Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 23 – KHARID

Episodul spiritual nr.23 îl are ca erou pe KHARID. Viaţa lui s-a desfăşurat între anii 2 şi 69 (secolul 1, era noastră). KHARID s-a născut în Mesopotamia, pe moşia nobilului local Teknur, situată între râurile Tigru şi Eufrat. După 760 de ani de la data naşterii lui KHARID, pe teritoriul fostei moşii, califul abbasid Abu Djafar Abdallah al-Mansur ibn Muhammad a fondat oraşul Bagdad, unde şi-a mutat capitala statului.

Mesopotamia era o regiune străveche, ce cuprindea câmpia aluvionară dintre râurile Tigru şi Eufrat, limitată la sud de confluenţa lor, iar la nord de podişul Armeniei. Teritoriul de astăzi al Irakului este aproape identic cu cel al Mesopotamiei antice. Începând cu secolul 2 î.e.n şi până în secolul 3 e.n., teritoriul Mesopotamiei a fost inclus în statul parţilor (partzilor).

Partia (Partzia), stat antic în Orientul Mijlociu, era constituit din triburi iraniene. Regele part Mitradate I (171-138 î.e.n.), profitând de slăbirea puterii seleucizilor, a reuşit să anexeze Mesopotamia la ţara sa. La sfârşitul războaielor împotriva regelui part Mitradate VI (anul 63 î.e.n.), hotarele estice ale Statului Roman au atins fluviul Eufrat, Partia devenind astfel pentru aproape 3 secole principalul adversar al Imperiului Roman în Orient. Eufratul a ţinut loc de graniţă între cele două imperii.

În perioada vieţii lui KHARID, Regatul Part a fost condus de următorii monarhi ce aparţineau dinastiei Arsacizilor: Fraatace (2 î.e.n. – 4 e.n.), Orode III (4 – 7), Vonone I (7 – 12), Artaban III (12 – 38), Gotarze II (38 – 51), Vologese (51 – 78).

Părinţii eroului nostru, KHARID, se numeau Nokerdon (tatăl) şi Aleye (mama). Dintre cei 6 copii născuţi de Aleye, au supravieţuit 4: 2 băieţi şi 2 fete. KHARID avea un frate mai mare cu 6 ani, Arrumnal. Fetele erau mai tinere decât ei. Se numeau Loyll şi Nemhe.

Nokerdon era suficient de bogat pentru a trăi în belşug alături de familia sa. Având funcţia de administrator al averii nobilului Teknur, era bine plătit de acesta. Avea şi el o moşie lângă cea a stăpânului, aproape de malul Tigrului. KHARID şi fratele lui au intrat de la 16 ani în corpul de armată al nobilului Teknur, din dorinţa de a fi protejaţi de el şi de urmaşii lui, dar şi din nevoia de a deveni buni luptători, capabili să îşi apere propria avere. Timp de 11 ani, KHARID şi-a servit stăpânul cu devotament, păzindu-i hotarul vestic al moşiei, care se afla lângă râul Eufrat.

Ieşind din armata lui Teknur la 27 de ani, KHARID s-a lansat în comerţul cu sclavi, ocupaţie rentabilă în acele vremuri. Obişnuit să prindă sclavii fugiţi de pe moşia lui Teknur, şi-a oferit serviciile de hăituire şi vânzare a sclavilor unor nobili şi meşteşugari din zonă, punându-se astfel bine cu toţi cei bogaţi.

La 34 de ani şi-a luat-o de nevastă pe Inemi, o fată de 17 ani, fiica unui moşier bun prieten cu el. Inemi i-a dăruit 12 copii, 7 fete şi 5 băieţi, supravieţuind cu toţii, ca prin minune. Fetele se numeau Nerrime, Kossar, Tehune, Yeyen, Merdi, Khir, Ronho, iar băieţii, Arrubal, Yadik, Orrun, Kiderde şi Enumdu. Fetele au fost educate de mama lor în spiritul supunerii absolute faţă de bărbaţii care le vor lua de neveste. Abilul KHARID a făcut afaceri bune prin căsătoria fetelor lui. Deşi zestrea era corespunzătoare unor femei bogate, KHARID a negociat dur cu fiecare pretendent, obţinând câte o mică avere în schimbul fiecărei fete.

Băieţii lui au primit moşteniri mai mari decât ale surorilor, fiind nevoiţi să trăiască din agricultură. Comerţul cu sclavi nu le-a plăcut, decât în măsura în care i-au cumpărat pe cei de care aveau nevoie.

Pe moşia lui KHARID şi pe cele ale fiilor lui cultura cerealelor se afla pe primul loc. Din truda sclavilor agricultori rezultau anual mari cantităţi de orz, grâu şi susan. Urmau ca importanţă grădinăritul şi pomicultura. Întreţinerea permanentă a canalelor de irigaţie era obligatorie pentru fiecare proprietar de teren agricol. Grădinile de zarzavat erau protejate împotriva arşiţei şi vânturilor cu perdele de protecţie formate din sălcii. Livezile de palmieri se găseau din abundenţă.

Curmalul furniza sute de produse: vin, nectar, oţet, fibre textile, frunze etc. Sâmburii pisaţi reprezentau o bună hrană pentru animale. Trunchiul şi crengile alimentau focul din cuptorul olarilor şi forja fierarilor. Încă de pe vremea sumerienilor, curmalul se numea "copacul sfânt" şi "copacul vieţii". Mesopotamia era considerată o grădină veşnic înflorită.

În imensul său grajd, KHARID creştea caii destinaţi vânzării către nobili parţi, fiind utilizaţi la carele de luptă.

Ca orice moşier bogat, KHARID şi-a putut permite să întreţină amante, acestea fiind alese dintre sclavele pe care le comercializa. La 69 de ani avea 4 amante şi 10 copii dăruiţi de ele.

Necazul cel mare i s-a tras de la fata cea mică, Ronho, concepută cu Inemi. Copila avea 12 ani şi aşteptau pentru ea oferta consistentă a vreunui tânăr bogat. Un aventurier chefliu şi afemeiat, negustor de sclavi, le-a cerut-o de nevastă, oferind în schimbul fetei prea puţin în comparaţie cu pretenţiile lor. KHARID l-a refuzat cu vehemenţă şi dispreţ. Răzbunarea tânărului ofensat a fost cruntă: împreună cu un grup de servitori l-a atacat pe KHARID în timp ce negocia în târgul de sclavi. Lovit cu spadele pe tot corpul, trufaşul moşier a murit imediat. Disperată, Ronho s-a oferit drept nevastă unui militar part, pe care aventurierul chefliu nu a îndrăznit să îl atace.

Nina Petre
30 aprilie 2015