Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

SABINA VISU

Prezentare

SABINA VISU are profesia de jurist. Îi place să călătorească în afara ţării, să îngrijească animăluţele din curte, să facă prăjituri gustoase. Este preocupată de evoluţia fiinţei umane, de la apariţia ei pe Pământ şi până astăzi.

Nina Petre
20 noiembrie 2015

EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE

  Nanette Vernouil (1894-1940)

 

Episodul 1 - NANETTE

Episodul spiritual nr.1 o are ca eroină pe NANETTE VERNOUIL. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 1894-1940. NANETTE s-a născut în oraşul belgian Liège, situat în estul ţării.

Tatăl ei, Pierre, era un medic renumit în oraş. Soţia lui, Isabelle, profesoară de istorie la o şcoala generală, dăduse viaţă la două fetiţe. NANETTE era cu 2 ani mai în vârstă decât sora ei, Yvette. Soţii Vernouil şi-au crescut fetele cum s-au priceput mai bine, pregătindu-le sufleteşte pentru vremurile grele ce se arătau la orizont.

NANETTE, pasionată de istorie, ca mama ei, şi-a dorit să urmeze studii de arheologie. După terminarea liceului în Liège, la 19 ani, părinţii au dus-o la Paris, unde au înscris-o la Universitate.

Era în anul 1913, premergător izbucnirii Primului Război Mondial. Deşi Belgia îşi declarase neutralitatea, a fost totuşi ocupată de trupele germane în anul 1914. Întreaga perioadă a războiului şi toţi anii pe care i-a mai avut de trăit, NANETTE a locuit departe de ţara natală.

Avea 23 de ani în 1917, când s-a căsătorit la Paris cu prietenul şi colegul de facultate Roland Divery. Părinţii şi sora ei au reuşit cu greu să ajungă la nuntă. Roland avea cu un an mai mult decât NANETTE, deşi era coleg de grupă cu ea. Se înscrisese la facultatea de Istorie după ce împlinise 20 de ani şi călătorise prin Europa, aşa cum dorise. Tatăl lui, fabricant de ciocolată, avea o avere importantă, iar mama lui, femeie deosebită, dorea ca fiul ei să devină un om înzestrat cu o cultură excepţională.

Tinerii căsătoriţi au terminat facultatea de Istorie în 1918, anul încheierii Marelui Război. Au lucrat timp de un an la un muzeu parizian, pregătindu-se totodată în specializarea Arheologie. În anul următor, 1919, Tratatul de la Versailles i-a acordat Belgiei mandatul asupra fostei colonii germane Rwanda (Ruanda) şi Urundi (Burundi). Trecând sub dominaţia belgiană, în Rwanda au pătruns europeni cunoscători ai limbii franceze, printre care s-au aflat şi soţii Divery.

NANETTE şi Roland au rezistat doar un an în Rwanda, cu toate că s-au străduit să înveţe limba kinya ruanda. Frecventele lupte între oligarhii tutsi (vatusi) şi majoritatea hutu i-au îngrozit. Au fugit spre Tanzania, pentru a-şi salva viaţa, dar şi din dorinţa de a se stabili pentru o vreme pe ţărmul Lacului Victoria. Au explorat vestigiile străvechilor civilizaţii timp de 5 ani. Triburile băştinaşe nu i-au mâncat, ci i-au tolerat în preajma lor, şamanii ajutându-i să scape de răni şi de crizele de malarie.

În anul 1925 NANETTE împlinise 31 de ani. Era sătulă de călătorii şi aventuri africane. Îşi dorea enorm să aibă copii. Au revenit în Franţa, găsind casa pustie, fiindcă părinţii lui Roland muriseră în lipsa lor. Au primit locuri de muncă la două muzee din oraş.

NANETTE avea 33 de ani când i-a dat viaţă unicului copilaş, Victorine. Fetiţa se născuse sănătoasă, cu toate că ambii părinţi fuseseră bolnavi de malarie. Viaţa întregii familii a fost liniştită şi frumoasă până la invazia germană din 1940, provocată de declaraţia de război a Franţei din 3 septembrie 1939. Ocuparea Parisului a avut loc în 14 iunie 1940.

În toamna aceluiaşi an, eroina noastră, NANETTE, a închis ochii pe vecie, în urma unei infecţii pulmonare grave. Au rămas în viaţă Victorine, orfană în vârstă de 13 ani, şi tatăl ei, Roland, văduv la 47 de ani. Au păstrat câte zile au mai avut amintirea curajoasei NANETTE, supravieţuitoare a numeroaselor crize de malarie, care nu au împiedicat-o să îşi continue munca de acasă şi de la muzeu. Victorine i-a moştenit dorinţa şi plăcerea de a călători în ţări îndepărtate. Roland şi-a înţeles fiica, însoţind-o de multe ori în drumuri prin Europa şi nordul Africii.
Nina Petre
22 septembrie 2015