Universitatea de stat de medicină Şi farmacie



Yüklə 1,19 Mb.
səhifə5/13
tarix30.01.2018
ölçüsü1,19 Mb.
#41990
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13

hipersalivaţia


  • hiposalivaţia

  • prezenţa breşei în arcada dentară

  • dureri în atriculaţia temporo-mandibulară

  • leziune odontală coronară

    Sursa 1


    1. C.S.Cu scopul normalizării esteticii forma corpului de punte în sectorul frontal trebuie să fie:

    1. în linie dreaptă


    2. ovală

    3. semiovală

    4. în arc

    5. trapezoidală

    Sursa 4


    1. C.S.În scopul restabilirii eficacităţii masticatorii relieful ocluzal a punţii dentare în sectoarele laterale trebuie să fie:

    1. cu un relief neted


    2. cu cuspizi şi fisuri bine pronunţate

    3. cu o imitare a dinţilor naturali

    4. cu cuspizi şi fisuri slab pronunţate

    5. cu o formă ascuţită a cuspizilor

    Sursa 1


    1. C.S.După prepararea dinţilor la confecţionarea punţilor dentare din două bucăţi dintele stîlp trebuie să fie:

    1. în formă de trunchi de con fără dezocluzie


    2. în formă de trunchi de con cu dzocluzie

    3. în formă cilindrică cu dezocluzie la 0,3 mm

    4. în formă cilindrică fără dezocluzie

    5. în formă de trunchi de con cu prag la colet

    Sursa 4


    1. C.S.Etapa a doua clinică la confecţionarea punţilor dentare din două bucăţi este:

    1. examinarea pacientului, prepararea dinţilor, obţinerea amprentelor

    2. proba elementelor de agregare, obţinerea amprentelor, aprecierea ocluziei centrice

    3. proba punţii dentare

    4. proba dublă a punţii dentare

    5. proba definitivă, fixarea punţii dentare

    Sursa 1


    1. C.S.Punţile turnate sînt indicate la prezenţa breşelor arcadelor dentare:

    1. în sectorul frontalcînd dinţii restanţi sînt mobili de gr.III


    2. intercalate reduse în regiunea laterală cînd dinţii restanţi sînt sănătoşi

    3. intercalate medii în regiunea laterală cînd dinţii restanţi sînt mobili de gr. III

    4. terminale laterale

    5. în scopul normalizării respiraţiei

    Sursa 1


    1. C.S.Avantajele punţii dentare întreg turnate sînt:

    1. restabilesc fizionomia


    2. este posibilă apariţia galvanozei

    3. numărul de etape în confecţionare este mai redus decît la cele din două bucăţi

    4. necesită coroane înalte

    5. necesitatea preparării dinţilor

    Sursa 1


    1. C.S.Dezavantajele punţilor dentare întreg turnate sînt:

    1. au o duritate mărită


    2. se confecţionează dintr-un aliaj

    3. posibilitatea apariţiei galvanozei este redusă

    4. necesitatea preparării profunde a dinţilor stîlpi

    5. etapele de confecţionare sînt reduse

    Sursa 1


    1. C.S.Punţile dentare din acrilat sînt indicate în caz de lipsa:

    1. unui premolar


    2. a unui dinte frontal

    3. tuturor incisivilor

    4. incisivilor centrali

    5. tuturor dinţilor frontali

    Sursa 1


    1. C.S.Prepararea dinţilor stîlpi la confecţionarea punţilor dentare din acrilat se efectuiază:

    1. ca pentru coroana ştanţată metalică

    2. ca pentru coroana ecuatorială

    3. cu prag sau fără prag şi redarea paralelismului între dinţii stîlpi

    4. ca pentru coroana telescopată

    5. cu prag proximal

    Sursa 1


    1. C.S.Punţile dentare metalo-acrilice cu componenta metalică turnată sînt indicate:

    1. în caz de edentaţie frontală cînd dinţii stîlpi au o înălţime care permite o preparare în profunzime de 2-2,5 mm

    2. în caz de prezenţă a dinţilor cu coroane mici

    3. în caz de bruxizm

    4. în caz de mobilitate a dinţilor de gr. III

    5. în caz de alergie la acrilat

    Sursa 1


    1. C.S.Punţile dentare metalo-ceramice sînt indicate în:

    1. edentaţie limitată de dinţi cu coroane mici

    2. cînd dinţii stîlpi au mobilitate de gr.III

    3. cînd lipsesc toţi molarii

    4. cînd dinţii stîlpi sînt lezaţi infragingival

    5. în caz de edentaţii intercalate mici şi medii cu coroanele dinţilor limirtofi înalte

    Sursa 1


    1. C.S.Punţile dentare metalo-ceramice sînt contraindicate:

    1. pacienţilor pînă la 18 ani

    2. în caz de edentaţii intercalate mici

    3. în caz de edentaţii intercalate medii

    4. în caz de mobilitate a dinţilor stîlpi gr. I

    5. în caz de lipsă a caninilor

    Sursa 1


    1. C.S.Prima etapă clinică la confecţionarea punţilor dentare metalo-ceramice este:

    1. obţinerea amprentelor

    2. prepararea dinţilor

    3. examinarea pacientului, prepararea dinţilor stîlpi, obţinerea amprentelor, măsuri de protecţie

    4. examinarea pacientului, prepararea dinţilor

    5. obţinerea modelelor

    Sursa 1


    1. C.S.Cele mai favorabile forme de prag la confecţionarea punţilor dentare metalo-ceramice sunt:

    1. drept, drept bizotat

    2. sub unghi ascuţit

    3. sub unghiobtuz

    4. sub unghi oval

    5. sub unghi concav

    Sursa 1


    1. C.S.Etapa a doua clinică la confecţionarea punţilor dentare metalo-ceramice este:

    1. obţinerea modelelor

    2. modelarea machetei din ceară

    3. prepararea dinţilor stîlpi

    4. proba şi fixarea punţii dentare

    5. proba componentei metalice şi aprecierea culorii ceramicii

    Sursa 1


    1. C.S.Forţele orizontal – transversale acţionează asupra corpului de punte în zona laterală a arcadelor dentare în direcţia:

    1. numai vestibulară

    2. oblică

    3. vestibulo-orală

    4. tangenţială

    5. numai orală

    Sursa 1


    1. C.S.Pentru a se opune forţelor orizontal-transversale corpul de punte în zona laterală a maxilarelor trebuie să aibă forma:

    1. de arc

    2. ovală

    3. linie dreaptă

    4. semiarc

    5. semiovală

    Sursa 1


    1. C.S.Edentaţiile laterale intercalate mărginite cu dinţi deficitari din punct de vedere funcţional fac parte din următoarea clasă Kennedy-Applegate:

    1. I

    2. II

    3. III

    4. IV

    5. V

    Sursa 1


    1. C.S.La confecţionarea punţilor dentare metalo-acrilice cu componenta metalică întreg turnată dinţii stîlpi se prepară în profunzime:

    1. 0,3-0,5mm

    2. 0,6-1,0 mm

    3. 1,1-1,5 mm

    4. 2,0-2,5 mm

    5. 3,0 mm şi mai mult

    Sursa 1


    1. C.S.La confecţionarea punţilor dentare din porţelan se vor obţine amprente:

    1. cu un material amprentar termoplastic

    2. cu un material amprentar reversibil

    3. cu două materiale (amprentă dublă)

    4. cu ghips

    5. cu ceară dentară

    Sursa 1


    1. C.S.Etapele clinice la confecţionarea punţilor dentare din porţelan sînt:

    1. prepararea dinţilor stîlpi

    2. examinarea pacientului, obţinerea amprentei

    3. examinarea pacientului, prepararea dinţilor stîlpi, obţinerea amprentei, aprecierea culorii porţelanului

    4. examinarea pacientului, prepararea dinţilor stîlpi

    5. Prepararea dinţilor stîlpi, obţinerea amprentelor

    Sursa 1


    1. C.S.Punţile dentare din porţelan sînt indicate la lipsa:

    1. a doi premolari

    2. a unui molar

    3. a unui dinte frontal

    4. incisivilor centrali

    5. incisivului central şi lateral

    Sursa 1


    1. C.C. Etiologia leziunilor odontale coronare poate fi:

    1. traumatică

    2. fiziologică

    3. limitată

    4. congenitală

    5. artificială

    Sursa 1


    1. C.C. Simptomele exobucale în caz de leziuni odontale coronare depind de:

    1. modul examinări

    2. tipul afecţiunii

    3. localizarea afecţiunii

    4. întinderea afecţiunii

    5. profunzimea afecţiunii

    Sursa 1


    1. C.C. Stabilitatea microprotezei reieşind din principiul biomecanic este dependentă de:

    1. vitalitatea dintelui

    2. calităţile retentive ale suprafeţelor preparate

    3. calităţile retentive ale microprotezei

    4. calităţile instrumentelor de preparare

    5. calităţile materialului de amprentare

    Sursa 1


    1. C.C. Metodele de tratament ale leziunilor odontale coronare:

    1. reconstituire

    2. conservare

    3. acoperire

    4. substituire

    5. echilibrare

    Sursa 1


    1. C.C. După contactul incrustaţiei cu ţesuturile dintelui deosebim incrusaţii:

    1. intratisulare (inlay)

    2. extratisulare (onlay)

    3. bidentare

    4. biologice

    5. intra-extratisulare (inlay-onlay)

    Sursa 1


    1. C.C. Incrustaţiile ca microproteze sunt indicate:

    1. pe dinţii temporari

    2. pe dinţii permanenţi

    3. până la 18 ani

    4. după 18 ani

    5. ca element de agregare

    Sursa 1


    1. C.C. Etapele pregătirii unei cavităţi pentru incrustaţii intratisulare (inlay-uri):

    1. deschiderea cavităţii

    2. sondarea cavităţii

    3. crearea formei de contur

    4. radiografie

    5. extensia preventivă

    Sursa 1


    1. C.C. Bizotarea marginilor cavităţii pentru incrustaţie intratisulară (inlay) urmăreşte scopul:

    1. închiderii marginale perfecte

    2. protecţia prismelor de smalţ

    3. protecţiei pulpei

    4. protecţiei festonului gingival

    5. protecţiei dinţilor adiacenţi

    Sursa 1


    1. C.C. Incrustaţiile corono-radiculare sunt contraindicate:

    1. ca element de agregare

    2. pe dinţii temporari

    3. pe dinţii permanenţi laterali

    4. pe dinţii vitali

    5. pe dinţii cu o mobilitate de gr. III

    Sursa 1


    1. C.C. Pentru asigurarea retenţiei şi stabilităţii inlay-ului în cavităţile ocluzale (clasa I Black) este obligatoriu:

    1. pereţii verticali să fie într-o uşoară divirgenţă

    2. pereţii verticali să fie într-o divirgenţă accentuată

    3. pereţii verticali a cavităţii să fie înalţi

    4. peretele pulpar să fie plan

    5. conturul ocluzal se face rotund

    Sursa 1


    1. C.C. Zonele nepericuloase după Gavrilov şi Abolmasov pentru incisivi la prepararea sub microproteză sînt:

    1. la colet mezial şi distal

    2. marginele incisivale

    3. la nivelul ecuatorului

    4. zona concavă a feţelor linguale

    5. la colet vestibular şi oral

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele de înveliş sînt indicate:

    1. pe dinţi cu afecţiuni coronare însă tratate

    2. pe dinţi mobili de gr. III

    3. pe dinţi integri ca elemente de agregare

    4. pe dinţi sănătoşi ca element fizionomic

    5. pe dinţi trataţi incorect

    Sursa 1


    1. C.C. Avantajele coroanelor de înveliş metalice ştanţate:

    1. sacrficiu minim de ţesuturi dure

    2. o închidere cervicală perfectă

    3. o redare perfectă ocluzală

    4. subţiri şi ieftine

    5. nu traumează parodontul marginal

    Sursa 1


    1. C.C. Obeictivele urmărite la prepararea dintelui pentru coroană de înveliş:

    1. prepararea în limitele smalţului

    2. deretentivizarea coroanei

    3. realizarea spaţiului ocluzal necesar

    4. prepararea cu dezgolirea insuliţelor de dentină

    5. prepararea cu dezgolirea totală a dentinei

    Sursa 1


    1. C.C. Factorii care pot leza pulpa în timpul preparării:

    1. mecanici şi termici

    2. chimici şi microbieni

    3. fiziologici şi fiziopatologici

    4. psihici şi neurologici

    5. stresul şi iatrogenia

    Sursa 1


    1. C.C. În funcţie de viteza abrazivului, granulaţie, presiune, răcire s-au nu, în timpul preparării dinţilor sub microproteze, se pot produce temperaturi ce alterează pulpa:

    1. creşterea temperaturii cu 5-70 duce la creşterea permeabilităţii vasculare

    2. creşterea temperaturii cu 5-70 nu duce la modificări patologice

    3. creşterea temperaturii cu 41 grade şi mai mult duce la necrose pulpare

    4. creşterea temperaturii cu 41 grade şi mai mult nu duce la necrose pulpare

    5. creşterea temperaturii nu influienţează pulpa

    Sursa 4


    1. C.C. Măsurile de prevenire a afectării pulpei dentare în timpul preparării dinţilor sub microproteze:

    1. şlefuire cu răcire continuă

    2. şlefuire fără răcire continuă

    3. şlefuire economicoasă

    4. şlefuire intermitentă

    5. şlefuire cu micromotoare

    Sursa 1


    1. C.C. Scopul protecţiei dinţilor preparaţi sub microproteze:

    1. să nu permită acţiunea negativă agenţilor termici, mecanici şi chimici asupra plăgii dentinare

    2. să nu micşoreze dimensiunea verticală de ocluzie

    3. să păstreze funcţia gustativă

    4. prevenirea infecţiei pulpare

    5. prevenirea fracturii dintelui

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele provizorii pot fi:

    1. prefabricate(standarte)

    2. confecţionate individual

    3. confecţionate din ceramică

    4. confecţionate din cimenturi

    5. confecţionate din cauciuc

    Sursa 1


    1. C.C. Protecţia parodontului marginal în timpul preparării dinţilor sub coroane de înveliş:

    1. şlefuire cu instrumente adecvate zonei

    2. şlefuire cu instrumente diamantate

    3. şlefuire cu prag juxsta s-au supragingival

    4. şlefuire cu viteze rotative mici

    5. şlefuire cu viteze convenţionale

    Sursa 1


    1. C.C. Controlul şlefuirii feţei ocluzale a dintelui pentru coroane de înveliş se efectuiază:

    1. cu sonda

    2. cu hîrtie calibrată de ocluzie

    3. cu o folie de ceară încălzită

    4. cu paralelograful

    5. cu pensa

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele fizionomice ceramice şi acrilice sînt contraindicate:

    1. pe dinţii frontali

    2. pe dinţii laterali

    3. pe dinţi cu coroane înalte

    4. pe dinţi cu coroane scurte

    5. pe dinţi cu discromii

    Sursa 1


    1. C.C. La confecţionarea coroanelor fizionomice din acrilate s-au compozite dintele la colet se prepară:

    1. fără prag, tangenţial

    2. cu prag subgingival

    3. cu prag juxta gingival

    4. cu prag supragingival distanţat de la festonul gingival cu 1-1,5 mm

    5. cu prag ecuatorial

    Sursa 1


    1. C.C. Etapele clinico-tehnice la confecţionare coroanelor de înveliş metalice turnate:

    1. radiografia

    2. prepararea dintelui, amprentarea, protecţia plăgii dentinare

    3. realizarea modelului cu dinţi mobilizabili din superghips

    4. realizarea modelului obişnuit

    5. electroodontometria

    Sursa 1


    1. C.C. Consolidarea dintre componenta metalică şi ceramică în lucrările metaloceramice se efctuiază prin legături:

    1. fizice

    2. fiziologice

    3. chimice

    4. mecanice

    5. dure

    Sursa 2


    1. C.C. Metoda modernă de preparare a dintelui pentru coroana metalo-ceramică prevede:

    1. utilizarea abrazivelor de dimensiuni mari

    2. utilizarea abrazivelor de dimensiuni mici

    3. utilizarea micromotoarelor sau turbinei

    4. utilizarea vitezelor mijlocii

    5. utilizarea vitezelor mari

    Sursa 1

    1. C.C. Metode de retracţie gingevală la confecţionarea lucrărilor metalo-ceramice:

    1. cu getul de apă - aer

    2. aplicarea coroanelor provizorii

    3. aplicarea firelor textile impregnate

    4. cu sonda

    5. cu spatula

    Sursa 1


    1. C.C. În tratamentul disfuncţiilor ocluzale coroanele de înveliş au scopul:

    1. refacerii reliefului ocluzal

    2. refacerii ecuatorului

    3. refacerii punctului de contact

    4. refacerii contactelor dento-dentare funcţionale

    5. refacerii zonei subecuatoriale

    Sursa 4


    1. C.C. După Korber deosebim următoarele metode de preparare a dinţilor sub coroane de înveliş:

    1. circulară

    2. tangenţială

    3. cu prag

    4. mixtă

    5. semicirculară

    Sursa 4


    1. C.C. Complicaţii posibile după prapararea dinţilor sub coroane de înveliş:

    1. ocluzie traumatică

    2. pulpită

    3. necroză pulpară

    4. mobilitate patologică

    5. fractura bontului caronar

    Sursa 1


    1. C.C. Complicaţiile posibile după prepararea dintelui sub coroană de înveliş:

    1. hiperestezie dentinară

    2. mobilitatea patologică

    3. pulpită acută

    4. modificări de ocluzie

    5. necroză pulpară

    Sursa 1


    1. C.C. Separarea dintelui la confecţionarea coroanelor de înveliş se efectuază cu discul de separare prin tehnica:

    1. tangenţială

    2. progresivă

    3. secţiuni în felii

    4. punctiform

    5. secţiuni transversale

    Sursa 1


    1. C.C. Dezavantajele coroanei mixte tip Belkin:

    1. desprinderea placajului

    2. transparenţa componentei metalice

    3. este fizionomică

    4. placajul îşi schimbă culoarea

    5. placajul nu-şi schimbă culoarea

    Sursa 1


    1. C.C. Complicaţiile posibile după cimentarea microprotezelor:

    1. pulpită

    2. gingivită

    3. modificări de poziţie a dintelui

    4. mobilitate patologică a dintelui

    5. cefalii

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele de substituţie sînt indicate în:

    1. leziuni odontale coronare parţiale

    2. leziuni odontale coronare subtotale

    3. anomalii de volum

    4. anomalii de sediu

    5. leziuni odontale coronare totale

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele de substituţie sînt contraindicate cînd:

    1. rădăcina este în profunzimea osului alveolar

    2. rădăcina nu este dreaptă

    3. canalul radicular este obturat

    4. la mandibulă a rămas numai rădăcina unui dinte

    5. două rădăcini a dinţilor monoradiculari sînt alături

    Sursa 1


    1. C.C. Prepararea suprafeţei radicualre la confecţionarea coroanelor de substituţie poate fi:

    1. oblică

    2. orizontală

    3. triunghiulară

    4. trapezoidală

    5. concavă

    Sursa 1


    1. C.C. După modul de consolidare a dispozitivului radicular coroanele de substituţie pot fi:

    1. monolite

    2. labile

    3. semilabile

    4. integrante

    5. elastice

    Sursa 1


    1. C.C. Segmentul intraradicular al pivotului coroanei de substituţie trbuie să aibă lungime:

    1. mai mică decît înălţimea coroanei

    2. egală cu înălţimea coroanei

    3. mai mare decît înălţimea coroanei

    4. egală cu jumătatea înălţimii coroanei

    5. nu are importanţă

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele de substituţie trebuie să corespundă următoarelor cerinţi:

    1. să fie elastice

    2. să nu traumeze paradontul marginal

    3. să închidă ermetic canalul radicular

    4. să fie dure

    5. să fie retentive

    Sursa 1


    1. C.C. Avan-traul la confecţionarea coroanelor de substituţie se prepară în scopul:

    1. mărirei suprafeţei de solidarizare dintre pivot şi capă

    2. prevenirii traumei paradontului marginal

    3. prevenirii mişcărilor rotative

    4. prevenirii mobilităţii

    5. prevenirii fracturării

    Sursa 4


    1. C.C. Forma avan-traului pentru coroanele de substituţie poate fi:

    1. cub

    2. trapezoidală

    3. piramidală

    4. excavată

    5. dreptunghiulară

    Sursa 4


    1. C.C. Protecţia lăcaşului radicular la confecţionarea coroanelor de substituţie:

    1. nu este obligatorie

    2. microproteze provizorii

    3. pansament medicamentos şi obturaţie provizorie

    4. nitrat de argint

    5. diverse lacuri

    Sursa 4


    1. C.C. Prepararea bontului radicular la colet sub coroane de substituţie se efectuază:

    1. juxta gingival

    2. subgingival

    3. supragingival

    4. circular

    5. undular

    Sursa 4


    1. C.C. Coroana de substituţie simplă confecţionată într-o şedinţă prevede:

    1. amputarea resturilor coronare

    2. gnatodinamometria

    3. pregătirea pivotului

    4. amprentarea

    5. realizarea modelului

    Sursa 1


    1. C.C. Dispozitivul radicular în coroanele de substituţie trabuie să fie:

    1. rigid

    2. elastic

    3. retentiv

    4. mobilizabil

    5. cît mai scurt

    Sursa 1


    1. C.C. Metodele de tratament protetic a leziunilor odontale coronare sînt:

    1. Chirurgicale

    2. Ortodontice

    3. Reconstruire

    4. Acoperire

    5. Substituire

    Sursa 1


    1. C.C. Complicaţiile leziunilor odontale coronare sînt:

    1. locale

    2. locoregionale

    3. permanente

    4. generale

    5. auditive

    Sursa 1


    1. C.C. Diagnosticul în leziuni odontale coronare include următoarele componente:

    1. anatomo-clinice, topografice şi etiologice

    2. funcţionale şi complicaţiile apărute

    3. mecanice

    4. fizice

    5. biologice

    Sursa 1


    1. C.C. Studiul modelelor de diagnostic în leziuni odontale coronare sînt indicate pentru:

    1. determinarea poziţiilor dinţilor în arcadă

    2. aprecierea relaţiilor de ocluzie cenrtice

    3. aprecierii stării ţesuturilor paradontale

    4. calităţii tratamentului endodontic

    5. aprecierii stării sulcusului gingival

    Sursa 1


    1. C.C. Ortopantonomografia ne furnizează date despre:

    1. coraportul microprotezelor cu suportul dentoparadontal şi stării lui

    2. starea rădăcinilor, canalelor radiculare şi raportul coroană-rădăcină

    3. varietatea de ocluzie

    4. tonicitatea musculară

    5. mobilitatea dinţilor

    Sursa 1


    1. C.C. Principiile de tratament ale leziunilor odontale coronare sînt:

    1. fizice şi funcţionale

    2. curativ, profilactic şi biologic

    3. funcţional şi fonetic

    4. biomecanic şi homeostazic

    5. ergonomic

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele de înveliş întreg turnate după grosimea pereţilor pot fi:

    1. cu grosimea vestibulară dirijată

    2. cu grosîmea ocluzală nedirijată

    3. cu grosimea dirijată

    4. cu grosimea nedirijată

    5. cu grosimea nedirijată în regiunea coletului

    Sursa 1


    1. C.C. Consecutivitatea etapelor clinice de confecţionare a coroanelor de înveliş metalice întreg turnate:

    1. prepararea dintelui, obţinerea amprentei, măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    2. amprentarea, proba coroanelor

    3. proba coroanelor, proba definitivă şi fixarea coroanelor

    4. proba coroanelor, aprecierea culorii

    5. prepararea şi fixarea coroanelor

    Sursa 1


    1. C.C. Sub coroana metalică de înveliş întreg turnată prepararea dintelui în regiunea coletului poate fi:

    1. cu prag circular sau parţial

    2. fără prag

    3. cu prag supragingival ondulat

    4. subgingival fără prag

    5. profund, supragingival

    Sursa 1


    1. C.C. Avantajele coroanelor de înveliş întreg turnate cu grosimea nedirigată sînt:

    1. fixarea satisfăcătoare datorită aderării intime la bontul preparat

    2. rezistenţa la abraziune

    3. este uşor înlăturată după fixare

    4. este fizionomică

    5. uşor se secţionează

    Sursa 1


    1. C.C. La confecţionarea coroanelor de înveliş întreg turnate se obţin amprente:

    1. duble în trei timpi

    2. duble în doi timpi

    3. duble intr-un timp

    4. amprente cu gips

    5. numai cu materiale termoplastice

    Sursa 1


    1. C.C. Măsurile de protecţie a plăgii dentinare a dinţilor vitali după preparare sub microproteze se efectuiază:

    1. nu sînt necesare

    2. cu etanol şi eter

    3. prin devitalizare

    4. cu locuri de protecţie

    5. prin aplicarea coroanelor provizorii

    Sursa 1


    1. C.C. În timpul probei coroanelor de înveliş întreg turnate se apreciază:

    1. culoarea coroanei

    2. elacticitatea coroanei

    3. coraportul coroanei cu bontul dintelui şi cu dinţii antagonişti

    4. contactul cu dinţii vecini

    5. grosimea coroanei

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele de înveliş fizionomice din acrilat sînt contraindicate:

    1. pe dinţii frontali cu coroane voluminoase

    2. pe dinţii frontali cu coroane mici

    3. în caz de ocluzie adîncă

    4. în caz de ocluzie ortognată

    5. în caz de ocluzie decchisă

    Sursa 1


    1. C.C. La confecţionarea coroanelor de înveliş fizionomice din acrilat dinţii se prepară:

    1. în scară

    2. transversal

    3. cu prag proximal

    4. cu prag la colet

    5. fără prag

    Sursa 1


    1. C.C. Indicaţiile la tratamentul leziunilor odontale coronare cu coroane de înveliş mixte metalo-acrilice cu componenta metalică ştanţată:

    1. pe dinţii întregi

    2. pe dinţi întregi ca element de agregare în punţi dentare

    3. la copii şi adulţi

    4. pe dinţi frontali şi premolari în caz de leziuni odontale coronare

    5. pe dinţi cu mobilitate de gradul III

    Sursa 1


    1. C.C. Contraindicaţii la confecţionarea coroanelor de înveliş mixte metalo-acrilice cu componenta metalică ştanţată:

    1. alergie la acrilat

    2. în leziuni odontale coronare totale

    3. la dinţii frontali cu scop de normalizare a esteticii la absenţa alergiei

    4. ca element de sprijin în puţile dentare

    5. ca element de şinare

    Sursa 1


    1. C.C. Avantajele coroanelor de înveliş mixte metalo-acrilice cu componentă metalică ştanţată sînt:

    1. retenţia nesatisfăcătoare metal-acrilat

    2. sînt estetice

    3. are loc modificarea în culoarea acrilatului

    4. ca element de agregare în punţile dentare

    5. aplicarea lor pe dinţi cu coroane mici

    Sursa 1


    1. C.C. Dezavantajele coroanelor de înveliş mixte metalo-acrilice cu componenta metalică ştanţată sînt:

    1. restabilesc fizionomia

    2. se utilizează ca element de agregare în punţile dentare

    3. acţiunea toxică a acrilatului asupra ţesuturilor paradontului

    4. necesitatea preparării suplimentare în profunzime a dintelul

    5. simplă în confecţionare

    Sursa 1


    1. C.C. Particularităţile preparării dinţilor pentru coroane de înveliş mixte tip Belkin:

    1. în prima vizită dintele se prepară pentru coroana metalică ştanţată

    2. în prima vizită dintele se prepară pentru coroana metalo-ceramică

    3. dintele se prepară suplimentar, vestibular, incizal şi proximal cu 1,0-1,5 mm la etapa probei coroanei

    4. dintele se prepară ca pentru coroana turnată

    5. dintele se prepară ca pentru coroana acrilică

    Sursa 1


    1. C.C. Consecutivitatea preparării dinţilor pentru coroane de înveliş mixte după metoda USMF:

    1. dintele se prepară ca pentru coroana din porţelan

    2. în prima vizită dintele se prepară ca pentru coroana ştanţată

    3. în prima vizită suplimentar se prepară ţesuturile dure la 1,0-1,5 mm pe suprafeţele vestibulară, incizală, proximală

    4. dintele se prepară la fel ca pentru coroana tip Belkin

    5. dintele se prepară ca pentru coroana acrilică

    Sursa 1


    1. C.C. Indicaţiile la tratamentul leziunilor odontale coronare cu coroane de înveliş metalo-acrilice cu componenta metalică turnată sînt:

    1. leziuni odontale coronare a dinţilor frontali

    2. leziuni odontale coronare a dinţilor laterali

    3. abraziune patologică gr. III

    4. bruxizm

    5. leziuni odontale coronare totale

    Sursa 1


    1. C.C. Prepararea dinţilor pentru coroane de înveliş metalo-acrilice cu componenta metalică turnată se efectuiază:

    1. ca pentru coroanele ştanţate

    2. se prepară ţesuturile dure în profunzimea de 1,5-2,0 mm

    3. în regiunea cervicală se crează prag cu lăţimea de 1,0-1,5 mm

    4. În regiunea cervicală se crează prag cu lăţimea de 0,5 mm

    5. prepararea se efectuiază ca pentru coroana ecuatorială

    Sursa 1


    1. C.C. Consecutivitatea etapelor clinice la tratamentul leziunilor odontale coronare cu coroane de înveliş metalo-acrilice cu componenta metalică turnată sunt:

    1. examinarea pacientului, obţinerea amprentei, aprecierea culorii acrilatului

    2. examinarea pacientului, prepararea dinţilor stîlpi, obţinerea amprentei, măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    3. prepararea dinţilor şi măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    4. proba componentei metalice, aprecierea culorii acrilatului, măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    5. prepararea dinţilor, aprecierea culorii acrilatului

    Sursa 1


    1. C.C. Consecutivitatea etapelor clinice la tratamentul leziunilor odontale coronare cu coroane metalo-acrilice cu componenta metalică turnată:

    1. proba coroanelor, obţinerea amprentelor

    2. proba coroanelor, perforarea feţei vestibulare, întroducerea cerii în coroană

    3. proba componentei metalice, aprecierea culorii acrilatului

    4. proba definitivă şi fixarea coroanelor metalo-acrilice

    5. obţinerea amprentei , proba coroanei

    Sursa 1


    1. C.C. Indicaţii la tratamentul leziunilor odontale coronare cu coroane de înveliş metalo-ceramice:

    1. leziuni odontale coronare ale dinţilor frontali şi laterali

    2. pe dinţi integri nefolosiţi ca sprijin în alte proteze dentare

    3. cu scopul înlocuirii coroanelor acrilice şi metalo-acrilice

    4. pe dinţi integri la copii pînă la 18 ani

    5. pe dinţi cu mobilitate de gr. III

    Sursa 1


    1. C.C. Contraindicaţii către aplicarea coroanelor de înveliş din metalo-ceramică la tratamentul leziunilor odontale coronare:

    1. pe dinţi cu coroane mici

    2. pe dinţi cu mobilitate de gr. III

    3. în stări alergice către acrilat

    4. modificări de culoare a coroanelor acrilice

    5. în leziuni odontale coronare a dinţilor frontali şi laterali

    Sursa 1

    1. C.C. Metodele de obţinere a amprentelor duble la confecţionarea coroanelor de înveliş metalo-ceramice sunt:

    1. cu un material amprentar

    2. în două vizite

    3. într-un timp

    4. în doi timpi

    5. în trei vizite

    Sursa 1


    1. C.C. În caz de afecţiuni ale parodontului coroanele de înveliş sint contraindicate:

    1. ca microproteze unidentare

    2. ca microproteze în şinarea dinţilor din zona frontală a arcadelor dentare

    3. ca microproteze în şinarea dinţilor mobili de gr. I-II

    4. ca microproteze în şinele circulare

    5. ca microproteze în şinarea dinţilor mobili de gr. III

    Sursa 1


    1. C.C. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se găseşte în dependenţă de:

    1. numărul şi topografia dinţilor absenţi

    2. examenul radiografic

    3. atenţia medicului

    4. timpul ce s-a scurs după extracţiile dentare

    5. starea familiară a pacientului

    Sursa 1


    1. C.C. După dimensiunile spaţiilor edentate deosebim:

    1. edentaţii mici (1-3 dinţi)

    2. edentaţii foarte mici (1 dinte)

    3. edentaţii mijlocii (4-6 dinţi)

    4. edentaţii mari (mai mult de 6 dinţi)

    5. edentaţii începătoare

    Sursa 1


    1. C.C. După forma apofizei alveolare edentate în edentaţia parţială deosebim:

    1. îngust (pînă la 5 mm)

    2. foarte îngust

    3. de o lăţime medie (5-8mm)

    4. de o lăţime satisfăcătoare

    5. lat (mai mult de 8 mm)

    Sursa 1


    1. C.C. La determinarea indicaţiilor către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare este necesar ca la prezenţa dinţilor restanţi sănătoşi suma coeficienţilor dinţilor absenţi să fie:

    1. eglă cu a dinţilor stîlpi

    2. mai mică decît a dinţilor stîlpi

    3. mai mare decît a dinţilor stîlpi

    4. mult mai mare decît a dinţilor stîlpi

    5. nu are importanţă raportul coeficienţilor

    Sursa 1

    1. C.C. Forţele orizontale în timpul funcţiei acţionează asupra corpului de punte în următoarele direcţii:

    1. orizontală

    2. orizontal - sagitală

    3. orizontal - transversală

    4. orizontal - tangenţială

    5. orizontal - oblice

    Sursa 1


    1. C.C. Nivelarea planului protetic la pregătirea câmpului protetic în tratamentul cu punţi dentare se efectuiază:

    1. fizioterapeutic

    2. şlefuirea selectivă

    3. ortodontic

    4. terapeutic

    5. majorarea dimensiunii verticale de ocluzie

    Sursa 1


    1. C.C. Particularităţile preparării dinţilor stâlpi în punţile dentare sunt:

    1. prepararea atentă

    2. prepararea cu răcire

    3. obţinerea paralelismului între dinţii stâlpi

    4. obţinerea formei corecte a bontului în raport de elementele de agregare

    5. nu sunt particularităţi

    Sursa 1


    1. C.C. Verificarea şi asigurarea paralelismului între dinţii stîlpi preparaţi la confecţionarea punţilor dentare se efectuează prin:

    1. studierea modelului în paralelograf

    2. utilizarea paralelografelor orale

    3. măsurări pe model

    4. măsurări în cavitatea bucală

    5. prepararea în formă de con spre ocluzal sub un unghi de până la 7o

    Sursa 1


    1. C.C. La confecţionarea punţilor dentare din metalo-ceramică pot fi obţinute amprente:

    1. duble într-un timp

    2. duble în doi timpi

    3. duble în ocluzie

    4. duble cu un singur material

    5. duble în trei timpi

    Sursa 1



    1. C.C. Elementele fundamentale ale ocluziei centrice sunt:

    1. dimensiunea verticală de ocluzie

    2. poziţia neutră a mandibulei

    3. poziţia de repaus fiziologic relativ a mandibulei

    4. spaţiul fiziologic de inocluzie

    5. dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară

    Sursa 1


    1. C.C. Dimensiunea verticală de ocluzie se determină prin metodele:

    1. fiziologică

    2. anatomică

    3. antropometrică

    4. auxiliară

    5. anatomo-fiziologică

    Sursa 1


    1. C.C. Dimensiunea verticală de ocluzie în prima şi a doua situaţie clinică la determinarea ocluziei centrice poate fi:

    1. nemodificată

    2. mărită

    3. micşorată

    4. încrucişată

    5. anterioară

    Sursa 1


    1. C.C. În a treia situaţie clinică la determinarea ocluziei centrice se apreciază:

    1. dimensiunea verticală de ocluzie

    2. spaţiul fiziologic de inocluzie

    3. poziţia neutră a mandibulei

    4. dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară

    5. poziţia de repaos fiziologic relativ a mandibulei

    Sursa 1


    1. C.C. Poziţia ocluziei centrice determinată cu ajutorul şabloanelor şi a bordurilor de ocluzie din ceară se fixează prin metoda:

    1. rece

    2. antropometrică

    3. fierbinte

    4. fiziologică

    5. funcţională

    Sursa 1


    1. C.C. Avantajele punţilor dentare din două bucăţi:

    1. transmisia forţelor ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi

    2. transmisia forţelor ocluzale pe cale mixtă

    3. necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi

    4. restabilirea funcţiilor dereglate

    5. nu este obligatorie anestezia la prepararea dinţilor stîlpi

    Sursa 1


    1. C.C. Dezavantajele punţilor dentare din două bucăţi:

    1. transmit forţele ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi

    2. poate avea loc dezlipirea corpului de punte

    3. restabilesc parţial funcţia fizionomică

    4. pot conduce la apariţia galvanozei în cavitatea bucală

    5. necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi

    Sursa 1


    1. C.C. Puntea dentară metalică întreg turnată este indicată:

    1. în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa 1 dinte

    2. în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi

    3. în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa 1 dinte şi prezenţa breşelor intercalate

    4. în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi şi prezenţa breşelor intercalate

    5. în zonele laterale ale arcadelor dentare la prezenţa breşelor terminale de 1 –2 dinţi

    Sursa 1


    1. C.C. Punţile dentare mixte din metalo-ceramică sînt contraindicate:

    1. volum coronar redus a dinţilor stîlpi

    2. în zonele laterale ale arcadelor dentare

    3. pînă la vîrsta de 18 ani

    4. la mobilitatea dinţilor de gr. I-II

    5. la mobilitatea dinţilor de gr. III

    Sursa 1


    1. C.C. Consecutivitatea etapelor clinice la confecţionarea punţilor dentare din metalo-ceramică:

    1. amprentarea preliminară pentru confecţionarea coroanelor provizorii

    2. prepararea dinţilor stîlpi, amprentarea finală

    3. protecţia dinţilor stîlpi cu coroane provizorii

    4. determinarea indexului igienii cavităţii orale

    5. realizarea modelelor

    Sursa 1


    1. C.C. Puntea dentară mobilizabilă este indicată:

    1. în breşele laterale ale arcadelor dentare la prezenţa dinţilor cu coroane înalte

    2. în ocluzia ortognată

    3. în ocluzia deschisă

    4. la absenţa accentuată a substanţei osoase

    5. la prezenţa dinţilor mobilizabili de gr. III

    Sursa 1


    1. C.C. La confecţionarea punţilor dentare adezive dinţii limitrofi breşei se prepară:

    1. feţele proximale dinspre edentaţie

    2. feţele vestibulară şi orală la nivelul situării elementelor de agregare

    3. suprafeţele ocluzale

    4. la colet se crează pragul

    5. dinţii stîlpi nu se prepară

    Sursa 1


    1. C.C. Dezavantajele punţilor dentare adezive:

    1. se pot realiza numai pe dinţi integri

    2. au indicaţii reduse

    3. sînt fizionomice

    4. au riscul descimentării

    5. sacrificare tisulară redusă

    Sursa 1


    1. C.C. Avantajele punţilor dentare adezive:

    1. sînt fizionomice

    2. au riscul descimentării

    3. sacrificarea tisulară redusă

    4. au indicaţii reduse

    5. se realizează numai pe dinţi integri

    Sursa 1


    1. C.C. Ce aspect v-a avea relieful ocluzal în puntea dentară pe implante:

    1. cuspizi bine exprimaţi

    2. cuspizi slab exprimaţi, rotungiţi

    3. cuspizi în raport de aspectul antagoniştilor

    4. relief plat

    5. relief ondulat

    Sursa 1


    1. C.C. Edentaţiile parţiale terminale pot fi rezolvate prin:

    1. proteze parţial mobilizabile

    2. punţi dentare pe implante

    3. punţi dentare provizorii

    4. punţi dentare adezive

    5. punţi dentare demontabile

    Sursa 1


    1. C.C. În edentaţia parţială dinţii restanţi se împart in două grupe:

    1. frontală

    2. laterală

    3. funcţională

    4. incisivi şi canini

    5. nefuncţională

    Sursa 1


    1. C.C. Protezele utilizate la tratamentul edentaţiei parţiale sînt:

    1. punţi dentare mobilizabile

    2. punţi dentare fixe

    3. microprotezele

    4. parţial mobilizabile acrilice şi scheletate

    5. ortodontice

    Sursa 1



    1. C.C. Kopeikin clasifică punţile dentare în:

    1. cu sprijin la ambele extremităţi

    2. cu un element de agregare suplimentar

    3. cu sprigin muco-osos

    4. cu sprijin mixt

    5. cu sprijin osos

    Sursa 1


    1. C.C. La alegerea dinţilor stîlpi în puntea dentară se ţine cont de:

    1. starea peradontului dinţilor stîlpi şi a antagoniştilor

    2. profesie

    3. sex

    4. întinderea breşei şi topografia ei

    5. vechimea în muncă

    Sursa 1


    1. C.C. Argumentarea matematică la alegerea dinţilor stîlpi în conceperea punţilor dentare se efectuiază conform:

    1. grosimii pereţilor coronari

    2. paradontogramei Kurleandskii

    3. coeficienţilor Oksman şi Agapov

    4. înălţimii coronare

    5. gradului de înclinare a dinţilor stîlpi

    Sursa 1


    1. C.C. Valoarea funcţională a dinţilor stîlpi la conceperea punţilor dentare depinde de:

    1. morfologia rădăcinilor, raportul coroană-rădăcină

    2. mobilitatea dinţilor şi calitatea tratamentului endodontic

    3. vîrstă

    4. starea dinţilor vecini

    5. starea procesului alveolar edentat

    Sursa 1


    1. C.C. Particularităţile preparării dinţilor stîlpi la confecţionarea punţilor dentare depinde de:

    1. vîrsta pacientului

    2. starea procesului alveolar

    3. varietatea de microproteză folosită ca element de agregare

    4. necesitatea redării paralelismului între dinţii stîlpi

    5. de clasa edentaţiei după Kennedy

    Sursa 1


    1. C.C. Obiectivele preparării dinţilor stîlpi pentru puntea dentară depind de:

    1. varietatea edentaţiei

    2. necesitatea redării dintelui formei care va prmite o aderare intimă a coroanei la colet fără a majora dimensiunea verticală de ocluzie

    3. necesitatea redării paralelismului între dinţii stîlpi pentru aplicarea punţii

    4. particularităţile raportului corpului de punte cu procesul alveolar

    5. starea mucoasei procesului alveolar

    Sursa 1


    1. C.C. Protecţia plăgii dentinare după I.Postolachi include:

    1. prelucrarea plăgii dentinare cu etanol

    2. prelucrarea plăgii dentinare cu eter

    3. prelucrarea plăgii dentinare cu apă oxigenată 3%

    4. acoperirea dintelui cu coroane provizorii sau lac de fluor,celuloid

    5. prelucrarea dintelui cu apă distilată

    Sursa 1


    1. C.C. Obţinerea amprentei duble în două etape prevede:

    1. obţinerea amprentei preliminare pînă la prepararea dinţilor stîlpi

    2. aplicarea stratului doi în amprenta preliminară şi amprentatea definitivă

    3. aplicarea stratului de corijare pe cîmpul protetic prin injectare

    4. aplicarea primului strat peste al doilea

    5. obţinerea amprentei pentru modelul preliminar

    Sursa 1


    1. C.C. Punţile dentare în sectorul frontal al arcadelor dentare sînt indicate în lipsa:

    1. incisivilor centrali

    2. incisivilor centrali şi laterali

    3. tuturor incisivilor şi caninilor

    4. tuturor incisivilor şi caninilor şi primilor premolari

    5. tuturor incisivilor, caninilor şi premolarilor doi

    Sursa 1


    1. C.C. Restabilirea foneticii la confecţionarea punţilor dentare metaloceramice în sectorul frontal al arcadelor dentare se v-a efectua în caz de modelare a corpului de punte în formă:

    1. de şa

    2. suspendată

    3. punctiformă

    4. mixtă

    5. semişa

    Sursa 1


    1. C.C. Punţile dentare în zonele laterale ale arcadelor dentare sînt indicate la lipsa:

    1. a 2 premolari

    2. a 2 molari cînd al 3-lea este bine dezvoltat

    3. a premolarilor şi molarilor

    4. a doi premolari, primului molar şi mobilitatea patologică de gradul III a molarului doi

    5. a tuturor molarilor

    Sursa 1


    1. C.C. În sectoarele laterale ale arcadelor dentare punţile dentare sunt contraindicate în caz de lipsă:

    1. a unui premolar şi primului molar

    2. a doi molari la prezenţa molarului trei

    3. a tuturor molarilor

    4. a premolarilor şi molarilor

    5. în ocluzie opistognată

    Sursa 1


    1. C.C. În sectoarele laterale ale arcadelor dentare forma corpului de punte în puntea dentară întreg turnată trebuie să fie în:

    1. semişa

    2. suspendată

    3. punctiformă

    4. tangenţială

    5. în şa

    Sursa 1


    1. C.C. În ocluzia funcţională punţile dentare trebuie să:

    1. asigure un contact vîrf cuspid fund fosetă cu dinţii antagonişti în ocluzia centrică

    2. să fie în contact vîrf cuspid fund fosetă cu dinţii antagonişti în ocluzie anterioară

    3. să fie în contact vîrf cuspid fund fosetă cu antagoniştii în ocluzie laterală

    4. să asigure contact cu antagoniştii în toate planurile de deplasare a mandibulei cu contacte dento-dentare

    5. să fie în dezocluzie la mişcările mandibulare cu contacte dento-dentare

    Sursa 1


    1. C.C. Avantajele punţilor dentare sunt:

    1. asigură transmiterea presiunii masticatorii fiziologice

    2. necesită prepararea dinţilor stîlpi

    3. restabilesc capacitatea masticatorie şi fonetică deriglată

    4. sînt igienice

    5. transmit presiunea masticatorie nefiziologic

    Sursa 1


    1. C.C. Dezavantajele punţilor dentare din două bucăţi sunt:

    1. posibilitatea generării curenţilor galvanici

    2. restabilesc fonetica deriglată

    3. au un suport dento-paradontal

    4. necesită şlefuirea ţesuturilor dure

    5. restabilesc funcţia masticatorie deriglată

    Sursa 1


    1. C.C. În prima etapă clinică la confecţionarea punţilor dentare din două bucăţi se efectuiază:

    1. examinarea pacientului, prepararea dinţilor

    2. proba punţii dentare

    3. obţinerea amprentelor, aprecierea ocluziei centrice, măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    4. proba elementelor de agregare

    5. proba şi fixarea punţii dentare

    Sursa 1


    1. C.C. În a doua etapă clinică la confecţionarea punţilor dentare din două bucăţi se efectuiază:

    1. prepararea dinţilor

    2. proba elementelor de agregare

    3. obţinerea amprentelor cu elementele de agregare, aprecierea ocluziei centrice şi protecţia plăgii dentinare

    4. proba punţii dentare

    5. corecţia punţii dentare

    Sursa 1


    1. C.C. În a treia etapă clinică la confecţionarea punţilor dentare mixte metalo-acrilice din două bucăţi se efectuiază:

    1. proba elementelor de agregare

    2. proba punţii dentare

    3. fixarea elementelor de agregare

    4. aprecierea culorii acrilatului

    5. fixarea punţii dentare

    Sursa 1


    1. C.C. Etapa definitivă la confecţionarea a punţilor dentare din două bucăţi este:

    1. proba definitivă a punţii dentare

    2. fixarea punţii dentare

    3. proba elementelor de agregare

    4. aprecierea culorii ceramicii

    5. aprecierea culorii acrilatului

    Sursa 1


    1. C.C. Individualizarea contactelor ocluzale în puntea dentară mixtă din două bucăţi se efectuiază:

    1. la etapa de modelare a corpului de punte

    2. după fixarea puntei dentare

    3. după 3 zile de la fixarea puntei dentare

    4. la etape de probă a punţii dentare

    5. la etapa de probă definitivă şi fixare a punţii dentare

    Sursa 1


    1. C.C. Consecutivitatea etapelor clinice de confecţionare a punţilor dentare întreg turnate (dintr-o bucată):

    1. examinarea pacientului, prepararea dinţilor, obţinerea amprentelor, fixarea ocluziei centrice, protecţia dinţilor plăgii dentinare a dinţilor preparaţi

    2. proba elementelor de agregare a punţii dentare

    3. obţinerea amprentelor cu elementele de agregare, fixarea ocluziei centrice

    4. proba punţii dentare, protecţia plăgii dentinare a dinţilor preparaţi

    5. aprecierea culorii ceramicii

    Sursa 1


    1. C.C. Consecutivitatea etapelor clinice de confecţionare a punţii dentare din acrilat:

    1. prepararea dintelui stîlp, aprecierea culorii

    2. examinarea pacientului, prepararea dinţilor stîlpi, obţinera amprentei, aprecierea ocluziei centrice, protecţia dinţilor

    3. aprecierea culorii

    4. proba scheletului metalic

    5. proba elementelor de agregare, obţinerea amprentei

    Sursa 1


    1. C.C. Punţile dentare întreg turnate sînt indicate în următoarele situaţii clinice:

    1. posibilităţii redării paralelismului dinţilor stîlpi

    2. asigurării, fixării şi stabilizarii puntei dentare

    3. dorinţei medicului

    4. dorinţei pacientului

    5. posibilităţii laboratorului tehnico-dentar

    Sursa 1

    1. C.C. Etapele clinice de confecţionare a punţilor dentare din ceramică constă în:

    1. prepararea dintelui, obţinerea amprentei

    2. proba căpăcelului de platină în cavitate bucală, obţinerea amprentei

    3. examinarea pacientului, prepararea dinţilor stîlpi, obţinerea amprentei, aprecierea ocluziei centrice, protecţia plăgii dentinare

    4. proba componentei metalice

    5. aprecierea culorii ceramicei

    Sursa 1


    1. C.C. Prima etapă de confecţionare a punţilor dentare metalo-acrilice cu componenta metalică întreg turnată include:

    1. numai prepararea dinţilor stîlpi

    2. examinarea pacientului, prepararea dinţilor stîlpi

    3. obţinerea amprentelor, aprecierea ocluziei centrice, protecţia plăgii dentinare

    4. aprecierea culorii acrilatului

    5. aprecierea culorii ceramicii

    Sursa 1


    1. C.C. A doua etapă de confecţionare a punţilor dentare metalo-acrilice cu componenta metalică întreg turnată include:

    1. proba elementelor de agregare, obţinerea amprentelor

    2. proba punţii dentare deja lipite

    3. proba definitivă şi fixarea punţii dentare

    4. proba componentei metalice întreg turnate

    5. aprecierea culorii acrilatului

    Sursa 1


    1. C.C. Etapele definitive la confecţionarea punţilor dentare metalo-acrilice cu componenta metalică întreg turnată sînt:

    1. proba componentei metalice

    2. aprecierea culorii acrilatului

    3. proba definitivă a punţii dentare metalo-acrilice şi corecţia ei

    4. fixarea punţii dentare metalo-acrilice

    5. măsuri de protecţie a gingiei

    Sursa 1


    1. C.C. Din simptomele edentaţiei parţiale fac parte:

    1. deriglări respiratorii

    2. deriglări gustative

    3. deriglări senzitive

    4. prezenţa breşelor arcadele dentare

    5. dereglări ale funcţiilor de fonaţie, masticaţie, fizionomice

    Sursa 1


    1. C.C. Posibilitatea tratamentului protetic cu punţi dentare depinde de:

    1. oorinţa pacientului

    2. posibilitatea medicului

    3. starea parodontului dinţilor stîlpi

    4. întinderea breşei arcadei dentare

    5. relaţiile interocluzale în zona breşei

    Sursa 1


    1. C.C. Aplicarea punţii dentare din două bucăţi ca remediu curativ poate fi dificilă din cauza:

    1. preparării dinţilor stîlpi fără crearea condiţiilor de inserţie a punţii dentare

    2. paralelismului strict dintre dinţii stîlpi

    3. neaprecierii clasei edentaţiei după Kennedy

    4. obţinerii amprentei împreună cu coroanele de pe dinţii stîlpi

    5. lipirii incorecte a elementelor de agregare cu corpul punţii dentare

    Sursa 1


    1. C.C. Tactica medicului în caz de inserţie dificilă a punţii dentare pe dinţii stîlpi:

    1. obţinerea amprentei suplimentare

    2. crearea paralelismului între dinţii stîlpi

    3. dezlipirea corpului de punte la elementele de agregare şi amprentarea repetată

    4. obţinerea amprentelor duble

    5. proba corpului punţii dentare

    Sursa 1


    1. C.C. La etapa clinică de probă a punţii dentare metalice întreg turnate se examinează:

    1. corespunderea culorii puntei ţesuturilor adiacente

    2. poziţia coroanelor de agregare şi corespunderea lor cerinţelor către ele

    3. duritatea corpului de punte

    4. coraportul reliefului ocluzal în ocluzia centrică

    5. coraportul reliefului ocluzal în ocluzie dinamică

    Sursa 1


    1. C.C. Valoarea funcţională a dinţilor stîlpi la confecţionarea punţilor dentare depinde de:

    1. morfologia coronară şi coraportul dintre coroană-rădăcină

    2. starea parodontului

    3. calitatea tratamentului endodontic

    4. tipul de ocluzie

    5. materialul din care se v-a confecţiona puntea dentară

    Sursa 1


    1. C.C. Punţile dentare din două bucăţi pot avea componenţa:

    1. coroane ştanţate şi corp de punte turnat

    2. coroane ştanţate şi corp de punte feţuit cu acrilat

    3. coroane de agregare şi corp de punte întreg turnate

    4. coroane ştanţate metalo-acrilice şi corp de punte feţuit

    5. coroane şi corp de punte cu placaj din ceramică

    Sursa 1



    1. C.C. Poziţionarea modelelor în simulator în relaţie centrică se va efectua:

    1. vizual

    2. cu aparate optice

    3. cu blocurilor din gips sau alt material amprentar

    4. cu şabloane şi borduri de ocluzie

    5. lingurilor amprentare

    Sursa 1


    1. C.C. Indicii medii ai rezistenţei paradontului dinţilor la bărbaţi după Haber sînt:

    1. incisivii 23-25 kg

    2. caninii 63 kg

    3. premolarii 40kg

    4. caninii 36 kg

    5. molarii 68-72 kg

    Sursa 1


    1. C.C. Forţa care acţionează asupra dinţilor în timpul masticaţiei după Kalontarov în mediu este egală cu:

    1. 18 kg

    2. 20 kg

    3. 30 kg

    4. 40 kg

    5. 50 kg

    Sursa 1


    1. C.C. Prima etapă clinică la confecţionarea punţilor dentare din metalo-ceramică include:

    1. numai obţinerea amprentei

    2. proba elementelor de agregare a punţii dentare

    3. examinarea pacientului, prepararea dinţilor stîlpi, obţinerea amprentelor

    4. aprecierea ocluziei centrice, măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    5. aprecierea culorii acrilatului

    Sursa 1


    1. C.C. A două etapă clinică la confecţionarea punţilor dentare din metalo-ceramică include:

    1. proba componentei metalice a puntei dentare

    2. aprecierea culorii acrilatului

    3. aprecierea culorii ceramicii, măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    4. proba elementelor de agregare

    5. fixarea componentei metalice

    Sursa 1


    1. C.C. Etapa definitivă la confecţionarea punţilor dentare din metalo-ceramică include:

    1. proba definitivă a punţii dentare şi corecţia ei la necesitate

    2. fixarea punţii dentare

    3. proba componentei metalice, măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    4. proba elementelor de agregare, obţinerea amprentei

    5. prepararea dinţilor stîlpi, obţinerea amprentelor, măsuri de protecţie a plăgii dentinare

    Sursa 1


    1. C.C. După modul de agregare pe dinţii stîlpi puntea dentară poate fi:

    1. mobilă

    2. fixă

    3. mixtă

    4. gingivală

    5. semigingivală

    Sursa 1


    1. C.C. După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:

    1. în şa

    2. în formă ovală

    3. în formă semiovală

    4. în semişa

    5. suspendate

    Sursa 1


    1. C.C. După rapotrul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:

    1. fixe

    2. punctiforme

    3. tangent liniare

    4. semiovale

    5. ovale

    Sursa 1


    1. C.C. Dacă forţa de apăsare verticală se v-a exercita pe corpul de punte în apropierea dintelui stîlp situat distal ea se v-a transmite prin elementele de agregare influienţînd periodonţiul:

    1. întinderea ligamentelor alveolo – dentare a dintelui situat distal şi înfundarea lui

    2. întinderea ligamentelor alveolo – dentare a dintelui situat mezial şi înfundarea lui

    3. compresia ligamentelor alveolo-dentare în zona treimei superioare proximale distale şi a treimei inferioare proximal – meziale a dintelui situat mezial

    4. întinderea ligamentelor alveolo – dentare a dintelui a ambilor dinţi

    5. compresia ligamentelor alveolo-dentare în zona treimei superioare proximale a ambilor dinţi

    Sursa 1


    1. C.C. Punţile dentare adezive sînt indicate:

    1. în edentaţiile laterale reduse

    2. la prezenţa dinţilor integri limitrofi breşei

    3. la prezenţa migrărilor dentare din zona breşei

    4. la prezenţa coroanelor mici a dinţilor limitrofi breşei

    5. la prezenţa coroanelor înalte a dinţilor limitrofi breşei

    Sursa 1


    1. C.C. Simptomele intraorale a edentaţiei parţiale sînt:

    1. întreruperea continuităţii arcadei dentare de prezenţa breşei (lor)

    2. temperatura subfebrilă a corpului

    3. suprasolicitarea funcţională, abraziunea patologică a dinţilor restanţi

    4. hipersalivaţia

    5. hiposalivaţia

    Sursa 1


    1. C.C. După particularităţile de construcţie ale punţilor dentare ele se împart în:

    1. mobilizabile

    2. fixe

    3. monolite

    4. separate din două bucăţi, demontabile şi atipice

    5. turnate

    Sursa 1


    1. C.S.Cîmpul protetic în edentaţia parţială întinsă este prezentat de:

    1. Yüklə 1,19 Mb.

      Dostları ilə paylaş:
    • 1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13



    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
    rəhbərliyinə müraciət
    gir | qeydiyyatdan keç
        Ana səhifə
    Dərs
    Dərslik
    Guide
    Kompozisiya
    Mücərrəd
    Mühazirə
    Qaydalar
    Referat
    Report
    Request
    Review

    yükləyin