Tusea rezistentă la antibiotice, subfebrilitatea şi astenia nejustificată trebuie să ne impună prezentarea la specialist pentru a I se pune copilului un diagnostic de acurateţe

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 26.19 Kb.
tarix17.01.2019
ölçüsü26.19 Kb.

Material informativ

(în ajutorul lucrătorilor medicali la organizarea şi desfăşurarea săptămînii de promovare a cunoştinţelor medico-igienice în profilaxia tuberculozei pentru perioada 17-23 martie 2009 şi a Zilei Mondiale de combatere a tuberculozei - 24 martie 2009).

Tuberculoza ca boală contagioasă şi socială

- o problemă importantă a sănătăţii publice
Robert Koch a descoperit bacilul, care-i poartă numele pe 24 martie 1882. Cu această ocazie în fiecare an pe data de 24 martie, este marcată Ziua mondială a tuberculozei şi se organizează acţiuni de popularizare a cunoştinţelor despre boală şi măsurile de prevenire.

Tuberculoza ca boală contagioasă şi socială este cunoscută în lume din antichitate. Anual pe tot globul pămîntesc se înregistrează peste 3 mln de decese din cauza tuberculozei. În fiecare secundă o persoană sănătoasă se infectează cu micobacteria tuberculozei, iar în total sînt infectaţi o treime din toată populaţia globului pămîntesc.

Se aşteaptă că în următorii 10 ani vor fi infectaţi încă 200 mln persoane sănătoase, dintre care la 90 mln se va dezvolta tuberculoza, iar circa 30 mln bolnavi vor deceda din cauza tuberculozei. Cea mai mare incidenţă de tuberculoză se înregistrează în ţările slab dezvoltate – 80% din toate cazurile înregistrate anual.

În Republica Moldova, tuberculoza ca boală contagioasă şi socială reprezintă o problemă importantă a sănătăţii publice.

Conform datelor preliminare oferite de la IMSP Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” în anul 2008 în republică s-au înregistrat 4936 (2007 - 5325) cazuri de tuberculoză cu o incidenţă de 120,0 cazuri la 100000 populaţie (2007 – 129,4). Din numărul bolnavilor înregistraţi, cazuri noi au fost în anul 2008 - 3952 (2007- 4166) cu o incidenţă de 96,1 la 100000 populaţie (2007- 101,3) şi recidive în anul 2008 - 984 (2007- 1159).

La copii în vîrstă 0-17 ani au fost înregistrate 231 cazuri în 2008 şi 275 cazuri în 2007, incidenţa fiind de 25,9 (2007 – 30,8) la 100000 populaţie. Incidenţa globală a tuberculozei în Republica Moldova s-a micşorat cu 7,3% comparativ cu anul 2007.

Controlul tuberculozei este o prioritate naţională şi mondială, aceasta fiind reflectată în setul de măsuri prevazut de Programul Naţional de Control şi Profilaxie al Tuberculozei în Republica Moldova pentru 2006-2010. Acest program este elaborat în baza strategiei internaţionale de control al tuberculozei DOTS - o strategie recomandată de OMS pentru a spori controlul tuberculozei.

Tuberculoza a fost întotdeauna o boală gravă, avînd adesea consecinţă finală moartea. Lupta cu boala se efectua prin odihnă, hrană sănătoasă, cură sanatorială la munte şi mai tîrziu, tehnici chirurgicale. Descoperirea medicamentelor antituberculoase a schimbat radical evoluţia tuberculozei, care a devenit o simplă boală infecţioasă curabilă.


Ce provoacă tuberculoza?

Agentul patogen al tuberculozei a existat pe pămînt cu mult timp înainte de apariţia omului. Cercetătorii au descoperit semne ale acestei afecţiuni la scheletele oamenilor care au trăit în perioada timpurie a epocii pietrei - cu aproximativ 5.000 de ani înaintea erei noastre. Printre cele zece mumii egiptene, datate de arheologi în secolul al XVII-lea, la patru s-a descoperit tuberculoza coloanei vertebrale. Sensaţia ştiintifică a venit cu anul 1882 prin anunţul bacteriologului german Robert Koch la o şedinţă a Asociaţiei de fiziologie din Berlin, unde le-a vorbit colegilor despre descoperirea agentului patogen al tuberculozei.

Tuberculoza afectează preponderent populatia adultă care determină direct şi indirect grave consecinţe sociale. Totodată, condiţionarea economico-socială face din maladie un adevărat barometru al nivelului de trai al populaţiei. Tuberculoza se întîlneşte mai frecvent la persoanele subalimentate, cele care locuiesc în încăperi insalubre şi supraaglomerate, la emigranţi. Boala afectează în mod special plămînii, unde bacilul găseşte condiţii prielnice, dar poate să apară şi în alte organe ca oasele, creierul, articulaţiile, ganglionii, meningele etc.

Infecţia se transmite cel mai frecvent pe cale aeriană, prin inhalare. Boala poate fi transmisă de la orice persoană care elimină, prin tuse, bacilul Koch în mediul înconjurător, în locuinţă, în şcoală, în mijloacele de transport în comun sau în orice alte spaţii închise. Nu toate persoanele purtătoare de bacili Koch au tuberculoză. Dacă rezistenţa organismului este înaltă, ei nu se vor îmbolnăvi, dar vor purta bacilul fără semne de boală, avînd o infecţie latentă.

Dacă rezistenţa organismului este bună, contacţii vor fi la rîndul lor purtători sănătoşi, iar dacă imunitatea purtătorului se reduce, din cauza bolilor cronice de care suferă, ca diabetul, SIDA, ciroza hepatică, ori dacă persoana este epuizată fizic sau psihic, boala se va manifesta imediat. De aceea, tuberculoza este o boală perfidă, care loveşte atunci cînd nu te aştepţi.

Trasmiterea tuberculozei pulmonare este determinată de următorii factori :



  • - numărul de bacilli din aer şi concentraţia acestora, care depinde de volumul încăperii şi de ventilaţia ei;

  • - durata expunerii unei persoane sănătoase, care respiră aerul contaminat;

  • - starea imună a persoanei expuse. Bolnavii cu infecţie HIV, alcoolism, boli renale, diabet zaharat, neoplasme şi cei care consumă droguri au o capacitate de apărare mai redusă şi un risc mult mai mare de a se îmbolnavi de tuberculoză.

În cazul copiilor, infecţia se produce atunci cînd un copil nevaccinat sau o persoană neatinsă de infecţie este contaminată prin una din modalităţile prezentate. Nu există o vîrstă predilectă pentru primoinfecţia tuberculoasă. Aceasta este cu atît mai gravă, cu cît vîrsta copilului este mai mică, fiind posibile complicaţii grave cum sunt: meningita, bronşiectazia, tuberculoza miliară, care poate pune viaţa copilului în pericol.

Sursa de bacili este omul bolnav de tuberculoză pulmonară, care încă nu a început tratamentul. El tuşeşte şi aruncă în atmosferă bacili vii, care vor fi inhalaţi de cei din jur. Cei mai afectaţi sunt colocatarii bolnavului: familia, îndeosebi copiii, care sunt expuşi mult timp la aerul infectat cu bacili. Pot fi afectaţi şi colegii de muncă sau prietenii apropiaţi. Cei din jur inhalează bacilii şi se infectează, fară să se îmbolnavească. În plămînii lor, bacilii sunt înconjuraţi de o "barieră" de apărare care îi împiedică să se dezvolte. Infecţia cu bacili nu înseamnă neapărat îmbolnăvire de tuberculoză. Este posibil după un timp (luni sau ani de zile) "bariera" de apărare să dispară, cînd organismul este slăbit în diverse situaţii: hrană insuficientă, oboseală, stres, alcoolism, cure de slăbire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea sau infecţia HIV. Atunci bacilul începe să se înmulţească şi produce în plămîni tuberculoza propriu-zisă. Astfel se reia ciclul, noul bolnav fiind sursa de infecţie pentru cei din jur.

Tuberculoza este ca o "bombă cu efect întîrziat", intervalul între infecţie şi îmbolnăvire fiind imposibil de precizat.

Cum se manifestă?
Simptomele tuberculozei pulmonare apar treptat şi se desfăşoară pe o perioadă de cîteva săptămîni sau luni:
- Tuse cu spută mai mult de 3 săptămîni;
- Febră timp de o săptămînă fără o cauză evidentă, frisoane;
- Dureri în regiunea cutiei toracice;
- Hemoptizie (spută cu sînge eliminată prin tuse);
- Scădere bruscă în greutate;
- Pierderea poftei de mîncare;
- Astenie permanentă, oboseală;
- Dispnee la efort fizic;
- Transpiraţii excesive, mai ales noaptea.

Trebuie de ştiut însă, că în această perioadă cu simptome, de obicei înainte de prezentarea la doctor, bolnavii sunt foarte contagioşi. Cu cît se adresează mai tîrziu la medic, cu atît mai multe persoane vor fi infectate.

Pe plan mondial, pentru controlul tuberculozei, OMS recomandă strategia DOTS (tratament sub directa observaţie), ce combină următoarele elemente:


  • Program Naţional de Control al tuberculozei;

  • detectarea cazurilor de tuberculoză prin examenul microscopic al sputei la suspecţi;

  • chimioterapie standardizată de scurtă durată, sub directa observare a tuturor cazurilor cu bacilul Koch evidenţiat la examenul microscopic al sputei;

  • asigurarea unui sistem de monitorizare prin înregistrarea pacienţilor;

  • urmărirea şi evaluarea lor printr-un program adecvat de supraveghere.

Igiena este absolut necesară în tratamentul tuberculozei, iar bolnavul trebuie să adopte un comportament responsabil, pentru a evita infectarea altor persoane. Bolnavii contagioşi trebuie să aibă veselă şi tacîmuri separate, care vor fi fierte separat. Cînd tuşesc sau strănută, trebuie să-şi acopere nasul şi gura şi să îşi întoarcă capul de la persoanele care se află în preajmă. Cel mai indicat ar fi ca bolnavul să aibă o camera separată. Din locuinţă trebuie îndepărtate toate animalele (pisici, cîini, papagali) care se pot îmbolnăvi de tuberculoză şi pot deveni astfel surse de infecţie. Razele solare sunt un foarte puternic dezinfectant pentru bacili. Pereţii locuinţei se vor vărui de cel puţin 2 ori pe an, punîndu-se în var formol.

După terminarea tratamentului, pacientul trebuie să se prezinte cu regularitate la controlul radiologic şi bacteriologic. La foştii bolnavi, în caz de gripă, operaţie de ulcer gastric sau de amigdalită, o sarcină (care scad rezistenţa la tuberculoză) se recomandă chimioprofilaxia.



Cum prevenim tuberculoza?

Prima măsură este vaccinarea cu B.C.G. la nou-născut, urmîndu-se în continuare schema de vaccinare a sugarului, copilului şi adolescentului. Rolul protector al vaccinului B.C.G. intervine la două luni după vaccinare.

Tuberculoza este o boală care nu se vindecă de la sine. De aceea, trecerea timpului permite bolii să avanseze şi să se agraveze, bacilii înmulţindu-se pot cauza complicaţii grave. Fiecare bolnav are acces la tratamentul tuberculozei, acesta fiind gratuit, atît pentru copii, cît şi pentru adulţi.

Tuberculoza poate fi prevenită prin:



  • respectarea unui regim sănătos de muncă şi odihnă;

  • alimentaţie bogată în proteine şi vitamine;

  • asigurarea unor condiţii igienice corespunzătoare acasă şi la locul de muncă;

  • evitarea factorilor stresanţi din mediul inconjurator;

  • evitarea fumatului, abuzului de alcool şi consumului de droguri;

  • prezentarea la controale medicale periodice;

  • evitarea încăperilor aglomerate şi insuficient ventilate;

  • acoperirea cu o batistă sau şerveţel de hîrtie a gurii şi nasului în timpul tusei, recomandînd şi altora să facă acest lucru.

  • izolarea persoanei, care prezintă semne de boală într-o odaie separată, bine ventilată, cu consultarea imediată a medicului de familie.

Informaţie elaborată de Varfolomei Calmîc,

specialistul principal al Ministerului Sănătăţii în educaţie pentru sănătate şi promovarea sănătăţii

Dostları ilə paylaş:
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə