Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 4 - OLENA

Episodul spiritual nr.4 o are ca eroină pe OLENA SIRKOVA. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 1622-1684 (secolul 17). OLENA s-a născut în localitatea Kazan, situată la confluenţa fluviului Volga cu fluviul Kazanka.

Familia OLENEI era bogată. Moşierul Anatoli Sirkov, tatăl ei, avea un teritoriu imens în stepă, din care obţinea produse agricole mult cerute pe piaţa oraşelor din apropiere. Nevasta lui, Viana, dăduse viaţa celor 3 copii ai lor. Fetele, OLENA şi Alina, aveau un frate mai mic, Volodea, OLENA fiind mai în vârstă decât sora ei cu 4 ani.

Istoria oraşului Kazan era bogată în evenimente dramatice. Unificarea Rusiei avusese loc în secolele 14-16, în jurul Marelui Cnezat al Moscovei. În timpul domniei cneazului Moscovei Ivan III (1462-1505), Rusia a scăpat definitiv de dominaţia mongolă. Hoarda de Aur s-a destrămat în hanatele Kazan, Astrahan şi Crimeea. Ţarul Ivan IV cel Groaznic (1533-1584) a reuşit să includă în Rusia hanatele tătare Kazan şi Astrahan. De-a lungul vieţii eroinei noastre, OLENA, Rusia a fost condusă de 5 ţari ce aparţineau dinastiei Romanovilor: Mihail III Feodorovici Romanov (1613-1645), Aleksei Mihailovici (1645-1676), Fedor III Alekseevici (1676-1682), Ivan V împreună cu fratele său vitreg Petru I (1682-1696).

Copiii moşierului Anatoli au învăţat carte în familie, cu profesori aduşi de la Moscova. Unicul băiat, Volodea, şi-a făcut stagiul militar în Moscova, unde locuiau bunicii din partea mamei.

Pe OLENA au măritat-o părinţii la 16 ani (în 1638) cu boierul Kidar Tarikin, un bărbat în vârstă de 26 ani. Tatăl acestuia provenea din părinţi ruşi, iar mama era de origine tătară. Tatăl lui Kidar, moşierul Grigori, îi dăruise fiului său, unicul copil, întreaga moşie, rămânând doar cu vasta casă din Kazan şi afacerile comerciale cu produse de pe imensele terenuri din afara oraşului.

OLENA a devenit mamă la 19 ani, născând primul băiat, pe Rodin. Următorul fiu, Timar, a sosit în familie la 5 ani după naşterea lui Rodin. Băieţii au crescut în ambianţa aristocratică a familiei, jucându-se deseori cu cei doi veri, copiii mătuşii Alina. În perioada de vară locuiau în conacul de pe moşia părinţilor, unde se distrau de minune printre animalele domestice.

OLENA, conştientă de multiplele activităţi ale soţului, se mulţumea cu scurtele lui şederi acasă, în oraş şi la ţară, evitând să îi ceară lui Kidar mai multe explicaţii decât voia el să îi dea. Rolul ei era cel de mamă şi de supraveghetoare a servitoarelor din casă. Pentru conducerea lucrărilor din afara celor două locuinţe, existau doi administratori plătiţi de Kidar.

Deşi îndatoririle familiale o obligau să stea mai mult în perimetrul gospodăriilor, ea pleca deseori călare sau cu şareta în lungi plimbări prin stepă, fiind primită cu mare drag în casele moşierilor vecini. Kidar avea multe probleme de rezolvat pe moşie şi la oraş.

Revoltele populare se ţineau lanţ, fiind îndreptate împotriva şerbiei şi a politicii economice duse de puterea de la Moscova. Ţăranii continuau să fie legaţi de glie, revoltându-se deseori împotriva boierilor. Nemulţumirea generală era adesea exprimată prin fenomenul brigandajului, adică al haiduciei. Complicitatea populaţiei sărace favoriza activitatea haiducilor, care prădau şi ucideau la drumul mare grupurile de negustori ambulanţi, dar şi trăsurile boiereşti, în care doamnele erau pline de bijuterii.

OLENA, femeie inteligentă, având un caracter filantropic şi o abilitate nativă în comunicarea cu oamenii, obişnuia să ajute periodic familiile sărace ale şerbilor de pe moşia lui Kidar. Aflând deseori despre epidemiile care se răspândeau în cele 5 sate din perimetrul moşiei, OLENA transporta în trăsura ei medici şi saci cu medicamente cumpărate din Kazan. Întâlnindu-se uneori pe drum cu haiduci beţi, porniţi pe jaf, vizitiul OLENEI le striga numele ei, iar hoţii se dădeau la o parte cu respect.

Norocul OLENEI a durat până în anul 1671, cel de-al doilea şi ultimul în care avusese loc revolta cazacilor de pe Volga şi Don, mişcarea de protest fiind condusă de Stepan Razin. Timar, fiul cel mic, militar în termen, acţiona împreună cu plutonul său la prinderea şi uciderea cazacilor care prădau satele şi fermele din regiunea Kazanului.

La aflarea primului zvon despre apropierea cazacilor, în anul 1669, Kidar şi-a trimis nevasta în Kazan, oraşul fiind puternic apărat de militari. Fiul cel mare, Rodin, avea moşia şi familia lângă cea a părinţilor, între case fiind o distanţă mare. Kidar şi-a chemat fiul, nora şi nepotul în casa lui, mobilizând în jurul curţii şi grădinii zeci de luptători aflaţi în solda lui. După aproape 2 ani, în 1671, majoritatea paznicilor lui Kidar au pactizat cu cetele de cazaci care înconjuraseră moşia. Prevăzător, boierul şi-a trimis nora şi nepotul spre Kazan, pe vreme de noapte, cei doi reuşind să ajungă în oraş, la casa OLENEI.

Atacul cazacilor asupra gospodăriei lui Kidar a fost sângeros. După ce i-au ucis pe toţi cei din casă şi din afara ei, au furat tot ce li s-a părut de valoare şi au incendiat clădirile. Aşa s-a întâmplat şi cu gospodăria lui Rodin. La 49 de ani, în toamna anului 1671, OLENA şi-a pierdut soţul, fiul cel mare şi o parte din averea de la ţară.

În următorii 13 ani, cât a mai reuşit să trăiască, văduva OLENA s-a transformat pe jumătate în bărbat, ocupându-se de refacerea pagubelor produse de atacurile cazacilor. Timar avea 25 de ani când şi-a pierdut tatăl şi fratele mai mare. Retras din armată după un an de la încheierea răscoalei, i-a stat alături OLENEI, administrând moşiile, comercializând cerealele şi pieile de animale, conducând propria tăbăcărie din Kazan. Cu toată munca istovitoare, îşi făcea timp pentru a se ocupa de familia lui, dar şi de mama OLENA, care îmbătrânea văzând cu ochii.

Femeia s-a stins din viaţă într-o noapte geroasă, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Crăciunului. Se afla în conacul de la ţară, împreună cu cele două servitoare. Îşi petrecuse întreaga zi la grajduri şi în magazia cu cereale. Frigul o cuprinsese pe neobservate. Ajunsă în casă, căldura focului din sobă a toropit-o, iar somnul cel de veci i-a trimis sufletul pe lumea cealaltă.

Nina Petre
8 aprilie 2015