Investigaţiile arheologice de teren la monumentele din zona Nistrului Mijlociu din mil. I a.Chr;
Reconstrucţia şi conservarea vestigiilor arheologice;
Clasificarea, analiza şi interpretarea vestigiilor arheologice ca surse istorice;
Utilizarea surselor arheologice în studierea perioadelor preistorice şi antice în spaţiul de la est de Carpaţi.
Hărţile murale alcătuite pe baza cercetărilor în cadrul laboratorului - Geţii şi Dacii în sec. VII-II a.Chr., şi Provinciile romane Moesia şi Dacia (Editura Hemus, Bucureşti 2006), au participat ca mostre la târgurile de cărţi de la Basel (Elveţia), Bucureşti, Iaşi, Timişoara (România), Chişinău. În rezultat ele au obţinut dreptul de a fi utilizate în şcolile din Republica Moldova şi România în calitate de materiale didactice.
Corobceanu Andrei, doctorand studenţii anului I-II de la USM specialitatea arheologie, ce şi-au îndeplinit practica ar-heologică
În 2007 rezultatele cercetărilor au fost concentrate asupra valorificării ştiinţifico-culturale a monumentelor traco-getice din zona Nistrului Mijlociu: Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna-Dealul Mănăstirii şi Saharna - Ţiglău. Cercetările au contribuit la elucidarea etapelor principale de evoluţie a acestor obiective arheologice, la determinarea perioadei transformării aşezărilor Saharna Mare, Sharna Mică din aşezări rurale în dave, cu sistem defensiv unical, au stabilit legăturile acestor aşezări a lumii traco-getice cu regiunele Pontului Euxin. Corelarea materialelor recuperate la siturile traco-getice din zona Nistrului Mijlociu cu cele din Europa de sud-est, denotă importanţa studierii acestor monumente pentru întreaga perioada a epocii fierului din Europa.
În rezultatul cercetărilor la patru obiective arheologice din zona Nistrului Mijlociu s-a stabilit:
în această zonă, ca şi la Dunărea de Jos, au existat aşezări rurale de tipul Babadag I – Tămăoani cu ceramică incizată caracteristică sec. XII-XI a. Chr.;
în secolele X-VIII a. Chr., se constituie o serie de aşezări de tipul Pšeničevo-Saharna, care sunt similare celor din Voievodina, Macedonia, Bulgaria şi România;
aşezările din această perioadă funcţionează şi în sec. VII-VI a. Chr., ca în perioada următoare V-II a. Chr., unele din ele să fie întărite cu sisteme defensive, construite după anumite metode inginereşti.
În rezultatul cercetărilor arheologice efectuate la cele mai importante obiective arheologice din zona Nistrului Mijlociu s-a stabilit:
în această zonă, ca şi la Dunărea de Jos, au existat aşezări de tipul Babadag I – Tămăoani cu ceramică incizată caracteristică sec. XII-XI a. Chr.;
în secolele X-VIII a. Chr., se constituie o serie de aşezări de tipul Cozia-Saharna, care sunt similare celor din Voievodina, Macedonia, Bulgaria şi România;
aşezările din această perioadă funcţionează şi în sec. VII-VI a. Chr., ca în perioada următoare V-II a. Chr., unele din ele să fie întărite cu sisteme defensive, construite după anumite metode inginereşti
În 2008 cercetările au fost concentrate asupra valorificării ştiinţifico-culturale a monumentelor traco-getice din zona Nistrului Mijlociu: Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna-Dealul Mănăstirii şi Saharna - Ţiglău. Rezultatele lor au contribuit la elucidarea etapelor principale de evoluţie a acestor obiective arheologice, la determinarea perioadei transformării aşezărilor Saharna Mare, Sharna Mică din aşezări rurale în davae, cu sistem defensiv unical, au stabilit legăturile acestor aşezări a lumii traco-getice cu regiunile Pontului Euxin. Corelarea materialelor recuperate la siturile traco-getice din zona Nistrului Mijlociu cu cele din Europa de sud-est, denotă importanţa studierii acestor monumente pentru întreaga perioada a epocii fierului din Europa.
2009
Niculiţă Ion- doctor habilitat, profesor universitar, Nicic Andrei conferenţiar universitar, şef laborator
În baza analizei detaliate a vestigiilor descoperite prin investigarea a cinci obiective arheologice: Saharna Mică, Saharna- Dealul Mănăstirii, Saharna- Ţîglău, Saharna Mare şi Saharna- La Şanţ a devenit posibilă elucidarea evoluţiei cultural- cronologice şi demografice a comunităţilor din bazinul Nistrului Mijlociu pe parcursul mileniului I a. Chr. În decursul cercetărilor materialelor concrete s-a stabilit:
În zona Nistrului Mijlociu, comunităţile sedentare de agricultori şi crescători de animale au evoluat diacronic fără hiatusuri demografice şi decalaje cronologice.
Materialele arheologice recoltate, incontestabil, demonstrează că teoria migraţionistă bazată pe „ lipsa” monumentelor- principalelor verigi în lanţul evoluţiei comunităţilor omeneşti, din această perioadă, nu are suporturi ştiinţifice concrete şi prin urmare ea trebuie scoasă din uzul istoriografic.
Cercetările la obiectivele arheologice din zona „Saharna” s-au sondat cu rezultate considerabile:
Au demonstrat că cultura Cozia- Saharna a contribuit substanţial la formarea aspectului Basarabi- Şoldăneşti din a doua jumătate a sec. VIII- sec.VII a. Chr., pe baza căruia s-a constituit cultura traco- getică din sec. VII/VI- II a. Chr.
Importanţa aportului adus în rezultatul acestor consideraţii este mai mult ca semnificativă, fiindcă el duce la corectarea unor aserţiuni tendenţioase ce au dominat în istoriografia contemporană.
Noile materiale analizate şi expuse în „Raportul ştiinţific” şi publicaţii, vor fi implementate în elaborarea capitolelor respective a „Istoriei Moldovei”, vol. I, în curs de pregătire, a tezelor de doctorat , masterat.
2010
Niculiţă Ion- doctor habilitat, profesor universitar, Nicic Andrei conferenţiar universitar, şef laborator, Zanoci Aurel- conferenţiar universitar,
Analiza vestigiilor arheologice descoperite la siturile arheologice Saharna Mare şi Saharna-Dealul Mănăstirii s-a stabilit:
- existenţa la comunităţile din zona de sud a Nistrului Mijlociu cele mai timpurii aşezări – citadele, care către sec. XI a. Chr. Supravegheau căile de comunicaţie pe apă şi pe uscat – situaţie necunoscută în alte regiuni ale Europei de Sud-Est.
- în baza evidenţierii evoluţiei stablimentelor fără decalaje cronologice în sec. X-VIII/VII la Saharna-Ţiglău, sec. XI - finele sec. III a. Chr. la Saharna – Dealul Mănăstirii şi Saharna Mare, pentru prima dată s-a demonstrat dezvoltarea comunităţilor sedentare în această regiune în decursul mileniului I a. Chr.
Rezultatele investigaţiilor arheologice sunt redactate în Rapoartele Ştiinţifice Preliminare anuale care conform Legii în vigoare se păstrează în Arhiva Muzeului Naţional de Arheologie şi Istoria Moldovei.
Rapoartele Ştiinţifice împreună cu Cataloagele care le însoţesc, constituie un volum de 1224 sau 60 c. t.
Rapoartele prezintă documente arheologice inedite care pot fi folosite la redactarea compartamentelor consacrate perioadelor preistorice şi antice a Istoriei Moldovei, studiilor monografice, tezelor de doctorat, masterat şi licenţă.
Mostrele arheologice recuperate în rezultatul investigaţiilor arheologice, înmulţesc patrimoniul cultural al RM, fiind utilizate de Muzeul Naţional de Arheologie şi Istoria Moldovei, în fondul căreia sunt păstrate conform legislaţiei în vigoare.
