Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Moldova

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 93.19 Kb.
tarix03.01.2019
ölçüsü93.19 Kb.




GLEBUS SAINCIUC

Cavaler al Ordinului Republicii Moldova, Doctor Honoris Causa


19 iulie, 1919, născut, Chişinău, Regatul România

Rezident
Str. Grigore Ureche, 28/2, MD-2001, Chişinău

Tel.: 0 3732 279004


Adresa studiou
Str. Dimo, 5/3, studio 12, MD-2068, Chişinău

Tel.: 0 3732 449225, Fax: 0 3732 245024


Formarea
19311940 Liceul B.P. Hasdeu, Chişinău

Aici, Clasele primare - studiază arta plastică cu prof. Zinaida Draganciu.

Clasele liceale – studiază arta plastică cu profesorii Rostislav Ocuşco şi Andrei Niculescu
19401941 Şcoală Republicană de Arte Plastice, clasa profesorului August Baillayre, Chişinău

19421944 Facultatea de Arhitectură, Politehnica, Bucureşti
19441946 Colegiul de Arte Plastice Al. Plămădeală (fosta Şcoală Republicană de Arte Plastice), clasa profesorului Ivan Iacovlevici Hazov, Chişinău
Consacrarea
1936 Debutează cu o expoziţie personală organizată la Liceul B.P. Hasdeu, la îndemnul directorului-adjunct Andrei Niculescu, Chişinău
1946 Debutează ca plastician profesionist. Până la zi a participat la majoritatea expoziţiilor reprezentative organizate de Ministerul Culturii

şi de Uniunea Artiştilor Plastici şi de alte organizaţii abilitate pentru promovarea artelor plastice, în ţară şi peste hotare


1947 Titularizat membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova
1979 Titularizat membru al Uniunii Teatrale şi a Uniunii Jurnaliştilor

Expoziţii solo (selectiv)
1936 Liceul B.P. Hasdeu, Chişinău
1941 Liceul B.P. Hasdeu, la îndemnul directorului-adjunct Andrei Niculescu, Chişinău

1963, 1969/1970 Filarmonica de Stat a RSSM, Chişinău
1963, 1969/1970 Muzeul de Stat de Arte Plastice din Republica Moldova

1998, 1999
1964, 1970 Pictură,măşti, şarje, Moscova
1965 Măşti, şarje, Baku, Azerbaidjan
1966 Odesa, Ucraina
1973 Pictură,măşti, şarje, Lvov, Ucraina
1987 Măşti în scenă, Tbilisi, Georgia
1992 Măşti în scenă, Cluj, România
1994 Măşti în scenă, Piatra-Neamţ, România
Expoziţii grup (selectiv)
1957 Expoziţia Unională de arte plastice, Moscova
1961 Expoziţia de arte plastice, Sofia, Bulgaria
19812008 Autumnala, Chişinău
19922008 Saloanele Moldovei, Chişinău, Republica Moldova – Bacău, România
1964 Concursul republican de portrete, Chişinău
1968 Expoziţia Mondială, Montreal, Canada
1971 EREN URSS, expune o serie de portrete şi grafică, Moscova
1973 Concursul republican de portrete, Chişinău
1980 Paris
1982 Moscova
1983 Moscova
1999 Festivalul Internaţional Teatrul unui actor, Avignon, Franţa
19902006 Limba noastră cea română, Centrul Expoziţional C. Brâncuşi, Chişinău
Premii / Distincţii (selectiv)

1964 Laureat al concursului republican de portrete
1967 Decorat cu Diploma de Onoare a Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM
1971 Distins cu medalia de argint, pentru portrete şi grafică, EREN URSS, Moscova
1973 Laureat al concursului republican de portrete, Chişinău
1989 Distins cu titlul Artist Plastic al Poporului
1998 Ordinul Republicii Moldova
1980 Premiul DE Stat pentru Arte plasticepentru întreaga activitate şi prosperarea artelor plastice
2000 Doctor Humoris Causa, Festivalul de Umor Constantin Tănase, Vaslui , România
2002 Pentru fidelitate Salonului şi măiestrie deosebită, Ediţia a VI-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii, Chişinău
2009 Doctor Honoris Causa, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău
BIBLIOGRAFIE
Monografii / enciclopredii (selectiv)

Sainciuc G., Maşti, şarje. Album, Chişinău, Editura Literatura Artistică, 1983

Sainciuc G., Literatura şi arta Moldovei. Enciclopedie, în două volume, Chişinău, 1986

Cuciuc, Sergiu, Livsit Matus, Gleb Sainciuc. Monografie, Chişinău, Editura Lumina, 1975



Iskusstvo stran i narodov mira. Enciclopedie, în trei volume: SAINCIUC G. V. // T.3.-pg. 18. Moscova, Editura Sovietskii hudoznik, 1971
Cataloage

Katalog vystavki rabot hudoznikov. zivopis' Scul'ptura. Grafika. Chişinău, 1949

Peredviznaă hudozestvennaâ vystavka: Katalog. Chişinău, Pariizdat. 1955

Rhspublikanskaâ hudozestvennaâ vystavka, posvâsennaâ 50-letiu VLKSM. 1969. Katalog. Chişinău, Timpul, 1970

Jubllejnaia respublikanskaâ hudozestvennaâ vystavka. Zivopis'. Skul'ptura.Grafika. Dekorativnoe iskusstvo; Katalog. Chişinău, Timpul, 1971

Expoziţia artiştilor plastici din Moldova în cadrul Decadei culturii Republicii Moldova in Armenia. Erevan, 1976

Peredviznaia respublikanskaia hudozestvennaia vystavka, posvâsennaâ 50-letiu obrazovaniâ MSSR i sozdaniu Kompartii Moldavii. Chişinău, 1974

Moldavskaâ respublikanskaâ vystavka risunka. 1-â – 1975. Katalog. Chişinău, Timpul, 1975.

Vsegda na ceku. Zivopis' Skul'ptura. Grafika. Dekorativno-prikladnoe iskusstvo. Respublicanscaia hudojestvennaia vystavka. Catalog. Chişinău, Timpul, 1975.

Всесоюзная художественная выставка Слава Труду. XXV съезду КПСС посвящается. Каталог. Moscova, Ed. Советский художник, 1976

Pe calea leninistă. Pictură, grafică, sculptură, artă decorativă aplicată, Expoziţia jubiliară republicană de artă,

consacrată jubileului de 60 de ani ai Marelui Octombrie. Text Golţov D. Alcătuit: Mihailo L., Mojaev I. şi M. Neamţu

Catalog, Chişinău, Editura Timpul, 1979



Expoziţia republicană de placarde politice şi grafică. Catalog. Chişinău, Timpul, 1979

Respublikanskaia vystavka risunka i estampa v Gosudarstvennom hudozestvennom muzee MSSR. Chişinău, 1979

Exposition des peintres moldaves dans le cadre des echanges d'amitie Grenoble – Kichinev. Grenoble, 1980

Expoziţia creaţiilor pictorului G.Sainciuc consacrată jubileului de 60 de ani din ziua naşterii. Pictură. Grafică. Măşti. Şarje
prieteneşti – 1979. Catalog. Chişinău, Timpul, 1980

Malarswo. Prezba. Grafika. Moldawskiej  socjalistycznej respubliki radzieckiej. Katalog. Katowice, 1980

Expoziţia artiştilor plastici M.Grecu, G.Sainciuc, E.Hămuraru, Uumatii, N.Bahcevan ş.a. Moscova, 1983

Expoziţia a iii-a republicană a operelor artiştilor plastici din Moldova. Pictură. Grafică. Sculptură. Artă decorativă şi aplicată. Catalog. Chişinău, Timpul,

Vystavka proizvedenij hudoznikov moldavii. Katalog. Moskva, Editura Sovietskii hudoznik, 1983

Expoziţia jubiliară republicană de arte plastice consacrată aniversării a 60-a a formării RSSM şi creării PCM – 1984. Catalog. Chişinău, Timpul, 1985

VII osenniaia vystavka proizvedenij moldavskih hudoznikov. Jivopis'. Skul'ptura. Grafika. Dekorativno-prikladnoe iskusstvo. Catalog. Chişinău Timpul, 1986

VIII respublikanskaâ osenniaia vystavka proizvedenij moldavskih hudoznikov. Catalog. Chişinău, Timpul, 1987

