Gogu Constantinescu a fost unul dintre acele minţi geniale, ale cărui idei au devansat cu mult timpul existenţei sale fizice, dar care astăzi îşi păstrează actualitatea, surprinzând prin acurateţe, inventivitate şi aplicabilitate.
Domeniile atinse de geniul lui Gogu Constantinescu au fost foarte diverse, realizările practice fiind impresionante, dintre acestea menţionăm o mică parte:
A promovat utilizarea betonului armat. Era o sarcină grea deoarece metoda dăduse rezultate dezastruoase în alte părţi ale Europei, cum ar fi podul "Celestial Globe" de la Expoziţia Universală din Paris din 1900 şi hotelul "Black Bear" din Basle din 1903. A construit primului pod de beton armat cu traverse drepte din România, 1906, a consolidat cupola Palatului Parlamentului (care suferise deplasări şi fisurări), a realizat cupola minaretului Moscheii din Constanţa etc., cu toată opoziţia fostului său profesor, marele Anghel Saligny. Aceste lucrări dăinuie şi astăzi.
A inventat asfaltul.
A elaborat Teoria Sonicităţii (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).
A construit cel mai performant sistem de sincronizare a trageriila avioane, prin spaţiul lăsat de palele elicelor acestora.
A materializat primul tun sonic.
A proiectat şi construit Convertorul Gogu Constantinescu, prima cutie de viteze automată, pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectul inerţial al maselor în mişcare.
A gândit primul Hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruşi.
A demonstrat efectul termic al sonicităţii prin realizarea primului calorifer sonic.
Momente din viaţa unui mare inventator
Fiul unui mare profesor de matematică şi iubitor de muzică şi al unei mame de origine alsaciană, refugiată la Timişoara, Gogu Constantinescu s-a născut la Craiova, la 4 octombrie 1881. Bunicul din partea mamei era inginer. De la aceştia, tânărul a moştenit talentul pentru matematică, muzică şi inginerie. Pe toată durata copilăriei şi a adolescenţei, s-a dovedit un spirit extrem de inventiv, abil şi precoce. În vremea liceului, şi-a transformat camera într-un adevărat laborator pentru experimente fizico-chimice.
Astfel, aici au prins viaţă o lampă electrică cu mercur, acumulatori şi baterii, diverse motoare. Tot în perioada adolescenţei a conceput un calculator, bazat pe un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu până la 30 de cifre. Câteva rotiţe se învârteau în jurul unei manivele. Ideea de la care a pornit era…să-şi ajute sora să se se descurce mai bine la matematică.
Din nefericire, Gogu va trebui ca de la numai 15 ani să se descurce singur, tatăl său trecând în nefiinţă în 1896. În 1899 îşi ia Bacalaureatul şi se înscrie la Şcoala de poduri şi şosele, pe care o va termina ca şef de promoţie 5 ani mai târziu. Tenace, încrezător în sine, pe timpul studenţiei a înfruntat cu succes rezistenţa la schimbare a profesorilor săi, încercând să demonstreze utilitatea unui nou material de construcţie la acea vreme: betonul armat. Folosirea betonului armat eşuase deja în Europa: în 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, în 1903 la Basel, în construcţia unui important hotel. Totuşi, tânărul inginer a publicat în 1904 un calcul teoretic privind betonul armat, iar în anul următor, teoria de calcul ce a permis construcţia primelor poduri în arc.
În anii care au urmat, a proiectat numeroase construcţii de beton armat, printre care Camera de Comerţ, Ministerul Lucrărilor Publice, Stadionul Sporturilor, moscheea din Constanţa.
La numai 25 de ani a fost chemat să rezolve problemele grave care se iviseră la construcţia Camerei Deputaţilor, şi a făcut-o cu succes, după ce a învins criticile şi neîncrederea “specialiştilor” privind folosirea betonului armat. Neîncrederea era aşa de mare încât, iniţial, deputaţii au refuzat să intre înăuntru de teama prăbuşirii construcţiei. Au trecut exact 103 ani şi construcţia nu a căzut!
Fondarea unei noi ştiinţe: sonicitatea
O preocupare specială a inventatorului Constantinescu au fost vibraţiile şi efectele acestora. Vibraţiile locomotivelor pe calea ferată, vibraţiile diferitelor maşini şi structuri erau nedorite, iar tehnicienii căutau să le elimine.
Soluţia pe care o propunea românul provenea din pasiunea acestuia pentru…muzică. Cum el cânta la pian încă de la vârsta de 5 ani, a simţit efectul benefic al vibraţiilor armonioase ale muzicii asupra organismului şi psihicului uman. Constantinescu s-a gândit să transpună muzica în formule matematice. Aceasta înseamnă că, indiferent de forma de comunicare aleasă şi de limbajul folosit, există o cheie universală care le dezleagă. Un limbaj universal e tocmai una din dorinţele de comunicare ale umanităţii, dorinţă care a traversat secolele din vremurile mitologice.
Muzicienii şi fizicienii aveau o viziune diferită asupra acusticii şi armoniei. Inginerul Constantinescu a unificat această viziune într-o nouă ştiinţă - sonicitatea, demonstrând că sunetele pot transmite energie după legi similare cu cele ale electricităţii. Aplicaţiile sonicităţii sunt multiple (transporturi, industria energetică, foraje petroliere, medicină) şi, la aproape 100 de ani de la fondarea teoriei, putem spune că sunt insuficient exploatate.
În 1914, la vârsta de 33 de ani se căsătoreşte cu tânăra Sandra Cocorescu. Tot în acelaşi an încheie un contract cu Walter Haddon, directorul W.H. Dorman, care îi oferea sprijinul financiar necesar, în schimbul a 50% din veniturile obţinute pe urma brevetelor.
În noul său laborator, Gogu Constantinescu îşi intensifică studiile. Conştient fiind de necesitatea acceptării ideilor sale de către opinia publică, trece la noi demonstraţii practice şi ţine o serie de conferinţe. Dintre inventii face parte şi un sistem asemănător cu o fântână arteziană. El demonstrează astfel nu numai că lichidele sunt compresibile, dar şi că energia lichidelor comprimate la presiuni înalte poate fi stocată şi folosită ulterior. Pe acest principiu a construit arme de calibru greu, fără foc, şi mitraliere extrem de silenţioase. Cu toate acestea, numeroasele sale invenţii brevetate par contemporanilor greu de conceput, el fiind considerat “Românul nebun”.
Convertorul sonic
Dezamăgit, dar nevrând să se recunoască învins, este din nou gata - pe cont propriu - să găsească noi şi noi soluţii. Încă din timpul războiului fundamentase matematic câteva posibilităţi de îmbunătăţire a sistemul de transmisie al automobilelor: convertorul de cuplu. Existau puţine automobile la acea vreme, iar planul lui era să producă o “maşină pentru toţi oamenii”.
Redescoperirea lui Gogu Constantinescu
Întrucât încă din tinereţe suferea de afecţiuni respiratorii şi cardiace, la indicaţiile medicului se retrage într-o zonă montană, în apropierea lacului Coniston. Nu-şi întrerupe însă munca, şi dorinţa de a-şi vedea ideile utilizate în folosul oamenilor e mai vie ca oricând. Pentru noua sa reşedinţă, creează un sistem propriu de alimentare cu energie electrică produsă de o mică hidrocentrală, care va funcţiona impecabil peste 20 de ani.
Observând slabele performanţe ale zgomotoaselor bărci ce navigau pe lacul Coniston, concepe un propulsor extrem de silenţios. La o întrecere prilejuită de încoronarea regelui George al VI-lea, barca dotată cu un astfel de dispozitiv, a apărut ca o fantomă, extrem de rapidă şi tăcută, uimind pe toată lumea.
Din acest moment inventatorul român începe cercetările în domeniul aerodinamicii şi hidrodinamicii vehiculelor acvatice neconvenţionale de mare viteză. Exact acum începe cel de-al doilea Război Mondial, după atacul asupra Poloniei. Inginerul român vrea ca noul său vas de mare viteză să fie utilizat pentru distruge submarinele germane. Vasul lui era de fapt o combinaţie între o barcă şi un avion, şi putea ca, la viteze mari, să se ridice la câţiva metri deasupra apei. Nici de data aceasta nu se bucură de sprijinul autorităţilor, ci doar de simpatia câtorva ofiţeri care-i cunoşteau meritele din Primul Război. Din această cauză, ideile sale au rămas la stadiul de proiect. Nu le-a publicat niciodată, dar în 1965 ruşii au testat un dispozitiv asemănător, numit Ekranoplan. Abia 40 de ani mai târziu, în 1980 s-au reluat testele şi în Anglia…
Dezamăgit de lipsa de sprijin, Constantinescu continuă totuşi să îmbunătăţească aproape tot cea ce venea în contact cu munca sa. În august 1949 este ales membru de onoare al Societăţii Inginerilor din Anglia şi publică lucrarea “Oameni de ştiinţă vs ingineri”. Încă din 1920 era membru al Academiei Române. La vârsta de 80 de ani se reîntoarce în ţară, unde primeşte titlul de Doctor Honoris Causa în inginerie din partea Institutului Politehnic Bucureşti. În 1964 revine în Anglia unde, în anul următor se stinge din viaţă la vârsta de 84 ani. Este îngropat în Lowick, la sud de lacul Coniston.
Realizat de elevele Delcea Corina şi Viniczki Daiana prof. Elena Raducanu Colegiul National Banatean Timisoara
