. 380.

1 Victor Teleucă, Aşa precum l-am cunoscut, în op. cit., pp. 369-370.

2 Articolul a apărut în „Moldova suverană”, la 19 octombrie 1999 şi a fost reluat în volumul omagial Dumitru Matcovschi – poet şi om al cetăţii, Editura Ştiinţa, Chişinău, 2009, pp. 134-136, după care citez.

1 Victor Teleucă, „Dacă aţi putea să nu mai muriţi”, în Victor Teleucă – un heraclitean…, pp. 374-375.

2 Ibidem, p. 375.

3 Ibidem.

1 Victor Teleucă, op. cit., p. 372.

2 Ibidem, p. 373.

1 Ibidem.

2 Victor Teleucă, …Spiritul voievodal în scrisul lui Nicolae Dabija, în op. cit., pp. 349-350.

3 Ibidem, p. 350.

1 Ibidem, p. 351.

2 Ibidem, p. 352.

3 Victor Teleucă, „De nu mă-nfia singurătatea”, în op. cit., p. 354.

4 Victor Teleucă, Îmblânzitorul de real, prefaţă la Ion Anton, Mâine va fi ieri, Editura Augusta, Timişoara, 2002.

1 Ibidem.

2 Victor Teleucă, în op. cit., p. 357.

3 Ibidem.

4 Ibidem, p. 358.

1 Nu întâmplător l-am inclus pe Nichita Stănescu, alături de Victor Teleucă, în ultimele capitole din cartea mea Transmodernismul (ediţiile din 2005, 2011).

1 Într-un interviu, falsa memorie îl face să afirme că poezia i-a fost publicată abia în 1964 de către Spiridon Vangheli.

1 Cf. Theodor Codreanu, Poetica rupturii, în Transmodernismul, op. cit., pp. 230-236.

2 Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, La nouvelle alliance, Gallimard, Paris, 1979.

3 Cf. Mihail Sadoveanu, Pagini de jurnal şi Documente inedite, Editura Junimea, Iaşi, 2005.

1 Victor Teleucă, Lupta cu Minotaurul, în Piramida singurătăţii, pp. 84-85.

1 Victor Teleucă, Improvizaţia nisipului, Editura Universul”, Chişinău, 2006, p. 271.

2 Ibidem, p. 279.

1 Ibidem.

2 Mariana Teleucă, La marginea mării. Recviem pentru tata, în Victor Teleucă – un heraclitean transmodern, Editura „Universul”, Chişinău, 2010, 235.

1 Victor Teleucă, Improvizaţia nisipului, pp. 279-280.

2 Aluzie la celebrul tablou al pictorului rus Ivan Aivazovski, Al nouălea val (1850), în care marea-labirint este gata să înghită, prin al nouălea val, oamenii agăţaţi cu disperare de o epavă. O viziune grandioasă prin colorit şi dramatism. Evident, ne aflăm în plin sublim romantic.

3 Victor Teleucă, op. cit, p. 280.

4Victor Teleucă – un heraclitean transmodern, op. cit, p. 280..

1 Victor Teleucă, Improvizaţia nisipului, p. 280.

1 Ibidem, pp. 280-281.

2 Mihai Eminescu, Fragmentarium, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p. 375.

1 Atrag atenţia că varianta publicată ca „inedită”, sub titlul Ora mea de haos. Poem introspectiv, în „Viaţa Basarabiei”, serie nouă, an. 2, nr. 2 (6) din 2003, pp. 126-133, este, de fapt, reproducerea poemului Amplitudinea (mea) de nisip din Piramida singurătăţii (2000), pp. 30-39.

1 Victor Teleucă, Piramida singurătăţii, Editura Cartea Moldovei, Chişinău, 2000, p. 30.

2 Vezi marea admiraţie a lui Ion Barbu pentru capodopera lui Mateiŭ I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche.

1 André Virel, Histoire de notre image, Geneva,, 1965, p. 243.

1 Victor Teleucă, Pantha rhei…, în Improvizaţia nisipului, p. 312.

1 Cf. Pompiliu Crăciunescu, Strategii fractale, Editura Junimea, Iaşi, 2003, p. 16.

2 Basarab Nicolescu, La Transdisciplinarité. Manifeste, Monaco, Editions du Rocher, 1996, trad. rom. la Editura Junimea, Iaşi, 2007; Noi, particula şi lumea, trad. din franceză, de Vasile Sporici, Editura Junimea, Iaşi, 2007.

1 Traducere din portugheză, de Dinu Flămând, în Fernando Pessoa, Odă maritimă şi alte poeme, Editura Univers, Bucureşti, f.a., p. 218.

1 Pompiliu Crăciunescu, op. cit., p. 34.

2 Victor Teleucă, Momentul inimii, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, Chişinău, 2003, p. 138.

1 Ibidem, p. 244.

2 Eugen Lungu, Pe timpul lui Arhip Cibotaru, în „Semn”, nr. 1/2011, p. 8.

1 Victor Teleucă, Improvizaţia nisipului, p. 94.

1 Ibidem, p. 95.

1 Victor Teleucă, Improvizaţia nisipului, p. 88.

2 Apud Basarab Nicolescu, Noi, particula şi lumea, ediţia citată, p. 103

1 Victor Teleucă, op. cit, pp. 89-90.

2 Ibidem, p. 91

1 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. 2, E-O, Editura Artemis, Bucureşti, 1995, p. 58.

2 Victor Teleucă, Improvizaţia nisipului, p. 91.

1 M. Eminescu, Fragmentarium, p. 78.

1 Nichita Stănescu, Starea poeziei, prefaţă de Aurel Martin, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, p. 30.

1 Victor Teleucă, Momentul inimii, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, Chişinău, 2003, p. 179.

1 Ibidem, p. 183.

2 Ibidem, p. 184.

1 Ibidem, p. 187.

1 Ibidem, p. 174.

2 Ibidem, p. 184.

1 Ibidem, p. 185.

2 Ibidem, p. 189.

3 Victor Teleucă, Clopotniţa de Aur, în „Luceafărul”, Chişinău, 4 februarie 2000, p. 11.

1 A.C. Cuza, Mihail Eminescu ca reprezentant al romantismului, vol. I, în colecţie, vol. 23, 24, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti, 2010.

1 Victor Teleucă, Decebal. Poem, cu un cuvânt-înainte de autor, prefaţă, de Mihai Cimpoi şi o postfaţă, de Nicolae Dabija, Editura Universul, Chişinău, 2003, p. 27.

1 Mihai Cimpoi, Cântecul de lebădă al poetului, prefaţă la Victor Teleucă, Decebal, p. 5.

2 Ibidem.

1 Victor Teleucă, „Decebalul” lui Tudor Zgureanu, precuvântare la poemul Decebal, pp. 3-4

2 Ibidem, p. 3.

3 Când am scris prima formă a acestor reflecţii (vezi Theodor Codreanu, Testamentul carpatic, în „Literatura şi arta”, nr. 42/3451, 20 octombrie 2011), poemul fusese prezentat ca inedit de moştenitori, constatându-se, ironie (din fericire la scurt timp), că apăruse în „Literatura şi arta”, nr. 27 din 5 iulie 1990. Cum se vede, memoria revuistică este foarte scurtă chiar şi la cei care au trăit lângă poet. Retipărirea poemului însă e întru totul salutară, fiindcă nici acest text n-a găsit ecourile cuvenite la prima apariţie. În orice caz, e un indiciu că acuzaţiile ulterioare ale unor colegi de breaslă că Teleucă a fost „insensibil” la mişcarea de renaştere naţională din anii 1987-1991 este o pură diversiune. Dimpotrivă, textele acestea şi altele atestă că Teleucă se afla în avangarda suflului renaşterii naţionale. Nu cumva tocmai acest fapt a deranjat?

1 Pentru contextualizări ale marilor scriitori latini, a se vedea G. Guţu, Dicţionar latin-român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 763.

2 Gianni Vattimo, Dincolo de interpretare, trad. din italiană de Ştefania Mincu, Editura Pontica, Constanţa, 2003.

1 Constantin Virgil Negoiţă, Martori apropiaţi, Editura Paralela 45, Piteşti, 2010, p. 364.

2 Ibidem, pp. 364-365.

1 Aceasta este prima formă a unui text scris de mine despre Victor Teleucă. L-am lăsat, doar cu mici retuşuri, exact în forma în care a apărut în Basarabia sau drama sfâşierii (Editura Flux, Chişinău, 2003) şi Transmodernismul (2005), deşi poate apărea ca distonant în construcţia acestei cărţi. Constat cu surprindere însă că e, mai degrabă, unul „recapitulativ”.

2 Volume publicate. Antume: Răscruce (1958), La ruptul apelor, 1960, Nelinişti, 1963, Din patru vânturi, 1964, Insula cerbilor, 1966, Îmblânzirea focului, 1971, Momentul inimii, 1975, Încercarea de a nu muri, 1980, Întoarcerea dramaticului Eu, 1983, Scrieri alese, I-II, 1985, Ciclul italian sau criza de timp, 1987, Piramida singurătăţii, 2000. Postume: Ninge la o margine de existenţă, 2002, Decebal, 2003, Improvizaţia nisipului (2006), Răsărit de Luceafăr (2010), „Car frumos cu patru boi” (2011), Mollis Davia (2011).

1 Carta Transdisciplinarităţii a fost validată la Primul Congres Mondial al Transdisciplinarităţii care a avut loc la Convento da Arrábida, în Portugalia, între 2-7 noiembrie 1994. Pentru înţelegerea atitudinii transdisciplinare (ca transcendere a tuturor modernismelor şi postmodernismelor), a se vedea cartea lui Basarab Nicolescu, Transdiciplinaritatea. Manifest, Editura Polirom, Iaşi, 1999).

1 Victor Teleucă, op. cit., p. 11.

1 Victor Teleucă, Ninge la o margine de existenţă, p. 301.

2 Trebuie precizat că transmodernismul nu se opune nici unei formule artistice viabile, pentru el toate fiind la fel de îndreptăţite la existenţă, oricând şi oriunde.

3 Victor Teleucă, op. cit., p. 186.

4 Ibidem, p. 86.

1 Cf. Gilles Deleuze, Diferenţă şi repetiţie, Editura Babel, Bucureşti, 1995.

2 Victor Teleucă, op. cit., p. 161.

3 Ibidem, p. 213.

4 Ibidem, p. 172.

5 Ibidem, p. 38.

6 Ibidem, p. 109.

1 Ibidem, p. 6.

1 Ibidem, p. 104.

2 Ibidem, p. 28.

1 Ibidem, p. 109.

2 Ibidem, p. 167.

1 Ibidem, p. 296.

2 Peter Sloterdijk, Critica raţiunii cinice, I, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 101.

1 Victor Teleucă, op. cit., p. 273.

2 Cf. Basarab Nicolescu, op. cit., p. 63.

3 Ibidem, p. 65.

4 Victor Teleucă, op. cit., p. 259.

1 Basarab Nicolescu, op. cit., pp. 38-39.

1 Victor Teleucă, op. cit., p. 182.

2 Am întâlnit simbolul odiseic şi la alt scriitor basarabean, puternic preocupat de destinul naţional, Tudor Palladi, în volumul cu grăitorul titlu Odiseea lacrimii (1995).