Universitatea titu maiorescu

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

Facultatea de Psihologie

Departamentul de învățământ la distanță
MODUL:

PSIHOLOGIE COGNITIVĂ

TUTORE: Conf. univ. dr. DANIELA DUMITRU

• 
  2014 -
  

CUPRINS

CUPRINS 3

INTRODUCERE 4

UNITATEA 1. Introducere. Bazele psihologiei cognitive 10

UNITATEA 2. Nivelurile de analiză ale sistemului cognitiv 18

UNITATEA 3. Paradigmele psihologiei cognitive. Paradigma clasic simbolică şi paradigma neoconexionistă 26

UNITATEA 4. Procesarea informaţiei vizuale 40

UNITATEA 5. Mecanismul atenţiei 54

UNITATEA 6. Limbajul 65

78

UNITATEA 7. Memoria 79

UNITATEA 8. Raţionarea şi luarea de decizii 91

Test de autoevaluare final 133

Bibliografie selectivă: 137

INTRODUCERE

1. Scopul şi obiectivele disciplinei
Materialul de studiu este adresat studenţilor din anul II de studiu ce urmează cursurile ID ale Facultăţii de Psihologie.

Scopul cursul este acela de a prezenta conceptele de bază cu care operează psihologia cognitivă, precum şi problematicii acesteia.

Obiective generale

1. Familiarizarea cu conceptele şi problematica psihologiei cognitive.

2. Analiza şi explorarea cadrului conceptual al psihologiei cognitive.

Obiective specifice

1. 
   Înţelegerea conceptelor cheie ale fiecărei teme din psihologia cognitivă.
   
2. 
   Achiziţionarea conceptelor specifice psihologiei cognitive.
   
3. 
   Familiarizarea cu lucrările autorilor importanţi ai domeniului.
   
4. 
   Evidenţierea punctelor tari şi punctelor slabe ale fiecărei teorii prezentate.
   
5. 
   Iniţierea unor dezbateri pe baza temelor prezentate la curs.
   
6. 
   Scrierea de eseuri scurte pe teme propuse la curs sau la alegerea studenţilor, în care aceştia să trateze şi să explice concepte cheie, teme importante şi/sau controversate, să explice puncte de vedere personale cu privire la anumite teorii şi idei prezentate.
   

2. Cerinţe preliminare

Se impune ca studentul să-şi fi însuşit, cel puţin la nivel mediu, conceptele de bază ale disciplinelor psihologie generală, partea despre mecanismele cognitive, şi neuropsihologie, concepte precum procesele psihice, structura psihicului, teorii generale ale psihologiei, neurobiologia şi funcţionarea creierului.

3. Conţinutul materialului de studiu. Organizarea pe unităţi de studiu
Materialul de studiu cuprinde informaţii referitoare la obiectul de studiu al disciplinei, precum şi despre principalele concepte ale psihologiei cognitive.
Unitate de studiu 1: Introducere în psihologia cognitivă

Această primă unitate de studiu asigură o introducere generală în problematica psihologiei cognitive. Psihologia cognitivă este un domeniu nou, pluridisciplinar, de „generaţie nouă”, aflat în plină expansiune şi în plină dezvoltare, apelând în primul rând la cercetări experimentale. Aflată între simularea şi implementarea pe calculator a funcţiilor cognitive umane şi plauzibilitatea neuropsihologică şi comportamentală a teoriilor susţinute şi cercetate, psihologia cognitivă trebuie să facă faţă tuturor criticilor şi provocărilor. Începuturile sale se află în anii ’50, odată cu publicarea a trei lucrari capitale (H.A. Simon şi A. Newell - prima demonstraţie pe calculator a unei teoreme logice (Logic Theory Machine), N. Chomsky - Three Models of Language, G. Miller - The Magical number seven, plus or minus two.) Cel care consacră termenul de „psihologie cognitivă” este Ulric Neisser, care publică în 1967 o carte cu acelaşi titlu.

Unitate de studiu 2: Nivelurile de analiză ale sistemului cognitiv

În această unitate am analizăm sistemul cognitiv, orice sistem, din punctul de vedere al nivelurilor sale, nivelul cunoştinţelor, nivelul algoritmic-reprezentaţional, nivelul computaţional şi nivelul cunoştinţelor.

Unitate de studiu 3: Paradigmele psihologiei cognitive. Paradigma clasic simbolică şi paradigma neoconexionistă

Principalele metafore explicative prezente în psihologia cognitivă sunt: metafora calculatorului şi metafora creierului. Acestea sunt asociate cu două paradigme fundamentale: paradigma simbolică(numită şi clasic-simbolică) şi paradigma conexionistă (numită şi neo-conexionistă). Teza principală a paradigmei clasice-simbolice din psihologia cognitivă este aceea potrivit căreia cunoştinţele sunt reprezentate în sistemul cognitiv prin simboluri sau structuri simbolice. Conform metaforei calculatorului, sistemul cognitiv al oamenilor poate fi înţeles cel mai bine prin analogie cu un cadru de procesare a informaţiei. Paradigma (neo)conexionistă, cunoscută şi sub denumirea de paradigma procesărilor paralele distribuite (PDP) sau modelare neuronală porneşte de la ideea că activitatea cognitivă poate fi explicată pe baza unor modele de inspiraţie neuronală. Conform metaforei creierului, cogniţia umană este cel mai bine înţeleasă în termeni ai proprietăţilor creierului.

Unitate de studiu 4: Procesarea vizuală

Cea mai mare parte a informaţiilor despre mediul în care trăim este obţinută prin intermediul văzului. Circa jumătate din suprafaţa neocortexului este implicată în procesarea informaţiei vizuale. Procesarea informaţiei vizuale la nivel computaţional se împarte în două mari stadii: procesare primară şi procesare secundară. Procesarea primară cuprinde prelucrările preatenţionale care au ca rezultat reprezentarea, în sistemul cognitiv, a caracteristicilor fizice ale stimulului. Ele realizează separarea stimulului de fond, ne arată unde anume este acesta, nu ce anume este. Procesarea secundară vizează mecanismele implicate în recunoaşterea figurii şi obiectelor. Ele au ca input rezultatele procesărilor primare şi ca output – imaginea tridimesională a unui obiect.

Unitate de studiu 5: Mecanismul atenţiei

Conform modelului lui Broadbent, output-ul informaţional din sistemul perceptiv întâlneşte un filtru, care lăsa să treacă numai informaţia la care oamenii acordă atenţie. Treisman (1969) a atribuit un nou rol filtrului lui Broadbent. În loc să blocheze toate mesajele ce vin şi sunt incompatibile cu stimulul căruia i se acordă atenţie, filtrul atenuant conceput de această autoare slăbeşte mesajul incompatibil. Resursele de atenţie sunt considerate prin definiţie a fi limitate. Se pune problema dacă aceste resurse sunt „centrale” (la ele apelează toate sarcinile) sau „multiple” (sunt specifice în funcţie de modalităţile senzoriale).

Unitate de studiu 6: Limbajul

Există mai multe teorii care explică recunoaşterea limbajului, cele mai cunoscute fiind teoria motorie, modelul cohortelor, modelul „trace”. De asemenea, vom explica teoriile care privesc înţelegerea şi producerea limbajului.

Unitate de studiu 7: Memoria

Prezentăm două model de descriere a memoriei: modelul etajat şi modelul unitar al meoriei. Modelele derivate din teoria informaţiei concep memoria ca fiind compusă din mai multe depozite. Aceste modele au asumat că memoria pe termen scurt (MTS) şi memoria pe termen lung (MTL) sunt structuri calitativ diferite, informaţia mai întâi intrând în MTS şi apoi fiind transferată în MTL. Acesta este modelul etajat al memoriei. Modelul unitar vede memoria ca fiind un singur bloc, din care sunt temporat activate informaţiile necesare funcţionării.

Unitate de studiu 8: Luare de decizii şi rezolvarea de probleme

Prezentăm teoriile luării deciziilor, euristicile şi biasurile implicate în acest proces şi de ce apar ele.

4. Recomandări de studiu

Se impune ca studentul să parcurgă fiecare unitate de studiu respectând timpul alocat calendarului disciplinei, modului de abordare a testelor de autoevaluare, a sarcinilor de învăţare.

Pentru însuşirea conceptelor de bază ale disciplinei şi înţelegerea informaţiilor prezentate în fiecare unitate de studiu este obligatoriu ca studentul să consulte bibliografia şi să respecte indicaţiile rubricii cunoştinţe preliminare.

Fiecare unitate de studiu atinge următoarele aspecte: obiective, cunoștințe preliminarii, resurse necesare și recomandări de studiu, durata medie de parcurgere a unității, subiectele teoretice aferente acesteia, un rezumat, cuvinte cheie, teste de autoevaluare și concluzii.

Fiecare dintre aceste subpuncte sunt semnalizate în text prin intermediul unor pictograme. În continuare, prezentăm un tabel cu principalele pictograme utilizate in text:

	OBIECTIVE
	CUNOȘTINȚE PRELIMINARE
	RESURSE BIBLIOGRAFICE
	DURATA MEDIE DE PARCURGERE A UNITĂȚII DE STUDIU
	EXPUNEREA TEORIEI AFERENTE UNITĂȚII
	REZUMAT
	CUVINTE CHEIE
	TESTE DE AUTOEVALUARE
	RĂSPUNS CORECT
	CONCLUZII

5. Recomandări de evaluare

După parcurgerea fiecărei unităţi de studiu se impune rezolvarea sarcinilor de învăţare, ce presupun studiu individual, dar şi a celor de autoevaluare.

Activităţile de evaluare condiţionează nivelul nivelul de dobîndire a competenţelor specificate prin obiectivele disciplinei.

În ceea ce priveşte evaluarea finală, se va realiza printr-un examen, planificat conform calendarului disciplinei. Examenul constă în rezolvarea unei probe de tip grilă sau redactarea unui eseu pe o temă dată.

6. Test de evaluare iniţială

1. Care sunt mecanismele cognitive şi care este ierarhia lor?

2. Gânditi-vă la ceea ce aţi aflat la cursul de neuropsihologie. Alegeţi un subiect favorit. Scrieţi un eseu de jumătate de pagină despre acel subiect.