Memo/11/150 Bruxelles/Strasbourg, 8 martie 2011 Schimbările climatice: Întrebări și răspunsuri cu privire la foaia de parcurs pentru trecerea la o economie cu



Yüklə 89,56 Kb.
tarix07.01.2019
ölçüsü89,56 Kb.

MEMO/11/150

Bruxelles/Strasbourg, 8 martie 2011



Schimbările climatice: Întrebări și răspunsuri cu privire la foaia de parcurs pentru trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon în 2050

De ce a elaborat Comisia o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon în 2050?

Există mai multe motive pentru elaborarea unei foi de parcurs acum.

Dovezile științifice arată că încălzirea globală trebuie limitată la un nivel cu mai puțin de 2°C peste temperatura din epoca preindustrială (în jur de 1,2°C peste nivelul actual) dacă dorim ca lumea să aibă o șansă reală de a preveni schimbările climatice grave. Acest prag al temperaturii a fost aprobat de comunitatea internațională.

În lipsa unei acțiuni globale ferme pentru limitarea schimbărilor climatice, temperaturile ar putea crește cu 2°C sau mai mult până în 2050 și cu 4°C sau mai mult până în 2100. Pentru a rămâne la nivelul de sub 2°C, fiecare țară va trebui să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GES), însă țările dezvoltate vor trebui să ofere un exemplu și să vizeze atingerea până în 2050 a unui nivel cu 80-95% sub nivelurile din 1990. Consiliul European și Parlamentul European au adoptat acest interval-țintă ca obiectivul UE în contextul realizării de către țările dezvoltate, ca grup, a reducerilor necesare.

Realizarea acestor reduceri foarte drastice ale emisiilor va necesita trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon, care respectă mediul. În urma adoptării, în 2009, a pachetului legislativ privind clima și energia1, UE are deja un obiectiv obligatoriu de reducere a gazelor cu efect de seră până în 2020, precum și un set complet de politici vizând atingerea acestuia. UE trebuie să acționeze acum asupra strategiilor pe termen lung pentru a depăși acest obiectiv până în 2050. Foaia de parcurs oferă îndrumare cu privire la modul cel mai rentabil în care poate fi realizată această tranziție. Ea oferă explicații cu privire la tipurile de tehnologie și acțiune care trebuie implementate și la tipurile de politică pe care va trebui să le dezvolte UE în următorii 10 ani și ulterior.

De asemenea, Comisia Europeană a luat această inițiativă și pentru că situarea în avangarda tranziției globale către o economie cu emisii reduse de carbon și o utilizare eficientă a resurselor va avea multiple beneficii pentru UE. Foaia de parcurs este o piatră de temelie a inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, instituită în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Menținerea poziției sale fruntașe în dezvoltarea și implementarea de tehnologii inovatoare cu emisii reduse de carbon va permite Europei să acceseze noi surse de creștere, să păstreze locurile de muncă și să creeze unele noi. De asemenea, construirea unei economii cu emisii reduse de carbon va reduce vulnerabilitatea Europei la posibilele șocuri viitoare ale prețurilor la petrol și la alte probleme legate de securitatea energetică, ne va reduce în mod substanțial factura la energie și va scădea poluarea aerului și costurile aferente.

La conferința ONU privind clima care a avut loc la Cancún în decembrie anul trecut s-a convenit că strategiile de dezvoltare care presupun emisii reduse de carbon sunt indispensabile pentru combaterea schimbărilor climatice. Foaia de parcurs reprezintă primul pas în direcția dezvoltării unei astfel de strategii pentru UE. Elaborând foaia de parcurs, UE poate contribui la stimularea negocierilor internaționale pe marginea schimbărilor climatice, premergătoare conferinței ONU privind clima care va avea loc la sfârșitul acestui an la Durban (Africa de Sud).

Ce analiză economică s-a realizat pentru pregătirea foii de parcurs?

Foaia de parcurs este bazată pe o modelizare economică și o analiză de scenarii cuprinzătoare, atât la nivel global, cât și la nivelul UE, cu privire la modul în care UE poate trece la o economie cu emisii scăzute de carbon până în 2050. Acest obiectiv este analizat în contextul creșterii continue a populației, a creșterii avuției mondiale și a unor tendințe globale variabile în ceea ce privește acțiunile climatice, energia și dezvoltarea tehnologică.

Deși întotdeauna există incertitudini cu privire la proiecțiile pe termen lung, caracterul cuprinzător al exercițiului de modelizare realizat, inclusiv integrarea unei game largi de posibile scenarii viitoare, dă robustețe constatărilor.

Cu cât și-a redus deja UE emisiile?

Se estimează că, în 2009, emisiile de gaze cu efect de seră ale celor 27 de state membre au fost cu circa 16% sub nivelurile lor din 19902. În cursul aceleiași perioade, economia UE a crescut cu aproximativ 40%. Astfel, UE a reușit să „decupleze” tendința emisiilor sale (descendentă) de cea a dezvoltării sale economice (ascendentă).





Sursă: AEM, SOER 2010 (Raportul privind starea mediului în Europa - situația actuală și perspective 2010), pagina 20

Ce reduceri ale emisiilor vor fi necesare în viitor?

Foaia de parcurs recomandă ca UE să își îndeplinească obiectivul de reducere de 80-95% în mare parte prin măsuri interne. Emisiile ar trebui reduse până în 2050 cu 80% față de nivelurile din 1990 doar prin măsuri interne de reducere. Accentul asupra reducerilor interne reflectă așteptarea ca oferta de credite internaționale ieftine pentru compensarea emisiilor să scadă probabil până la mijlocul secolului dacă toate țările iau mai multe măsuri vizând schimbările climatice.

Analiza arată că modalitatea rentabilă de atingere a unei reduceri „interne” de 80% în 2050 necesită reduceri de 25% în 2020, 40% în 2030 și 60% în 2040 (față de 1990), realizate doar prin măsuri interne. Această modalitate ar necesita o reducere anuală a emisiilor (față de 1990) de aproximativ 1 punct procentual în cei zece ani care mai rămân până în 2020, de aproximativ 1,5 puncte procentuale între 2020 și 2030 și de aproximativ 2 puncte procentuale în restul de 20 de ani până în 2050.

Figura 1: Emisiile de GES din UE - către o reducere internă de 80% (100% = 1990)

De ce este necesară stabilirea reperelor de reducere a emisiilor doar pe bază de măsuri interne?

Foaia de parcurs analizează cât din obiectivul de reducere de 80-95% ar trebui realizat prin măsuri interne și cât prin achiziționarea de credite internaționale pentru compensarea emisiilor din Europa.

Din această analiză rezultă că utilizarea pe scară largă a creditelor internaționale nu va mai fi posibilă în 2050, deoarece acțiunile climatice la nivel global necesare pentru a menține gradul mediu de încălzire sub 2ºC vor reduce oferta de credite și, astfel, disponibilitatea lor la preț redus. Prin urmare, este logic din punct de vedere economic să se planifice reduceri ale emisiilor care să fie realizate aproape integral, pe termen mai lung, prin măsuri interne.

Utilizarea de credite internaționale, pe lângă măsurile interne luate, ar asigura depășirea obiectivului general de reducere a emisiilor cu 80%. De ce este necesară o reducere internă de 25% până în 2020 și cum poate fi realizată?

În prezent, obiectivul UE este să își reducă emisiile cu 20% (față de nivelurile din 1990) până în 2020. Acest obiectiv poate fi atins prin combinarea măsurilor interne cu utilizarea de credite internaționale. Însă analiza realizată de Comisie anul trecut a indicat că, în contextul politicilor actuale, inclusiv a implementării integrale a obiectivului de atingere a unei ponderi de 20% a energiei din surse regenerabile până în 2020, UE ar trebui să poată realiza aceste reduceri de emisii doar prin măsuri interne.

Analiza pe care se bazează foaia de parcurs arată că cea mai rentabilă modalitate de atingere a unei reduceri interne de 80% în 2050 necesită atingerea unei reduceri de 25% în 2020 doar prin măsuri interne. Cu cât se face mai puțin pentru a reduce emisiile în primele decenii, cu atât mai mari vor fi reducerile necesare ulterior, rezultatul fiind costuri și prețuri ale carbonului semnificativ mai mari.

De asemenea, analiza arată că o reducere internă de 25% până în 2020 poate fi realizată dacă UE își îndeplinește angajamentul existent de îmbunătățire a eficienței energetice cu 20% până în 2020. În contextul politicilor actuale, UE poate ameliora eficiența energetică doar cu circa 10%. Planul privind eficiența energetică propus de Comisie astăzi contribuie la asigurarea faptului că îmbunătățirea de 20% va fi realizată integral.

De ce ar trebui puse deoparte în perioada 2013-2020 unele certificate din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii? Acest lucru nu va duce la creșterea incertitudinii pe piața carbonului?

Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) stabilește un plafon pentru emisiile totale care pot fi generate de sectoarele cărora li se aplică, prin alocarea unui număr finit de certificate pe care companiile le pot comercializa. Aceasta asigură posibilitatea de a realiza reduceri rentabile în toate sectoarele implicate.

Implementarea unor măsuri suplimentare de eficiență energetică, în afara celor stimulate de semnalele privind prețul carbonului din cadrul ETS, ar reduce în fapt deficitul de certificate din cadrul schemei și, astfel, ar duce la scăderea prețului carbonului. Aceasta ar contracara efectul intenționat al acestor măsuri de eficiență energetică.

Prin urmare, punerea deoparte a unui număr de certificate din volumul care urmează să fie scos la licitație în perioada de comercializare 2013-2020 ar fi o completare necesară pentru a realiza ameliorări sustenabile ale eficienței energetice care ar contribui la obiectivul de economisire cu 20% a energiei. Această acțiune ar restabili recompensarea investițiilor în tehnologiile cu emisii reduse de carbon și ar pregăti sectoarele din cadrul ETS pentru inovațiile necesare în vederea reducerii și mai mult, pe termen mediu și lung, a emisiilor.

Punerea deoparte a unor certificate nu este o modalitate ascunsă de a introduce un plafon ETS mai strict, nici o intervenție pe piața carbonului. În temeiul Directivei ETS revizuite se iau decizii cu privire la calendarul licitațiilor care urmează să aibă loc între 2013 și 2020. Cu sprijinul altor instituții europene și al unor consultări suplimentare cu părțile interesate, începând cu 2013 s-ar putea pune deoparte un număr din ce în ce mai mare de certificate din bugetul de licitație.

Ce se întâmplă cu oferta condițională a UE de a reduce emisiile cu 30% până în 2020?

În contextul negocierilor internaționale aflate în curs cu privire la un viitor cadru global de acțiune în domeniul climatic, UE s-a oferit să își sporească obiectivul de reducere a emisiilor pentru 2020 la 30% dacă se întrunesc condițiile corespunzătoare. Aceasta înseamnă că și alte mari economii trebuie să își asume partea lor în efortul global de reducere a emisiilor. Oferta rămâne valabilă și nu este afectată de foaia de parcurs.



Este o reducere de 80% până în 2050 fezabilă din punct de vedere tehnic și accesibilă din punct de vedere economic?

Analiza care stă la baza foii de parcurs arată că o reducere internă de 80% este atât fezabilă din punct de vedere tehnic, cât și accesibilă din punct de vedere economic.

Din punct de vedere tehnic, este fezabilă în contextul tehnologiilor dovedite care există astăzi dacă în toate sectoarele se aplică stimulente suficient de puternice (precum un preț al carbonului robust). Analiza demonstrează că cercetarea și dezvoltarea în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon, precum și demonstrarea și implementarea rapidă a acestora sunt foarte importante pentru a obține o tranziție cât mai rentabilă posibil. Prin urmare, foaia de parcurs subliniază importanța Planului strategic al UE privind tehnologiile energetice ca element esențial al strategiei europene de dezvoltare cu emisii reduse de carbon.

În ceea ce privește accesibilitatea economică, realizarea unei reduceri de 80% până în 2050 va necesita o investiție anuală suplimentară medie de 1,5% din PIB-ul UE (sau 270 miliarde EUR) în următorii 40 de ani, pe lângă investiția totală actuală de circa 19% din PIB. Această cheltuială suplimentară ar aduce pur și simplu investițiile totale la nivelurile anterioare crizei economice. Nu reprezintă un cost net pentru economie sau o scădere a PIB-ului, ci o investiție suplimentară în economia internă a Europei.

Aceasta va avea multiple beneficii la nivelul stimulării inovării și a unor noi surse de creștere și creare de locuri de muncă, al consolidării securității energetice și al reducerii poluării aerului și costurilor aferente. Mai mult, investițiile suplimentare vor duce la economii medii de costuri pentru combustibil de 175-320 miliarde EUR3 în fiecare an, compensând astfel în mare măsură sau, la vârful gamei, chiar supracompensând costurile suplimentare de investiție. Costurile pentru combustibili sunt în mare parte plătite unor țări terțe, în timp ce creșterea investițiilor creează valoare adăugată în cadrul economiei europene, ducând la crearea de locuri de muncă și îmbunătățind productivitatea.

Cum poate fi realizată în practică o reducere de 80% până în 2050? Ce sectoare trebuie să participe și în ce mod?

Reducerea emisiilor cu 80% până la mijlocul secolului va necesita inovări suplimentare substanțiale în domeniul tehnologiilor existente, dar nu necesită noi tehnologii revoluționare, precum fuziunea nucleară. Tehnologiile incluse în Planul strategic privind tehnologiile energetice – energie solară, energie eoliană și bioenergie, rețele inteligente, captarea și stocarea carbonului, case pasive sau cu consum energetic redus, orașe inteligente – vor constitui temelia economiei cu emisii reduse de carbon în 2050.

De asemenea, economia cu emisii reduse de carbon poate fi realizată fără schimbări majore ale modului de viață – de exemplu ale tiparelor de mobilitate sau obiceiurilor alimentare. Acest gen de schimbări ar putea însă fi de ajutor și ar putea ameliora rentabilitatea generală a tranziției, contribuind la evitarea unor opțiuni de reducere mai costisitoare.

Pe baza analizei de rentabilitate realizate, foaia de parcurs oferă intervale de reduceri ale emisiilor care trebuie realizate în sectoarele cheie până în 2030 și 2050 (v. tabelul).

Cele mai mari reduceri ale emisiilor se pot realiza în domeniul producției de energie electrică, care va fi aproape integral „decarbonizat”4 până în 2050. De asemenea, sectorul rezidențial și cel al serviciilor pot aduce pe termen mediu și lung contribuții peste medie. Pe termen mediu, industria s-ar decarboniza un pic mai puțin decât economia în general, dar ar putea să realizeze reduceri semnificative în continuare, până în 2050, în special datorită aplicării pe scară largă după 2030 a tehnologiei CSC (captarea și stocarea carbonului) la emisiile din procese industriale care nu pot fi reduse în alt mod.

Transporturile și agricultura sunt principalele sectoare în care nu se va realiza o decarbonizare completă, nici chiar pe termen mai lung. În domeniul transporturilor, tendința ascendentă a emisiilor observată în ultimii 20 de ani se inversează, dar reducerea totală obținută până în 2050 este cu doar aproximativ 60% față de nivelurile din 1990. Analiza nu a inclus transportul maritim internațional, ale cărui emisii continuă să crească cu rapiditate și reprezintă circa 4% din emisiile antropice de CO2 la nivel mondial, însă pentru reducerea acestora există multe soluții rentabile.

Pentru agricultură, tendința este invers decât în cazul transporturilor. Între momentul actual și 2030, aceasta realizează reduceri semnificative ale emisiilor, dar după aceea reducerile vor fi mai restrânse. În contrast cu sectoarele deja menționate, principalele emisii ale agriculturii nu sunt de dioxid de carbon (CO2), ci de metan și oxid de azot (N20).

Emisiile care nu sunt de CO2 și provin din alte surse – cum ar fi metanul din depozitele de deșeuri și emisiile de N20 din procesele industriale – vor cunoaște de asemenea o scădere rapidă până în 2030, după care vor mai avea loc doar reduceri restrânse.

Sectorul industrial și cel al energiei electrice, care sunt incluse în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii, pot realiza reduceri mai mari ale emisiilor, în mod mai rentabil, decât sectoarele aflate în afara schemei. Până în 2050, emisiile sectoarelor din ETS s-ar reduce cu circa 90% față de 2005 (anul în care a fost lansată ETS), în timp ce cele ale sectoarelor din afara ETS s-ar reduce cu aproape 70%.

Reduceri de GES, comparativ cu 1990

2005

2030

2050

Total

-7%

de la -40 la -44%

de la -79 la -82%

Sectoare




Energie electrică (CO2)

-7%

de la -54 la -68%

de la -93 la -99%

Industrie (CO2)

-20%

de la -34 la -40%

de la -83 la -87%

Transporturi (inclusiv emisiile de CO2 din aviație; cu excepția emisiilor produse de transportul maritim)

+30%

de la +20 la -9%

de la -54 la -67%




Locuințe și servicii (CO2)

-12%

de la -37 la -53%

de la -88 la -91%

Agricultură (alte emisii decât cele de CO2)

-20%

de la -36 la -37%

de la -42 la -49%

Alte emisii care nu sunt de CO2

-30%

de la -72 la -73%

de la -70 la -78%

Ce prețuri ale carbonului sunt necesare pentru realizarea unor asemenea reduceri?

Stabilirea prețurilor la carbon este un instrument eficace de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii, asigurând rentabilizarea costurilor și obținerea de venituri care pot fi reciclate în alte utilizări productive în cadrul economiei interne. În analiza Comisiei, stabilirea prețurilor la carbon este folosită în scopul favorizării nivelului de stimulare necesar pentru a asigura continuarea reducerilor de GES în timp.

Analiza preconizează că prețurile la carbon vor trebui să crească treptat pentru a ajunge la 100-370 EUR5 pentru tona de CO2 (sau volumul echivalent de alte gaze cu efect de seră) până în 2050.

Prețurile la carbon s-ar situa la nivelul superior dacă inovațiile în domeniul anumitor tehnologii ar stagna sau dacă acțiunile în domeniul schimbărilor climatice ar fi întârziate. Prețurile la carbon s-ar situa la nivelul inferior dacă prețurile la combustibilii fosili ar fi mari. Însă stabilirea prețurilor la carbon este un instrument mai bun pentru decarbonizarea economiei decât existența unor prețuri ridicate la combustibilii fosili. Veniturile obținute în urma stabilirii prețurilor la carbon pot fi reciclate în cadrul economiei locale, în timp ce costurile ridicate pentru combustibilii fosili nu pot fi astfel folosite, mai ales în UE, care depinde foarte mult de importurile de combustibili fosili.



Ce tipuri de investiții sunt necesare pentru a construi o economie cu emisii reduse de carbon?

În sectoare precum producția de energie electrică, transporturile, construcțiile (clădiri și alte infrastructuri) și în industrie sunt necesare investiții suplimentare. Cu toate acestea, cea mai mare investiție în termeni absoluți nu ar fi în producția de energie electrică, infrastructura rețelelor de energie electrică sau industrie, ci mai degrabă în tehnologiile aflate în partea cererii din sectorul transporturilor (mai ales vehicule) și din cel al construcțiilor (de exemplu materiale și elemente de construcție eficiente din punct de vedere energetic, dispozitive și pompe de căldură).



Cum pot fi finanțate aceste investiții?

Majoritatea investițiilor vor trebui finanțate de sectorul privat și de consumatori. Va fi necesară o combinație de instrumente și politici tarifare inteligente care să poată debloca investițiile private. Unele state membre au introdus deja măsuri precum scheme de credite preferențiale, scheme de garantare și facilități de partajare a riscurilor care rambursează parțial o investiție în tehnologii cu consum redus de energie, precum și reduceri fiscale.

De asemenea, UE va trebui să abordeze problema modului în care se poate aloca în viitor o parte mai mare din bugetul UE instrumentelor de politică ce stimulează resursele sectorului privat de investiție în tehnologiile cu emisii reduse de carbon.

Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii este un instrument important pentru coordonarea investițiilor din sectoarele pe care le cuprinde – producția de energie electrică, industria mare consumatoare de energie și, începând de anul viitor, aviația - deoarece răsplătește financiar investițiile în tehnologii cu emisii reduse de carbon.

În alte sectoare, precum transporturile și construcțiile, vor fi de asemenea necesare politici publice pentru a orienta alegerile făcute de consumatori. Într-o anumită măsură, acest lucru poate fi realizat prin măsuri convenționale de reglementare, precum standardele de eficiență introduse prin Directiva UE privind proiectarea ecologică, prin legislația UE care vizează limitarea emisiilor de CO2 ale autovehiculelor, standardele naționale în domeniul construcțiilor și taxele naționale pe carbon. Creșterea gradului de cunoaștere și informarea consumatorilor pot fi de asemenea de ajutor.

Ce impact va avea asupra pieței muncii trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon?

Dacă se investește de timpuriu în economia cu emisii reduse de carbon se vor crea, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu, noi locuri de muncă.

Energia din surse regenerabile a avut întotdeauna o contribuție considerabilă la crearea de locuri de muncă. În doar cinci ani, forța de muncă din industria europeană a energiei din surse regenerabile a crescut de la 230 000 la 550 000 de persoane. De asemenea, investiția în tehnologii cu emisii reduse de carbon oferă oportunități majore de locuri de muncă și pentru sectorul construcțiilor. Având aproximativ 15 milioane de angajați în UE, acest sector a fost foarte grav afectat de criza economică. Redresarea sa ar putea fi puternic stimulată printr-un efort major de accelerare a construcției de case eficiente din punct de vedere energetic și de renovare a celor existente pentru a le reduce emisiile de carbon. Planul privind eficiența energetică confirmă potențialul mare de creare de locuri de muncă oferit de promovarea investițiilor în echipamente mai eficiente.

Comisia a subliniat în repetate rânduri beneficiile care ar putea rezulta pentru piața muncii dacă guvernele ar utiliza veniturile din licitarea certificatelor în cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii și din taxele pe carbon pentru a reduce costurile forței de muncă. Dacă se face acest lucru, sporirea obiectivului de reducere a emisiilor pentru 2020 de la 20% la 25% ar putea crește gradul total de ocupare a forței de muncă în UE până în 2020 cu până la 1,5 milioane de locuri de muncă.

Pe termen mai lung, crearea și menținerea locurilor de muncă va depinde de capacitatea UE de a se afla în fruntea dezvoltării de noi tehnologii cu emisii reduse de carbon prin creșterea inovării și a finanțării în domeniul cercetării și dezvoltării, precum și prin menținerea unor condiții-cadru economice favorabile pentru investiții.

Pe măsură ce industria profită de pe urma oportunităților oferite de economia cu emisii reduse de carbon, nevoia de a asigura o forță de muncă calificată va deveni tot mai stringentă, în special în sectorul construcțiilor, în domeniul profesiilor tehnice, al ingineriei și al cercetării. Pentru acesta, va fi necesară o formare vocațională a forței de muncă existente, direcționată către aceste noi oportunități profesionale „ecologice”.



Cum poate ameliora trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon securitatea energetică a UE?

Trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon în 2050 ar ameliora în mod substanțial securitatea energetică a UE.

În prezent, UE importă circa 55% din energia sa primară – sectorul transporturilor rămâne în procent de peste 90% dependent de petrol - și, într-un scenariu de statu quo, se preconizează că această proporție va crește ușor până în 2030, la 57%, din cauza scăderii producției de petrol și gaze din Marea Nordului. Prin urmare, economia europeană ar rămâne expusă unor serioase riscuri potențiale datorate fluctuațiilor prețului la energie.

Foaia de parcurs ar reduce consumul total de energie primară al UE la 1 650 milioane tone echivalent petrol (Mtoe) în 2030 și la circa 1 300 - 1 350 Mtoe în 2050. Aceasta reprezintă o scădere semnificativă față de volumul din 2005, de peste 1 800 Mtoe.

S-ar folosi mai multe resurse interne de energie, în special surse regenerabile de energie și, până în 2050, importurile totale de petrol și gaze ar scădea la mai puțin de jumătate din cele din 2005. Începând din 2025, aceasta ar duce la o inversare a tendinței de creștere a dependenței de importurile de combustibil și, până în 2050, UE ar importa mai puțin de 35% din necesitățile sale energetice. Până la jumătatea secolului, factura la petrol și gaze ar ajunge să fie cu circa 80% mai mică decât dacă nu s-ar lua nicio măsură suplimentară în domeniul schimbărilor climatice – o economie de 400 miliarde EUR sau mai mult.

Aceste reduceri s-ar datora în principal schimbărilor tehnologice și îmbunătățirii eficienței în partea cererii. Inițial, cea mai mare ameliorare în privința eficienței energetice s-ar datora vehiculelor, sistemelor de încălzire și clădirilor mai eficiente. Aceasta ar fi consolidată ulterior de electrificarea transporturilor și a încălzirii, care ar combina tehnologii foarte eficiente de partea cererii (vehicule electrice hibride reîncărcabile, vehicule electrice, pompe de căldură) cu un sector energetic în mare parte decarbonizat.



Care ar fi impactul asupra prețurilor combustibililor fosili la nivel mondial dacă s-ar lua măsuri globale în domeniul schimbărilor climatice?

Analiza care stă la baza foii de parcurs arată interacțiunea între acțiunea la nivel global pentru soluționarea problemei schimbărilor climatice și evoluția viitoare a prețurilor la combustibilii fosili.

În lipsa unor măsuri suplimentare în domeniul schimbărilor climatice, se preconizează că prețurile la petrol aproape că se vor dubla în următorii 40 de ani, deoarece consumul la nivel global va rămâne ridicat. Dacă s-ar lua măsuri la nivel global în domeniul schimbărilor climatice, prețurile la petrol ar rămâne stabile în comparație cu situația din prezent. Însă dacă acțiunile internaționale ar fi doar fragmentate, iar reducerile de emisii nu le-ar depăși pe cele asumate până în prezent, această reducere a prețurilor nu s-ar materializa, iar prețurile la petrol ar fi cu doar 15% mai scăzute decât dacă nu s-a luat nicio măsură suplimentară.

Toate aceste rezultate sunt în concordanță cu analiza din documentul „Perspective energetice mondiale 2010” (World Energy Outlook 2010) al Agenției Internaționale a Energiei, care evaluează de asemenea aceste impacturi.



Va duce o economie cu emisii reduse de carbon la scăderea poluării aerului?

Da, considerabil. În contextul unei reduceri cu 80% a emisiilor interne față de nivelurile din 1990 până în 2050, nivelurile medii de poluare a aerului ar fi cu peste 65% mai scăzute decât în 2005, iar economiile anuale de costuri ar totaliza până la 88 miliarde EUR. În 2050, costurile pentru controlarea poluanților tradiționali ai aerului ar fi cu aproape 50 miliarde EUR pe an mai scăzute. În plus, ameliorarea calității aerului ar îmbunătăți sănătatea publică și ar reduce mortalitatea, beneficiile anuale fiind estimate la până la 38 miliarde EUR în 2050. De asemenea, s-ar reduce daunele produse ecosistemelor, culturilor, materialelor și clădirilor, însă aceste beneficii nu au fost cuantificate încă.



Ce ar însemna o economie cu emisii reduse de carbon pentru sectorul energiei electrice?

Foaia de parcurs sugerează reduceri ale emisiilor de CO2 în sectorul producției de energie electrică de ordinul a 54-68% până în 2030 și 93-99% până în 2050 (față de nivelurile din 1990).

Eficiența utilizării energiei electrice de către utilizatorii finali ar crește dramatic. Cu toate acestea, în termeni absoluți, consumul de energie electrică ar continua să crească până în 2050 într-un ritm similar celui din ultimii 20 de ani. Aceasta s-ar datora cererii din ce în ce mai mari de energie electrică din partea sectorului transporturilor și celui al încălzirii, determinată de aplicarea pe scară largă a tehnologiilor eficiente în partea cererii, precum vehicule electrice hibride reîncărcabile, vehicule electrice și pompe de căldură.

În partea ofertei, ponderea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon în mixul energiei electrice – surse regenerabile de energie, energie electrică de la centrale pe bază de combustibili fosili care sunt prevăzute cu tehnologie de captare și stocare a carbonului, energie nucleară – ar cunoaște o creștere rapidă, de la 45%, cât este în prezent, la circa 60% în 2020, 75-80% în 2030 și aproape 100% în 2050.

Comisia va elabora o foaie de parcurs specială pentru energie până la sfârșitul acestui an.

Ce ar însemna o economie cu emisii reduse de carbon pentru sectorul transporturilor?

Foaia de parcurs sugerează că, comparativ cu nivelurile din 1990, emisiile totale de CO2 din transport se vor situa între +20% și -9% până în 2030 și vor fi cu 54-67% mai scăzute în 2050.

Ameliorarea eficienței utilizării combustibililor la motoarele convenționale pe benzină și pe motorină ar fi principalul factor care ar contribui la decarbonizarea transporturilor până în 2050. Pentru autoturisme, aceste ameliorări ale eficienței sunt determinate de o hibridizare treptată. După 2025 ar avea loc o schimbare reală în ceea ce privește autoturismele, în favoarea electromobilității, în contextul introducerii pe scară mai largă a vehiculelor electrice hibride reîncărcabile și a vehiculelor electrice, de exemplu.

În cazul aviației și în mai mică măsură al vehiculelor utilitare rutiere grele, biocombustibilii joacă un rol mai important, în principal după 2030. Aviația ar cunoaște o creștere semnificativă a gradului de utilizare a biocombustibililor.

Electromobilitatea limitează utilizarea biocombustibililor în transporturi. Fără electrificare, gradul de utilizare a biocombustibililor ar fi de două ori mai mare.

Analiza nu include politici specifice în domeniul transporturilor care să vizeze reducerea diferitelor tipuri de costuri „externe”, precum poluarea aerului și congestionarea. Acest gen de politici pot genera beneficii suplimentare.

Analiza demonstrează că există o corelare clară între reducerile din sectorul transporturilor și cele din sectorul energiei electrice. Dacă sectorul transporturilor își reduce emisiile mai mult prin electromobilitate, crește gradul de utilizare a energiei electrice, ceea ce exercită o presiune ascendentă asupra emisiilor generate de producția de energie electrică. Astfel, chiar dacă majoritatea sectorului transporturilor nu face parte din schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (cu excepția aviației, începând de anul viitor), în timp transporturile vor influența din ce în ce mai mult evoluțiile din cadrul ETS.

