Știința modernă așa cum este revelată în Coran și Tradițiile Profetului (ﷺ)
]Română – Romanian – روماني [
De:
Dr. Itidal Albanawi
Traducere:
EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)
& Alina Luminița Crăciun
Revizuit de:
Diana Asandi & Mariam Oana
﴿ العلم الحديث في ضوء القرآن الكريم والسنة النبوية المطهرة﴾
إعتدال البناوي
الهيئة العالمية للإعجاز العلمي في القرآن الكريم والسنة المطهرة
ترجمة:
المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية
& ألينا لومينيتا
مراجعة: دايانا أساندي & مريم وانا
În numele lui Allah, Ar-Rahman (Preamilostivul), Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)
Prefață
-
Ce se înțelege prin „semne științifice”?
Semnele științifice sunt unul dintre tipurile de semne care pot fi regăsite în Coranul cel Glorios (Cartea lui Allah) și Sunnah cea pură (Învățăturile Profetului Mohammed, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care includ, printre altele:
-
semne lingvistice și retorice;
-
semne istorice;
-
semne legislative;
-
semne științifice.
Semnele științifice din Coran si Sunnah sunt interpretarea semnificației lor dintr-o perspectivă științifică. Acestea evidențiază faptele dovedite științific menționate în Coran și Sunnah, care erau imposibil a fi fost cunoscute în timpul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Astfel, devine foarte clar că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost sincer în transmiterea Mesajului revelat de Allah Preaînaltul şi Preaslăvitul.
Introducere
În lumina multitudinii de semne științifice și a diversităţii acestora din Coran si Sunnah, faptele științifice descrise de aceste două surse se disting cu o precizie absolută. Atunci când textul coranic determină un fapt științific, acesta este dovedit cu cea mai mare exactitate, evitând astfel a intra în detalii.
Coranul conține mai mult de 1000 de versete de natură științifică, acestea fiind dovedite a fi compatibile cu faptele exacte la care a ajuns știința modernă. Unele dintre aceste versete reprezintă materialul științific al subiectului cărții „Ştiinţa modernă aşa cum este revelată în Coran şi Sunnah”, care ia în considerare faptul că Nobilul Coran a fost revelat cu mai bine de 14 secole în urmă. În ceea ce privește Sunnah, care reprezintă spusele și faptele Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), aceasta conține date științifice găsite în învățăturile pur religioase aduse de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Apoi întrebăm: cine l-a învățat pe acest Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) toate aceste fapte științifice, cu toate că el nu știa să scrie și să citească, societatea sa era una primitivă și chiar întreaga omenire din timpul lui nu avea nicio idee cu privire la niciun fapt științific?! Răspunsul este Dumnezeu (Allah) Însuși, Slavă Lui, Care i-a revelat Nobilul Coran Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El este Cel care i-a oferit Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) toată această înțelepciune, bogată în dovezi incontestabile care susțin aceste fapte științifice.
Pentru a rezuma, „Ştiinţa modernă aşa cum este revelată în Coran și Sunnah” se ocupă cu unele dintre semnele miraculoase găsite în Coran și Sunnah. Aceste fapte nu vor contrazice niciodată ceea ce a fost dovedit de știința modernă. Cartea prezintă, de asemenea, o mare diversitate de specializări științifice și descrie, cu cea mai mare precizie, fapte științifice, care stau mărturie cu privire la conexiunea Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu Revelația Divină și la faptul că el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost învățat de către Creatorul Pământului și al Cerurilor.
WWW.ISLAMHOUSE.COM
Un exemplu al miracolului științific
în domeniul agronomiei
-
Stocarea grâului în spice
Allah Cel Atotputernic spune::
„«O, Iosif, iubitorule de adevăr! Tălmăceşte-ne nouă despre şapte vaci grase, pe care le mănâncă şapte costelive, şi despre şapte spice verzi şi alte (şapte) uscate, ca să mă întorc la oameni, pentru ca ei să ştie!» ~ Şi a zis: «O să semănaţi şapte ani, unul după altul, cu hărnicie, dar ceea ce seceraţi să lăsaţi în spice, afară de puţin din care o să mâncaţi! ~ Apoi vor veni, după aceea, şapte (ani) aspri, în care vor mânca ceea ce aţi strâns pentru ei mai înainte, afară de puţin pe care îl veţi păstra. ~ Apoi va veni, după aceea, un an în care oamenii vor avea parte de ploaie îmbelşugată şi în care vor stoarce (măsline și struguri).»” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 12:46-49]
• Faptul științific
Stocarea grâului și a altor cereale în spice este o metodă de bază pentru păstrarea lor. Dr. ‘Abd Al-Majīd Balabid şi colegii săi de la Universitatea din Rabat, Maroc, au efectuat cercetări cu privire la boabele de grâu care au fost lăsate în spicele lor timp de doi ani și altele care au fost lăsate în afara spicelor. Primele rezultate au arătat că boabele stocate în spicele lor nu au suferit nicio schimbare și au rămas 100% viabile; în ciuda condițiilor de temperatură și igrasie din depozit, ele nu au fost alterate. Oamenii de știință au constatat, de asemenea, că boabele lăsate în spicele lor au pierdut o cantitate considerabilă de apă și au devenit mai uscate decât cele lăsate în afara spicelor. 20,3% din greutatea boabelor lăsate în afara spicelor s-a dovedit a fi apă. Acest lucru afectează capacitatea lor de a crește după plantare, pentru simplul fapt că apa le face mai vulnerabile la mucegai și boli. Cercetătorii au comparat apoi ratele de creștere dintre cerealele supuse la aceste două metode de stocare. Ei au descoperit că boabele lăsate în spicele lor au avut o rată de creștere mai bună. Apoi, ei au măsurat nivelul de proteine și de zahăr. După un an de depozitare, cantitatea boabelor lăsate în afara spicelor a scăzut cu 20%, ajungând până la 32%, după doi ani de depozitare. Cu toate acestea, boabele stocate în spicele lor nu au pierdut nimic.
• Miracolul științific
Există două observații științifice făcute în aceste versete:
1. metoda stocării boabelor în spicele lor este cel mai bun mod de a le păstra. Acest lucru a fost realizat de către Profetul Iosif (Pacea fie asupra sa!), conform Instrucțiunilor lui Allah. Este dovedit istoric faptul că această tehnică nu a fost cunoscută în epoca egiptenilor vechi, care obișnuiau să scoată boabele din spice pentru depozitare.
2. perioada de valabilitate a grânelor este de așteptat să fie de cincisprezece ani. Acest calcul se bazează pe faptul că oamenilor li s-a poruncit să crească cereale în timpul celor șapte ani de belșug pentru a le consuma în timpul celor șapte ani de secetă, urmând un an suplimentar (cincisprezece în total). Cercetările au dovedit faptul că boabele uscate își mențin abilitatea de a crește pentru mai mult de cincisprezece ani.
Exemple de miracole științifice
în domeniul geologiei
-
Cea mai joasă zonă de pe Pământ
Allah Cel Atotputernic spune:
„Alif, Lam, Mim. ~ Romanii au fost înfrânţi, ~ În pământul cel mai apropiat; însă după înfrângerea lor, vor învinge ei, ~ În câţiva ani. La Allah a fost hotărârea şi mai înainte şi după aceea; şi în ziua aceea se vor bucura dreptcredincioşii ~ De Ajutorul lui Allah. El ajută cui Voieşte El şi El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul). ~ Aceasta este Făgăduinţa lui Allah. Şi Allah nu-Şi calcă făgăduinţa, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 30: 1-6]
• Faptul științific
Cărțile de istorie ne vorbesc despre o luptă care a avut loc între Imperiile Persan și Bizantin – acesta din urmă reprezentând partea de est a Imperiului Roman, care a fost localizat în zona dintre Adhra’at și Basra, în apropiere de Marea Moartă. Bătălia, care a avut loc în anul 619 d.Hr., s-a încheiat cu victoria persanilor. Romanii au primit o lovitură puternică în acea bătălie și toată lumea din acele timpuri se aștepta ca regatul lor să cadă. Surprinzător, ei s-au angajat într-o altă luptă în anul 627 d.Hr., în zona Ninive, unde i-au învins pe persani și au ocupat mai multe zone. Câteva luni mai târziu, bizantinii au semnat un acord cu persanii, conform căruia au înapoiat toate zonele ocupate anterior.