Expoziţie dedicată centenarului vasile alecsandri. Mirceşti, 1990

Expoziţia de primăvară a artiştilor plastici din Moldova. Chişinău, 1996

Saloanele Moldovei V. Catalog. Bacău, 1995

Saloanele Moldovei VII. Catalog. Chişinău, 1998

Saloanele Moldovei IX. Catalog. Bacău, 1999

Saloanele Moldovei X. Catalog. Chişinău, 2000

Saloanele Moldovei XI. Catalog. Bacău, 2001

Saloanele Moldovei XII. Catalog. Chişinău, 2002

Saloanele Moldovei XIV. Catalog. Bacău, 2005

Saloanele Moldovei XV. Catalog. Bacău, 2006

Saloanele Moldovei XVII. Catalog. Chişinău, 2007

Saloanele Moldovei XVIII. Catalog. Bacău, 2008

Kolomoiţev, Tatiana, Glebus Sainciuc. Bibliografie. Chişinău, Editura Museum, 1996

Vizitiu, Svetlana, Disc teatral în univers: Paulina Zavtoni & Spiru Haret. Bibliografie. Chişinău, Editura Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu, Biblioteca de Arte, 2006
Periodice(selectiv)

Juncă, Nina, Noi măşti, marca G. Sainciuc, în Jurnal de Chişinău, noiembrie 2007



Glebus Sainciuc, în VIP magazin, Chişinău, aprilie 2008
Adrese electronice(selectiv)

http://andreivartic.org

http://wapedia.mobi/ro

www.arta.md

www.arta.neonet.md

www.artmuseum.md

www.asm.md

www.bbc.co.uk

www.sst.bibliotheca.ro/membri

www.facebook.com

www.nice4web.ro

www.palinstravels.co.uk

www.scribd.com

www.tourismguide.ro

ro.wikipedia.org/wiki/Glebus_Sainciuc



ro.wikipedia.org/.../Lista_celor_mai_importanţi_moldoven


• • • • •


OMUL – CREATORUL – GLEBUS SAINCIUC


Calităţile şi capacităţile creatoare ale maestrului Glebus Sainciuc, învederate prin discursul civic şi creator, se eşafodează pe o formidabilă cultură acumulată, fie parcurgând toate treptele posibile de studii academice, fie asumându-şi travaliul de autodesăvârşire continuă. Chiar de la debutul domniei sale, în anul 1936, in crescendo a perseverat, pas cu pas, la sporirea măiestriei reclamate de configurarea limbajului plastic, reuşindu-i un discurs clar individualizat şi novator, în cadrul culturii naţionale, cu deschideri de perspective viabile pentru conceptul cultural contemporan. Aici se singularizează în special prin elaborarea unei remarcabile galerii de măşti ale unor personalităţi din varii domenii de activitate umană, totodată, reprezentând multe ţări ale lumii. Fiecare piesă prezintă proba sintezei dintre sculptură, pictură şi grafică. În plus, piesele sunt valorificate cinetic şi în costumaţie convenţională. Interpretarea lor scenică, de regulă, este în limbaj signaletic, cu umor generos şi cu o tentă uşoară de frondă; totodată, considerând întreg setul de individualităţi esenţiale de gestică şi de mimică indispensabile relevării artistice a chipului personajului portretizat. Acest gen de creaţie inventat de maestrul Glebus Sainciuc a fost prezentat pe scene prestigioase, de exemplu, la Festivalul Internaţional de teatru de la Avignon (1994), în repetate rânduri la Televiziunea Centrală a URSS. În acest sens s-au remarcat şi prezentările din numeroase localităţi europene, inclusiv cele din Republica Moldova.
Prestaţia în genul vizat a atras aprecieri docte, pertinente şi admirative din partea unor somităţi internaţionale, cum sunt artistul Arcadie Raikin, mimul Marcel Marceau şi filosoful Jean-Paul Sartre.
În genul picturii, plasticianul a evoluat de la forme de expresie gen clar-obscur la cele proprii artei contemporane, semnând o serie de portrete şi de lucrări tematice care rămân antologice pentru patrimoniul artistic naţional, ca de exemplu, un şir de chipuri de ţărani, cântăreţele Maria Cebotari şi Maria Bieşu, plasticianul Igor Vieru, actorul Sandri Ion Şcurea, scriitoarea Ariadna Şalari, dar şi în tablourile Lucrătoarele de la Microprovod, Lăptăresele, Masa Mare.
Grafica de şevalet, ilustraţia pentru carte şi grafica militantă, publicată în periodicele timpului, sunt o probă a diversităţii

de manifestare creatoare a plasticianului. De fapt, Domnia sa a excelat într-un travaliu permanent, creionând portrete,







