Comité de rédaction



Yüklə 57,8 Kb.
tarix02.03.2018
ölçüsü57,8 Kb.
#43919


c:\users\istorie\desktop\coperta inceput.jpg

________________________________________________________________________________________ p. 2


Comité de rédaction :

Rédactrice en chef: Mădălina Antochi, cl. a X-a A

Secrétaire de la rédaction: Sabina Iliuță, cl. a X-a A

Assistants mise en page:

- Ciprian Avădănii, cl. a XI-a A

- Robert Gurău, cl. a XI-a A

Redacteurs:


  1. Flash Infos :

  • Alexandra Vătămănelu, cl. a X-a A

  1. Identités culturelles:

  • Diana Chelaru, cl. a XI-a A

  • Iulia Monalisa Balint, cl. a XI-a A

  • Andreea Ungureanu, cl. a XI-a A

  • Mădălina Botezatu, cl. a X-a A

  • Andreea Donea, cl. a X-a A

  • Mădălina Antochi, cl. a X-a A

  • Georgiana Ghiuzan, cl. a X-a A

  1. Invitation au voyage:

  • Denisia Enache, cl. a X-a A

  • Mădălina Antochi, cl. a X-a A

  • Andra Crețu, cl. a X-a A

  • Georgiana Novac, cl. a X-a A

  • Andreea Asaftei, cl. a X-a A

  • Iulia Monalisa Balint, cl. a XI-a A

  • Andreea Ungureanu, cl. a XI-a A

  1. Page du traducteur:

  • Alexandra Oprea, cl. a XII-a A

  1. Lectures croisées:

  • Denisia Enache, cl. a X-a A

  • Andra Crețu, cl. a X-a A

  • Sergiu Atodiresei, cl. a XI-a A

  1. Arc-en-ciel:

  • Alexandru Dornescu, cl. a XI-a A

  1. Page humour et bonne humeur:

  • Sabina Iliuță, cl. a X-a A

  • Georgiana Cozma, cl. a X-a A

  • Sergiu Atodiresei, cl. a XI-a A

Dessins: Andra Crețu, cl. a X-a A

Professeur coordinateur: Carmen Lozonschi



dsc05105

Sommaire:

  1. Éditorial …………………..................p.

  2. Identités culturelles ……………………. p.

  3. Invitation au voyage …………………... p.

  4. Page du traducteur ……………………. p.

  5. Lectures croisées ……………………… p.

  6. Arc-en-ciel ……………………………… p.

  7. Page humour et bonne humeur ……… p.



Édito ______________________________________________________________________________________ p.3

Invitație la francofonie

Dragă cititorule,

Oricine vei fi fiind, orice hobby-uri vei fi având, sunt sigură că muzicalitatea limbii franceze și celebritatea unor nume de orașe sau de personalități din spațiul francofon nu-ți sunt indiferente.

Pentru îndrăgostiții de limba franceză, a colabora la o revistă francofonă, fie ea chair și una școlară, este, cu siguranță, o șansă de dezvoltare personală în domeniul comunicării în limba franceză. Prin urmare, te invit într-un spațiu ludic, într-un open space al spiritului care, prin chiar faptul că acceptă provocarea de a scrie și a citi în franceză, va descoperi valori esențiale ale lumii franceze de astăzi.

Vei putea scrie despre orice, oricând, vei putea inventa rubrici, vei putea deveni un colaborator permenent sau ocazional și vei proba o mică experiență de jurnalist în numerele alternative ale Caleidoscopului francofon. Construită ca un puzzle în mișcare în care secțiunile își pot schimba locul, funcția și autotul, revista noastră îți propune o lectură simplă, dar nu facilă, o informație selectată, dar nu superficială, și un stil accesibil, dar nu lipsit de consacrata eleganță a limbii franceze.

Prima rubrică a revistei, “Flash Infos”, aduce evenimentul de actualitate din spațiul francofon în prim planul atenției adolescenților din liceul nostru.

Identites culturelles” familiarizează pe adolescentul de azi cu personalitățile marcante ale lumii francofone contemporane din varii domenii: muzică, cinema, teatru, dans etc.

Invitation au voyage” te va transforma într-un călător pe mapamondul francofon aducând în instantanee colorate peisaje și site-uri celebre.

Page du traducteur” va face cunoscute rezultatele la diferite concursuri naționale de traduceri ale elevilor din liceu și te va invita în atelierul de traduceri în vederea participării la viitoare competiții.

Lectures croisées” îți va oferi o lectură pasionantă a unor fragmente celebre din opere literare din spațiul francofon precum și traducerea acestora în viziunea unor mari scriitori români. Valoarea literară a textului francez și performanța valorică a traducerii oferă oricărui cititor, mai ales adolescentului, sensul elevat a ceea ce înseamnă valoare. Te invit astfel, să realizezi o comparație între autentica valoare estetică și lipsa de valori a universului nostru cotidian. Concluzia îți aparține.

Arc-en-ciel” te invită în atelierul de creație să încerci, pentru o vreme, ipostaza de a fi autor.

Ultimele pagini ale Caleidoscopului francofon, „Page humour et bonne disposition”, încearcă să-ți fure un zâmbet, să te binedispună, pentru a întoarce ultima pagină visând la următorul număr.

Intenția noastră este nu de a-ți provoca o lectură obligatorie sau grăbită, ci o lectură de loisirs, o alternativă la pânza de pâianjen a Facebook-ului, la tonomatul de manele sau la cultul perfid al lui a nu face nimic.

Te așteptăm oricând cu mare bucurie în societatea noastră francofilă în care vei găsi stilul elegant francez al interrelaționării și spiritul de causeur, celebra politețe franceză și bucuria jocului în spirit, libertatea duhului regăsindu-se pe sine prin reflectarea în oglinda celuilalt. Vom deveni astfel locuitori ai unui land al francofiliei și al manierelor elegante.

Cândva vei putea spune și tu Et in Arcadia ego!

Prof. coordonator:

Carmen Lozonschi



Identités culturelles ___________________________________________________________________________ p.4

STROMAEc:\users\carmen\desktop\revista de cultura si civilizatie francofona\sigla.jpg

Pe ecranul efemer al undelor glisează uneori, încrucișat sau lent ca o boare, nume, mai mult sau mai puțin sonore, asociate cu ritmuri electrizante sau diafane. În peisajul în mișcare oferit de muzica urbană de azi, ciudățenia unui nume sau ineditul unui ritm muzical pot stimula instantaneu un interes spontan pentru povestea celui care ne-a reținut atenția. Așa s-a întâmplat și în cazul meu, atunci când de câteva ori am ascultat, fără intenția de a reține un nume, piesa Alors on danse” a lui Stromae. Brusc am devenit interesată de biografia lui. 400px-stromae.jpg

Sunt convinsă că nu știm mai nimic despre viața VIP-urilor a căror celebritate de o zi sau de o viață ne încântă. De aceea, îmi propun să realizez o suită de scurte și precise portrete in sepia. Primul dintre ele aparține lui Paul van Haver, supranumit Stromae.

Cu șlagărul Alors on danse”, lansat în 2009, Stromae a intrat direct în topul vânzărilor de singles în Franța și Germania. Titlul său este difuzat în cluburi și pe unde, fiind un debut remarcabil. ]n cazul unui debut fulgerător apare inevitabil întrebarea: care este povestea vieții lui?

Paul van Haver este un tânăr de numai 27 de ani, cu alură juvenilă și fragilă, autor, compozitor și interpret, născut la Bruxelles dintr-un tată cu origini rwandeze și o mamă belgiană. Numele de scenă și l-a creat în verlan, inversând silabele cuvântului Maestro, stro-mae.stromae.jpg

La 11 ani, Paul a început să fie interesat de muzică, așa că a urmat cursurile Academiei Muzicale din Jette, unde a învățat să cânte la tobe. La 18 ani, a fondat un grup de rap numit „Suspicion”, împreună cu rapperul „J.E.D.I.” în Echiof. Au produs împreună cântecul și videoclipul muzical „Faut que t'arrête le Rap...”, iar ulterior J.E.D.I. a decis să părăsească duo-ul rap.

Pentru că a dorit să-și continue studiile la o școală privată, Haver a făcut efortul de a lucra cu jumătate de normă în industria hotelieră. Mai târziu când s-a înscris la l'Institut National de Radioélectricité et Cinématographie, și-a lansat primul său album „Juste un cerveau, un flow, un fond et un mic...”.

A venit apoi momentul când, angajat la postul de radio NRJ, directorul de programe este atât de încântat de talentul lui Stromae încât decide să-i difuzeze piesa Alors on danse”. Încrederea nu i-a fost înșelată pentru că succesul nu s-a lăsat îndelung așteptat, devenind în scurt timp number one în topurile din Belgia.

Muzica sa, influențată în principal de new-beat, propune o versiune mai “dansantă” a muzicii tehno și house belgiană de la începutul anilor 90. Este un hip-hop pe muzică electronică, o transpunere în muzică a vieții adevărate, a tot ceea ce a văzut și trăit. O poezie care exprimă cruzimea urbană, dar al cărei mesaj rămâne totuși pozitiv.

„Alors on danse” este ilustrarea unei stări de comă cauzată de viață, este, așa cum artistul însuși o caracterizează, „o bucată tristă, dar cu un strop de speranță și ironie căci încercăm să uităm”.

Albumul din 2010, “Cheese”, care amintește de fotografiile din copilărie când ni se spunea să surâdem, să spunem „cheese”, reia din marile teme ale muzicii sale : salvarea prin religie și condiția umană.

Dacă v-a plăcut povestea, ascultați și muzica ei!

Alors on danse: http://www.youtube.com/watch?v=7pKrVB5f2W0

Diana Chelaru,

Cl. a XI-a A



Identités culturelles _________________________________________________________________________ p.5

c:\users\carmen\desktop\revista de cultura si civilizatie francofona\sigla.jpg

MARION COTILLARD


Deși trăim în plină epocă a Internetului, cea de-a șaptea artă, cinematografia, nu și-a pierdut farmecul în rândul tinerilor. Încercăm încă aceeași plăcere în a urmări poveștile care se derulează pe ecranul alb, trăim emoțiile alături de personaje grație interpretărilor deosebite ale actorilor.

Despre talentul unei astfel de actrițe aș vrea să vă vorbesc în rândurile ce urmează.

Cu siguranță cunoașteți celebrele filme Taxi” al lui Luc Besson sau "La Môme", producția lui Olivier Dahan, care au revelat-o publicului și i-au adus consacrarea lui Marion Cotillard.
c:\users\carmen\desktop\revista de cultura si civilizatie francofona\marion-cotillard (1).jpg
Născută pe 30 septembrie 1975 la Paris, Marion debutează de mică cu roluri în filmele realizate de tatăl său, actor de comedie și directorul Școlii Superioare de Artă Dramatică din Paris, Jean-Claude Cotillard. După absolvirea cursurilor liceale la Liceul Molière din Paris, viitoarea actriță urmează cursurile de artă dramatică și cinematografie la Conservatorul de Artă Dramatică din Orléans.

Adevăratul debut pe marile ecrane îl face la 29 de ani în drama romantică "L'Histoire du garçon qui voulait qu'on l'embrasse", regizat de Philippe Harel, unde interpretează principalul rol feminin, Mathilde. Se face cu adevărat remarcată în lumea filmului cu rolul Lilly Bertinau în filmul de acțiune "Taxi" (1998).

Frumusețea, zâmbetul, tristețea și mai ales asemănarea fizică cu Edith Piaf sunt atributele pentru care a fost aleasă să interpreteze poate "rolul vieții ei" în "La Môme" (2007). În 2008 Marion Cotillard a primit Oscarul pentru remarcabila performanţă din "La Môme", fiind prima dată în aproape 50 de ani când o actriţă străină (în 1961 Sophia Loren a avut această onoare) primeşte acestă înaltă distincţie și prima căreia i se decernează acest premiu pentru un film în limba franceză. Rolul principal din LA VIE EN ROSE i-a adus de

asemenea şi un premiu BAFTA, un Glob de Aur, două premii Cesar şi un Leu în Cehia.

Odată cu interpretarea lui Edith Piaf, frumoasa brunetă devine o referință în domeniul comediei, o ambasadoare a mărcii Dior și o reprezentantă a bunului gust francez.

Marion Cotillard nu s-a mărginit doar la interpretarea rolurilor din filme, ci și-a dezvoltat și o carieră în domeniul muzicii, de cântăreață și basistă, cântând în 2010 sub pseudonimul Simone cu grupul Yodelice (Maxim Nucci). A activat și în domeniul ecologiei, devenind o ferventă militantă a Greenpeace. Refuză, în acest sens, să semneze un contract cu marca L’Oreal din cauza testelor pe animale, participă în 2009 la înregistrarea cântecului Beds are Buming, un mesaj lansat de Kofi Annan în favoarea ecologiei, luptă în Congo alături de alți militanți Geenpeace împotriva despăduririlor masive sau se deplasează în diverse colegii din Paris pentru a sensibiliza și informa copiii despre biodiversitatea marină și protejarea sa urgentă.
http://frenchmorning.wpengine.netdna-cdn.com/la/files/2011/04/cotillard.jpg
Atunci când am vizionat pentru prima oară filmul "La Môme" (de atunci revin din când în când cu un fel de nostalgie ca la prima iubire la această ecranizare), am avut revelația unui mare rol, iar imaginea actriței m-a urmărit multă vreme. Am înțeles în scurte flash-uri, cât de profund este legată bucuria de tristețe. Personajul, l-am simțit ca pe un dublu al meu, a cărui umbră am purtat-o o vreme cu mine, sau, nu mai știu, în mine.

Dacă veți vedea acest film veți regreta că nu l-ați vizionat mai devreme. E un film necesar și obsedant. Și dacă veți dori, vom mai vorbi despre asta.

Diana Chelaru,

cl.a XI-a A

Identités culturelles _________________________________________________________________________ p.6


La Tour Eiffel

picture 176

Salut! Je suis La Tour Eiffel. Je suis née entre 1887 et 1889, alors j’ai à peu près 120 ans ! J’ai été conçue à l’Occasion de l’Exposition Universelle de 1889 par M. Gustave Eiffel, un ingénieur célèbre et avec une vision moderne sur l’avenir. Je pèse ni plus ni moins 7500 tonnes et je suis haute de 324 mètres au total.

A l’intérieur, je suis divisée en trois étages : une première plate-forme à 57 mètres, la seconde, à 115 mètres et la troisième, à 274 mètres. A chaque étage il y a des bars et des restaurants avec plus de 240 places, des magasins de souvenirs et tout en haut, au-dessus de ma tête, il y a 120 antennes qui desservent 54 chaînes de télévisions et 31 stations de radio. Les touristes qui y montent jouissent d’une belle vue sur Paris. A mes pieds s’étend le Champs-de-Mars, un jardin divisé par de larges allées agrémenté de petits lacs, de parterres de fleurs et de petits cours d’eau, un prolongement du jardin du Trocadéro, et juste en face il y a Le Palais de Chaillot qui abrite dans ses deux pavillons le Musée de la Marine, le Musée des Monuments français et le Musée de l’Homme, riche de collections anthropologiques et de documents rares sur les races humaines.

Turnul Eiffel

photo 202

Salut ! Eu sunt Turnul Eiffel. M-am născut între anii 1887 și 1889, deci am cam 120 de ani. Am fost construit cu ocazia Expoziţiei Universale din 1889 de către Dl. Gustave Eiffel, un inginer celebru şi cu o viziune modernă asupra viitorului . Cântăresc nici mai mult nici mai puţin de 7500 tone şi am 324 metri înălţime.

În interior, sunt divizat în trei etaje: o primă platformă la 57 de metri, o a doua, la 115 metri şi cea de-a treia, la 274 metri. La fiecare etaj sunt baruri şi restaurante cu peste 240 locuri, magazine cu suveniruri şi sus de tot, deasuprea capului meu, există 120 antene care deservesc 54 canale TV şi 31 staţii radio.Turiştii care urcă aici se bucură de o frumoasă vedere asupra Parisului. La picioarele mele se întinde Champs-de Mars, o grădină traversată de alei largi agrementate cu mici lacuri, răsaduri de flori şi mici cursuri de apă, o prelungire a grădinei Trocadero, și fix în faţa mea este Palatul Chaillot care adăposteşte în cele două pavilioane ale sale Muzeul Marine, Muzeul Monumentelor Franceze şi Muzeul Omului, bogat în colecţii antropologice şi documente rare despre rasele umane.


Identités culturelles _________________________________________________________________________ p.7



Le temps où mon père, Gustave Eiffel, m’avait conçue, il n’avait pas pensé que j’allais devenir une « vedette internationale » et l’une des « merveilles du monde » qui anticiperait le futur et les prochaines conquêtes de l’homme. Certains disent que je suis une fameuse construction en acier et que c’est aussi grâce à moi que Paris est visité annuellement par 5,5 millions de personnes. Je suis devenue l’un des symboles de Paris. Mais les choses n’ont pas été toujours comme ça. Au début, j’ai connu des moments bien tristes parce que ma construction a soulevé des critiques de la part de certaines personnalités parmi lesquelles : Charles Gounod, Guy de Maupassant, Alexandre Dumas, Charles Garnier, qui me considéraient une construction « inutile et monstrueuse », étant à leurs yeux une « horreur », un « déshonneur » de Paris.

Si vous aussi vous voulez faire ma connaissance, je vous attends chez moi, à Paris, dans les jardins des Champs-de-Mars, sur la rive gauche de la Seine, entre 9h00 et 00h45. Mais n’oubliez pas qu’une si belle construction comme moi fait beaucoup de dépenses pour s’entretenir et vous devez avoir sur vous quelque argent, à peu près 13 euros par personnes, pour payer le billet d’entrée.

Je vous attends avec plaisir !

În epoca în care tatăl meu, Gustave Eiffel, m-a conceput, nu s-a gândit că aveam să devin o „ vedetă internaţională” şi una dintre „minunile lumii” care anticipa viitorul si următoarele construcţii ale omului. Unii spun că sunt o faimoasă construcţie din oţel şi că datorită mie Parisul este vizitat anual de peste 5,5 milioane de persoane. Am devenit unul dintre simbolurile Parisului. Dar lucrurile nu au fost tot timpul aşa. La început, am cunoscut momente triste deoarece construcţia mea a stârnit critici din partea câtorva personalităţi printre care: Charles Gounod, Guy de Maupassant, Alexandre Dumas, Charles Garnier, care mă considerau o construcţie „inutilă şi monstruasă”, o „dezonoare” a Parisului.

Dacă doriţi şi voi să mă cunoaşteţi, vă aştept la mine acasă, la Paris, în grădinile „Champs-de-Mars”, pe malul stâng al Senei, între orele 9:00 şi 00:45. Însă nu uitaţi că o construcţie aşa frumoasă ca mine necesită multe cheltuieli pentru a se întreține şi trebuie să aveţi la voi nişte bănuţi, cam 13 euro de persoană, pentru a plăti biletul de intrare.

Vă aştept cu plăcere!

Denisia Enache

Andra Crețu

Cl. a X- a A


photo 207

Invitation au voyage _________________________________________________________________________ p.8

La Tour Montparnasse

picture 153

La Tour Montparnasse – vue du Jardin de Luxembourg

Bonjour, lecteur ! Je m’appelle La Tour Montparnasse et avec ma hauteur de 210 mètres je suis l’unique gratte-ciel de Paris.

Ma construction a débuté en 1969 et elle a fini en 1972. Je pèse 150000 tonnes et je compte 6 niveaux souterrains et 59 étages surplombés d’une terrasse sur le toit.

Malheureusement je n’ai pas été très bien accueillie dans cette superbe ville qui est Paris à cause de ma hauteur et des matériaux dont je suis fait. C’est pourquoi, peu après, on a voté une loi qui interdit toute construction qui dépasse 7 étages.

Je suis située dans le quartier Montparnasse, près du cimetière Montparnasse, un cimetière bien fameux parce que des personnalités telles que : Constantin Brancusi, Simone de Beauvoir, Samuel Beckett, Eugen Ionesco, Emil Cioran, Jim Morrison, Man Ray, y ont trouvé leur repos eternel.

Je ne veux pas me vanter, mais j’ai l’un des plus rapides ascenseurs d’Europe qui permet d’atteindre le 56-eme étage, à une altitude de 196 mètres, en seulement 38 secondes. A l’intérieur de cet ascenseur ultra-rapide il y a un écran qui projette l’image de l’extérieur en mouvement et un chronomètre qui indique le temps en secondes voire en fractions de secondes. Une fois au 56-eme étage, réservé à la visite touristique, mes visiteurs ont tout Paris à leurs pieds. L’étage prévu de grandes fenêtres vitrées ouvertes à 360 degrés offre un panorama parisien exceptionnel tous azimuts. Tout autour il y a des panneaux qui précisent les différents objectifs touristiques qui peuvent être repérés et des lunettes pour mieux apercevoir ces objectifs.

Je suis équipée aussi d’une salle de projection où on projette en permanence et gratuitement des films. On peut également acheter des souvenirs qui te rappellent un beau jour de moi ou prendre place à une table.

Je te conseillerais de mettre des vêtements chauds parce qu’à 210 mètres d’altitude, là où il y a le toit-terrasse, le vent souffle fortement. Franchement, j’ai parfois froid, mais, heureusement, les sourires des touristes qui passent me rendre visite me réchauffent le cœur.



Invitation au voyage _______________________________________________________________ p.

Turnul Montparnasse

Bună, cititorule ! Mă numesc Turnul Montparnasse și cu cei 210 metri înălțime sunt singurul zgârie-nori din Paris.

Constructia mea a fost începută în anul 1969 și terminată în anul 1972. Cântăresc 150000 de tone și mă desfășor pe 6 nivele subterane și 59 de etaje terminate printr-o terasă pe acoperiș.

Din păcate nu am fost bine primit în acest oraș superb numit Paris din cauza înălțimii mele și a materialelor din care am fost făcut. De aceea, la scurt timp, s-a adoptat o lege ce interzice orice constructie mai înaltă de 7 etaje.

Sunt situat in cartierul Montparnasse, langa Cimitirul Montparnasse, un cimitir cu adevărat faimos pentru că personalități precum: Constantin Brâncuși, Simone de Beauvoir, Samuel Beckett, Eugen Ionesco, Emil Cioran, Jim Morrison, Man Ray, odihnesc aici somnul lor de veci.

Nu vreau să mă laud dar am unul dintre cele mai rapide lifturi din Europa care îți permite să ajungi la etajul al 56-lea, la o altitudine de 196 de metri, în numai 38 de secunde. În acest lift ultra-rapid există un ecran ce proiectează o imagine din exterior în mișcare și un cronometru care indică timpul scurt, în secunde și chiar în fracțiuni de secundă. Poti ajunge în maxim 40 de secunde la etajul 56. O dată ajuns la etajul al 56-lea, rezervat vizitelor turistice, vizitatorii mei au Parisul la picioare. Etajul prevăzut de jur-împrejur cu ferestre mari din sticlă oferă o priveliște panoramică spre orice directie. De jur-împrejur sunt panouri care precizeaza diferitele obiective pe care le poți zări și lunete pentru a vedea mai bine.

Mai am și o sală de proiecție unde rulează filme permanent și gratuit. Poți cumpăra suveniruri ca să-ți amintești, cândva, de mine și să iei loc la o masă.

Te-aș sfătui să te îmbraci mai grosuț deoarece, la peste 200 de metri înălțime, pe acoperișul-terasă, bate un vânt zdravăn. Să fiu sinceră, îmi este cam frig uneori, dar, din fericire, mă încălzesc zâmbetele oamenilor ce trec pe la mine, în vizită.

Antochi Mădălina

clasa a X-a A



dsc02621 dsc02623

Paris du haut – prises de vue du haut de la terrasse de la Tour Montparnasse


Yüklə 57,8 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə