Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 4 - AHYDEL

Episodul spiritual nr.4 o are ca eroină pe AHYDEL. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 1612-1680 (secolul 17). S-a născut la reşedinţa părinţilor ei din oraşul Kermanshah (denumire actuală: Bakhtaran), situat în vestul Persiei (Iran).

Militarul Akydur, tatăl lui AHYDEL, avea o avere importantă, parţial moştenită de la părinţi şi amplificată prin răsplata fiecărei participări la luptele desfăşurate sub comanda shahului.

În anul 1501, luptătorul Ismail I întemeiase dinastia Safavizilor, punând bazele unui nou stat persan centralizat. Acest stat a cunoscut o remarcabilă strălucire sub domnia shahului Abbas I cel Mare (1588-1629). Curentul religios shiit a fost impus ca religie de stat.

Nerule, soţia lui Akydur, dăduse viaţă la şapte copilaşi. Patru dintre ei, două fetiţe şi doi băieţi, au decedat la scurtă vreme după naştere. Supravieţuitorii, trei fetiţe, au primit numele de AHYDEL, Rymdi şi Nuhed. AHYDEL, fata mijlocie, era cu 4 ani mai tânără decât Rymdi şi cu 5 ani mai în vârstă faţă de Nuhed. Destinele celor trei surori au fost asemănătoare. Toate au ajuns neveste de tineri luptători care s-au ocupat cu negustoria după ieşirea din armata shahului. Rymdi a avut 8 copii, AHYDEL, 4, iar Nuhed, 9. Fetele s-au bucurat de o bună educaţie, primind de la profesori bătrâni cultura obligatorie fiicelor oamenilor bogaţi.

AHYDEL a fost măritată la 14 ani cu militarul nobil Ayrahdin, un tânăr de 27 ani, descendent al unei familii bogate, bunicul său având rangul de prinţ.

În perioada vieţii lui AHYDEL, în Persia au domnit 4 shahi safavizi: 1) Abbas I cel Mare (1588-1629); 2) Safi I (1629-1642); 3) Abbas II (1642-1666); 4) Suleiman I (Safi II) (1666-1694).

Ayrahdin, soţul eroinei noastre, a luptat sub stindardul safavid până la 45 de ani. După aceea, s-a ocupat de bunăstarea celor 4 copii dăruiţi de AHYDEL, mărindu-şi averea prin relaţii comerciale cu negustori sosiţi din India şi China. Pe Mirrad, unica fată, AHYDEL o născuse la 18 ani. I-a urmat primul fiu, Ukrudek. Rogdar, al doilea băiat, era cu 11 ani mai mic decât fratele său. Erghad, ultimul dintre băieţi, fusese născut de mama lui la 30 de ani.

AHYDEL, mamă fericită, credea că blestemul morţii pruncilor imediat după naştere se spulberase datorită iubirii lui Ayrahdin. Acesta semnase în cadrul actului nupţial un angajament de a nu-şi mai lua şi alte soţii.

AHYDEL trăia liniştită, retrasă în imensa gospodărie a soţului. Toate construcţiile se aflau în jurul unei curţi mari, în centrul căreia trona un bazin cu apă. Casa cea mare, unde locuia familia lui AHYDEL, avea deasupra o terasă prevăzută cu balustradă, unde se odihneau cu toţii în răcoarea serilor. Mobilierul era format din mese mici şi joase, taburete, sofale, perne aşezate pe podea, cufere pentru haine şi lenjerie, covoare chiar şi pe pereţi. Cu toţii dormeau pe saltele umplute cu bumbac. În zecile de camere se mai aflau oglinzi, lustre, vase pentru arderea substanţelor parfumate, vase decorative, bibelouri, măsuţe de aramă.

AHYDEL şi fetele ieşeau foarte rar din perimetrul gospodăriei, purtând voaluri pe cap. Se îndreptau spre moschee, baia publică sau casele familiilor prietene. Pe gospodina AHYDEL o pasiona prepararea hranei. Primise de la mama Nerule sute de reţete destinate obţinerii unor mâncăruri delicioase. Ajutată de servitoare, gătea folosind mirodenii, fasole, vinete şi alte legume, carne de vită şi de oaie. Avea multe cărţi cu reţete de dulciuri şi produse de patiserie. Vinul era consumat numai de bărbaţi. AHYDEL îşi servea cafeaua şi ceaiul în fiecare zi, singură sau cu prietenele sosite în vizită.

Pe Mirrad au măritat-o la 15 ani cu un negustor bogat, ales de ea dintre cei câţiva pretendenţi la căsătorie. Norocul de a-i rămâne toţi pruncii în viaţă, 7 la număr, l-a avut şi fiica lui AHYDEL. Cei trei băieţi au crescut asemenea tatălui lor, cu fire cinstită şi iubitoare de familie. Atrocităţile comise pe câmpurile de luptă, săvârşite în timpul stagiului militar, nu intrau în discuţie după ce reveneau acasă.

Clanul negustoresc aflat sub conducerea lui Akydur devenise din ce în ce mai puternic, pe măsură ce treceau anii. După moartea lui, ginerii şi nepoţii au extins comerţul cu haine, mirodenii, aur şi sclavi.

AHYDEL a trăit fericită până la 68 de ani. În anul 1680 era încă o femeie puternică, mereu dornică de activităţi multiple. Într-o zi nefastă, una dintre bucătărese i-a adus carne de miel. AHYDEL a supravegheat prepararea hranei, gustând carnea proaspăt gătită. Până la aranjarea mesei i s-a făcut rău. Chinurile survenite ca din senin i-au oprit pe cei din jur să se mai gândească la mâncare. Pe înserat, femeia şi-a pierdut suflul vieţii. Furios, bătrânul Ayrahdin l-a acuzat pe nenorocitul de negustor că îi vânduse carne otrăvită. Fără a mai avea răbdare să îl dea pe mâna judecătorului, l-a înjunghiat cu pumnalul pe care îl purta întotdeauna la brâu.

Cortegiul îndoliat a condus-o pe defunctă în tăcere, fiecare suportându-şi durerea cu demnitate. Spiritul eliberat din trupul femeii a plecat spre libertate.

Nina Petre
25 noiembrie 2015