Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 24 – KYDAH

Episodul spiritual nr.24 o are ca eroină pe egipteanca KYDAH. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 45 şi 3 î.e.n. (secolul 1 înaintea erei noastre, î.Hr.). KYDAH a văzut lumina zilei în casa părinţilor, situată într-o mică localitate de pe malul Nilului. În zona respectivă a apărut ulterior oraşul Hulwan (Helwan), aflat la sud de Cairo.

Părinţii ei, Krodor (tatăl) şi Ayue (mama), aveau 5 copii. Fetele se numeau KYDAH, Numde şi Ydme, iar băieţii, Runumdan şi Gennur. Krodor trudea din greu, transportând mărfuri pe cei doi catâri, întâmpinând imense greutăţi în drumurile lui. Nefiind un negustor aflat în slujba Palatului Regal sau al vreunui templu, Krodor nu avea condiţii prielnice pentru a deveni un om foarte bogat. Toate câştigurile lui erau folosite în familie. Ca tată şi soţ perfect responsabil de bunul mers al familiei, le-a asigurat condiţii bune de viaţă atât soţiei lui, cât şi celor 5 copii. Băieţii l-au ajutat cât s-au priceput încă de mici în truda lui plină de pericole şi dezamăgiri. Fetele erau cuminţi, ascultătoare, copii reuşite ale mamei.

Ţara lor, Egiptul Elenistic, se constituise ca stat în Valea Nilului la sfârşitul secolului IV î.e.n., având capitala în oraşul Alexandria. După moartea domnitorului Alexandru cel Mare (323 î.e.n.), generalul macedonean Ptolemeu a devenit rege al Egiptului în anul 305 î.e.n., fondând dinastia Lagizilor (a Ptolemeilor). Această dinastie a condus ţara până în anul 30 î.e.n.

La începutul secolului I î.e.n., Egiptul se afla în sfera de influenţă a Romei. Regina Egiptului, Cleopatra a VII-a, femeie energică şi ambiţioasă, s-a folosit de sprijinul lui Caesar, apoi al lui Marcus Antonius, cu scopul de a opri declinul regatului şi de a restabili vechile hotare. După înfrângerea lui Marcus Antonius de către Octavian Augustus la Actium (în anul 31 î.e.n.), Cleopatra a VII-a s-a sinucis la Alexandria (în anul 30 î.e.n.), iar ţara ei a devenit o provincie a Imperiului Roman.

KYDAH, fata cea mică a lui Krodor s-a născut cu aptitudini muzicale deosebite, moştenite de la mama ei. Ayue a învăţat-o să cânte la harpa verticală şi la sistra. Fiind construită dintr-un cadru de lemn în care erau prinse vergele elastice de metal, sistra scotea (prin agitare) sunete ca de clopoţei. La 12 ani, când fetele se puteau mărita, KYDAH a fost luată, în condiţii de semi-sclavie, ca artistă la curtea nobilului Arrudar, un furnizor de mărfuri scumpe al Casei Regale. KYDAH avea voie să poarte haine, spre deosebire de sclave şi de dansatoare, al căror trup era aproape gol. Timp de 3 ani, KYDAH şi-a delectat stăpânii şi pe musafirii lor la toate ceremoniile şi petrecerile private.

Drept răsplată, stăpânul i-a dat-o de nevastă fiului mijlociu, Nangyr. Acesta, la 23 de ani, era un navigator neînfricat pe Nil şi Marea Roşie, înfruntând bancurile de nisip, stâncile, vârtejurile, curenţii repezi, crocodilii, pitonii şi mai ales lipsa de porturi. Nangyr transporta la Marea Roşie grâne, ţesături de in, peşte uscat, obiecte din piele, care luau calea Orientului Mijlociu. De la negustorii străini aducea lemn, metale, uleiuri, vinuri, arme, plante aromate, purpură, obiecte de artă din ceramică şi fildeş.

Drumul miresei la casa mirelui a fost presărat cu surprize plăcute. KYDAH şi Nangyr erau fericiţi, fiindcă se iubeau de când se văzuseră prima oară, în urmă cu 3 ani. Nobilul Arrudar, bărbat înţelept şi plin de omenie, le lăsase tinerilor libertatea de iniţiativă, respectând concepţia sănătoasă tradiţională despre viaţa de familie. Ajunsă în micul palat al soţului, KYDAH a fost numită "stăpâna casei", bucurându-se de respectul tuturor, fiind egală în drepturi cu soţul ei. Zestrea primită de KYDAH de la părinţi a intrat în patrimoniul familiei, iar Nangyr nu s-a atins de ea, urmând să fie dată ca zestre viitorilor copii.

La 17 ani, KYDAH a născut-o pe Tymed, unica lor fiică. Au urmat cei doi băieţi: Nardun, născut la 20 de ani, şi Sarghal, sosit după încă 4 ani.

Casa lui Nangyr era construită din cărămidă uscată la soare. Avea două nivele şi un subsol, plus o terasă la ultimul nivel, unde se odihneau cu toţii seara, când se făcea răcoare. Ferestrele se aflau pe acoperiş. În jurul casei exista un parc plin cu flori şi arbori, plus un bazin cu apă. Întreaga proprietate era înconjurată cu un gard înalt făcut din pământ întărit. Lângă casă existau cămara, bucătăria, locuinţele sclavilor şi ale servitorilor. Mobilierul din interiorul casei, confecţionat din lemn, avea încrustaţii din materiale scumpe. Era format din paturi, mese, scăunele joase şi lăzi în care se păstrau vasele şi îmbrăcămintea. Nu lipseau pisicile, folositoare pentru stârpirea şoarecilor, şobolanilor şi a şerpilor veninoşi.

Familia lui KYDAH consuma pâine preparată din făină, carne de vită şi de oaie, de raţă şi de gâscă, peşte, rădăcină de lotus, tulpină de bambus, flori de lotus, produse lactate, bere de orz, vin de curmale. La gătit, bucătăreasa folosea ulei de susan şi de măsline.

KYDAH purta de obicei o cămaşă albă de in lungă până la glezne, prinsă cu o bretea pe umărul stâng. Peste această cămaşă avea o rochie legată sub sâni. Pe mâini şi la glezne purta brăţări. KYDAH mai avea coliere, inele, cercei, diademe. Purta părul pieptănat sau împletit în numeroase codiţe, tăiat până la înălţimea umerilor. La ocazii deosebite, părul era împodobit cu panglici colorate, bijuterii şi flori.

Prescripţiile religioase cereau ca bărbaţii să aibă o singură soţie, iar aceasta să fie tratată bine. KYDAH nu a avut niciodată motive să se plângă de comportarea soţului faţă de ea şi copii. Nangyr era un soţ şi un tată exemplar.

Pe fata lor, Tymed, i-a dat-o de nevastă, la 13 ani, unui funcţionar imperial, care a făcut-o mare doamnă în Alexandria. Băieţii, Nardun şi Sarghal, după studii minime de comerţ la domiciliu, au mărit considerabil averea familiei, devenind furnizori de mărfuri din import destinate Curţii Imperiale.

Când mama lor, la 42 de ani, şi-a pierdut viaţa, ei încă nu erau căsătoriţi. În familia lui KYDAH nu s-a discutat niciodată despre divorţ, niciunul dintre soţi neavând motive să se despartă de celălalt. Un lucru nu ştiau cei doi: că o femeie rea îi pândea din umbră, fiind îndrăgostită nebuneşte de Nangyr. Era fiica unuia dintre cei mai buni prieteni şi parteneri de afaceri, mult mai tânără decât Nangyr. Hynnad îl voia de soţ şi punea la cale să scape de KYDAH. Printr-o negustoreasă obişnuită a familiei, i-a trimis victimei fructe otrăvite cu venin de şarpe. Au murit fulgerător cele 3 femei care le-au gustat: bucătăreasa, o servitoare şi nefericita KYDAH. Negustoreasa a fost pedepsită cu moartea, iar adevărata criminală nu a fost descoperită niciodată. După 2 ani de la moartea soţiei, Nangyr şi-a luat-o de nevastă pe marea lui admiratoare, Hynnad.

Nina Petre
24 mai 2015