Atlasele geografice arată că punctul cel mai jos de pe suprafața Pământului este zona din apropierea Mării Moarte, unde suprafața Pământului se află la 395 de metri sub nivelul mării. Fotografiile realizate de sateliți susțin acest fapt.
• Miracolul științific
Există două miracole descrise de aceste versete:
1. Coranul cel Glorios a oferit vestea cea bună a victoriei romanilor într-o perioadă cuprinsă între trei și nouă ani. După șapte ani, Profeția s-a adeverit. Această victorie a romanilor a coincis cu victoria musulmanilor din bătălia de la Badr. Pentru arabii necredincioși, victoria romanilor părea imposibilă, fapt pentru care au început să râdă de musulmani și să îi ridiculizeze pentru aceste cuvinte coranice. Atunci când Profeția s-a adeverit, ei au fost dezamăgiți și umiliți.
2. aceste versete au menționat un adevăr geografic, necunoscut în acel moment. Versetele au spus că romanii au pierdut bătălia în zona cea mai joasă a Pământului, ceea ce înseamnă că este cel mai apropiat loc de Peninsula Arabică și că este cel mai jos loc de pe Pământ. Acesta este situat la 1.312 picioare (aproximativ 400 de metri) sub nivelul mării. Potrivit Enciclopediei Britannica, sateliții au înregistrat că acesta este, într-adevăr, cel mai jos loc de pe Pământ. Faptele istorice stau mărturie că bătălia a avut loc în cel mai jos loc de pe Pământ, în apropiere de Marea Moartă. La acea vreme, era imposibil pentru oricine să știe că aceasta era cea mai joasă zonă de pe Pământ. Oare acest lucru nu oferă încă o dovadă a faptului că Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah? El, Preaînaltul, spune:
„Şi spune: «Slavă lui Allah! El vă va arăta Semnele Sale, iar voi le veţi cunoaşte!» Iar Domnul tău nu este fără băgare de seamă faţă de ceea ce săvârşiţi voi.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 27:93]
-
Munții au formă și funcție de țăruși
Allah Preaînaltul spune:
„Şi (oare nu am făcut Noi) munţii asemeni unor ţăruşi (astfel încât Pământul să fie întărit şi să nu se clatine sub paşii voştri din cauza vitezei sale mari de mişcare)?” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 78:7]
• Faptul științific
În trecut, tot ceea ce se ştia despre munți era faptul că ei sunt niște mase stâncoase proeminente de pe Pământ. Această definiție a fost considerată valabilă până în anul 1735, când Pierre Bouguer a evidențiat faptul că atracția gravitațională înregistrată în Munții Anzi a fost considerabil mai mică decât ceea ce ar fi fost de așteptat dacă aceștia ar fi fost o greutate așezată pe partea superioară a crustei Pământului. El a sugerat că trebuie să existe o masă subterană mai mare din același material, pentru a explica inconsecvența în măsurarea gravitației.
La mijlocul secolului al XIX-lea, George Everest a remarcat rezultate contradictorii atunci când a măsurat gravitatea Munților Himalaya în două locuri diferite. Cu toate acestea, Everest nu a reușit să explice acest fenomen și a fost numit „misterul Indiei”. Mai târziu, George Airy a afirmat în anul 1865 că toate lanțurile muntoase de pe Pământ sunt blocuri care plutesc pe o mare de magmă (material stâncos topit sub scoarța terestră) și că toate aceste materiale topite sunt mai dense decât munții înșiși. Drept urmare, munții trebuie să coboare în acest material de înaltă densitate pentru a-și menține integritatea.
Geologii au descoperit faptul că scoarța terestră este formată din bucăți adiacente, numite plăci continentale, și că munții puternici plutesc pe o mare de material topit și roci de o densitate mai mare, aflată sub suprafață. De asemenea, au confirmat că munții au rădăcini care îi ajută să plutească în poziție verticală și să se mențină fixați pe plăcile de pe Pământ. În anul 1948, geologul Van Anglin a declarat în cartea sa, Geomorfologie, că acum este bine înțeles faptul că pentru fiecare munte există o rădăcină sub scoarța Pământului.
Funcția munților pe Pământ este aceea de a stabiliza scoarța terestră. Acest fapt a fost dovedit de Principiul Balanței hidrostatice a Pământului, așa cum a fost ilustrat de geologul american, Clarence E. Dutton, în anul 1339. El a declarat că proeminențele sunt ancorate în pământ prin rădăcini direct proporționale cu înălțimea lor. Mai mult decât atât, după ce a fost dovedită existența plăcilor continentale în anul 1969, a devenit clar că munții sunt responsabili pentru menținerea echilibrului tuturor plăcilor Pământului.
• Miracolul științific
Aceste adevăruri despre munți nu au fost cunoscute până la mijlocul secolului al XIX-lea, deși Coranul afirmă în mod autoritar că aceștia sunt ca niște țăruși în ceea ce privește forma și funcția lor. Recent, imaginea precisă oferită în versetul menționat mai sus a fost confirmată. Țărușul are două părți: una la suprafața Pământului și alta în subteran, funcția sa fiind aceea de a susține orice este legat de el. În mod similar, un munte are două părți, una deasupra crustei Pământului și alta ancorată în interiorul său, care este direct proporțională cu înălțimea sa. Funcția munților este aceea de a stabiliza plăcile crustei Pământului și de a le împiedica să se deplaseze împreună cu stratul de dedesubt; așa cum este scris în Coranul cel Nobil:
„El a aşezat pe Pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri, poate că voi veţi fi călăuziţi.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 16:15]
Astfel este evident că Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah, Creatorul munților și al tuturor lucrurilor, Care spune:
„Oare El, care le-a creat, să nu Ştie (toate acţiunile creaţiei Sale)? Şi El este Al-Latīf (Cel mai Blând cu robii Săi), Al-Khabīr (Atoatecunoscător al tuturor lucrurilor).” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 67:14]
Exemple de miracole științifice
în domeniul oceanografiei
-
Proprietățile mărilor adânci
Allah Preaînaltul spune:
„Sau (ele sunt) ca întunecimile dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii. Întunecimi unele deasupra altora. Dacă (cineva) scoate mâna, aproape că nici nu o vede. Iar acela căruia Allah nu-i dă lumină nu va avea nicio lumină.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 24:40]
• Faptul științific
Imagini din satelit arată că, de regulă, oceanele și mările adânci sunt acoperite de nori cumulus denşi, care blochează mare parte din lumina Soarelui. Acești nori reflectă majoritatea razelor solare și împiedică o anumită parte din lumina lor să ajungă pe Pământ. Apa reflectă o parte din restul de lumină care ajunge până la Pământ și absoarbe restul. Nivelurile de întuneric încep în apă, la o adâncime de 200 de metri, iar întunericul total apare la adâncimi mai mari de 1.000 de metri. Discul Secchi a fost prima piesă de echipament folosită pentru măsurarea adâncimilor la care lumina pătrunde în apele oceanului. Oamenii de știință au observat la adâncimi de 600 până la 2.700 de metri peşti cu organe luminoase, care să le permită să vadă în întuneric și să captureze prada.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, folosind noua tehnologie fotoelectrică, oamenii de știință marini au descoperit valuri viguroase în adâncurile oceanului. Acestea sunt formate între două mase de apă care diferă ca densitate, temperatură și curenți. Valurile interne se aseamănă cu valurile de suprafață. Din cauza faptului că apa adâncă are o densitate mai mare și o temperatură mai mică decât apa de deasupra ei, se formează valuri în partea de sus a acesteia, așa cum se întâmplă și cu valurile de la suprafață, atunci când apa întâlnește aerul din atmosferă.
• Miracolul științific
Generațiile anterioare au avut numeroase superstiții legate de mările și oceanele adânci, dat fiind faptul că nu existau prea multe informații științifice disponibile despre acestea. Deși știau că valurile de la suprafață sunt afectate de curenții de vânt, nu aveau cum să observe valurile din adâncimile oceanelor sau să aibă cunoștințe despre acestea.
Coranul folosește expresia „fără fund” (de nepătruns) și menționează că întunericul din acesta este format din straturi. Comentatorii timpurii ai Coranului au explicat că straturile de întunericuri menționate în acest verset sunt cele ale norilor, cele ale valurilor și cele ale adâncurilor mării.
Norii denși care acoperă mările reflectă o parte din lumina Soarelui, iar suprafața apei reflectă, de asemenea, o parte din ea. Apoi, apa absoarbe cele șapte culori ale spectrului luminos una după alta până când nu mai există nicio lumină, până în punctul în care o persoană nu își poate vedea mâna.
În plus, cuvintele „o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii (...)” atrag atenția asupra existenței altor valuri decât cele formate la suprafața oceanelor. Descoperirea recentă a oceanografilor cu privire la valurile interne dintre două straturi diferite de apă a fost menționată în Nobilul Coran acum mai bine de paisprezece secole. Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ar fi putut fi informat cu privire la astfel de fapte de nimeni altcineva în afară de Allah Preaînaltul, Creatorul.
-
Întâlnirea a două mări
Allah Preaînaltul spune:
„El a eliberat cele două mări ca să se întâlnească, ~ Dar între ele este o stavilă pe care ele nu o pot trece. ~ Aşadar, pe care dintre Binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi? ~ Din ele ies mărgăritare şi mărgean.” [Traducerea Sensurilor Nobilului Coran, 55:19-22]
• Faptul științific
Până în anul 1873, nu s-a ştiut că mările au ape de diferite naturi. Această proprietate a mărilor, de a nu se amesteca deși se întâlnesc una cu cealaltă, a fost descoperită foarte recent de către oceanografi.
Cele două mase de apă conțin ape cu caracteristici diferite inclusiv diferențe de temperatură, densitate, salinitate, viață marină și capacitate de a absorbi oxigenul.
Apa de mare se mișcă într-un mod rapid și violent, care ar trebui în mod logic să amestece și să îmbine cele două mase; cu toate acestea, fiecare masă își menține propriile caracteristici şi calități. Maree, curenți, valuri și uragane, toate ar trebui să contribuie la amestecarea apelor mărilor. Cu toate acestea, fiecare tip de apă își păstrează propriile caracteristici ca și cum ar exista o barieră între ele. Din cauza forței fizice numite „tensiune de suprafață”, apele mărilor învecinate nu se amestecă. Cauzată de diferența de densitate a apelor lor, tensiunea de suprafață le împiedică să se amestece, ca și cum ar exista un perete subțire între ele. Analiza maselor de apă a două mări adiacente a arătat că acestea au proprietăți fizice și chimice diferite și că în fiecare dintre aceste mase există specii diferite de vietăți. Acest fenomen a fost explicat prin prezența ionilor încărcați pozitiv și negativ. Ionii încărcați în mod similar se resping reciproc în mase adiacente. Acest lucru conduce la formarea unei bariere invizibile verticale și orizontale în mase adiacente de apă.
• Miracolul științific
Cel mai interesant lucru este acela că, într-o perioadă în care oamenii nu aveau cunoștințe de fizică, tensiune superficială sau oceanografie, acest lucru a fost dezvăluit în Nobilul Coran. Tehnologia modernă a verificat aceste diferențe. Folosind tehnologia avansată, oamenii de știință au confirmat prezența fizică a acestei bariere, în timp ce oamenii de știință anteriori au explicat aceasta ca pe o barieră invizibilă posibilă doar prin Puterea lui Allah. Cu toate acestea, Coranul a afirmat acest fapt cu mult timp în urmă, subliniind că apele a două mări nu își depășesc limitele. Astfel, acestea își vor menține întotdeauna propriile caracteristici distinctive, ca și cum ar exista o barieră între ele. De asemenea, versetul coranic merge mai departe atunci când menționează cele două mări vecine care se întâlnesc, dar fiecare își menține propria compoziție și spune că pot fi găsite perle şi corali în ambele. Coralul și perla pot fi găsite doar în apa sărată; prin urmare, versetele indică faptul că oceanele sau mările care par a fi o singură masă de apă conțin, de fapt, ape cu diferite caracteristici. Aceasta este o dovadă în plus că Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah.
|