INSTRUMENTE PENTRU PLANIFICAREA PREGĂTIRII PENTRU DEZASTRE, PENTRU MANAGERII DE UTILITĂŢI
Acest capitol prezintă o scurtă descriere a instrumentelor disponibile pe care compania le poate implementa pentru a face faţă dezastrelor provocate de fenomene meteorologice extreme, inclusiv parametrii relevanţi, utilizarea lor în utilităţi, aspecte legate de managementul calităţii în zonele urbane şi rurale, şi acţiunile vizând reducerea riscurilor.
3.2.1 Instrumente pentru prognozare hidrologică
Sunt disponibile mai multe instrumente hidrologice pentru analiza pericolului secetei şi inundaţiilor. Analiza hidrologică este obligatorie în etapa de planificare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în condiţiile schimbărilor climatice. Utilizarea instrumentelor hidrologice depinde în principal de disponibilitatea datelor corespunzătoare. Însă această lucrare nu îşi propune să prezinte în detaliu tehnicile, instrumentele şi informaţiile necesare, ci să ofere o viziune de ansamblu şi referinţe.
Analiza frecvenţei
Dacă sunt disponibile informaţiile legate de fluxul cursurilor de apă, analiza frecvenţei inundaţiilor sau secetelor este utilizată pentru a estima relaţia dintre valorile de vârf ale inundaţiilor sau fluxurile minime şi frecvenţă (OMS, 1989). Întrucât înregistrările privind fluxul sunt în general pe o perioadă mai scurtă decât cea de utilizare, se utilizează extrapolarea empirică pentru a prognoza magnitudinea inundaţiilor sau a reducerii fluxului. Distribuţia frecvenţei este utilizată cel mai des ca bază pentru extrapolare, şi diversele distribuţii pot fi corelate cu datele observate. În cazul inundaţiilor, cunoaşterea faptului că inundaţiile pot fi provocate de mai multe mecanisme (topirea zăpezii, precipitaţii; furtuni de convecţie sau frontale) a condus la conceptul de distribuţie mixtă.
Distribuţia mixtă a permis o reprezentare mai bună a frecvenţei apariţiei proceselor, însă uneori ea este dificil de aplicat la problema evaluării riscului datorită lipsei dovezilor care să permită clasificarea cauzelor fiecărei inundaţii. Odată ce a fost determinată valoarea de vârf a fluxului, pot fi calculate zonele corespunzătoare inundate.
Tehnici de regionalizare
Atunci când datele observate sunt disponibile doar pentru perioade scurte de timp sau doar pentru câteva staţii, pot fi utilizare tehnici de regionalizare. Aceste tehnici de regionalizare se bazează pe presupunerea că, într-o regiune omogenă, graficele de frecvenţă în diverse locaţii sunt similare cu excepţia unui factor de amplitudine care depinde de caracteristicile hidrologice şi meteorologice ale locaţiilor individuale (Stedinger et al., 1993). În acest caz, datele de la diverse locaţii omogene sunt alăturate pentru a produce mai multe informaţii decât cele disponibile pentru o singură locaţie, deşi acest avantaj poate fi anulat de corelarea dintre locaţii. Totuşi, de regulă, analiza frecvenţei regionale produce rezultate mai fiabile decât analiza frecvenţei într-o singură locaţie (Potter, 1987).
Modele de precipitaţii / scurgeri
Dacă datele legate de fluxul cursurilor de apă sunt limitate, însă pe de altă parte sunt disponibile informaţii legate de precipitaţii, poate fi utilizat un alt instrument pentru analiza pericolului de inundaţii – modelele de precipitaţii / scurgeri.
Un model de precipitaţii / scurgeri este un model matematic care prognozează revărsarea unui anumit râu în funcţie de precipitaţii. Pentru a câştiga încredere în previziunile obţinute cu un anumit model, el trebuie calibrat cu ajutorul secvenţelor observate de precipitaţii şi scurgeri. Dacă nu există date disponibile, utilizarea informaţiilor regionale sau istorice, împreună cu informaţiile legate de amplitudinea inundaţiilor sau secetelor anterioare, este deosebit de importantă atunci când se evaluează valorile de vârf sau minime ale fluxurilor în bazine hidrografice care fac subiectul unui număr redus de măsurători sistematice ale fluxurilor.
Pentru a prognoza inundaţiile pentru comunităţile şi locaţiile periclitate, trebuie să existe o capacitate de modelare hidrologică care utilizează informaţii meteorologice şi hidrologice. Modelele hidrologice utilizează date legate de precipitaţii şi fluxuri în timp real. Modelele convertesc condiţii observate în situaţii viitoare.
Modelele sau procedurile hidrologice variază în ceea ce priveşte complexitatea, precizia şi uşurinţa în utilizare.
Modelele hidrologice simple constau din tabele, grafice sau relaţii empirice. Sistemele complexe de modelare hidrologică folosesc date in-situ, date colectate distant, şi multiple modele hidrologice care sunt integrate pentru a genera prognoze hidrologice foarte precise. Datorită dezvoltării Sistemelor de Informaţii Geografice şi disponibilităţii datelor geografice, acum parametrii unor anumite modele hidrologice pot fi acum estimate fără a trebui să se ia în calcul exclusiv datele hidrologice istorice pentru calibrarea modelului. Evoluţia tehnologiei informatice a pregătit drumul pentru rularea unor sisteme complexe de modelare. Aceste sisteme sunt uşor de utilizat şi de întreţinut.
Sistemele curente de prognozare hidrologică sunt destul de puternice şi la îndemână, însă eficienţa lor depinde de pregătirea personalului. Aceste sisteme sunt capabile să genereze un domeniu vast de prognoze, de la situaţia cursurilor de apă peste câteva ore până la probabilităţi sezoniere calculate cu câteva luni înainte. Selectarea sistemului de modelare de face în funcţie de informaţiile disponibile, complexitatea proceselor hidrologice modelate, precizia necesară, timpul de execuţie necesar, tipul şi frecvenţa inundaţiilor respective, şi cerinţele utilizatorului.
În ceea ce priveşte instrumentele de prognozare a valurilor de căldură, ele constau din modele calibrate pentru definirea hărţilor meteorologice; aceste modele sunt în general bazate pe un set de parametri determinaţi la nivelul solului, precum presiunea atmosferică, umiditatea, viteza vântului, temperatura. Cu ajutorul acestor hărţi sunt simulate şi / sau prognozate câmpurile de presiune pentru definirea, prin algoritmi matematici, a câmpurilor de ploaie, vânt şi temperatură.
3.2.2 Sisteme de avertizare rapidă şi serviciile de utilităţi
Avertizarea înseamnă că pericolul a devenit realitate şi că trebuie luate măsuri. Avertizarea rapidă este esenţială pentru multe activităţi de reacţie. Eficienţa avertizărilor depinde de precizia acestora, de capacitatea de interpretare a avertismentului, cooperarea interactivă între diverse sisteme de avertizare (sănătate publică, meteorologie, mediu, management şi aprovizionare apă) şi de operaţiile de salvare / recuperare ulterioare. Cu cât avertizarea este emisă mai rapid, cu atât ea devine mai utilă, opţiunile de reacţie fiind mai numeroase.
(Fig. : XX) Patru elemente ale Sistemelor de Avertizare Rapidă centrate pe populaţie
Sursa:
Platforma UN/ ISDR pentru Promovarea Avertizării Rapide
Pentru a îmbunătăţi cooperarea şi pentru a evita conflictele, premisa necesară este un mecanism deschis şi transparent de comunicare între managerul sistemului de avertizare, diseminator, receptor şi până la persoanele care trebuie să ia măsuri. Datele şi informaţiile relevante privind variabilitatea hidro-meteorologică, calitatea şi disponibilitatea apei şi riscurile pentru sănătate trebuie să fie puse la dispoziţia operatorilor sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare.
Principalele elemente ale reţelei de avertizare rapidă sunt:
Detectarea şi prognozarea fenomenelor meteorologice extreme inevitabile pentru formularea avertismentelor pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, având în vedere factorii care influenţează gravitatea şi frecvenţa dezastrelor;
Diseminarea informaţiilor avertismentului, împreună cu informaţii privind eventualele impacturi asupra populaţiei şi infrastructurii (respectiv evaluarea vulnerabilităţii), către autorităţile politice pentru a fi comunicate mai departe populaţiei periclitate, inclusiv recomandări corespunzătoare privind măsurile de urgenţă;
Reacţia la avertizare a operatorilor de utilităţi, a populaţiei periclitate şi a autorităţilor locale, pe baza înţelegerii corespunzătoare a informaţiilor, şi implementarea ulterioară a măsurilor de protecţie.
Comunicarea în această reţea de avertizare rapidă trebuie să fie bidirecţională şi interactivă. Emitenţii, diseminatorii şi utilizatorii finali trebuie să se afle în permanenţă în contact unii cu ceilalţi pentru ca sistemul să răspundă nevoilor, priorităţilor şi deciziilor populaţiei. Sistemul este cel care trebuie ajustat în funcţie de utilizatori, nu invers.
Implicarea managerilor de utilităţi în planurile de utilizare a terenului
Cunoaşterea pericolului este o premisă necesară pentru reuşita eforturilor de reducere a impactului. Trebuie întocmite hărţi de pericol şi risc, chiar şi în prezenţa unui risc rezidual. Evitarea expunerii la pericol evitând utilizarea economică intensivă a zonelor periclitate este un concept recomandat frecvent. Totuşi, sursele de apă şi solurile fertile încurajează activităţi umane intensive (agricultură, industrie, turism) şi dezvoltarea aşezărilor, şi astfel în zonele periclitate este necesar un proces de planificare atentă. Trebuie constituite standarde de construcţie şi restricţii zonale în vederea minimalizării, dacă nu eliminării, a riscului în aceste zone. În scopul unei abordări multi-pericol, este interesant să se ia în calcul efectele pozitive ale unor anumite utilizări de teren (de ex. menţinerea unor suprafeţe în condiţia de fermă va fi eficientă ca zone de evacuare pentru alte pericole). Definirea bunelor practici depinde de tipul pericolului. Realizarea în siguranţă a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în situaţii critice trebuie inclusă în planurile de utilizare a terenului şi revizuite cu regularitate (de ex. schimbări în planurile de utilizare a terenului datorate dezvoltării socio-economice, împreună cu managerii de utilităţi) luând în calcul informaţiile şi tehnologiile recente.
Există câteva măsuri structurale disponibile, şi ele trebuie adaptate pentru fiecare caz în funcţie de tipul pericolului. Întrucât protecţia totală nu este realizabilă, trebuie conceput un obiectiv predefinit. Acest obiectiv variază în funcţie de valorile economice şi sociale ce trebuie protejate şi în funcţie de capacitatea economică a societăţii de a le proteja. Adesea aceste obiective sunt sau devin insuficiente, fie datorită îmbunătăţirii cunoaşterii pericolului (de ex. schimbările climatice) sau datorită creşterii valorilor ce trebuie protejate (respectiv dezvoltarea demografică). În toate cazurile măsurile preventive trebuie însoţite de planificarea scenariului cel mai defavorabil, care reprezintă un element cheie al pregătirii, inclusiv inspecţia şi întreţinerea regulată.
Clădirile sigure reprezintă un element cheie pentru reducerea vulnerabilităţii. Standardele de construcţie pot îmbunătăţi capacitatea de rezistenţă pentru câteva riscuri, printre care cutremurele, inundaţiile, alunecările de teren şi tornade.
Sporirea investiţiilor în măsuri structurale este necesară pentru a obţine “siguranţa apei”, respectiv pentru a face faţă situaţiilor în care apa este prea multă, prea murdară sau prea puţină. Menţinerea funcţionalităţii sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în timpul fenomenelor meteorologice extreme va contribui la rezistenţa împotriva pericolelor. În acest scop, trebuie promovată includerea unor redundanţe planificate (de ex. construirea a două căi de acces / evacuare în loc de una, generatoare electrice de rezervă, rezervor subteran de apă etc.).
Implicarea managerilor utilităţilor de apă şi canalizare este esenţială, întrucât ei trebuie să fie capabili să opereze neîntrerupt în timpul răspunsului la dezastre. Astfel, ei trebuie să aibă un cuvânt de spus; capacităţile lor de management trebuie consolidate; iar participarea lor trebuie inclusă în strategiile de limitare a daunelor.
În caz de dezastre, facilităţile vitale, echipamentele şi comunicaţiile trebuie înlocuite / reparate cât mai rapid posibil, chiar şi provizoriu. Într-o primă fază aici sunt incluse «serviciile vitale» precum alimentarea cu apă, cu electricitate, drumuri şi telecomunicaţii, spitale şi sisteme de canalizare. În cazul indisponibilităţii temporare a surselor sigure de apă, trebuie să existe pregătite surse alternative.
În plus este important să se recupereze sistemul de alimentare cu apă în cazul poluării generate de inundaţii: un dispozitiv de declorinare pentru dezinfectarea apei poluate la un nivel corespunzător trebuie instalat în secţiunile critice ale sistemului.
Printre alte măsuri de recuperare se pot număra centrele mobile de dezinfectare sau staţii de pompare de rezervă instalate în acelaşi acvifer ce exploatează apa dintr-un strat închis (nepoluat).
Mai multe detalii pot fi găsite în capitolele despre măsurile de adaptare din această lucrare.
vertizarea înseamnă că pericolul a devenit realitate şi că trebuie luate măsuri. Avertizarea rapidă este esenţială pentru multe activităţi de reacţie. Eficienţa avertizărilor depinde de precizia acestora, de capacitatea de interpretare a avertismentului, cooperarea interactivă între diverse sisteme de avertizare (sănătate publică,