Universitatea bucureşti facultatea de teologie ortodoxă catedra de teologie istorică
Yüklə 1,62 Mb.
|
| La formation du droit séculier et du droit de l'église aux IVe et Ve siècles, Paris, 1957, p.18 et sq.
736 Loc.cit., p.78. 737 Gheorghe DRĂGULIN, Sinodul II ecumenic şi unele personalităţi ale lui în cinstea milenară a Ortodoxiei româneşti, în BOR, XCIX, 7-8, 1981, pp.867-887 şi în special Emilian POPESCU, Brétanion, Géronte (Gerontius-Terentius) et Théotime I. Trois grandes figures de Tomi aux IVe-Ve siècles, în Christianitas Daco-Romana, Bucureşti, 1994, pp.116-118. 738 SOCRATE, HE 5, 8, PG 67, col.580-581. 739 SOZOMENE, HE 7, 9, 5-6, PG. 740 V. GRUMEL, Les Regestres..., n°2, pp.2-3: şi Gilbert DAGRON, Naissance d’une capitale..., p.459, nota 3. 741 René METZ, art.cit., p.663. 742 HEFELE-LECLERQ, II, 1, p.68 şi HAJJAR, Joseph P., Le Synode permanent..., p.56 et V. GRUMEL, Les Regestes..., pp.9-10, n°10. Vezi şi: C. STEWART, Working the earth of the heart, Oxford, 1991, pp.24-42 şi Pierre MARAVAL, Le monachisme oriental, în HC II, p.739. 743 J.R. PALANQUE, op.cit.; L. CRACCO RUGGINI, Ambrogio e le opposizioni anticattoliche fra il 383 e il 390, în Augustinianum, 14, 1974, pp.409-449; Charles PIETRI, L’Etablissement de l'Eglise sous Théodose..., p.391. 744 DS X, Paris, 1980, col.1525 et sq. 745 Pierre De LABRIOLLE, Les débuts du monachisme, în FLICHE-MARTIN, III, p.301. A se vedea A. PIGANIOL, L’Empire chrétien, pp.375-381. 746 E.A. JUDGE, The Earlist Use of Monachos (P. Coll. Youtie 77) for ”Monk” and the Origins of Monasticism, în JAC 20, 1977, pp.72-89; Pierre MARAVAL, Le monachisme oriental, în HC II, p.719 et sq. 747 Benoît GAIN, L'Eglise de Cappadoce au IVe siècle d’après la correspondance de Basile de Césarée (330-379), Roma, 1985, pp.128-129. 748 Pierre MARAVAL, loc.cit. 749 Jean GRIBOMONT, La naissance et développements du monachisme chrétien, în DS X, col.1536; A. PIGANIOL, op.cit., pp.414-420; A. GUILLAUMONT, Aux origines du monachisme ancien: pour une phénoménologie du monachisme, abbaye de Bellefontaine, 1979; J. GAUDEMET, L'Eglise en l’Empire romain, ed.1990, pp.193-211; Idem, L’Eglise et Cité. Histoire du droit canonique, Paris, 1994, pp.89-94; J.M. BLAZS-QUEZ, El monacato de los siglos IV, V, VI como contracultura civil y religiosa; J. BIARNE, Le temps des moines d’après les premières règles monastiques d’Occident IVe - Ve siècles. Le Temps chrétien, Paris, 1984, pp.99-128. 750 Jean GAUDEMET, L'Eglise en l’Empire Romain, p.192; Idem, L'Eglise et Cité..., pp.90-91. 751 P. CANIVET, Le monachisme syrien selon Théodoret de Cyr, Paris, 1977. A se vedea pentru monahismul sirian: Pierre MARAVAL, art.cit., p.730 et sq.; A.J. FESTUGIERE, Antioche païenne et chrétienne..., pp.245-401; Joseph PATRICH, Palestian Desert Monasticism. The Monastic Systems of Chariton, Gerasimus and Sabas, în Cristianesimo nella storia, XVI, 1, 1995, pp.1-9. 752 Gilbert DAGRON, Les moines et la ville. Le monachisme à Constantinople jusqu’au concile de Chalcédoine (451), în Traveaux et Mémoires, 4, Paris, 1970, p.229; Pierre MARAVAL, art.cit., p.737; Gilbert DAGRON, loc.cit., pp.231-239. A se vedea şi G. DAGRON, loc.cit., p.248, 262; J. GAUDEMET, L'Eglise en l’Empire romain, pp.192-193; Benoît GAIN, L'Eglise de Cappadoce au IVe siècle d’après la correspondance de Basile de Césarée (330-379), p.123 sq. 753 Jean GAUDEMET, L’Eglise et Cité..., p.92; R. LORENZ, Die Anfänge des abendländischen Mönchtums im 4 Jahrhundert, în ZKG 77, 1966; J. FONTAINE, L’ascètisme chrétien în la littérature gallo-romaine d’Hilaire à Cassien, La Gallia Romana, în Atti... Acc. naz. dei Lincei, 1971, pp.87-115; Idem, L’aristocratie occidentale devant le monachisme aux IVe et Ve siècles, în Riv. di storia letteratura religiosa, 15, 1979, pp. 28-53; Jacques BIARNE, Moines et Rigoristes en Occident, în HC II, p.747 et sq.; Adalbert De VOGÜE ne oferă cea mai interesantă lucrare asupra monahismului occidental pentru această perioadă: Histoire littéraire du mouvement monastique în l’antiquité, Première partie: Le monachisme Latin. De l’Itinéraire d’Egérie à l’éloge funèbre de Népotien (384-396), Paris, vol.1, 1991, vol.2, 1993. 754 Emilian POPESCU, Chrystianitas Daco-Romana. Florilegium Studiorum, Bucureşti, 1994, VIII. Brétanion, Géronte (Gerontius-Terentius) et Théotime I, Trois grandes figures de Tomi aux IVe-Ve siècles, pp.118-119. 755 Jean GRIBOMOT, art.cit., Monachisme et culture, col.1545. 756 Jacques FONTAINE, L’Aristocratie Occidentale devant le monachisme aux IVème et Vème siècles, în Rivista di Storia e Letteratura religio, Firez, XV, 1, 1979, p.28. 757 PRUDENCE, Perist. I, 34: „Caesaris vexilla linquunt, eligunt signum crucis” cf. Jacques FONTAINE, art.cit, p.34. 758 AMBROISE, Epist. LVIII à Sabinus, PL 16, col.1178c et sq. A se vedea Jacques FONTAINE, art.cit., pp.33-34. 760 Dom GOUGAUD, Les critiques formulées contre les premiers moines d’Occident, în Revue Mabillon, XXIV, 1934, pp.145-163; Y.M. DUVAL, Bellérophon et les ascètes chrétiens, Melancholia ou otium?, în Caesarodunum, II, 1968, pp.183-190. 761 JULIEN, Epist. LXXXIX, b, éd. BIDEZ, p.155. 762 Oratio, II, 32 cf. LABRIOLLE, loc.cit. 763 R. VAN LOY, Le „Pro Templis” de Libanius, în Byz. VIII, 1933, p.8; Paul PETIT, Sur la date du „Pro Templis” de Libanius, în Byz. XXI, 1951, p.192. 764 Ibidem. 765 Vie des Sophistes, édit. BOISSONADE, p.472 cf. Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., p.356. 766 cf. EUNAPE, Fragm. Hist. Grae., n°55, t.IV, p.38. A se vedea Pierre DE LABRIOLLE, La réaction païenne..., p.367. 767 RUTILIUS, Itiner., v.439 à 452. A se vedea Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, p.356. 768 In Mt. Hom., VIII. A se vedea şi P.E. LEGRAND, Saint Jean Chrysostome. Contre les détracteurs de la vie monastique. Exhortations à Théodore, Paris, 1933. 770 Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, p.358. 771 JERÔME, Epist. XLV, 4. 772 Ibidem, XXXVIII, 5. 773 AMBROISE, Epist. LVIII, 5. 774 SALVIEN, De gubernatione Dei, VIII, IV, p.19 şi sq. A se vedea Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, p.359. 775 AMBROISE, Epist. XII, 1, PL 16, col.947B: Lucius ille monachorum et virginum impia caede grassatus. 777 BRUNS, II, 14, cf. Adalbert De VOGÜE, Histoire littéraire du mouvement monastique..., I, p.190, la note 204, qui indique entre parenthèses les variantes présentées par J. VIVE, Concilios Visigoticos e Hispano-Romanos, Barcelone, 1963, p. 17: „Si quis de clericis propter luxum vanitatemque praesumptam de officio suo sponte discesserit ac se velut observantiorem legis in monacho videri (videre) voluerit esse quam clericum, ita de ecclesia repellendum ut (erit) nisi rogando atque observando plurimis temporibus satisfecerit, non recipiatur”. 778 Adalbert De VOGÜE, loc.cit., p.191. 779 A. DE VOGÜE, loc.cit., p.193. 780 GREGOIRE DE NAZIANZE, Epist. 77, 1, éd. GALLAY, I, p.95; Gilbert DAGRON, Le monachisme à Constantinople jusqu’au concile de Chalcédoine, p.262. 781 EPIPHANE, Panarion, 80; EPHREM, Contra Haereses, Madrasa 22 cf. Pierre MARAVAL, Le monachisme oriental, în HC II, p.738. 782 Pierre MARAVAL, loc.cit., p.739. A se vedea şi Jean GRIBOMONT, Le dossier des origines du messalianisme, în Epectasis, „Mélanges patristiques offerts au cardinal Jean Daniélou”, Beauchesne, 1972, pp.611-625. 783 IERONIM, Adversus Iovinianum, I, III. A se vedea Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, pp.361-362. 784 Charles PIETRI, L’Etablissement de l'Eglise sous Théodose..., în HC II, p.412. 785 PRISCILLIEN, Tractatus VI, 93; III, 56, 59, 66 et 70-72; VIII, 119; Charles PIETRI, loc.cit., p.415. 786 H. CHADWICH, Priscillian of Avila. The Occult and the Charismatic in the Early Church, Oxford, 1976, pp.77-79 cf. Charles PIETRI, loc.cit. 787 Pierre DE LABRIOLLE, Morale et Spiritualité, în FLICHE-MARTIN, III, p.385. 788 Tractatus, I, 36; V, 83 et 87; VI, 97; IV, 77-78; V, 87; VI, 110-111; VII, 113, 115 la H. CHADWICH, op.cit., pp.90-100. A se vedea şi Charles PIETRI, loc.cit., p.416. 789 CTh XII, 1, 63 şi A. DE VOGÜE, loc.cit., p.189. 790 IERONIM, Chronicon, éd. R. HELM, GCS Eusebius, t.VII, p.284, 3-4: „Valens lege data ut monachi militarent, nolentes fustibus iussit interfici”. A se vedea A. PIGANIOL, L’Empire chrétien..., p.380; A. DE VOGÜE, Histoire littéraire du mouvement monastique, I, p.83. 791 CTh XVI, 2, 20 şi A. DE VOGÜE, Histoire littéraire du mouvement monastique..., I, p.84. 792 IERONIM, Epist. 52, 6 (en 394): clerici et monachis. AMBROZIE, Epist. 18, 13, parle seulement des sacerdoes et ministri. 793 AMBROZIE, Epist. LXI, 27, PL 16, col.1120. 794 CTh XVI, 3, 1: „Quicumque sub professione monachi repperiuntur, deserta loca et vastas solitudines sequi adque habitare iubeantur”. A se vedea J. GAUDEMET, L'Eglise en l’Empire romain..., p.199. 795 CTh XII, 1, 63; XVI, 2, 20 şi Adalbert DE VOGÜE, Histoire litérraire du mouvement monastique, I, p.82, n.5. 796 Adalbert DE VOGÜE, op.cit., II, Paris, 1993, p.243. 797 CTh XVI, 3, 2 şi A. DE VOGÜE, op.cit., p.245. O altă lege din 9 aprilie 372 interzice călugărilor şi clericilor să intervină pe lângă autorităţi pentru a fi suspendate execuţiile criminalilor cărora legea le interzicea dreptul de apel. cf. CTh XI, 36, 31. Vezi şi Jean GAUDEMET, Eglise et Cité, p.94. 798 Luce PIETRI, Une nouvelle chrétienté, Chap.I, L’organisation d’une société cléricale..., în HC II, p.566. 799 Munera sordida erau prestaţiile personale pentru întreţinerea drumurilor şi a podurilor, repararea edificiilor publice, etc. cf. J. GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire..., p.313. 800 CTh XI, 16, 15. A se vedea Jean GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire..., p.312. Munera extraordinaria desemnau contribuţiile excepţionale. 801 A se vedea Périclès-Pierre JOANNOU, La législation impériale..., p.49 et 133. 802 Luce PIETRI, art.cit., p.566. 803 Const. Sirmond., 3. A se vedea J.R. PALANQUE, în FLICHE-MARTIN III, p.521; Luce PIETRI, art.cit., p.567. 804 J.R. PALANQUE, loc.cit., p.522. 805 cf. HEFELE-LECLERQ, I, 2, pp.783-784. 806 CTh XI, 39, 8. În anul 385-386, el autorizează mărturia preotului, dar interzice supunerea la tortură. cf. CTh XI, 39, 10. 807 cf. CTh IX, 40, 15 (19 mars). 808 Despre azil a se vedea: F. MARTROYE, L’asile et la législation impériale du IVe au Ve siècle, în Mémoires de la Société Nationale des Antiquaires de France, V, 1915-1918, pp.159-246; P. TIMBAL DUCLAUX DE MARTIN, Le droit d’asile, thèse, Paris, 1939; Biondo BIONDI, Il dirrito romano-cristiano, I, pp.387-390; J. GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire..., pp.282-287. 809 HEFELE-LECLERQ, I, 2, can.7, pp.784-786. 810 CTh IX, 45, 1 (18 octobre 392). A se vedea F. MARTROYE, art.cit., pp.171-172. 811 J.R. PALANQUE, loc.cit., p.521. 812 J. GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire..., p.687. 813 Despre cultul martirilor a se vedea: H. DELEHAYE, Les origines du culte des martyrs, Bruxelles, 2e édition, 1933; A. GRABAR, Martyrium. Recherches sur le culte des reliques et l’art chrétien antique, 2 vol., Paris, 1943-1946; Benoît GAIN, L’Eglise de Cappadoce au IVe siècle...; Peter BROWN, Le culte des saints. Son essor et sa fonction în la chrétienté latine, traduit par Aline Rousselle, Paris, 1984. 814 Pierre DE LABRIOLLE, La réaction païenne..., pp.420, 432 şi FLOCA pp.380 et 413. 815 cf. AMBROISE, Epist. 22, PL 16, col.1019 et sq. A se vedea J. GAUDEMET, loc.cit., p.689. 816 XXXVIII, 36, CSEL 41, 585. 817 Pierre DE LABRIOLLE, Morale et spiritualité, în FLICHE-MARTIN, III, p.379. 818 CTh IX, 17, 7 (26 février 386): „Humatum corpus nemo ad alterum locum transferat; nemo martyrem distrahat,nemo mercetur. habeant vero in potestate, şi quolibet in loco sanctorum est aliquis conditus, pro eius veneratione quod martyrium vocandum sit addant quod voluerint fabricarum”. 819 H.t., 6 = CJ, 1, 2, 2 (381). 820 CTh X, 10,12 (26 oct. 380); X, 10, 13 (31 janvier). 821 Ibidem IX, 38, 6 (21 juillet 381); IX, 38, 7 (22 mars 384); IX, 38, 8 (25 février 385); S. 8 (20 février 386). 822 CTh II, 8, 18 (3 nov. 386) et II, 8, 19 (7 août 389). 823 Ibidem, XV, 7, 12 şi Périclès-Pierre JOANNOU, La législation impériale..., p.89. 824 Vezi Canoanele 16 şi 17 ale sinodului de la Ancira, cf. FLOCA, p.191. A se vedea CSP, p.68, Can.17: „De his qui in pecudes vel in masculos aut olim putrefacti sunt aut hactenus hoc vitio corrumpuntur”. 825 Canoanele 7 şi 62 ale Sfântului Vasile cel Mare şi Canonul 4 al Sfântului Grigorie de Nyssa, cf. FLOCA, pp.347, 380, 408-410. A se vedea CPG, p.147, Canonul LXII al Sfântului Vasile cel Mare. 826 V. GROSSI, art. Hérésie-Hérétique, în DECA I, p.1136 prezintă o analiză asupra termenului „erezie”. Revista Connaissance des Pères de l'Eglise, Editions Nouvelle Cité, n°60, décembre 1995, dedică numărul respective problematicii ereziilor. A se vedea: Alain LE BOULLUEC, L’Emergence de la notion d’hérésie, pp.8-11; Jacques FANTINO, L’hérésie selon Irénée de Lyon, pp.12-14; Daniel A. BERTRAND, La réfutation de toutes les hérésies ou le système des systèmes, pp.15-18; Aline POURKIER, Un grand hérésiologues: Epiphane de Salamine, pp.19-23. 827 Georges CRONTZ, La lutte contre l’Hérésie en Orient jusqu’au IXe siècle. Pères, Conciles, Empereurs, Thèse pour le doctorat, Paris, 1933, p.9. 828 JEAN GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire romain..., p.598. 829 AMBROZIE, In Ps. 118, 13, 6. 830 TERTULIAN, Praescr. 16, 2. 831 CYPRIEN, De unitate, 4; Epist. 55, 24. 832 AUGUSTIN dedică episcopului donatist Vincent o Epistolă, 93, care este considerată un document istoric esenţial în privinţa atitudinii Bisericii faţă de erezie. Vezi V. GROSSI, art.cit., p.1139. 833 Les Conciles..., II, 1, pp.90-91. 834 CTh XVI, 1, 2. 835 CTh XVI, 5, 28 (395 sept. 3), lege dată de Arcadius şi Honorius lui Aurelianus, proconsulul Asiei: „Haereticorum vocabulo continentur et latis adversus eos sanctionibus debent subcumbere, qui vel levi argumento iudicio catholicae religionis et tramite detecti fuerint deviare...”. 836 Aline POURKIER, Hérésiologie chez Epiphane de Salamine, Paris, 1992, p.21. 837 Primul ereziolog a fost Sfântul Justin Martirul şi Filozoful. A se vedea C. GIANOTTO, Hérésiologues, în DECA I, p.1139 şi Alain LE BOULLUEC, La notion d’hérésie în la littérature grecque II-IIIe siècles, Etudes Augustiniennes, 2 vol.: I. De Justin à Irénée, II. Clément d’Alexandrie et Origène, Paris, 1993. 838 Aline POURKIER, op.cit., pp.29-30. 839 AUGUSTIN, Epist.222. A se vedea PL 12, col.1111-1302. A se vedea pentru Augustin G. BARDY, Le „De haeresibus” (de Saint Augsutin) et ses sources, în Miscell. Augustiniana, Rome, 1931, II, pp.397-416. 840 QUASTEN IV, p.183. 841 Ibidem, p.184. 842 Jean GOUILLARD, L’hérésie în l’Empire byzantin des origines au XIIe siècle, în Travaux et Mémoires, 1, 1965, pp.300-301. 843 Fondatorul ereziei era preotul Bonosius, viitor episcop de Sardica, în Iliria, la sfârşitul secolului IV. Totuşi, se vor întâlni bonosieni până la sfârşitul secolului VI. Vezi G. BARDY, Bonosiens, în DHGE IX, Paris, 1937, col.1093-1094; M.G. MARA, Bonose, în DECA II, p.383. 844 Novaţienii formau o Biserică schismatică condusă de Novaţian, un preot roman din secolul III, devenit antipapă după alegerea lui Corneliu ca episcop al Romei. A se vedea: EPIPHANE, Pan. 59, 1, 2 în GCS 31, p.364, 3-4; R. JANIN, Les Novatiens orientaux, în Echos d’Orient, 1929, pp.385-397; QUASTEN II, pp.253-277; R.J. SIMONE, Novatiens (schisme des), în DECA II, pp.1779-1781; N.J. VOGT, Novatien, în DECA II, pp.1777-1779. 845 cf. EPIPHANE, Haeres. LXXI, 3, în PG XLII, col.572 şi G. BARDY, Photin de Sirmium, în DTC VI, Paris, 1935, col.1532-1536. 846 Pierre DE LABRIOLLE, Les Sources de l’histoire du montanisme, Paris, 1913; Heinrich BACHT, Montanisme, în DS X, Paris, 1980, col.1670-1676; A. STROBEL, Das heilige Land des Montanisten, Berlin, 1980; B. ALAND, Montan-Montanisme, DECA II, pp.1673-1675. 847 QUASTEN III, pp.287-289. 848 Aline POURKIER, op.cit., pp.366-377. 849 M. SIMONETI, Sabelius-Sabeliens, în DECA II, pp.2205-2206. 850 Ibidem, p.303; Georges BLOND, L’”Hérésie” encratite vers la fin du quatrième siècle, în Travaux et Recherches, Paris, 1944, p.166; Aline POURKIER, L’Hérésiologie chez Epiphane de Salamine, pp.104-105; Benoît GAIN, L’Eglise de Cappadoce..., p.367, la note 44. 851 Despre Eunomius: QUASTEN III, pp.435-438; M. SIMONETTI, Eunomius de Cyzique, în DECA I, p.909; Robert POUCHET, Basile le Grand et son univers d’amis d’après sa correspondance. Une stratégie de communion, Roma, 1992, XV: Diffusion et réfutation de l’anoméisme, p.333 et sq. 852 H. Ch. PUCHER, Le manichéisme, son fondateur, sa doctrine, Paris, 1948; M. TARDIEU, Le manichéisme, Paris, Que sait-je?, 1981; J. REIS, Manichéisme, în Catholicisme, 8, Paris, 1977, col.304-322 et Yüklə 1,62 Mb. Dostları ilə paylaş:
|