Wlb solicitarea ce nr. 1161 + 1199 (Franța)

FRANȚA

Introducere — principalele caracteristici și contextul

Cadrul anticorupție

Abordare strategică. Legislația națională franceză acoperă o gamă largă de aspecte privind combaterea corupției, cu toate că nu există nicio strategie specifică anticorupție la nivel național. În ultimii ani, aspectele legate de corupție au devenit tot mai importante. În iulie 2012, ca urmare a unor acuzații de corupție în timpul alegerilor prezidențiale, a fost înființată Comisia Jospin, cu scopul de a pregăti o reformă a standardelor etice ale vieții publice. Pentru a aborda ceea ce a fost calificată drept „ o criză de încredere”,¹ Comisia Jospin a recomandat o serie de măsuri, printre care se numărau limitarea imunității prezidențiale, consolidarea regulilor privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, restricționarea cumulului de funcții deținute de politicieni și elaborarea unei strategii menite să prevină conflictele de interese. Pe baza acestor recomandări, în 2013 au fost prezentate o serie de propuneri legislative. De asemenea, guvernul a propus o reformă globală a sistemului judiciar, inclusiv a Parchetului, dar dezbaterea pe această temă a fost suspendată la mijlocul anului 2013.²

Cadrul juridic. În 2007, Franța a realizat o amplă reformă legislativă, în urma recomandărilor formulate de Grupul de state împotriva corupției al Consiliului Europei (GRECO) și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Aceasta a inclus o nouă lege anticorupție³ care cuprinde, în principal, dispoziții penale. Această lege a introdus șapte noi infracțiuni de corupție, a extins domeniul de aplicare al infracțiunilor prevăzute anterior, în special al traficului de influență și al infracțiunilor în care sunt implicați membri ai puterii judecătorești, și a autorizat recurgerea la tehnici speciale de investigare în anchetele privind infracțiunile de corupție. OCDE, GRECO și Organizația Națiunilor Unite au salutat aceste reforme, dar au recomandat o serie de modificări suplimentare, printre care se numărau extinderea domeniului de aplicare al traficului de influență în legătură cu funcționarii publici străini și membrii adunărilor publice străine, extinderea termenelor de prescripție aplicabile dării sau luării de mită și traficului de influență și reexaminarea normelor privind competența judiciară⁴. O serie de reforme legislative mai recente au marcat un nou mod de a aborda aceste chestiuni; printre acestea se numără o serie de legi recent adoptate privind conflictele de interese⁵, precum și un număr de prevederi votate în noiembrie 2013, menite să combată cu mai mare precizie infracțiunile financiare⁶.

Cadrul instituțional. Serviciul central pentru prevenirea corupției [Service Central de Prévention de la Corruption (SCPC)]⁷, înființat în 1993, analizează datele privind corupția în Franța și coordonează politicile de prevenire⁸. Acest serviciu, aflat în subordinea ministrului justiției și condus de un magistrat, prezintă situația la zi privind corupția, scoate în evidență anumite probleme și formulează recomandări în raportul său de activitate anual. În pofida eforturilor considerabile ale SCPC, datele privind amploarea rețelelor de corupție și a incidentelor legate de corupție nu sunt colectate în mod sistematic. În plus, numeroase instituții nu dispun de structuri care să permită depistarea corupției⁹. De-a lungul anilor, au existat mai multe proiecte de a revizui și extinde competențele acestui serviciu. SCPC observă el însuși că competențele sale nu mai sunt adaptate la necesitatea actuală de a preveni corupția, indiferent dacă aceasta este publică sau privată, națională sau internațională.¹⁰ Raportul Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) privind Franța a recomandat analizarea posibilității ca cetățenii să informeze, în mod anonim, SCPC în legătură cu suspiciunile de corupție, precum și ca persoanelor fizice și juridice să li se permită să se adreseze SCPC sau unor servicii similare, în cazul existenței unor suspiciuni¹¹. SCPC nu poate investiga acuzațiile sau repara prejudiciile aduse denunțătorului.

Sondaje de opinie

Sondaje de percepție. Conform Eurobarometrului special din 2013¹², 68 % din respondenții din rândul populației generale consideră că fenomenul corupției este larg răspândit în Franța (media UE: 76%). Mai mult, 62 % dintre aceștia sunt de părere că singura modalitate de a reuși în afaceri este de a avea relații politice (media UE: 56 %), în timp ce 58 % dintre ei consideră că darea și luarea de mită și abuzul de putere în scopul obținerii de foloase sunt larg răspândite în rândul politicienilor (media UE: 56 %).

Experiența corupției. Potrivit Eurobarometrului special din 2013, doar 6% din respondenții francezi au declarat că au fost afectați personal de corupție în viața lor de zi cu zi (media UE: 26%), iar 2% au declarat că li s-a cerut sau li s-a dat de înțeles să ofere mită (media UE: 4%)¹³.

Sondaje în rândul întreprinderilor. 73 % din șefii de întreprindere care au participat la sondaj¹⁴ și 75 % din respondenții din rândul populației generale¹⁵ consideră că favoritismul și corupția reprezintă un obstacol în calea concurenței dintre întreprinderi în Franța (media UE: 69%). 59 % din întreprinderile franceze (media UE: 43 %) afirmă că corupția reprezintă o problemă cu care se confruntă în desfășurarea activității lor.¹⁶ Conform Raportului 2013-2014 privind competitivitatea globală elaborat de Forumul economic mondial, Franța este a 23-a cea mai competitivă economie dintr-un număr de 152 de țări.¹⁷

Context

Sectorul privat. Franța a transpus corect dispozițiile Deciziei-cadru 2003/568/JAI privind definirea corupției active și pasive din sectorul privat, precum și sancțiunile aplicabile persoanelor fizice și juridice.¹⁸ În ceea ce privește răspunderea persoanelor juridice, legislația prevede o răspundere atât administrativă, cât și penală pentru infracțiunile legate de corupție. Sancțiunile aplicabile persoanelor juridice variază de la amenzi până la interdicția de a exercita activitățile în cadrul cărora a fost săvârșită infracțiunea. Valoarea maximă a amenzii aplicabile atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice a fost ridicată la 1 milion EUR¹⁹. Anterior, în urma analizei sale efectuate în 2012, UNCAC ajunsese la concluzia că, în practică, nivelul amenzilor aplicate persoanelor juridice continua să fie scăzut și recomandase revizuirea plafonului acestora²⁰.

Denunțarea. Legea anticorupție din 2007 a introdus în Codul muncii o dispoziție privind protecția angajaților din sectorul privat și a personalului contractual din sectorul public care denunță, cu bună credință, fapte de corupție²¹. În cazul în care un angajator impune o sancțiune disciplinară, trebuie să se demonstreze că aceasta nu are legătură cu actul de denunțare. Cu toate acestea, nu există o dispoziție specifică privind protecția denunțătorilor în cadrul serviciului public și nici privind punerea concretă în aplicare a protecției prevăzute de Codul muncii. În raportul său anual pe 2011, SCPC a solicitat autorităților să ia măsuri legislative și practice specifice²². Legea privind transparența vieții publice a introdus recent o interdicție privind concedierea denunțătorilor din administrația publică.²³

Transparența activităților de lobby nu este reglementată în mod expres de legislația națională franceză. Pentru funcționarii publici nu există nicio obligație de a înregistra sau de a declara contactele pe care le au cu persoanele care desfășoară activități de lobby. Cu toate acestea, în 2009, Parlamentul francez a adoptat reguli în materie de lobby care prevăd înscrierea voluntară într-un registru public. Și Senatul a pus în aplicare o măsură similară. La sfârșitul anului 2013, pe lista Parlamentului²⁴ erau înregistrate aproximativ 250 de persoane care desfășoară activități de lobby, iar pe lista Senatului²⁵ în jur de 100, cu toate că acest lucru nu reflectă amploarea reală a activităților de lobby în Franța.

Teme centrale

Achizițiile publice

Contractele de achiziții publice de lucrări, bunuri și servicii au reprezentat 18,5 % din PIB-ul Franței în 2011.²⁶ Valoarea procedurilor de ofertare publicate în Jurnalul Oficial, ca procent din cheltuielile totale pentru lucrări publice, bunuri și servicii, a fost de 18,3 % în 2010.²⁷

Conform Eurobarometrului din 2013 în rândul întreprinderilor privind corupția²⁸, 50 % dintre respondenți consideră că fenomenul corupției este larg răspândit în achizițiile publice gestionate de autoritățile naționale, iar 51 % consideră că este larg răspândit în achizițiile publice gestionate de autoritățile locale. În special, respondenții francezi consideră că următoarele practici au o largă răspândire în ceea ce privește achizițiile publice: practicarea înțelegerilor secrete în faza de ofertare (55 %) (media UE: 52 %); conflicte de interese în evaluarea ofertelor (53 %) (media UE: 54 %); criterii neclare de selecție sau de evaluare (50 %) (media UE: 51 %); abuzul de proceduri negociate (49 %) (media UE: 47 %); caiete de sarcini concepute special pentru anumite întreprinderi (47 %) (media UE: 57 %); abuzul de motive de urgență pentru evitarea unor proceduri concurențiale (46 %) (media UE: 46 %); implicarea ofertanților în elaborarea caietelor de sarcini (41 %) (media UE: 48 %); modificări ale clauzelor contractuale după încheierea contractelor (41 %) (media UE: 44 %). Deși nu sunt neapărat direct legate de corupție, rezultatele sondajului ilustrează factori de risc care măresc vulnerabilitatea la corupție în procedurile de achiziții publice. Acestea arată că factorii de risc aferenți achizițiilor publice privesc, în principal, traficul de influență și conflictele de interese.

Începând cu 1 ianuarie 2012, autoritățile contractante au obligația de a accepta ofertele și candidaturile electronice pentru toate contractele cu o valoare superioară sau egală cu 90 000 EUR, utilizarea achizițiilor publice electronice reprezentând un important instrument de prevenție pentru a reduce riscurile de corupție și a contribui la îmbunătățirea în continuare a mecanismelor de control²⁹. În plus, Codul penal conține o dispoziție specifică ce incriminează nerespectarea reglementărilor privind achizițiile publice, denumită „délit de favoritisme” (delict de favoritism)³⁰. În baza jurisprudenței, o încălcare a normelor privind achizițiile publice care nu poate fi calificată drept corupție poate fi totuși sancționată ca „delict de favoritism”.³¹ Cu toate acestea, SCPC a remarcat că, în perioada 2007 - 2010, nimeni nu a executat vreo pedeapsă cu închisoarea în temeiul acestei dispoziții; au existat 25 de condamnări care au dus la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare și 20 de cazuri în care s-au aplicat amenzi. Amenzile au fost cuprinse între 2 333 EUR și 5 333 EUR.³²

Există deja orientări privind modul de aplicare a acestei legislații. La sfârșitul anului 2009, Ministerul Economiei și Finanțelor a publicat un Ghid de bune practici în materie de achiziții publice.³³ În 2012, a fost publicată o circulară interministerială privind Ghidul de bune practici³⁴, care explică domeniul de aplicare al legislației, pregătirea și punerea în aplicare a procedurii, executarea contractelor de achiziții publice și regimul aplicabil autorităților contractante.

Cu toate acestea, SCPC a identificat riscuri de corupție specifice în ce privește procedurile de achiziții publice desfășurate la nivel local și a atras atenția asupra unui număr de cazuri în care înalți funcționari, inclusiv președinți ai unor administrații locale și regionale, au fost condamnați pentru corupție în acest context³⁵. În ceea ce privește prevenția, mecanismele de control pentru achizițiile publice la nivel local nu sunt încă suficient de riguroase și coerente în toată țara și ar trebui îmbunătățite.

Conflicte de interese și declararea averilor

În rapoartele sale anuale pe 2010 și 2011, SCPC a analizat toate aspectele legate de conflictele de interese și a ajuns la concluzia că posibilitatea de a deține mai multe mandate constituie unul dintre principalii factori care duc la corupție³⁶. În 2012, Comisia Jospin a subliniat necesitatea de a se aborda cu mai multă rigoare conflictele de interese, printr-o strategie globală³⁷. În prezent, între 70 și 80 % din parlamentarii aleși dețin cel puțin încă o altă funcție, o practică conformă cu legislația franceză³⁸.

Constituie o infracțiune situația în care funcționarii publici - inclusiv funcționarii aleși la nivel central și local - au un interes ilegal față de o activitate pe care o gestionează sau o supraveghează³⁹. În conformitate cu datele colectate de SCPC, în 2009, inculpații au fost declarați vinovați în 42 de cazuri; iar în 2010, în cel puțin 28 de cazuri (SCPC nu a dispus decât de date parțiale în momentul elaborării raportului său). Conform datelor disponibile parțial pentru 2010, 13 condamnări au condus la o pronunțarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendare, iar 9 la amenzi cuprinse între 2 167 și 5 400 EUR⁴⁰. Practicile „ușilor turnante” sunt incriminate într-o anumită măsură, dat fiind că funcționarii publici trebuie să respecte o perioadă de trei ani în timpul căreia nu pot fi recrutați de o întreprindere privată cu care au încheiat contracte sau pe care au supravegheat-o atunci când dețineau o funcție publică⁴¹. Condamnările pentru astfel de acuzații sunt rare; potrivit SCPC, a existat un singur astfel de caz în 2009⁴². De asemenea, Franța a incriminat „îmbogățirea prin mijloace ilicite” în anumite circumstanțe: prin aceasta se înțelege acumularea de avere fără a putea justifica proveniența ei sau menținerea unui stil de viață în dezacord cu sursele de venit și, în același timp, întreținerea de relații curente cu o persoană care comite infracțiuni grave. Această infracțiune este pasibilă de trei ani de închisoare și o amendă de 75 000 EUR⁴³. Din 1988, Parchetului i-au fost prezentate 12 cazuri de îmbogățire prin mijloace ilicite, toate fiind respinse⁴⁴.

La jumătatea lunii septembrie 2013, Adunarea Națională a adoptat un pachet legislativ privind conflictele de interese⁴⁵. Adunarea Națională a adoptat, de asemenea, două legi împotriva cumulului de mandate (non-cumul des mandats)⁴⁶. Totodată, ministrul funcției publice a anunțat un proiect de lege privind obligațiile funcționarilor publici, care urmărește, în special, un mai bun control al practicilor „ușilor turnante”⁴⁷.

Sistemul declarațiilor de interese și de avere face, în prezent, obiectul unei reforme majore. Franța dispune de un sistem de declarare a averilor care se aplică, printre altele, candidaților la funcția de președinte al Republicii, membrilor guvernului, Senatului și Adunării Naționale, deputaților francezi din cadrul Parlamentului European, președinților de consilii regionale, președinților de consilii generale, altor aleși ai autorităților locale, în special celor care dispun de un statut special și, mai recent, șefilor de întreprinderi publice. În conformitate cu noua legislație, până la 1 februarie 2014, funcționarii aleși trebuie să depună ambele declarații⁴⁸. Însă aceste declarații nu includ date privind averile deținute de gospodăria lor sau de membrii familiei lor⁴⁹. O reformă adoptată în 2011⁵⁰ a definit drept infracțiune prezentarea de declarații de avere false. În ultimul său raport de activitate, Comisia pentru transparența financiară a vieții politice (CTFVP) a solicitat consolidarea competențelor sale de investigare, astfel încât să poată, de exemplu, impune sancțiuni financiare pentru refuzul de a dezvălui rapid declarațiile de impunere⁵¹. În conformitate cu legea din 2013 privind transparența vieții publice, CTFVP a fost înlocuit cu un organism independent însărcinat cu controlarea declarațiilor, Înalta autoritate pentru transparența vieții publice (Haute Autorité pour la transparence de la vie publique)⁵².

Darea sau luarea de mită la nivel transnațional

Deși autoritățile franceze au un istoric în ce privește anchetarea de cazuri de notorietate în Franța, există mai puține dovezi care atestă participarea lor la combaterea corupției în tranzacțiile comerciale internaționale. SCPC și Grupul de lucru al OCDE privind combaterea dării și luării de mită au solicitat Franței să depună eforturi sporite de prevenire a corupției în tranzacțiile comerciale internaționale efectuate de întreprinderile private și cele publice⁵³.

OCDE și-a exprimat îngrijorarea cu privire la urmărirea penală a infracțiunilor de corupție internațională și a subliniat faptul că, în perioada 2000-2012, au fost lansate doar 33 de investigații, un număr care este „scăzut în raport cu amploarea economiei franceze și cu expunerea întreprinderilor franceze la riscul de dare sau luare de mită la nivel transnațional”. OCDE a remarcat, de asemenea, că instanțele au pronunțat „un număr foarte redus de sentințe de condamnare pentru darea sau luarea de mită de către funcționari publici străini”, și anume cinci, dintre care una face, în prezent, obiectul unui recurs⁵⁴. Totodată, OCDE a remarcat că sancțiunile nu par să fie eficiente, proporționale și disuasive. De exemplu, în cazurile în care au fost condamnate persoane fizice, au fost pronunțate pedepse cu închisoarea cu suspendare și amenzi cu o valoare maximă de 10 000 EUR⁵⁵. Cu toate acestea, recent, mai multe anchete privind darea sau luarea de mită la nivel transnațional au înregistrat progrese: un caz privind programul Oil-for-Food al Organizației Națiunilor Unite în Irak a făcut obiectul unei acțiuni în justiție, iar într-un alt caz, anchetele premergătoare procesului au ajuns la o nouă etapă în ceea ce privește acuzațiile de corupție referitoare la contractele în domeniul apărării⁵⁶.

OCDE a identificat o serie de posibile motive care stau la baza lacunelor constatate. De exemplu, Franța are jurisdicție în materie de infracțiuni de corupție numai dacă autorul sau victima infracțiunii este cetățean francez. În plus, actul trebuie să constituie o infracțiune atât în Franța, cât și în țara în care a fost comis. OCDE consideră că cerința dublei incriminări reprezintă un obstacol important în calea urmăririi penale⁵⁷. În ceea ce privește dreptul penal material, OCDE a considerat că definiția infracțiunii de „mituire a unui funcționar public străin” este prea restrânsă, situație care ar putea fi remediată, de exemplu, prin extinderea infracțiunii de trafic de influență. OCDE a constatat, de asemenea, că persoanele juridice pot eluda răspunderea penală prin recurgerea la intermediari (inclusiv la persoane juridice asociate acestora). În cele din urmă, OCDE a evidențiat o serie de dificultăți întâmpinate de Parchet în cazurile privind sectorul apărării, ca urmare a accesului limitat la informațiile clasificate.

Urmărirea în justiție a actelor de corupție

Evaluarea sistemului național de integritate francez efectuată de Transparency International scoate în evidență că, în general, autoritățile responsabile cu aplicarea legii sunt bine pregătite și că nivelul de integritate este destul de ridicat⁵⁸. Cu toate acestea, există cazuri de corupție izolate care privesc ofițeri superiori de poliție. Eforturile de a centraliza cunoștințele și de a coordona acțiunile împotriva corupției au condus la crearea, în 2004, a Brigăzii centrale pentru lupta împotriva corupției (BCLC)⁵⁹. Personalul său este alcătuit din polițiști, jandarmi și funcționari ai Ministerului Economiei. Acest lucru înlesnește schimbul de experiență și de cunoștințe tehnice și ușurează accesul la bazele de date ale diferitelor autorități. Din anchetele realizate rezultă că unele regiuni se confruntă cu provocări specifice în ceea ce privește corupția și criminalitatea organizată, iar autoritățile locale beneficiază în eforturile lor de sprijinul ministrului justiției⁶⁰.

În ultimii ani, o serie de cazuri la nivel înalt au condus la realizarea de anchete și urmăriri penale, în urma unor acuzații de corupție, finanțare ilegală a partidelor politice și favoritism⁶¹. Existența unor astfel de anchete demonstrează că se depun eforturi pentru a detecta, a urmări penal și a judeca cazurile de corupție, chiar și atunci când în acestea sunt implicați factori de decizie la nivel înalt. Acest lucru se explică, cel puțin în parte, prin inițiative cum ar fi BCLC, precum și prin faptul că sistemul francez dispune de judecători de instrucție independenți. De asemenea, există mecanismele și structurile necesare pentru a asigura o specializare suficientă a magistraților din cadrul parchetelor și puterii judecătorești astfel încât să le permită să judece cazurile de corupție.

Bune practici — Tribunalele interregionale specializate (juridictions interrégionales spécialisées, JIRS)

Cele opt tribunale interregionale specializate (JIRS), situate la Paris, Lyon, Marsilia, Lille, Rennes, Bordeaux, Nancy și Fort de France, sunt alcătuite din procurori și judecători de instrucție. Acestea sunt specializate în criminalitatea organizată și infracționalitatea financiară, dar și în cazurile complexe care necesită expertiză specifică. JIRS sunt responsabile pentru anchetarea, urmărirea penală, realizarea cercetării preliminare și judecarea celor mai complexe cazuri și au acces la tehnici de anchetă inovatoare, cum ar fi infiltrarea și interceptarea convorbirilor telefonice, și la utilizarea de echipe comune de anchetă din mai multe țări. În aspectele de natură tehnică, judecătorii sunt sprijiniți de asistenți specializați. Aceștia provin atât din sectorul privat (experți contabili etc.), cât și din sectorul public (inspectori fiscali, lucrători vamali, funcționari ai Băncii Franței etc.).

În 2013, Adunarea Națională a adoptat o lege care instituia un Parchet financiar cu competențe la nivel național, însărcinat să intervină în cazurile de corupție și de fraudă fiscală majoră⁶². În conformitate cu această lege, procurorul financiar național este numit pentru o perioadă de șapte ani și își exercită funcția sub coordonarea procurorului general.

Independența operațională și capacitatea parchetelor franceze au fost analizate în amănunt de către diferite instituții de monitorizare a luptei împotriva corupției. După cum a evidențiat analiza realizată de UNCAC, procurorii dispun de puteri discreționare și sunt plasați, din punct de vedere ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. În raportul său, UNCAC a recomandat garantarea independenței acestora și luarea în considerare a aplicării principiului libertății de a decide punerea în mișcare a urmăririi penale, pentru a se evita orice posibilitate de interferență politică în deciziile luate de procurorii de stat⁶³. În mod similar, OCDE a solicitat garanții suplimentare pentru a asigura imparțialitatea procurorilor⁶⁴. Ca răspuns la aceste recomandări, Codul de procedură penală a fost modificat în iulie 2013, pentru a preciza în mod clar că ministrul justiției nu poate da instrucțiuni procurorilor în cazuri individuale⁶⁵.

Un studiu publicat de Comisia națională consultativă privind drepturile omului (Commission nationale consultative des droits de l’homme - CNCDH) a recomandat o serie de măsuri pentru a proteja în mai mare măsură independența procurorilor de stat și pentru a consolida Consiliul Superior al Magistraturii (CSM)⁶⁶. La 13 martie 2013, guvernul francez a depus un proiect de lege constituțională menit să consolideze independența și autoritatea CSM, prin alinierea procedurii de numire a procurorilor și a procedurilor disciplinare aplicabile acestora la cele aplicabile judecătorilor⁶⁷.

Instituțiile franceze însărcinate cu judecarea cazurilor de corupție s-au confruntat cu reduceri substanțiale de resurse umane și bugetare. De exemplu, în pofida anchetelor în curs privind cazuri majore de corupție, secțiunea financiară a Polului economic și financiar din Paris („pôle financier”) a pierdut o treime din magistrații săi⁶⁸. În 2012, OCDE a invitat Franța să pună la dispoziție resurse adecvate pentru investigarea și urmărirea în justiție a cazurilor de corupție⁶⁹. Poliției și tribunalului interregional specializat de la Marsilia le-au fost alocate deja resurse suplimentare⁷⁰.

Finanțarea partidelor politice

Franța dispune de un sistem mixt public-privat de finanțare a partidelor politice și a campaniilor electorale. Regulile privind finanțarea partidelor și a campaniilor electorale⁷¹ au fost stabilite în 1988 și au fost modificate ulterior în 1990 și 1995⁷², în parte ca răspuns la o serie de cazuri ce au apărut la momentul respectiv în ceea ce privește finanțarea campaniilor electorale⁷³. După cum a subliniat GRECO, această legislație prevede cinci mari principii: 1) obligația ca titularii anumitor posturi sau funcții în care au fost aleși să depună o declarație de avere; 2) limitarea cheltuielilor electorale pentru candidații la alegerile legislative și prezidențiale; 3) existența unui plafon pentru donațiile către candidați și partide; 4) participarea financiară a statului prin intermediul finanțării partidelor și rambursării cheltuielilor de campanie electorală, care face obiectul unui control contabil și 5) sancționarea încălcării legislației. Sarcina de a controla finanțarea partidelor îi revine Comisiei naționale a conturilor pentru campanii electorale și a finanțărilor politice (CNCCFP).

Cadrul juridic actual privind alegerile și transparența financiară în viața politică a fost instituit în 2011, în urma anumitor recomandări formulate de GRECO.⁷⁴ Procedurile care reglementează finanțarea campaniilor electorale au fost simplificate, iar noua legislație prevede că normele în vigoare se aplică și alegerilor pentru Senat. Noul cadru juridic clarifică rolul contabililor însărcinați să prezinte conturile campaniilor electorale, precum și data prezentării acestor conturi. Totodată, CNCCFP i s-a conferit competența de a reduce, sub supravegherea unui judecător, rambursarea de către stat a cheltuielilor unui candidat în cazul comiterii unor nereguli, atunci când acestea nu sunt de natură să determine respingerea întregului cont al campaniei electorale. Mai mult, o lege recent adoptată a redus valoarea maximă a donațiilor personale către partidele politice la 7 500 EUR pe an (pentru toate partidele împreună). CNCCFP va primi în fiecare an o listă cu persoanele care au donat cel puțin 3 000 EUR unui partid politic⁷⁵.

Cadrul juridic actual este încă insuficient cu privire la anumite aspecte. În raportul său de conformitate din 2011, GRECO a evidențiat necesitatea de a se ține seama de recomandările sale privind activitățile terților, transparența informațiilor financiare ale partidelor politice în cadrul campaniilor electorale, rolul mandatarilor partidelor și normele care reglementează cotizațiile membrilor partidelor și ale reprezentanților aleși.⁷⁶

Autoritățile franceze recunosc că CNCCFP nu dispune încă de o capacitate suficientă pentru a supraveghea în mod eficient finanțarea partidelor și a campaniilor electorale.⁷⁷ În raportul său de conformitate din 2011, GRECO a concluzionat, de asemenea, că CNCCFP dispune de resurse juridice limitate și de un acces limitat la documentele privind conturile partidelor. Conform GRECO, CNCCFP „nu analizează cheltuielile partidelor, nu poate solicita prezentarea anumitor documente și nu are competența de a verifica documentele justificative sau de a efectua controale la fața locului și nu poate face apel la serviciile de anchetă judiciară, în cazul în care are îndoieli serioase”⁷⁸. Doi ani mai târziu, în 2013, GRECO și-a exprimat din nou decepția că recomandările sale nu au fost puse în aplicare. În contextul transparenței finanțării politice, GRECO a luat act de faptul că, deși o serie de modificări legislative planificate s-au materializat în cele din urmă, Franța nu a remediat deficiențele semnalate anterior și nu s-au înregistrat progrese reale din 2011. Această apreciere este valabilă, de asemenea, în ce privește consolidarea supravegherii de către CNCCFP⁷⁹.

Viitoarele etape

Mica corupție nu pare să reprezinte o problemă în Franța. În schimb, politica franceză face obiectul unor acuzații de corupție și nepotism care privesc chiar și politicieni și funcționari publici de rang înalt. Autoritățile franceze au recunoscut existența unor probleme de fond și au definit măsuri menite să soluționeze ceea ce guvernul a calificat drept o „criză de încredere”. Deși Franța a luat recent măsuri legislative privind conflictele de interese, riscurile de corupție în domeniul achizițiilor publice și al tranzacțiilor comerciale internaționale nu au fost abordate. Finanțarea partidelor rămâne un domeniu în care îmbunătățirile legislative ar putea contribui la integritate.

Următoarele puncte necesită mai multă atenție:

• 
  efectuarea unei evaluări cuprinzătoare pentru a identifica riscurile specifice la nivel local și a stabili prioritățile pentru măsurile de combatere a corupției aferente mecanismelor de control în domeniul achizițiilor publice. Continuarea reformelor în curs în ce privește declararea averilor și conflictele de interese privind funcționarii publici;
  
• 
  îmbunătățirea legislației privind darea sau luarea de mită la nivel transnațional, inclusiv a normelor privind dubla incriminare și dubla competență judiciară, în conformitate cu recomandările formulate de OCDE, GRECO și mecanismul de revizuire al UNCAC; creșterea eficacității anchetelor și a urmăririlor penale în ce privește cazurile de dare sau luare de mită la nivel transnațional;
  
• 
  monitorizarea punerii în aplicare a legislației menite să protejeze independența operațională a procurorilor și continuarea eforturilor actuale de a consolida independența lor legală; evaluarea necesității unor resurse suplimentare pentru a ancheta, a urmări penal și a judeca cazurile de corupție;
  
• 
  luarea în considerare a recomandărilor GRECO privind finanțarea partidelor politice în ce privește activitățile terților, transparența informațiilor financiare în cadrul campaniilor electorale, rolul mandatarilor partidelor și normele care reglementează cotizațiile membrilor partidelor și ale reprezentanților aleși; consolidarea funcțiilor de supraveghere și a capacității de acțiune ale Comisiei naționale a conturilor pentru campanii electorale și a finanțărilor politice.
  

1 Commission de rénovation et de déontologie de la vie publique: Pour un renouveau démocratique (Comisia pentru reînnoirea și deontologia vieții publice: pentru o reînnoire democratică). (2012) p.3. http://www.commission-rdvp.gouv.fr/

2 http://www.vie-publique.fr/actualite/panorama/texte-discussion/projet-loi-constitutionnelle-portant-reforme-du-conseil-superieur-magistrature.html

3 Loi no. 2007-1598 du 13 novembre 2007 relative à la lutte contre la corruption (Legea nr. 2007-1598 din 13 noiembrie 2007 privind combaterea corupției). http://www.textes.justice.gouv.fr/lois-et-ordonnances-10180/loi-relative-a-la-lutte-contre-la-corruption-13707.html.

4 GRECO: Al treilea ciclu de evaluare: Raport de conformitate privind Franța: „Incriminări” și „Transparența finanțării partidelor politice”, aprilie 2011, p. 6; Raportul OCDE: http://www.oecd.org/daf/anti-bribery/Francephase3reportEN.pdf și Evaluarea punerii în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, rezumat (Franța), adoptată de Grupul pentru evaluarea punerii în aplicare, la a treia sesiune a sa, desfășurată la Viena, la 18-22 iunie 2012. CAC/COSP/IRG/I/1/1/Add.3: http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/WorkingGroups/ImplementationReviewGroup/18-22June2012/V1187226e.pdf.

5 Loi organique et loi ordinaire du 11 octobre 2013 relatives à la transparence de la vie publique (Legea organică și legea ordinară din 11 octombrie 2013 privind transparența vieții publice).

6 Loi 2013/1117 du 6 décembre 2013 relative à la lutte contre la fraude fiscale et la grande délinquance économique et financière (Legea 2013/1117 din 6 decembrie 2013 privind combaterea fraudei fiscale și a marii infracționalități economice și financiare). Jurnalul Oficial (JORF) nr. 0284 din 7 decembrie 2013, p. 19941.

7 Loi n° 93-122 du 29 janvier 1993 relative à la prévention de la corruption et à la transparence de la vie économique et des procédures publiques (Legea nr. 93-122 din 29 ianuarie 1993 privind prevenirea corupției și transparența vieții economice și a procedurilor publice), ale cărei norme de aplicare au fost stabilite prin decretul nr. 93-232 din 22 februarie 1993.

8 http://www.archives-judiciaires.justice.gouv.fr/index.php?rubrique=10774&ssrubrique=10832.

9 A se vedea Raportul 2011 al Serviciului central pentru prevenirea corupției, pagina 17 - originalul în limba franceză: http://www.justice.gouv.fr/publications-10047/autres-rapports-dactivite-10287/rapport-du-service-central-de-prevention-de-la-corruption-2011-24367.html.

10 A se vedea Raportul SCPC (2011), a se vedea aceste puncte la paginile 9 și 10.

11 Evaluarea punerii în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, rezumat (Franța), adoptată de Grupul pentru evaluarea punerii în aplicare, la a treia sesiune a sa, desfășurată la Viena, la 18-22 iunie 2012. CAC/COSP/IRG/I/1/1/Add.3: http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/WorkingGroups/ImplementationReviewGroup/18-22June2012/V1187226e.pdf .

12 Eurobarometrul special nr. 397 din 2013.

13 Eurobarometrul special nr. 397 din 2013.

14 Eurobarometrul nr. 374 din 2013.

15 Eurobarometrul special nr. 397 din 2013.

16 Eurobarometrul flash nr. 374.

17 http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2013-14.pdf.

18 COM(2011) 309 final, Al doilea raport privind punerea în aplicare a Deciziei-cadru 2003/568/JAI din 6 iunie 2011: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0309:FIN:RO:PDF.

19 Legea nr. 2013/1117 din 6 decembrie 2013 privind combaterea fraudei fiscale și a marii criminalității economice și financiare. Jurnalul Oficial (JORF) nr. 0284 din 7 decembrie 2013.

20 Rezumat (Franța), adoptat de Grupul pentru evaluarea punerii în aplicare, la a treia sesiune a sa, desfășurată la Viena, la 18-22 iunie 2012. CAC/COSP/IRG/I/1/1/Add.3: http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/WorkingGroups/ImplementationReviewGroup/18-22June2012/V1187226e.pdf.

21 Articolul L.1161-1 din Codul muncii.

22 http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storage/rapports-publics/124000499/0000.pdf, p. 163.

23 Dispozitiv de alertă etică („Dispositif d’alerte éthique”), Legea nr. 2013-907 din 11 octombrie 2013 privind transparența vieții publice, articolul 25, http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000028056315

24 Adunarea Națională (2012) Registrul public al persoanelor care desfășoară activități de lobby http://www.assemblee-nationale.fr/representants-interets/liste.asp.

25 Senat: Registrul public al persoanelor care desfășoară activități de lobby (2012), disponibil la adresa http://www.senat.fr/role/groupes_interet.html.

26 Aceste procente au variat de la 17,7 % în 2007 la 18,9 % în 2010. http://ec.europa.eu/internal_market/publicprocurement/docs/modernising_rules/public-procurement-indicators-2011_en.pdf

27 http://ec.europa.eu/internal_market/publicprocurement/docs/indicators2010_en.pdf .

28 Eurobarometrul special nr. 397 din 2013.

29 Evaluarea anuală 2012 privind punerea în aplicare a procedurilor de achiziții publice, SWD(2012) 342 final: http://ec.europa.eu/internal_market/publicprocurement/docs/implementation/20121011-staff-working-document_en.pdf.

30 Pentru conflicte de interese și corupție: articolele 432-11 până la 432-13; articolul 433-1 din Codul penal francez; pentru favoritism: articolul 432-14.

31 Articolul 432-14 din Codul penal.

32 http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storage/rapports-publics/124000499/0000.pdf.

33 http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000021570204, Circulara din 29 decembrie 2009 privind Ghidul de bune practici în materie de achiziții publice.

34 http://legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000025364925&fastPos=1&fastReqId=997275869&categorieLien= id&oldAction=rechTexte.

35 http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storage/rapports-publics/124000499/0000.pdf .

36 http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storage/rapports-publics/124000499/0000.pdf, pagina 77.

37 „Notre pays doit, pour toutes ces raisons, rompre avec sa vielle habitude du cumul des mandats. Il est nécessaire de mettre en œuvre une stratégie globale de prévention des conflits d'intérêts, afin de garantir un exercice exemplaire des responsabilités publiques et de renforcer la confiance des citoyens dans leurs institutions.” („Din toate aceste motive, țara noastră trebuie să pună capăt vechii practici a cumulului de mandate. Trebuie să se pună în aplicare o strategie globală de prevenire a conflictelor de interese, pentru a se garanta exercitarea exemplară a responsabilităților publice și a se consolida încrederea cetățenilor în instituțiile lor”). Commission de rénovation et de déontologie de la vie publique: Pour un renouveau démocratique (Comisia pentru reînnoirea și deontologia vieții publice: pentru o reînnoire democratică). 2012, p. 54 și urm., și p. 122. A se vedea, de asemenea, propunerea nr. 15, precum și propunerile nr. 20 și urm., la adresa http://www.commission-rdvp.gouv.fr/.

38 Pentru cifrele exacte, a se vedea Comisia pentru reînnoirea și deontologia vieții publice: pentru o reînnoire democratică. 2012, p. 58. http://www.commission-rdvp.gouv.fr/

39 Articolul 432-12 din Codul penal.

40 http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storage/rapports-publics/124000499/0000.pdf , p.33.

41 Articolul 423-13 din Codul penal.

42 http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storage/rapports-publics/124000499/0000.pdf, p. 34

43 Articolul 321-6 din Codul penal, introdus prin Legea nr. 2006-64 din 23 ianuarie 2006.

44 CTFVP (2012), al 15-lea raport anual, op. cit., p. 6.

45 Legea organică și legea ordinară din 11 octombrie 2013 privind transparența vieții publice

46http://www.assemblee-nationale.fr/14/dossiers/non-cumul_executif_local_depute_senateur.asp#non-cumul_executif_local_depute_europeen.

47 Proiect de lege privind deontologia și drepturile și obligațiile funcționarilor Ministerului Funcției Publice. http://www.fonction-publique.gouv.fr/files/files/statut_et_remunerations/statut_general/pdf/deontologie-projet-de-loi.pdf

48 Loi n° 2013-907 and loi organique n° 2013-906 du 11 octobre 2013 relative à la transparence de la vie publique (Legea nr. 2013-907 și Legea organică nr. 2013-906 din 11 octombrie 2013 privind transparența vieții publice).

49 Décision n° 2013-676 DC du 9 octobre 2013 (Decizia nr. 2013-676 DC din 9 octombrie 2013).

50 Legea nr. 2011-410 din 14 aprilie 2011: http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000023877019&dateTexte=&categorieLien=id și Legea nr. 2011-412 din 14 aprilie 2011 referitoare la simplificarea dispozițiilor codului electoral și transparența financiară în politică: http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000023877131&dateTexte=&categorieLien=id

51 Comisia pentru transparența financiară a vieții politice, al 15-lea raport anual, JO din 25 ianuarie 2012, p. 11: http://www.commission-transparence.fr/rapports/15iemeRapport_joe_20120125.pdf

52 Loi organique et loi ordinaire du 11 octobre 2013 relatives à la transparence de la vie publique (Legea organică și legea ordinară din 11 octombrie 2013 privind transparența vieții publice).

53 Raportul privind etapa 3 a punerii în aplicare de către Franța a Convenției OCDE privind combaterea mitei, octombrie 2012. Recomandări și acțiuni ulterioare privind Franța (2012), punctul 183: „Cu toate acestea, grupul de lucru continuă să fie preocupat de numărul foarte scăzut de sentințe de condamnare pronunțate în Franța pentru darea sau luarea de mită de către funcționari publici străini de la intrarea în vigoare a infracțiunii acum mai bine de doisprezece ani - un număr total de cinci condamnări, dintre care doar una, care face în prezent obiectul unui recurs, privește o persoană juridică. Având în vedere rolul foarte important pe care îl joacă întreprinderile sale în economia internațională, Franța pare deosebit de expusă la riscul de corupție în rândul funcționarilor publici străini. Preocuparea grupului de lucru este cu atât mai acută cu cât, în pofida hotărârilor judiciare pronunțate în străinătate în privința anumitor întreprinderi franceze, Franța nu pare să fi urmărit o acțiune penală în aceste cazuri cu rigoarea cu care ar fi trebuit să o facă.”

54 Raportul privind etapa a treia a punerii în aplicare de către Franța a Convenției OCDE privind combaterea mitei, octombrie 2012. Recomandări și acțiuni ulterioare privind Franța (2012).

55 Raportul privind etapa a treia a punerii în aplicare de către Franța a Convenției OCDE privind combaterea mitei, octombrie 2012, punctul 10. Cazul care implică persoana juridică face obiectul unui recurs, prin urmare, nici condamnarea, nici nivelul sancțiunilor nu sunt definitive.

56 Raportul Transparency International privind punerea în aplicare a Convenției OCDE privind combaterea mitei http://www.transparency.org/whatwedo/pub/exporting_corruption_country_enforcement_of_the_oecd_anti_bribery_conventio.

57 Raportul privind etapa a treia a punerii în aplicare de către Franța a Convenției OCDE privind combaterea mitei, octombrie 2012. Recomandări și acțiuni ulterioare privind Franța (2012).

58 http://issuu.com/transparencyinternational/docs/2011_nisfrance_en?e=2496456/3025518.

59 O reformă în curs ar integra brigada în viitorul Birou central pentru lupta împotriva corupției și a fraudei fiscale („Office central de lutte contre la corruption et la fraude fiscale”). A se vedea proiectul de lege privind combaterea fraudei fiscale și a marii infracționalități economice și financiare.

60 Centrul pentru studiul democrației: Analizarea legăturilor dintre crima organizată și corupție. Studiu comandat de Direcția Generală Justiție, Libertate și Securitate (2010). În contextul intensificării criminalității organizate, ministrul justiției a anunțat, la 26 noiembrie 2012, o nouă politică penală globală pentru Corsica, care include măsuri împotriva infracționalității economice și financiare.

61 De exemplu, trei președinți francezi succesivi au fost nevoiți să se supună unor măsuri de investigare în urma unor suspiciuni de corupție. Un fost președinte a fost condamnat în primă instanță pentru infracțiuni de corupție și a acceptat să plătească despăgubiri.

62 Legea nr. 2013/1117 din 6 decembrie 2013 privind combaterea fraudei fiscale și a marii infracționalități economice și financiare. Jurnalul Oficial (JORF) nr. 0284 din 7 decembrie 2013, p. 19941.

63 UNCAC, Evaluarea punerii în aplicare (2011), Rezumat: raportul privind Franța. Viena : ONU, p. 5. http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/COSP/session4/V1186620f.pdf .

64 Raportul privind etapa a treia a punerii în aplicare de către Franța a Convenției OCDE privind combaterea mitei, octombrie 2012, p. 5.

65 Loi no 2013-669 du 25 juillet 2013 relative aux attributions du garde des sceaux et des magistrats du ministère public en matière de politique pénale et de mise en oeuvre de l’action publique (Legea nr. 2013-669 din 25 iulie 2013 privind atribuțiile ministrului justiției și ale magistraților din cadrul Parchetului în materie de politică penală și de punere în aplicare a acțiunii publice).

66 CNCDH (2013), Aviz privind independența justiției, JORF nr. 0176 din 31 iulie 2013 [WWW] Légifrance.

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000027778844&dateTexte=&categorieLien=id.

67 http://www.legifrance.gouv.fr/affichLoiPreparation.do?idDocument=JORFDOLE000027174144&type=general

68 Asociația franceză a judecătorilor de instrucție (AFMI) (2011), Anchetele economice și financiare sunt în pericol la Paris: http://www.afmi.asso.fr/com_detail.php?num=43.

69 Raportul OCDE (2012) privind etapa a treia a punerii în aplicare de către Franța a Convenției OCDE privind combaterea mitei, p. 43.

70 Reuniunea miniștrilor pe tema aglomerației urbane din Marsilia. Rezumat al concluziilor, 6 septembrie 2012 http://www.gouvernement.fr/sites/default/files/dossier_de_presses/09.06_releve_de_conclusions.pdf. Reuniunea din 22 octombrie 2012 pe tema luptei împotriva criminalității în Corsica. Rezumat al concluziilor, 22 octombrie 2012 http://www.gouvernement.fr/sites/default/files/dossier_de_presses/10.22_releve_de_conclusions_-_reunion_sur_la_lutte_contre_la_criminalite_en_corse_-_releve_de_conclusions.pdf

71 Legea nr. 88-226 și Legea nr. 88-227 din 11 martie 1988: http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=LEGITEXT000006069060&dateTexte=20110106

72 Legea nr. 90-55 din 15 ianuarie 1990 și Legea Nr. 95-65 din 19 ianuarie 1995.

73 GRECO (2009) Al treilea ciclu de evaluare. Raport de evaluare privind transparența finanțării partidelor politice în Franța (Tema II). Strasbourg: Consiliul Europei, 19 februarie 2009, 36 p: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round3/GrecoEval3%282008%295_France_Two_EN.pdf.

74 Legea organică nr. 2011-410 din 14 aprilie 2011 : http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000023877019&dateTexte=&categorieLien=id și nr. 2011-412 din 14 aprilie 2011 privind simplificarea prevederilor codului electoral și transparența financiară în viața politică: http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000023877131&dateTexte=&categorieLien=id

75 Loi n° 88-227 du 11 mars 1988 relative à la transparence financière de la vie politique (Legea nr. 88-227 din 11 martie 1988 privind transparența financiară în viața politică), modificată prin Legea nr. 2013-907 din 11 octombrie 2013 - art. 15.

76 GRECO (2011) Al treilea ciclu de evaluare. Raport de conformitate privind Franța. Strasbourg: Consiliul Europei, 1 aprilie, a se vedea în special pp. 10-17.

http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round3/GrecoRC3%282011%291_France_EN.pdf.

77 http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round3/GrecoRC3(2011)1_France_EN.pdf, p. 14.

78 Idem, p. 14.

79 Al doilea raport de conformitate privind Franța; Greco RC-III (2013) 3E; http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round3/GrecoRC3%282013%293_Second_France_EN.pdf. Raportul intermediar ulterior, adoptat în decembrie 2013, nu a fost publicat.

RO   RO