în formă de bagatele, care, pe de o parte, i-au asigurat o popularitate neatinsă de alţi colegi din breasla plasticienilor, chiar

dacă acestea sunt elaborate poate cu miile şi sunt răspândite pe toate meridianele globului. Simultan, atare elaborări îi servesc

creatorului drept studii pentru compoziţii complexe, cum este, de exemplu, foaia grafică Mozaic teatral. Actorii

Teatrului Luceafărul, 1960.
În plan civic, contribuţia Domniei sale la dezvoltarea sistemului învăţământului artistic, mai ales cel care vizează treapta

superioară, este considerabilă. Începănd cu anul 1947, a pledat neostenit, în toate ocaziile, ca să se deschidă o facultate de

arte vizuale, inclusiv, de arte plastice: la întâlnirile în colectivele de angajaţi ale instituţiilor, organizaţiilor şi colectivelor,

reactualiza neabătut şi argumenta necesitatea stringentă a laitmotivului pledoariei Dsale. În efect, Facultatea de arte plastice,

a fost deschisă în anul 1985.
Plasticianul nostru a desfăşurat şi o vastă activitate publică. Mulţi ani a fost preşedintele Secţiei de pictură a UAP, membru a

Consiliului de conducere al UAP. Ani şi ani în şir a primit oaspeţii oficiali şi neoficiali ai Chişinăului, delectându-i prin spectacole

inedite cu măştile create de Domnia sa. În nenumărate rânduri a fost membru a numeroase juriuri, comitete de expoziţii naţionale

şi internaţionale.

Multe generaţii de tineri plasticieni, precum şi din alte genuri ale creativităţii, fie muzicieni, cineaşti, actori îl cunosc

şi au beneficiat în urma faptului că este bonom, binefăcător, generos şi săritor la nevoie.

O încununare a felului de a fi al lui Glebus Sainciuc o constituie faptul de a fi crescut şi educat fiul său, Lică Sainciuc,

în spiritul responsabilităţii şi dăruirii întru creaţie. Astfel, Lică Sainciuc, de la mijlocul anilor 1970, până la zi, este înaintemergător

în domeniul ilustrării cărţii pentru copii.
Glebus Sainciuc, rămîne plasticianul cu un aport notoriu faţă de cultura naţională şi europeană – în secolul globalizării mondiale.
Tudor Braga, critic de arte


• • •


LUMINA DE PE STRADA CRONICARILOR


Pe la mijlocul secolului trecut, cînd Chişinăul mai zăcea în ruine, iar pe bulevardul Ştefan Cel Mare circulau cîteva tramvaie hodorogite, cînd viaţa, profund zdruncinată de anii războiului, îşi revenea cu greu în albiile sale, în partea de jos a oraşului, pe strada cronicarului Ureche, de printre frunzişuri se arăta o casă trainică, de modă veche, cu ferestrele mereu luminate. Doi tineri pictori, munceau de zor la pînzele sale. Erau anii ceea flămînzi, cînd nu ajungeau de toate şi cultura Moldovei abia se înfiripa. Dădea, totuşi, semne de viaţă. Ici apare o poezioară simpatică, colo o pînză în ulei, din fundul unei curţi devastate se aude o vioară.
Viaţa spirituală însă, spre deosebire de cea materială, îşi are legile sale de dezvoltare. Acele începuturi modeste, acele firişoare verzi se cereau cumva ajutate, susţinute, încurajate. Talentele, ca şi viţa-de-vie, nu cresc de la sine, ele se înalţă prinzîndu-se de ceva. Uniunile de creaţie erau pe atunci şi ele în regim de şcolarizare intensivă, neputînd nicicum trece examenul de maturitate politică.
Şi iată că tocmai în acele zile sumbre, pline de nesiguranţă, apare un omulean vioi şi uscăţiv, puţin cam ciudat, cu bascul pe-o ureche, cu încălţări deformate cu călcîiele tocite. Un teanc de foi pentru desen, cîteva capete de creioane prin buzunare. În cîteva linii uimitor de plastice prindea mutrele din jur care i se păreau cît de cît interesante. Umbla zi de zi, pe jos, pe la redacţii, pe la cinematografe, pe la congrese şi adunări, unde era acces liber, şi tot trăgea cu urechea, veşnic curios să afle ce mai este nou în străvechea patrie a spiritului viu.
Cum numai afla că a mai sclipit un talent, se vorbeşte prin oraş despre o apariţie neaşteptată, pe loc pornea spre dînsul, şi-l găsea în orice fundătură s-ar fi aflat acela. Se prezenta, făcea cunoştinţă şi, tot discutînd despre una-alta, din vorbă în vorbă, îl înveselea cu o şarjă prietenească, pe care tot atunci i-o şi făcea cadou, semnînd în felul său tradiţional, un opt latinesc prins în cerc. La despărţire se interesa :
— Sara asta ce faci? Eşti liber? Dacă n-ai alte treburi, vino pe la noi, că noi cu Valentina vom fi bucuroşi. Trăim în partea de jos a oraşului, strada Ureche. Noi însă deseori îi zicem mai simplu, strada Cronicarilor.
Dacă ar fi să facem un sondaj special, s-ar afla, spre marea noastră uimire, că în cea de-a doua jumătate a secolului trecut, mai toate personalităţile de vază din lumea culturală a Chişinăului, au trecut în tinereţe prin căsuţa de pe strada Cronocarilor. Avea ceva blînd, cumpătat, adînc omenesc casa ceea. Acolo suna deosebit de plin şi miezos mult prea dulce şi frumoasa limbă română, ceea ce era un adevărat ospăţ pe vremea ceea, acolo se demonstrau tablouri, desene, se citeau poezii, se spuneau pătăranii de tot felul, şi, chit că în ograda aceea micuţă nu creşteau decît un singur nuc şi cîteva tufe de vie, nu ştiu cum se făcea, dar vin şi nuci ajungeau, anul împrejur, pentru toţi. Principalul însă, la despărţire plecai din acea casă cu sufletul luminat, încurajat, susţinut în căutările sale. Moştenise căsuţa ceea ceva din învăţăturile vechilor cărturari în sensul că, mai lăsaţi voi, bre, frămîntările cele arzătoare la o parte, că, pînă la urmă, nu atît noi, cît Veşnicia hotărăşte.
În jumătatea de secol care a trecut, multe s-au schimbat pe lume, multe s-au schimbat şi în oraşul de pe malul Bîcului. În locul orăşelului provincial de pînă la război, a apărut un enorm oraş european, capitală de ţară, cu Guvern şi Parlament, cu ambasade ale principalelor state occidentale, cu un aeroport de clasă mondială. Atîta doar că schimbările radicale în reconstruirea oraşelor au rost numai în cazul în care rămîne neclintită esenţa, duhul acelei aşezări umane. Spre bucuria noastră, suflarea vechiului oraş s-a mai păstrat pe alocuri. Au rămas cîteva stradele, cîteva case şi biserici din vremurile trecute. Printre ele şi căsuţa de pe strada Cronicarilor, care mai stă şi azi dîrz, neclintită la locul ei. Serile, ca şi altădată, i se luminează ferestrele. Locătarii acestei case, doi pictori în vîrstă, gospodina casei, Valentina Rusu-Ciobanu şi gospodarul, Gleb Sainciuc, printre tablouri, măşti, nepoţei şi nepoţele. Şi tufele de vie, şi nucul mai rămîn înrădăcinaţi în ograda ceea. Serile mai vin musafiri, ceva mai răruţ decît în anii tinereţii, dar, totuşi, vin...
Din păcate, în ultimul timp se observă o anumită înviorare la poarta cimitirului de pe srada Armeanescă. Aşa stînd lucrurile, noi, cei mai în vîrstă, vrînd nevrînd ne ducem cu gîndul la un fel de recapitulare a veacului nostru, pentru a vedea cum am folosit timpul ce ni s-a dat, cu ce venim la judecata de apoi. Cît îl priveşte pe Gleb Sainciuc, căci despre dumnealui vorbim azi, el a fost şi rămîne o personalitate marcantă a Moldovei, un mare artist cu ramificări neaşteptate, spectaculoase. Şi, totuşi, aş crede că el este, în primul rînd, un desenator excepţional, într-un anumit fel un sclav al patimii sale de-a înveşnici, pe-o foaie de hîrtie, în cîteva trăsături de creion, tot ce prinde cu coada ochiului.
Sute şi sute de şarje, caricaturi, desene de tot felul circulă azi prin lumea întreagă cu semnătura lui Sainciuc. Devenind tată, ceea ce era şi firesc, creionul desenatorului s-a mai îmblînzit, a devenit mai îngăduitor. De la caricaturile din anii tinereţii, de la profesorii săi de liceu, bătuţi în cuie sarcastice cu rîsete homerice, de-a lungul anilor maestrului Sainciuc a început a i se face milă de jertfele sale, mai lăsînd la o parte tot ce se nimereşte cam anapoda în mutrele noastre, relevînd bunătatea, lumina, frumuseţea chipurilor.
Cu anii, mai ales frumuseţea chipurilor a început să-l preocupe, determinîndu-l să treacă de la desene, la pictura propriu-zisă. Azi pînzele lui Sainciuc pot fi văzute prin numeroase muzee de artă plastică, multe mai rămîn în atelierul său, care este o adevărată festivitate al spiritului. Acum cîteva săptămîni, nimerind în atelierul neobositului nostru cronicar al chipurilor autohtone, zăresc într-un ungheraş portretul unei ţărăncuţe, care mi se păru cunoscută prin ceva. Un amestec ciudat de isteţime, hărnicie şi cuminţenie. Gleb stă alături cu biografiile tuturor portretelor de-a gata.
— Şi pe frumuşica asta unde-ai găsit-o?

— Aici, la Străşeni. Eram într-o deplasare de creaţie, făceam portretele tinerilor colhoznici. După două săptămîni, fiind misiunea încheiată, am






încărcat deja totul în maşină, dar cînd să urc, văd că mai vine una la fuguţa cu ochii în lacrimi. “Vă rog cu toţi Dumnezeii să nu plecaţi, să-mi faceţi şi mie un patret, că toate cele pe care le-aţi pus pe patret s-au şi măritat. Toromacii iştea ai noştri nu holbează ochii la fată pînă nu se zvoneşte prin sat că pictorii au ales-o pentru patret. Vă rog frumos să mă alegeţi şi pe mine”. Ce era să fac? Descarc lucrurile şi mai rămîn pe două zile la Străşeni.
— Ai măritat-o şi pe asta?
— În aceeaşi vară. Şi încă s-au bătut la nuntă. Ne invitase şi pe noi, dar n-am putut pleca, organizam în grabă expoziţia Valentinei.
Dar, fireşte, una dintre cele mai mari minuni ale vieţii culturale din Moldova, au fost şi rămîn măştile, sau, mai bine zis, Teatrul cu măşti al lui

Gleb Sainciuc. Ani şi ani la rînd, mai toate personalităţile de vază care treceau prin Moldova, se interesau, în primul rînd, de două lucruri – beciurile din Cricova şi măştile lui Sainciuc. Nu se ştie cînd şi cum i-a venit lui Sainciuc ideea de a surprinde, de a înveşnici personalitatea umană printr-o anumită mască, pentru că, vrem noi sau nu prea vrem, ne place sau nu ne place, dar fiecare dintre noi îşi formează de-a lungul anilor un anumit fel de-a fi, o anumită mască. O cam ţine pe ascuns, dar asta durează pînă nu dă Sainciuc peste el.



a

Masca însă, ca orice operă de artă, rămîne un lucru static. Lui Sainciuc însă nu-i dădea pace faima artei actoriceşti, el ţinea cu tot dinadinsul să fie masca ceea a lui vie, în mişcare, completată cu mersul, gesturile, felul de-a fi al eroului respectiv.


Astfel apăru actorul Sainciuc. Undeva, în culise improvizate îşi pune masca, apoi apare în faţa musafirilor-spectatori. Apare cu mersul, cu gesticulaţia stăpînului acelei măşti, se aşază pe scaun, aruncă boiereşte picior peste picior, meditează, fumează, ici se miră, ici se încruntă, stîrnind hohotele şi aplauzele spectatorilor, căci, în afară de propria mea mască, nu prea reuşită, Sainciuc prindea de minune mişcările şi esenţa caracterului eroului său.
Harnic fiind, a tot făcut la măşti, le-a tot adunat. Azi în atelier se pot vedea peste cinci sute de măşti, personalităţi din toate colţurile lumii formează, ceea ce se poate numi, principala operă a vieţii lui Sainciuc. Demult a venit timpul ca Guvernul, printr-o hotărîre specială, să procure această bogăţie, poate chiar ar fi cazul de fondat un anumit teatru de măşti. Sunt sigur că, pus bine pe picioare, acel teatru ar fi mîndria culturii noastre, unul dintre cele mai frecventate teatre, mai popular chiar decît Teatrul Naţional.
Aportul venit în cultura noastră din Casa de pe strada Cronicarilor este de nepreţuit. Fireşte, la nouăzeci de ani rar cînd omul ajunge de unul singur. Ca regulă, la vîrstele înaintate se ajunge cu familia. Toată lumea literar-culturală din Chişinău ştie prea bine că a vorbi despre Sainciuc şi despre succesele lui, înseamnă, într-un anumit fel, a vorbi şi despre Valentina Rusu-Ciobanu, consoarta lui Gleb de-a lungul anilor. În vremurile cele mai sumbre prin care ne-a fost dat să trecem, Valentina, una dintre cele mai talentate pictoriţe ale noastre, a rezistat cu demnitate, trecînd prin toate furtunile şi dăruind culturii noastre o galerie întreagă de chipuri pe care o clipă le vezi şi o viaţă le porţi cu tine. Împreună cu Mihai Grecu, cu Igor Vieru, cu Ada Zevin, şi, fireşte, împreună cu bărbatul, Valentina Rusu-Ciobanu au refăcut şcoala de pictură moldovenească, recunoscută azi peste tot.
O casă plină însă, Binecuvîntată de Domnul, nu înseamnă doar gospodar şi gospodină. Mai trebuie să fie pe undeva şi odraslele lor. Vorbind despre Gleb şi Valentina, nu se poate să nu pomenim, cel puţin în treacăt, şi de fiul lor Lică, un talentat pictor grafician. Albinuţa, întocmită de Lică Sainciuc împreună cu Grigore Vieru, a devenit un adevărat eveniment în cultura noastră, o adevărată sărbătoare pentru multe generaţii de copii.
Apoi, tot umblînd în jurul cronicarilor, nu se poate să nu amintim de observaţia lor testamentară, cum că Moldova e o ţară la răscrucea tuturor drumurilor. Apoi, dacă Moldova e o ţară la răscrucea drumurilor, chiar Chişinăul este un oraş la răscrucea tuturor răscrucilor. O dovedesc cu prisosinţă denumirile ce s-au păstrat pînă azi – strada Armeană, strada Bulgară, strada Puşkin, strada Gogol, biserica greacă, cimitirul evreiesc, ca să nu mai vorbim de denumirea micuţului pârăiaş Bîc, denumire care, fie vorba între noi, zace cam depărtişor de sonoritatea latinei.
Şi, totuşi, oricum nu i-ar fi sunat denumirea, arheologii au dovedit că primii locuitori care s-au sălăşluit pe malurile acestui rîu, au fost strămoşii noştri. După cum s-a mai spus, în ultima jumătate de secol Chişinăul, dintr-un orăşel de provincie s-a trasformat într-un oraş european. S-au perindat cîteva generaţii pe străzile acestui oraş. Se schimba treptat-treptat limba vorbită, se schimba portul, sărbătorile, denumirea străzilor, dar ceva-ceva din vechea Moldovă a rezistat timpului. Drept care serile, de printre frunzişul colbăit al bătrînilor salcîmi, se arată ferestrele luminate ale casei pictorilor Valentina Rusu-Ciobanu şi Gleb Sainciuc.
Atîtea furtuni au trecut în ultima jumătate de secol peste ţărişoara noastră, peste orăşelul, peste căsuţa aceasta, încît apare fireasca întrebare — cum de-au supravieţuit? Eu unul aş fi înclinat să cred că au supravieţuit prin talent, dăruire şi bunătate. E ceva nemaipomenit dar, trăind o lungă viaţă de om în Chişinău, într-un oraş mereu încrîncenat, arţăgos, zavistnic, personal nu am auzit să fi avut casa ceea duşmani, să fi atacat pe cineva sau să fi fost ea singură violent atacată.
În acelaşi atelier al gospodărosului stăpîn am zărit o adeverinţă regală care pecetluieşte cu buchie de lege stăruinţa la învăţătură şi purtarea exemplară a elevului din clasa întîi Glebus Sainciuc. Astăzi dascălii micuţului Gleb pot odihni în pace. Elevul lor, ajungînd la frumoasa vîrstă de nouăzeci de ani, este unul dintre cei mai de seamă pictori ai Moldovei, personalitate notorie, legendară în felul ei şi, ceva cu totul neverosimil, care şi-a păstrat, de-a lungul anilor pînă în zilele noastre, aceeaşi bună purtare, dovedită cîndva în clasa întîi.
Ion Druţă
Moscova, 16 iulie 2009






Dostları ilə paylaş:
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə