Universitatea Naţională de Arte anul II
Yüklə 104,51 Kb.
|
Universitatea Naţională de Arte anul II Bucureşti semestrul II Secţia Conservare-Restaurare 2006 DOCUMENTAŢIA DE RESTAURARE FIŞĂ GENERALĂ DE CONSERVARE – RESTAURARE BISERICA SF. NICOLAE - „KREŢULESCU” Coordonatori: prof. univ. Oliviu Boldura asist. univ. Romeo Gheorghiţă Student: Reketes Andrei FIŞĂ GENERALĂ DE CONSERVARE 1. Date istorice generale (amplasarea în epocă) 1.1. Arhitectură (datare, ctitori, descrierea ansamblului) 1.2. Componente artistice (datare, autori, stilistică) 1.2.1. Pictura murală („a fresco”, „a secco”, ulei) 1.2.2. Iconostas, mobilier (jilţuri, candelabre, strane) 1.2.3. Decoraţii în piatră (pisania, pietre de mormânt, ancadramente, coloane) 2. Intervenţii în timp asupra ansamblului şi a componentelor 2.1. Ansamblul arhitectural (incintă, biserică, etc.) 2.2. Componente artistice (pictura murală, iconostas, etc.) 3. Date generale geografice şi climatice 3.1. Amplasament geografic şi urban 3.2. Evoluţii climatice şi microclimatice 4. Starea de conservare a bisericii 4.1. Consideraţii privind problemele geotehnice şi de hidraulică subterană 4.2. Consideraţii privind statica monumentului 4.3. Arhitectura 4.3.1. Fundaţia (structura) 4.3.2. Zidăria (structura) 4.3.3. Soclul şi bancheta (structura) 4.3.4. Pardoseala interioară şi nivelul de călcare (structura) 4.3.5. Acoperişul şi sistemul de preluare a apelor meteorice (structura) 4.3.6. Trotuarul şi rigola (structura) 4.3.7. Sistemul de iluminat, de încălzire şi paratrăsnetul 5. Starea de conservare a picturii murale 5.1. Consideraţii generale privind condiţiile de microclimat 5.2. Identificarea tehnologică (tehnica de execuţie) 5.3. Starea de conservare – cauzele degradărilor 5.3.1. Stratul suport 5.3.2. Stratul de culoare 6. Documentaţia de conservare 6.1. Documentaţia fotografică (imagini de ansamblu şi detalii) 6.2. Documentaţia desenată (relevee la scară, curbe de umiditate etc.) 1. Date istorice generale (amplasarea în epocă) 1.1. Arhitectură (datare, ctitori, descrierea ansamblului) Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavril” a fost construită în anii 1720-1722, fiind finalizată la 30 septembrie 1722 (data pisaniei). Este ctitoria marelui logofăt (vornic) Iordache Creţulescu1, descendent al unei vechi familii boiereşti, şi a soţiei sale Safta Brâncoveanu1 , fiind construită în timpul celei de a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat. Biserica Creţulescu a reluat cu insistenţă formele arhitectonice şi decoraţia monumentală brâncovenească2 cu proporţiile sale bine potrivite, cu eleganţa formelor, cu fineţea profilurilor şi zvelteţea siluetei sale.3 Planul este treflat2 cu o turlă pe naos şi clopotniţă pe pronaos la care se ajunge pe scara din turnul adosat faţadei de nord. Cele două turle înalte şi elegante refăcute după modelul aproximativ al celor vechi, încoronează întreg edificiul ale cărei proporţii sunt cu adevărat izbutite.4 Ferestrele turlelor sunt înconjurate de trei arcade retrase succesiv, arcele lor sprijinindu-se pe capiteluri mici şi drepte în timp ce ferestrele bisericii au rame de piatră în arc frânt fiind încadrate de nişte baghete încrucişate, care de fapt sunt elemente de influenţă gotică integrate în sinteza arhitecturii moldoveneşti. Pentru decor, la cornişă au fost orientate 3 rânduri de cărămidă imitând dinţii de ferăstrău, iar cornişa turlelor este făcută din două rânduri de cărămizi aşezate pe muchie.5 Decoraţia exterioară este însăşi zidăria din cărămidă aparentă deşi la început ele erau acoperite cu o tencuială subţire ca toate bisericile acelei epoci. Decoraţia în registrul inferior este formată din panouri dreptunghiulare mărginite pe orizontală de două rânduri de ciubuce iar pe verticală de trei rânduri. Biserica este bine proporţionată datorită absidelor laterale mai proeminente care echilibrează supralărgirea pronaosului.6 Întregul sistem de boltire asupra căreia se înalţă, remarcabilă şi din punct de vedere al efectului plastic pe care îl imprimă întregului edificiu este un exemplu de soluţie structurală judicioasă.7 Pridvorul - este deschis, larg, cu 5 arce care pune în evidenţă intrarea pe faţada dinspre vest, şi câte două arce laterale sprijinite pe coloane de piatră. Este acoperit cu două bolţi semisferice despărţite de un arc. Pronaosul - este acoperit cu o calotă pe pandantivi şi despărţit de naos de 3 arcade pe 4 stâlpi de piatră dintre care cele laterale sunt încastrate în pereţi. Spaţiile laterale sunt boltite cu două arce late. Naosul - este alcătuit din 3 travee şi acoperit de turla sprijinită pe pandantivi. Absidele laterale sunt poligonale la exterior şi sub formă de concă3 în interior. Traveea estică este închisă de absida altarului.
Faţada este împărţită – ca la toate bisericile din Ţara Românească din ace vreme – în două registre de panouri, mărginite de ciubuce din cărămizi rotunjite despărţite de un brâu. Biserica a devenit mai bogată ca expresie plastică în urma restaurărilor din 1935-1936 şi 1942-1943 când şi-a redobândit calităţile sale arhitectonice. „Biserica Creţulescu este unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură, păstrate în Bucureşti, create între cele două epoci de glorie ale arhitecturii munteneşti: epoca brâncovenească şi cea a primilor domni fanarioţi.”8 – nu este doar o operă valoroasă de arhitectură românească veche ci şi una dintre puţinele construcţii bune care s-au zidit în epoca imediat următoare vremii strălucite a lui Constantin Brâncoveanu.9
Pictura murală a fost realizată în tehnica „a fresco” odată cu ridicarea bisericii iar tabloul votiv s-a păstrat ca mărturie istorică a existenţei în timp a picturii lui Tătărescu din 1860 realizat în ulei peste pictura originară. În tehnica „a secco” avem prezente mici zone datorate ultimei intervenţii de restaurare deoarece integrarea cromatică a zonelor mari s-a realizat în tehnica „a fresco”. Pictura murală din turla naosului este nouă fiind realizată cu ocazia restaurării din 1942-1943.(2.2. - pentru detalii) Reuşita decoraţiei murale monumentale bizantine a rezultat din combinarea echilibrată a esteticii şi a perspectivei inverse deoarece liniile figurilor şi siluetelor sunt încadrate perfect pe suprafeţele formelor concave a bolţilor. 4 Ansamblul iconografic şi specificul stilistic sunt reprezentative a unei arte numită perioadă postbrâncovenească. Au fost introduse şi amănunte înnoitoare de influenţă apuseană cum sunt decorul de la Ghetsemani care figurează o grădină înconjurată de un gard din uluci cu poartă rustică de lemn; în scena Spălării mâinilor, Isus întoarce spatele lui Pilat; el este îngenuncheat şi încununat cu spini, scena având loc într-o curte interioară; apoi este biciuit şi legat de o coloană ce se află în mijlocul unei pieţe iar două personaje privesc desfăşurarea torturii din balconul unei case. Este dus în faţa mulţimii, scena petrecându-se pe o stradă; pironirea lui Isus se face pe o cruce întinsă pe jos; în scena Răstignirii, Maica Domnului este înconjurată de mironosiţe şi de Ioan; la coborârea de pe cruce, Maria asistă îngenuncheată; Iosif şi Nicodim duc la groapă trupul dezvelit al lui Isus, ţinându-l ca într-un hamac. În pronaos, acatistul Maicii Domnului începe cu Fecioara la fântână. Din lipsă de spaţiu, compoziţiile păstrează specificul iconografiei ortodoxe tradiţionale, personajele scenelor fiind reduse la numărul esenţial necesr ilustrării textului biblic. Reprezentarea Maicii Domnului apărătoarea, în picioare cu braţele ridicate în gestul de rugă şi ocrotire faţă de credincioşii din jur, este o excepţie deoarece apare singură. În pridvor, în scenele Apocalipsului, evanghelistul Ioan este reprezentat tânăr ca şi în gravurile germane i nu bătrân aşa cum este arătat în pictura de la Athos. În majoritatea scenelor este reprezentat Isus „cel vechi de zile” fiind o reprezentare interzisă de canoanele picturii bizantine.10 Reprezentarea amplă a temei Apocalipsei în pridvor şi introducerea câtorva scene noi în ciclul patimilor subliniază influenţa occidentului.11 Ansamblul pictural al bisericii, păstrat într-o tonalitate coloristică destul de reţinută cu nişte calităţi de detaliere deosebite, intră într-o perfectă simbioză cu spaţiul pe care îl decorează. Acest ansamblu armonic, cu o expresivitate artistică deosebită şi cu încărcătura teologică necesară, este reprezentativă perioadei artistice al secolului al XVIII-lea. Privită în ansamblu, pictura murală a bisericii Creţulescu are un caracter citadin accentuat.12
În compoziţii apar inedite elemente de peisaj şi schemele folosite sunt mai apropiate uneori picturii de şevalet decât de icoane. Cu toate că icoanele au fost pictate într-un stil realist, chipurile răspunzând canoanelor unor frumuseţi clasice, iconostasul nu îşi pierde semnificaţia şi rolul respectând tradiţia iconografică clasică bizantină. Putem presupune că dacă i s-a comandat lui Tătărescu pictarea bisericii în 1860, era firesc, după cum rezultă din contract13, tot lui să i se atribuie pictarea şi poleirea iconostasului. Fondul alb lustruit este cel original deoarece se află în perfectă armonie cu celelalte piese de mobilier5 contemporane aflate în biserică. Policandrul6 de bronz emailat din naos a fost comandat în 1837 la casa Barbedienne din Paris.14 Stranele din absidele laterale şi de lângă pereţii laterali, ai naosului şi pronaosului, sunt din lemn decorate, în stil renascentist, cu modele decorative sculptate şi sunt băiţuite fiind aşezate pe o podină de lemn. Sunt poziţionate la o distanţă de circa 8 cm de pictura murală. Datorită numeroşilor enoriaşi, s-a recurs la suplimentarea locurilor cu scaune moderne ergonomice. Sfeşnicele florentine precum şi vasele şi ulcioarele în formă tipic orientală, sunt în armonie cu decorul interior. Baldachinul, crucea mare şi epitaful din altar, nu am reuşit să le examinez fiindcă nu am primit permisiunea domnului preot. 1.2.3. Decoraţii în piatră (pisania, pietre de mormânt, ancadramente, coloane) Pisania este circumscrisă de o friză care coboară până jos de-o parte şi de alta a intrării constituind clasicul portal brâncovenesc. Datorită existenţei unei fisuri7 ce înconjura portalul, diferenţelor stilistice dintre cele două straturi şi racordul lor vicios, se constată că portalul a fost amplasat după zugrăvirea bisericii.15 Portalul este degradat datorită umidităţii de capilaritate şi faptului că a fost acoperită cu un strat de vopsea.16 Chenarul portalului, fiind din piatră, este decorat cu vrejuri vegetale, frunze de acant, lalele etc - motive specifice sculpturii brâncoveneşti. Pietrele de morminte care se găsesc în pridvorul şi pronaosul bisericii aparţin urmaşilor familiei Creţulescu. În pridvor se află piciorul unei cruci care provine de la mănăstirea din satul Creţuleşti, fiind ridicată de Iordache Creţulescu la 25 august 1732. Brâul din piatră sculptată cu motive vegetale, specific artei brâncoveneşti, subliniat de două toruri din cărămizi rotunjite pe muchie, împarte faţadele în două registre decorate după moda vremii cu firide oarbe care pe registrul superior se îndesesc întretăindu-se.17 Panourile dreptunghiulare sunt încadrate de toruri care în registrul superior sunt terminate cu arce frânte. Ancadramentele sunt în exterior fiind profilate din piatră şi sunt dispuse câte două, una în registrul superior8, alta în cel inferior9. Originale au mai rămas doar cele dispuse în zona superioară care sunt acoperite cu trafoare sculptate în piatră au ca motiv vrejul şi frunza de acant sunt compuse diferit pentru fiecare în parte. Decoraţia sculptată a ferestrei de la altar cuprinde şi un semn heraldic – pajura cu crucea în cioc.18 Coloanele pridvorului, mai ales la baze, sunt grav degradate fiind alcătuite dintr-o gresie puţin rezistentă.19 Coloanele care despart naosul de pronaos sunt aşezate pe piedestale înalte. Între bazele şi capitelurile acestor coloane sunt degroşate flori de crin10 iar arcadele semicirculare sunt legate între ele prin coarde de lemn. 11 2. Intervenţii în timp asupra ansamblului şi a componentelor 2.1. Ansamblul arhitectural (incintă, biserică, etc.) În 1815, biserica a fost reparată parţial. Cutremurul din 1838 i-a stricat foarte rău bolta şi i-dărâmat clopotniţa de deasupra porţii de intrare.20 La 1846, călătorul rus L. Uspenski menţiona că biserica era veche şi urâtă.21 În 1859-1860 (data pisaniei din interior), construindu-se o turlă de lemn cu acoperiş din tablă şi pridvorul a fost închis iar exteriorul acoperit cu tencuială biserica a fost transformată fiind restaurată în stil neoclasic22 de către arhitectul austriac Lipizer.23 Merită o menţiune specială pentru proporţiile sale bine potrivite, pentru eleganţa formelor, pentru fineţea profilurilor şi zvelteţea siluetei sale care, atinsă de cutremure şi refaceri ulterioare, şi-a recăpătat înfăţişarea ei originară în urma unor înţelepte intervenţii de restaurare executate în anii 1935-193624 de arhitectul Ştefan Balş şi Em. Miclescu. Cu ocazia acestei restaurări, s-a deschis pridvorul şi s-a construit turla din zid în locul celei de lemn, s-au înlăturat de pe zidurile exterioare tencuielile aplicate în 1859. S-a consolidat şi structura de rezistenţă turnându-se o centură de beton armat la baza turlei clopotniţă. Au fost montate guri de aerisire de tip „Knepen” ca măsură de ameliorare a fenomenului de umiditate capilară. După analiza modului de punere în operă a cărămizilor şi calitatea lor precum şi rosturile şterse, restauratorul a ajuns la concluzia că faţadele au fost tencuite cu o tencuială subţire de circa 5 mm. Cum pe o astfel de zidărie o nouă tencuiala nu ar fi făcut aderenţă decât dacă s-ar fi curăţat rosturile pe o adâncime de 2 cm ceea ce ar fi stricat vechea zidărie s-a renunţat la această tencuială, exteriorul rămânând în cărămidă aparentă.25 După cutremurul din 194026, biserica a fost restaurată din nou în 1942-1943 când şi-a redobândit calităţile sale arhitectonice devenind mai bogată ca expresie plastică.27 Datorită evenimentelor din decembrie 1989, biserica fiind grav afectată datorită unor intercalaţii militar-teroriste, în 1991 autorităţile au hotărât începerea restaurării. 2.2. Componente artistice (pictura murală, iconostas, etc.) Pictura murală din pridvor a rămas cea originară - fapt menţionat în două însemnări, din 1758 şi din 30 august 1802.28 În 1860, a fost solicitat Gheorghe Tătărescu să acopere frescele existente cu o pictură nouă şi pentru pictarea iconostasului „căci timpul şi neîngrijirea le distruge.”29 În ultima vreme a fost scoasă la iveală vechea pictură (cea din 1722) de sub pictura lui Tătărescu.30 În 1935-1936, prima scenă din Imnul Acatist a fost extrasă, de pe suprafaţa unde s-a amplasat uşa de acces la cafas, şi transpusă chiar lângă, deasupra glafului pe o tencuială nouă unde pictura murală s-a pierdut pe o zonă extinsă. Acest fragment este „şifonat” pentru că a fost fixat pe o pânză cu ajutorul unui adeziv după care a fost transpusă pe suprafaţa actuală în mod necorespunzător deoarece nu a fost tasat uniform pe toată suprafaţa fragmentului. Pictura murală din turla naosului este nouă fiind realizată cu ocazia restaurării din 1942-1943. Sunt două însemnări pe sulurile profeţilor din care aflăm data pictării precum şi numele pictorului12 şi faptul că în acel timp, forţele americane bombardau Ploieştiul.13 În ultima restaurare, din 1991, restauratorul Romeo Andronic a reintegrat cromatic în tehnica „a secco” prin metoda vellatura lacunele stratului de culoare iar lacunele stratului suport, după o chituire la nivel, în tehnica „a fresco” prin metoda tratteggio dar sunt multe zone repictate. Iconostasul În afara operaţiunilor de curăţare, de completare, consolidare a suportului unora dintre icoane şi combaterea atacului xilofag, iconostasul a fost adus la forma ei iniţială îmbrăcând şi pereţii adiacenţi dinspre sud şi nord cu două aripi laterale care nu mai existau cu ocazia intervenţiei de restaurare din 1991 executată de către restauratoarea Cornelia Săvescu. De menţionat este faptul că icoana Capul Sf. Ioan Botezătorul care face parte din iconostas se află în glaful sudic al naosului în timp ce icoanele nou comandate împodobesc iconostasul. Icoana Maica Domnului cu Pruncul care se află în naos, la sud, este datată pe frecătură 1748. Brâul a fost reconstituit după un fragment14 fiind un tor bine proporţionat de piatră sculptată cu un motiv floral frumos specific artei brâncoveneşti.31 În prezent, jilţul arhieresc, împodobit cu vrejuri sculptate, este supus unei intervenţii de restaurare. 3. Date generale geografice şi climatice 3.1. Amplasament geografic şi urban Capitala Bucureşti se află la o altitudine medie de circa 200 m faţă de nivelul Mării Negre. Biserica a fost zidită pe locul dăruit de Nicolae Mavrocordat32 ispravnic fiind logofătul Pîrvan Loloescu. Acest loc, în acea vreme, era la bariera de nord a oraşului Bucureşti, în „uliţa cea mare” sau „Podul Mogoşoaiei”33 şi se chema „Puţul cu Zale”.34 În secolele XVIII-XIX bisericii Creţulescu i se spunea mănăstire deoarece în jurul ei se aflau prăvălii şi case şi a avut scutiri de dări în secolul al XVIII-lea.35 În prezent, biserica este situată în centrul oraşului, între construcţii noi, fără importanţă, într-o curte joasă36 între Calea Victoriei(E) la nr. 47, un bloc(S), Parcul Sălii Palatului(V) şi Palatul M.N.A. a R.(N). Deşi din punct de vedere al cadrului exterior monumentul este suficient de degajat pentru a fi pus în valoare datorită vegetaţiei joase şi a arborilor mici ai parcului care îl delimitează pe latura nordică şi cea vestică, realmente era sufocat de parcarea autoturismelor în mod abuziv atât a vecinilor cât şi a angajaţilor unor instituţii vecine37 deoarece această zonă pavată, din jurul monumentului, putea fi utilizată pentru parcare auto38 deoarece este racordată cu strada dinspre M.N.A. a R. Recent, mai precis în data de 28.03.2006, s-au luat măsuri practice pentru ca spaţiul din jurul monumentului să nu se mai utilizeze ca parcare pentru autoturisme prin montarea a două indicatoare rutiere cu acces interzis precum şi a unei bariere rabatabile închisă cu lacăt, cheie având doar preotul. Distanţele faţă de carosabil sunt de aproximativ 18 m de Calea Victoriei şi între 13 şi 20 m de strada dinspre M.N.A. a R.
Monumentul este înconjurat de parcare şi de vegetaţie care au şi efecte negative asupra lui. Are o largă deschidere perspectivală exceptând latura sudică, pe care la o distanţă de numai 8 m se află plasat un bloc39 care, datorită umbrei pe care o generează, afectează monumentul într-o măsură alarmantă deoarece latura sudică nu poate fi luminată direct de razele soarelui, motiv pentru care în zonele inferioare se pot remarca efectele umidităţii de capilaritate mult mai accentuate decât pe latura de nord. Pe această latură are loc o friabilizare a materialelor mult mai prezentă decât pe partea nordică. Acest bloc din anii ’60 este şi un stăvilar pentru curenţii de aer deoarece, după părerea mea, ventilarea normală a părţii inferioare a laturii de sud e aproape inexistentă (doar la variaţii bruşte de temperatură) deoarece cele două edificii sunt situate paralel şi distanţa dintre ele este prea mică. În această situaţie, problemele cele mai grave apar pe partea sudică. Prezenţa clădirilor şi a vegetaţiei lângă biserică provoacă apariţia curenţilor de aer influenţând starea de conservare a picturii murale din pridvor şi starea de conservare a întregului monument. Microclimatul nu ar trebui să se schimbe brusc deoarece provoacă schimbări în starea de conservare a monumentului. BIBLIOGRAFIA PRELIMINARĂ Stoicescu, Nicolae - Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti 1961 Ionescu, Grigore - Ghid istoric şi artistic, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II”, Bucureşti 1938 - Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti 1982 - Istoria arhitecturii în România, Vol. II, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti 1965
Analizând terenul de fundaţie se constată un grad mediu de umiditate deoarece suprafaţa este puţin înclinată spre vest şi apele pluviale dinspre Calea Victoriei se varsă pe lângă monument. În sens geologic, Câmpia Română apare ca o depresiune puternic sedimentată şi este o regiune de platformă rigidă (platforma Moesica) – practic fundamentul acestei câmpii, situat la adâncimi variabile dar care cresc în faţa arcului carpatic, este alcătuit din şisturi cristaline foarte vechi (proterozoice şi paleozoice). Pentru că acest fundament este o mică placă tectonică aflată într-o uşoară subducţie sub placa ce poartă arcul carpatic, sunt probabile şi seismele de magnitudine medie.
Biserica Creţulescu se află într-o stare de conservare destul de bună deoarece în urma intervenţiilor de restaurare au fost rezolvate problemele prin consolidarea structurii de rezistenţă.40 15 A fost aplicat şi un sistem de consolidare prin tiranţi deoarece, probabil, erau prezente fisuri la nivelul stratului pictural care aveau corespondent în stratul suport.
Este acoperită cu piatră dar cărămida din interior este vulnerabilă şi predispusă la macerări. Umiditatea de capilaritate este într-o fază activă datorită lipsei unei hidroizolaţii orizontale.
Umiditatea de capilaritate este foarte activă ajungând chiar la 2m, fiind vizibil nivelul de evaporare, provocând degradări ale structurii. Atât umiditatea de capilaritate cât şi umiditatea de infiltraţie favorizează procesul de macerare, a cărămizilor înglobate în zidărie, precum şi a eflorescenţelor saline. Datorită porozităţii materialelor din care este construită biserica este activă şi umiditatea de absorbţie care, în urma procesului de îngheţ-dezgheţ, friabilizează elementele constructive din cărămidă şi mortar. Existenţa de olane deteriorate a generat şi prezenţa umidităţii de infiltraţie deoarece se pot observa degradări chiar sub cornişă fiind mai greu de observat pentru că marginile suprafeţelor afectate sunt apropiate cu marginile superioare a zonelor afectate de proiectarea picăturilor de ploaie bătute de vânt. 4.3.3. Soclul şi bancheta (structura) Soclul este din piatră terminată în partea superioară cu un profil. La rostuirea soclului s-a utilizat un mortar pe bază de ciment. Şuvoaiele care curg direct de la straşină lovindu-se de trotuarul perimetral din piatră, pe care o şi erodează, stropesc soclul. Pe toată suprafaţa prezintă macerări datorită umidităţii de capilaritate. 4.3.4. Pardoseala interioară şi nivelul de călcare (structura) Pardoseala este etanşă formată din dale de piatră pătrată (cca. 30/30 cm) rostuite cu mortar pe bază de ciment. Toată pardoseala este acoperită cu mochetă. Nivelul de călcare din interiorul bisericii16 este mai ridicat cu 65 cm faţă de nivelul de călcare din exterior. 4.3.5. Acoperişul şi sistemul de preluare a apelor meteorice (structura) În prezent, este acoperit cu ţigle îi cu olane. Sistemul de preluare a apelor nu este întreţinut şi deversarea apei se face chiar la baza clădirii.
Trotuarul perimetral, lat de 1 m, este din piatră rostuită cu mortar pe bază de ciment. Lipsa rigolelor şi erodarea sub formă concavă a pietrelor pavajului dând dovadă de băltirea apei în urma precipitaţiilor. Pavajul, care înconjoară monumentul, este din dale de piatră. 4.3.7. Sistemul de iluminat, de încălzire şi paratrăsnetul Lumina naturală pătrunde în biserică prin ferestrele cu glafuri adânci ale pereţilor laterali precum şi prin ferestrele turlelor iar instalaţia electrică este adaptată la iluminarea cu becuri. Încălzirea bisericii se realizează cu ajutorul caloriferelor amplasate în incintă şi care sunt racordate la o încălzire centrală dar se poate realiza şi cu ajutorul celor 3 aparate de aer condiţionat. Paratrăsnetul este fixat de zidăria monumentului necorespunzător deoarece este asigurat aproape din metru în metru. 5. Starea de conservare a picturii murale 5.1. Consideraţii generale privind condiţiile de microclimat Este necesară măsurarea umidităţii şi a temperaturii pentru a putea înlătura cauzele unor degradări. Tâmplăria termoizolantă existentă, datorită etanşeităţii foarte mari şi lipsei ventilaţiei, nu poate reduce umiditatea relativă a aerului fiind necesară, pentru a nu favoriza condiţiile apariţiei condensului, deschiderea ferestrelor de cel puţin de două ori pe zi câte 30 minute.
Detaliile tehnologice se pot observa în lumină directă şi lumină razantă. Se pot identifica inciziile desenului, fisurile tehnologice, urmele de pensulaţie şi urmele de sclivisire ceea ce ne dovedeşte faptul că culorile au fost aplicate pe tencuiala proaspătă de var. De asemenea se pot observa atât îmbinările giornatelor cât şi a pontatelor. Menţionez faptul că pictura a fost realizată în stil bizantin. 5.3. Starea de conservare – cauzele degradărilor 5.3.1. Stratul suport Cauza principală a degradărilor la nivelul zidăriei şi al decoraţiilor zidăriei este umiditatea şi temperatura care favorizează dezvoltarea microorganismelor (chiar şi a muşchilor şi a lichenilor) şi apariţia fenomenului de cristalizare a sărurilor. Poluarea reprezintă o altă cauză ce periclitează conservarea bisericii deoarece fiind aşezată în apropierea unei artere de circulaţie cu un trafic rutier intens, pe suprafaţa monumentului există depuneri aderente de praf şi fum. Menţionez faptul că în Bucureşti a avut loc o explozie demografică deoarece în secolele XIX şi XX revoluţia industrială era în plină dezvoltare care a declanşat un proces de ridicare a bunăstării care a putut face faţă evoluţiei rapide a populaţiei. Monumentul, în decursul a aproape trei secole de existenţă, a rezistat mai multor cutremure de intensităţi diferite fapt pentru care în interiorul zidăriei pot exista crăpături profunde şi dislocări ale structurii de zidărie. Din cauza diferitelor amenajări necorespunzătoare cum ar fi înlocuirea tâmplăriei de lemn al ferestrelor cu o tâmplărie modernă termoizolantă care, datorită etanşeităţii, practic sufocă spaţiul interior. O altă amenajare necorespunzătoare o constituie aparatele de aer condiţionat, amplasate deasupra ferestrelor din registrul inferior ale laturii de sud, pentru ventilarea spaţiului care denaturează aspectul monumentului istoric. Elemente neadecvate unei conservări propice ale monumentului sunt atât apa curentă din biserică cât şi ţeava de gaz prezentă în exterior pe peretele nordic. Păsările care poposesc în diferite locuri pe profilurile clădirii provoacă o deteriorare chimică datorită conţinutului de aciditate în excrementele care în cea mai mare parte au contact cu monumentul. Şi geamurile uitate deschise pot fi cauze de degradare a zidăriei datorită pătrunderii precipitaţiilor. 5.3.2. Stratul de culoare Umiditatea de condens este un fenomen care contribuie la deteriorarea picturii murale şi se datorează aglomerării enoriaşilor la evenimentele religioase precum şi liturghii. Din cauză că improvizaţiile destinate arderii lumânărilor în pridvorul bisericii nu sunt prevăzute cu hornuri corespunzătoare, se pot observa cu uşurinţă depuneri inegale de fum pe suprafaţa picturii. O altă cauză de degradare a stratului de culoare este neglijenţa personalului. Un exemplu semnificativ se poate observa în cafas deoarece, în prezent, aceasta este utilizat în scopul depozitării diferitelor obiecte dintre care unele sunt rezemate de pictura murală. 11 transcrierea fonetică a numelui Creţulescu a fost adoptată de autorii tratatelor de istorie şi de istorie a artei. Scrierea morfologică de Kreţulescu era preferată de descendenţii familiei. Nicolae, Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti 1961, p. 192 2 Vasile, Drăguţ, Arta brâncovenească, Ed. Meridiane, Bucureşti 1971, p. 23 3 Grigore, Ionescu, Istoria arhitecturii în România, Vol. II, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti 1965, p. 106 2 triconc 4 Grigore, Ionescu, Ghid istoric şi artistic, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II”, Bucureşti 1938, p. 32 5 Cornelia, Pillat, Biserica Creţulescu , Ed. Meridiane, Bucureşti 1969, p. 16 6 Nicolae, Stoicescu, op. cit. , p. 193 7 Grigore, Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti 1982, p. 380 83 o semicalotă adică un sfert de sferă Nicolae, Stoicescu, op. cit., p. 193 9 Grigore, Ionescu, Ghid istoric..., p. 31 4 fragmentarea pereţilor în cât mai multe registre cu scene este rezultatul schimbării mentalităţii enoriaşilor care aveau nevoie de o detaliere narativă a istoriei hristice precum şi de explicarea livrescă a simbolismului teologic. 10 Cornelia, Pillat, op. cit., p. 22-26 11 Cornelia, Pillat, op. cit., p. 19 12 „ Importanţa arhitecturilor de fundal, faptul că unele scene se petrec fie în piaţa uni oraş, fie într-o curte interioară, fie pe o stradă, mulţimea de personaje fiind adunată în grupuri compacte, toate acestea indică intenţia de a sugera viaţa de oraş, laicizându-se astfel scenele religioase.” – Cornelia, Pillat, op. cit., p. 28 13 Teodora, Voinescu, Gheorghe Tattarescu 1818-1894, Imprimeria Naţională, Bucureşti 1940, p. 90-91 5 de exemplu: suporturile de icoane din faţa altarului. 6 termen utilizat pentru candelabrul cu mai multe braţe – din limba neogreacă polikàndelon. 14 Cornelia, Pillat, op. cit., p. 32 157 la o distanţă de aproximativ 20 cm din Arhiva I.N.M.I., Catedra de Artă Monumentală Restaurare, Documentaţie privind conservarea şi restaurarea picturilor murale din biserica Creţulescu /1991, f. 7 16 din Arhiva I.N.M.I., Catedra de Artă Monumentală Restaurare, doc. cit.. /1991, f. 14 17 Grigore, Ionescu, Ghid istoric..., p. 32 188 ferestrele mici sunt pătrate. 9 ferestrele mari şi dreptunghiulare au ancadramente în stil moldovenesc cu baghete încrucişate şi consolă deasupra. din Arhiva I.N.M.I., Catedra de Artă Monumentală Restaurare, doc. cit. /1991, f. 6 19 Idem, Ibidem, f. 14 10 Asemenea motive florale au fost reluate la aproape toate monumentele ridicate de Cantacuzini. 11 Coardele de lemn sunt prezente la toate bazele arcelor şi a bolţilor pentru a prelua descărcarea bolţilor pe pereţi. Tot în acest scop, au mai fost introduşi tiranţi de fier şi armături metalice. 20 Pentru alte reparaţii, din 1839, studiaţi Arh. St. Buc., Poliţia Buc., dosar 6852/1839 21 G., Bezviconi, Călători ruşi, p. 369 22 Nicolae, Stoicescu, op. cit., p. 192 23 Cornelia, Pillat, Biserica Creţulescu , Ed. Meridiane, Bucureşti 1969, p. 9 24 Grigore, Ionescu, Istoria arhitecturii..., p. 106 25 Nicolae, Stoicescu, op. cit., p. 193 26 Nicolae, Stoicescu, op. cit., p. 192 27 Nicolae, Stoicescu, op. cit., p. 193 28 Nicolae, Stoicescu, op. cit. , p. 192 29 citat din scrisoarea lui Tătărescu, din 2 iunie 1860 adresată Ministerului Cultelor, Arh. Stat. Op. Min. Instr., Dosar nr. 17 Arh. 399/1860, f. 90 30 Nicolae, Stoicescu, op. cit., p. 192 12 „ În anul de la Christos 1943 luna iulie (am zugrăvit) această turlă cu toată cheltuiala Eforiei Kreţulescu de pictorul Teodorescu Petre.” şi „În ziua de 1 august 1943 au venit 125 avioane americane cu câte 4 motoare şi au bombardat Ploieşti şi regiunea petroliferă făcând multe victime omeneşti.” 13 fapt confirmat şi în istoria universală şi contemporană a României. 3114 deasupra ferestrei proscomidiei există un fragment păstrat ca martor din elementul decorativ original şi este protejat de o copertină. Nicolae, Stoicescu, op. cit., p. 193 32 Cf. şi Cronica ţării, în Mag. istoric IV, p. 127 33 Cornelia, Pillat, op. cit., p. 7 34 Grigore, Ionescu, Ghid istoric..., p. 31 35 Nicolae, Stoicescu, op. cit., p. 192 36 Grigore, Ionescu, Ghid istoric..., p. 31 37 din Arhiva I.N.M.I., R.A. „CARPAŢI PROIECT”, proiect nr: 3045/1991, specialitatea: Arhitectură, Memoriu de arhitectură, f. 2 38 din Arhiva I.N.M.I., R.A. „CARPAŢI PROIECT”, proiect nr: 3045/1991, specialitatea: Arhitectură, Tema program, p. 1 39 din Arhiva I.N.M.I., Catedra de Artă Monumentală Restaurare, doc. cit., f. 2 40 15 Centura de beton armat de la baza turlei clopotniţă poate fi considerat un martor vizibil al intervenţiilor de consolidare a structurii. 16 În arhitectură se utilizează termenul de cotă 0 sau nivel 0. Yüklə 104,51 Kb. Dostları ilə paylaş:
|