Vulturul înțelept și cocoșul țanțoș

FOAIA ANDREIANĂ - 86

Buletin religios – Parohia Ortodoxă Română „Sf. Ierarh Andrei Şaguna”

Romano di Lombardia 2 FEBRUARIE – 2014 ; cell: 329.6953654;

email: [e-mail]; www.parohiaromanobg.webs.com

Vulturul înțelept și cocoșul țanțoș
Un vultur zbura în înãlţimi, se desfãta de frumuseţea lumii şi gândea în sinea lui: „Trec în zbor peste depãrtãri întinse: peste vãi şi munţi, mãri şi râuri, câmpii şi pãduri; vãd mulţime de fiare şi pãsãri; vãd oraşe şi sate şi cum trãiesc oamenii. Dar cocoşul de la ţarã nu cunoaşte nimic în afara ogrãzii în care trãieşte şi nu vede decât câţiva oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre viaţa lumii“. Şi vulturul a venit sã se aşeze pe acoperişul gospodãriei şi a vãzut cât de ţanţoş şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul gãinilor lui şi s-a gândit: „înseamnã cã e mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“.

Şi vulturul a început sã-i vorbeascã cocoşului despre frumuseţea şi bogãţia lumii. La început cocoşul l-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic. Vãzând cã nu înţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu sã mai vorbeascã cu cocoşul. La rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea şi-i era greu sã-l asculte. Şi fiecare a rãmas mulţumit de soarta lui. Aşa se întâmplã atunci când un om învãţat vorbeşte cu unul neînvãţat şi, încã şi mai mult, atunci când un om duhovnicesc vorbeşte cu unul neduhovnicesc. Omul duhovnicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocoşului.

Mintea omului duhovnicesc cugetã ziua şi noaptea la legea Domnului [Ps. 1,2]. Şi se înalţã prin rugãciune spre Dumnezeu, dar mintea celui neduhovnicesc e lipitã de pãmânt sau e bântuitã de gânduri. Sufletul celui duhovnicesc se desfãteazã de pace, dar sufletul celui neduhovnicesc stã gol şi împrãştiat. Omul duhovnicesc zboarã ca vulturul spre înãlţimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu şi vede lumea întreagã, chiar dacã s-ar ruga în întunericul nopţii; dar omul neduhovnicesc se bucură sau de slava deşartã, sau de bogãţii, sau cautã desfãtãrile trupeşti. Şi atunci când un om duhovnicesc se întâlneşte cu unul neduhovnicesc, legãtura amândurora e lucru plictisitor şi anevoios. (…)

Înainte de a fi atins de har, omul trăieşte gândind că totul e bine şi în bună rânduială în sufletul lui; dar când îl cercetează şi locuieşte în el harul, atunci se vede cu totul altfel şi numai când harul îl părăseşte din nou, îşi dă seama în ce mare nenorocire se găseşte. Un fiu de împărat a plecat departe la vânătoare şi, pierzându-se în codrul des, nu s-a mai putut întoarce la palatul său. Multe lacrimi a vărsat căutând calea, dar nu a găsit-o. Pierdut în pădurea sălbatică, el tânjea după împăratul, tatăl lui, şi după împarateasa, maica lui, dupa fraţii şi surorile lui. Cum să trăiască el, fiul de împărat, într-o pădure sălbatică şi pierdută? Hohotea cu amar gândindu-se la viaţa sa de altădată în palatul tatălui său şi suspina cu durere după mama sa. Aşa, şi mai mult încă, se întristează şi tânjeşte sufletul atunci când pierde harul.

Când preafrumosul Iosif a fost vândut rob egiptenilor de fraţii săi într-o ţară străină îndepăartată, el plângea nemângâiat după tatăl său; şi când a văzut mormântul Rahilei, mama lui, a hohotit cu amar şi a zis: ‘Mama mea, vezi oare că sunt dus în robie într-o ţară îndepărtată?‘ Aşa, şi mai mult încă, se chinuie şi tânjeşte sufletul care a pierdut harul Duhului Sfânt şi a fost dus în robie de gândurile cele rele. Dar cine nu cunoaste harul, acela nici nu-L caută. Şi aşa, lumea s-a alipit de pământ şi oamenii nu ştiu că nimic de pe pământ nu poate înlocui dulceaţa Duhului Sfant.

Cocoşul de la ţară trăieşte într-o mică ogradă şi este mulţumit cu soarta lui. Dar vulturul care zboară în înălţimi şi care vede de sus depărtările azurii, cunoaşte multe ţări, a văzut păduri şi câmpii, râuri şi munţi, mări şi oraşe; dacă însă îi tai aripile şi-l pui să trăiască împreună cu cocoşul în ograda de la ţară, cât de mult îi vor lipsi cerul albastru şi stâncile pustii! Aşa şi sufletul, când este părăsit de harul pe care l-a cunoscut, e nemângâiat şi nu-şi găseşte odihna în nimic”. (Sf. Siluan Athonitul – Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei)

Frizerul derutat
Un creştin a mers la o frizerie ca să-şi tundă părul şi să-şi taie barba. În timp ce frizerul îşi servea clientul, între cei doi s-a pornit o conversaţie interesantă. Au vorbit despre multe lucruri şi au abordat diverse subiecte. În cele din urmă au început să vorbească despre Dumnezeu. La acest subiect frizerul a declarat:

- Eu cred că Dumnezeu nu există.

- De ce spuneţi asta? a întrebat clientul.

- Trebuie doar să ieşiţi pe stradă şi veţi realiza că Dumnezeu nu există. Spuneţi-mi, dacă Dumnezeu ar există, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi atâţia copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, nu ar fi nici suferinţă şi nici durere. Nu-mi pot imagina un Dumnezeu iubitor care să îngăduie astfel de lucruri.

Clientul s-a gândit un moment, dar nu i-a răspuns deoarece nu a vrut să stârnească o ceartă. Frizerul şi-a terminat treaba, iar clientul a părăsit frizeria. Chiar când a ieşit din frizerie, creştinul nostru a văzut pe stradă un om cu părul mare, încâlcit şi murdar şi cu o barbă mare, neglijentă. Era murdar şi neîngrijit.

Clientul s-a întors la frizerie şi i-a spus frizerului:

- Ştiţi ce? Frizerii nu există.

- Cum puteţi spune asta? a întrebat frizerul surprins. Sunt aici, sunt frizer şi tocmai te-am aranjat!

- Nu! a exclamat clientul. Frizerii nu există, căci dacă ar exista atunci nu ar mai fi oameni cu părul lung şi murdar şi cu barba netăiată, cum e omul acela de afară.

- Ah, dar frizerii există! Însă asta se întâmplă când oamenii nu vin la mine.

- Exact! a afirmat clientul. Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Însă necazurile şi suferinţa se întâmplă atunci când oamenii nu vin la El şi nu-L caută pentru a-i ajuta. De aceea este atâta suferinţa şi durere în lume.
Cuvântul Părinţilor
Gânduri despre mântuire

La avva Arsenie vine odată o femeie temătoare de Dumnezeu şi-l întreabă:

- Părinte, te rog să-mi spui ce să fac pentru a înainta spre o viaţă cât mai plăcută lui Dumnezeu.

Atunci avva Arsenie îi spuse:

- Mereu să te gândeşti la câţi oameni sunt mai plăcuţi lui Dumnezeu decât tine, nu la câţi oameni sunt mai păcătoşi decât tine şi acesta să-ţi fie îndemn spre o viaţă de luptă duhovnicească.
Programul slujbelor 3 FEBRUARIE – 9 FEBRUARIE 2014
L 3 Sf. şi Dreptul Simeon; Sf. Proorociţă Ana

M 4 Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Mc. Avramie

M 5 Sf. Mc. Agata şi Teodula 19.00 – Acatist, Spovedanie

J 6 Sf. Ier. Vucol, ep. Smirnei şi Fotie, patr. Constantinopolului; Sf. Cuv. Varsanufie cel Mare

V 7 Sf. Ier. Partenie, ep. Lampsacului; Sf. Cuv. Luca din Elada 19.00 – Maslu de obşte, Spovedanie

S 8 Sf. M. Mc. Teodor Stratilat; Sf. Proroc Zaharia 18.00 – Catehism copii şi adulţi; Spovedanie

D 9 Sf. Mc. Nichifor; Sf. Sf. Mc. Marcel şi Pangratie (D. a 33 - a d. Rusalii – a Vameşului şi a Fariseului) – Începutul Triodului 09.00 – Sf. Utrenie; 10.00 – Sf. Liturghie; Parastase
Apare cu binecuvântarea PS Episcop SILUAN – al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Nr. 86 – tipărit în 50 exemplare – se distribuie gratuit
“Cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul şi va acoperi mulţime de păcate.”(Iac 5,20)