Vaccinu nu vindeca o infectie deja existenta

V - COPIII AGITAŢI, INSTABILI :

Acestia sunt cei care nu pot sta locului şi care tulbură clasa prin comportamentul lor. Sunt incapabili să se fixeze pe o acticitate puţin mai prelungită.

Unii sunt aşa datorită unui exces de vitalitate: ritmul şcolar le este insuportabil pentru că ei nu pot din punct de vedere fizic să accepte să rămână o oră în intregime fără să să se mişte în banca lor.
Alţii sunt aşa dintr-o raţiune psihologică : nu pot să-şi fixeze atenţia timp îndelungat ca ceilalţi. Dar, în loc să se refugieze într-un vis cum fac distraţii despre care am vorbit ; în loc să încetinească ritmul lor de gândire ca cei lenţi, ei nu pot decât să se deplaseze fizic de la locul lor, să discute sau să-şi tachineze vecinul de bancă.
Toţi copii sunt în mod normal instabili. Ei au, toţi, nevoie de a schimba activitatea şi de a alterna un efort mental cu unul fizic. Dar dacă unul dintre scopurile şcolii este acela de a disciplina această tendinţă, INSTABILII despre care ne ocupăm acum, nu pot asimila această disciplină. Atât cât ne este posibil din punct de vedere medical să facem ceva pentru ei, ne obligă să alegem dintre destul de numeroase remedii, pe cel mai indicat.

Am făcut o selecţie plecând de la rubricile următoare din Kent :

Ø AGITAŢIA COPILULUI: (Restlessness, children, Pag. 13) rubrică puţin cam scurtă.

Ø NERĂBDAREA : (impatience pag. 53)

Ø DIFICULTATREA DE A SE CONCENTRA asupra studiilor sale: (Concentration. difficult, studying,

pag. 13)
Ø CA ÎNTR-UN VIS (dream, as if in a, pag. 31)

Ø DEZORDINE ÎN GÂNDIREA SA : chaotic, pag. 10)
Din acest ansamblu, rezultă că am putea avea de dat două grupe de remedii, după cum este vorba de agitaţie fizică sau de instabilitate psihologică..
AGITAŢII FIZICI :
ACONITUM : care este instabilul anxiox, cel care nu găseşte repaos decât în mişcare. Pentru a se simţi mai bine, pentru a şti mai mult, el se întoarce, îşi părăseşte locul, întreabă pe alţii şi în final se face remarcat şi pedepsit. Sub pretextul de a face mai bine el devine cel mai rău elev. il devient le plus mauvais élève.
CHAMOMILLA : Este agitatul certăreţ, violent, furios. Lui îi place cearta şi găseşte toate ocaziile de a provoca şi de a agresa vecinii săi. În recreaţie el este cel care urlă cel mai puternic şi care se agaţă de toată lumea.

RHUS TOXICODENDRON : Are o nevoie fizică de a mişca ceva. Dacă nu se poate ridica de pe locul său, ceea ce nu-i lipseşte să facă cu sau fără motiv, el mişcă în orice caz totdeauna un picior sau un braţ. Nu este elev rău dar se spune aproape că are dansul lui Saint-Guy (?).

TARENTULA HISPANICA : Combină agitaţia fizică de la RHUS cu: răutatea de la CHAMOMILLA. El are gesturi involuntare puţin coreice ale primului, dar şi agresivitatea celui de al doilea. Un singur lucru îl calmează numaidecât, anume muzica. El nu e calm decât în clasa de muzică sau de cânt.
TUBERCULINUM : este încă un "affreux Jojo" căruia nimeni nu-i vine de hac. Dar el este în acelaşi timp mai slab decât precedenţii. Este micul David care se luptă voluntar cu nişte Goliaţi. Dacă este atât de nervos, aceasta se datorează absenţelor frecvente de la şcoală, din cauza bolilor care reapar mereu (rinite, angine, otite).

AGITAŢII PSIHICI : vor fi mai ales

LACHESIS : pe care l-am văzut printre distraţi, din cauză că este vorbăreţ. Are, deci, această nevoie de a vorbi cu alţii care-l agită. Dacă vorbeşte într-atât este pentru că la el totul poate fi subiect de comentarii, sau punct de plecare al unei istorioare. Pretinde întotdeauna că ştie mai mult decât alţii.
ARSENICUM ALBUM : Este echivalentul lui ACONITUM pe care l-am clasat puţin cam arbitrar printre agitaţii fizici. Ambii sunt înainte de toate nişte neliniştiţi, nişte anxioşi. Şi acestă anxietate este cea care îi agită. Dar ARSENICUM se aseamănă prin fragilitatea sa, sensibilitatea la frig şi la răceli, cu TUBERCULINUM, în timp ce ACONITUM este în general un robust.
NATRUM CARBONICUM : Este veritabilul instabil mental. El nu poate să-şi fixeze atenţia pe un subiect sau o activitate mai mult de cinci până la zece minute. Dacă e obligat să reflecteze, aceasta va fi ceva dificil de realizat şi în orice caz el se va plânge curând de dureri de cap. Efortul mental îl oboseşte, ca şi soarele din timpul verii.
MERCURIUS : Este “argintul viu” clasic. Şi el este destul de greu de stăpânit, ca o picătură de mercur pe o foaie de hârtie. Mai mult, nici el însuşi nu ştie cum să se stăpânească. Face totul repede (Hurry, pag. 52), acum plânge, acum râde (weeping altern pag. 13). El are memorie slabă (memory weakness, pag. 64) şi nu e niciodată mulţumit (discontented, pag. 56).
PLANTAGO : este semnalat ca un remediu tradiţional al copilului agitat, fără alt caracter cât de cât particular. Va trebui să ne gândim la el dacă copilul face de asemenea şi pipi în pat noaptea.

V I – COPIII OPOZANŢI :

Aceştia sunt copiii care refuză sistematic să facă ceea ce li se cere ; ei au alt mod de a se ocupa, fie că deranjează pe ceilalţi din clasă, fie că nu fac absolut nimic. Aceiaşi atitudine o au şi în familie, pentru că la originea acestui comportament există totdeauna o greşeală de educaţie sau o reacţie afectivă faţă de o dorinţă refuzată.

Este vorba de copii care au o puternică personalitate sau cel puţin o conştientizare acută despre “eul” lor, ceea ce îi face foarte susceptibili. Nu acceptă nici cea mai mică constrângere. Ea este resimţită ca o atingere a libertăţii lor. Se supără pentru un fleac. Adesea e vorba de copii unici la părinţi, care au fost supraapreciaţi de o familie care de asemenea a refuzat să le impună vreo constrângere cât de mică. Este “copilul rege”, cu ce are el mai rău în el. El pune pe roate toată familia sa pentru a obţin,e totdeauna, tot ce îi convine şi a refuza ce nu-i place. N-ar putea, deci, să se comporte diferit la şcoală.
În alte cazuri refuzul de a învăţa este motivat de o reacţie faţă de atitudinea unui cadru didactic: dacă ţipă des la el, dacă îl pedepseşte mereut, eventual chiar îl loveşte sau pur şi simplu îşi bate joc de el în faţa clasei, acest gen de copil se închide în el şi refuză de a mai lucra.
În fine unii încetează de a face cel mai mic efort şcolar aşa cum încetează, în mod inconştient, să creadă în toate. Traumatizaţi de ceea ce se petrece între părinţii lor care nu se înţeleg bine, ei nu mai resimt deloc gust de viaţă. Se instalează un fel de disperare profundă. La ce mai serveşte să fac ceva.
Remedierea acestor situaţii, de bună seamă, sunt rareori de sorginte medicamentoasă. În loc de a da oordonanţă, aici pediatrul va încerca să se facă înţeles, de familii şi educatorii de la şcoală, asupra cauzelor şi riscurilor pe care le reprezintă atitudinea acestor copii. Dacă nu poate fi schimbat nimic şi dacă nu mai este posibil ca ei să se mai adapteze la aceste situaţii, unele din remediile noastre vor fi, poate, utile.
Pentru a desprinde unele din ele, prezint rubricile următoare:
Ø CONTRAR, OPOZANT : (Contrary, pag. 16)

Ø CONTRAZICE : (Contradict, disposition to, pag. 16)

Ø OFENSAT CU UŞURINŢĂ : (Offended easily, pag. 69)

Ø URMĂRI ALE MÂNIEI-FURIEI : (Anger, with vexation, ailments from, pag. 2)

Ø DISPERARE, DESNĂDEJDE : (Despair, pag. 35)
Unele din remediile posibile pot fi :
ARNICA : indicată pentru cel care a suferit un şoc afectif, devenind suspicios (Suspicious, pag. 85) et fricos (frightfull, pag. 49) El se interiorizează, refuzând să răspundă (talk, indisposed, to, pag. 86). Poate transpune dificultăţile sale în coşmaruri urâte. Nopţile sale sunt totdeauna agitate, simţindu-se în mod constant obosiţi.
AURUM : Este cel mai disperat dintre opozanţi. Chiar dacă nu ştie să o spună, comportamentul său face să se înţeleagă că el nu mai găseşte nicio plăcere să mai trăiască. Acest lucru poate fi legat fie de pierderea unuia dintre părinţii sau bunicii săi, fie pentru că familia lui s-a destrămat.
CAUSTICUM : Este putin vecin cu AURUM, prin faţeta lui depresivă. Dar el o traduce ca la ARNICA, printr-un sentiment de oboseală insurmontabilă. Hipersensibil, el este în plus afectat şi la vederea suferinţei altora. O face ca şi când el ar suferi şi pentru pedepsele celorlalţi. Atitudinea violentă a unui cadru didactic este resimţită chiar şi când nu el este victima.
HEPAR SULFUR : Este un anxiox şi un iritabil. El este hipersensibil la toate tipurile de dureri şi are tendinţa de a reacţiona prin violenţă. Opoziţia este singurul lui mijloc pe care l-a găsit pentru a-şi impune personalitatea sa la şcoală. Acasă o face prin crize de furie nebună.
IGNATIA : Este remediul tipului de copii care au o suferinţă morală, un necaz, sau care suferă din cauza unei nedreptăţi. Ei nu mai fac aproape nimic la şcoală, în plus pot avea un comportament imprevizibil : râzând atunci când sunt pedepsiţi, plângând dacă cineva se interesează de ei. Adesea au nevoie imperioasă de nişte respiraţii profunde, ca şi când le-ar lipsi aerul. Ei suspină ca “de inimă frântă".
LACHESIS : Este tipul opozantului prin gelozie. Vorbindu-se atât de lăudabil despre fratele său mai mare, în familie, încât de retrage în el şi lucrează cu atât mai puţin cu cât este convins că nimeni nu va şti să-l recunoască şi pe el. În loc să muncească, el parlamentează mereu şi distrage clasa.
LYCOPODIUM : El a fost un excelent elev, dar ca urmare a unei supărări el a încetat să mai facă ceva, orice ar fi. Pretinde că ştie totul înaintea tuturor şi că este inutil să înveţe în plus. Special indicat pentru tineri care odată cu pubertatea, devin cei mai opozanţi, la şcoală şi în familie, gata oricând să adere la idei ANARHISTE sau la alte CONFESIUNI.
MERCURIUS : Noi l-am văzut deja prea lent şi prea agitat, dar el este în anumite cazuri rău, distructiv (mischievous pag. 66) un răutăcios care devine aşa pentru că este bolnav. Constituţional este un hepatic "hipocondriac" slab, totdeauna obosit, puţin disperat, şi el deasemenea, dar din motive fizice.
NUX VOMICA : Este mai curând un opozant care ia în seamă mai ales partea rea a lucrurilor şi în special obligaţiile şcolare ; este iritabilul prin excelenţă ; hipocondriac ca şi MERCURIUS, dar într-un grad mult mai puţin organic. El este de asemenea copilul care a făcut prea mult, care a lucrat prea mult şi care, dintrodată, nu mai poate continua:
El clachează în urma surmenajului şi din acest moment refuză orice efort.

STAPHYSAGRIA : Este prototipul subiectului susceptibil la exces care refuză să lucreze pentru că a fost supărat, sau vizat prin remarci sau pedepse nemeritate, pentru că profesorul sau profesoara sa sunt incapabili să-l aprecieze la justa lui valoare. De aceea este absolut inutil să mai continue să depună cel mai mic efort.

Ajungând la capătul acestui studiu homeopatic al copiilor CONSIDERAŢI CA “ELEVI RĂI”, suntem conştienţi de puţinul pe care-l putem aştepta de la o terapeutică medicamentoasă.

În toate cazurile există, subiacent, o problemă pedagogică sau familială care ar fi trebuit să fie rezolvată înainte de a face ceva ce se mai poate. Unii ar putea spune că s-ar potrivi mai bine să se facă psihoterapie, chiar o psihanaliză, a copilului sau părinţilor săi. Este poate adevărat acest lucru în anumite cazuri.

Cel mai adesea, cu toate acestea, cauzele acestor stări persistă şi ceea ce putem spune este că elevul, copilul, rămâne victima unei situaţii complexe. Medicii aşa cum sunt trebue să încerce să facă tot ce e posibil şi ei vor fi acţionat foarte bine în măsura în care au putut permite, în anumite cazuri, unui copil în dificultate, să se adapteze mai bine acestor situaţii.
Indicaţiile pe care mi-am permis să le dau pentru fiecare remediu nu sunt decât rareori valabile, dacă numai singure caracteristicile psihologice pe care le-am adăogat sunt prezente. Trebue APROAPE TOTDEAUNA completată ancheta simptomatologică pentru a încadra ansamblul simptomelor fiecărui caz în parte. Mi-ar fi fost dificil să revin pentru fiecare remediu asupra descrierii sale globale. Aceasta rămâne treaba oricărui bun practician de a găsi şi alte simptome care îi vor permite să accepte sau să respingă cutare remediu sau un altul.
De altfel, eu m-am străduit să indic acele rubrici care m-au ajutat să găsesc calea terapeutică. Aceasta pentru a fi urmată şi eventual pentru a găsi ADEVĂRATUL REMEDIU, printre cele pe care eu nu le-am menţionat aici.
În fine, se prea poate ca pentru cazuri asemănătoare, ansamblul simptomatic să redescopere o altă caracteristică generală, funcţională, sau locală, mai importantă decât comportamentul şcolar. În acest caz, evident că această caracteristică este cea cu care va trebui să se plece în vederea găsirii soluţiei terapeutice veritabile, ne făcând să intre simptomele psihice decât ca un element secundar al ansamblului cazului.

Tocmai aceasta este condiţia pentru ca prescripţia homeopatică să fie valabilă şi să aibă şansa de a reuşi.