Cu toate că analiza nu a inclus transportul maritim internațional, care generează circa 4% din emisiile antropice globale de CO2 și ale cărui emisii continuă să crească rapid, toate sectoarele ar trebui să contribuie la reducerea emisiilor și există multe soluții rentabile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră produse de acest sector. Pachetul legislativ privind clima și energia adoptat în 2009 prevede că sectorul transportului maritim internațional ar trebui să contribuie la realizarea angajamentelor UE cu privire la reducerea emisiilor. În cazul în care UE nu aprobă până la sfârșitul acestui an niciun acord internațional care să includă emisiile transportului maritim internațional în cadrul obiectivelor sale de reducere, Comisia va trebui să abordeze acest aspect și să includă emisiile transportului maritim internațional în angajamentul UE privind reducerile. Viitoarea Carte albă privind transporturile va aborda subiectul transportului maritim.



Ce ar însemna o economie cu emisii reduse de carbon pentru industrie?

Foaia de parcurs prevede din partea industriei reduceri de CO2 de 34-40% până în 2030 și de 83-87% până în 2050 (față de 1990).

Până în 2030 și puțin după aceea, reducerile de CO2 se vor face treptat, prin scăderea în continuare a consumului energetic. După 2035, aplicarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului (CSC) pentru emisiile de CO2 din procesele industriale care nu pot fi reduse în alt mod (de exemplu din producția de oțel și ciment) este extinsă la scară largă, permițând reduceri mult mai mari până în 2050.

Se prognozează deja că emisiile de alte gaze decât CO2 generate de industrie vor scădea la niveluri foarte mici fără nicio măsură suplimentară în domeniul schimbărilor climatice, datorită includerii lor în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii.



Va scădea trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon competitivitatea industriei europene?

Analiza care stă la baza foii de parcurs confirmă că impactul asupra nivelurilor de producție ale industriilor mari consumatoare de energie ar fi limitat. Alocarea în continuare cu titlu gratuit a certificatelor de emisii ETS ar proteja de expunere la riscuri industria mare consumatoare de energie din Europa, chiar dacă UE și-ar intensifica acțiunile, dar alte țări nu ar face același lucru.

După cum s-a menționat la răspunsul anterior, pentru valorificarea potențialelor de reducere a emisiilor prognozate după 2035, este necesară introducerea la scară largă a tehnologiei CSC. Aceasta ar duce la creșterea costurilor în sectoarele industriale mari consumatoare de energie, cu peste 10 miliarde EUR pe an în perioada 2040-2050. Dacă măsurile în domeniul schimbărilor climatice ar fi luate la nivel mondial, acest fapt nu ar ridica probleme de competitivitate. Însă dacă principalii concurenți ai UE nu s-ar angaja de o manieră similară, UE ar trebui să se gândească cum să abordeze riscul adăugat al „relocării emisiilor de carbon” (mutarea producției industriale în afara Europei, ceea ce ar duce la emisii totale mai mari).

Ce ar însemna o economie cu emisii reduse de carbon pentru sectorul rezidențial și cel al serviciilor?

Foaia de parcurs prevede o reducere a emisiilor de CO2 în sectorul rezidențial și în cel al serviciilor de ordinul a 37-53% până în 2030 și 88-91% până în 2050 (față de nivelurile din 1990).

Încălzirea și răcirea spațiilor, încălzirea apei și prepararea alimentelor sunt principalii consumatori de energie din acest sector, restul consumului de energie fiind în mare parte datorat aparatelor electrice și instalațiilor de iluminat.

Tendințele cheie prognozate sunt similare celor din sectorul transporturilor. În primul rând, s-ar reduce cererea totală de energie: s-ar îmbunătăți eficiența energetică, în special performanța energetică a clădirilor, tehnologiile aferente caselor pasive fiind folosite pe scară largă și performanța energetică a clădirilor existente fiind mult îmbunătățită prin lucrări de renovare.

În al doilea rând, ca în sectorul transporturilor, ar exista o trecere treptată dar importantă, la nivelul utilizării combustibililor, de la petrol, gaz și cărbune la energie electrică si combustibili regenerabili. Pompele de căldură eficiente ar juca un rol important și, în plus, încălzirea solară, cu biomasă și biogaz ar înlocui combustibilii fosili.

Ce se va întâmpla într-o economie cu emisii reduse de carbon cu emisiile de alte gaze cu efect de seră decât CO2, provenite în special din agricultură?

În perioada 1990-2005, emisiile UE de alte gaze cu efect de seră decât CO2 – „alte GES decât CO2 - s-au redus cu un sfert, considerabil mai repede decât emisiile de CO2. În prezent, emisiile de oxid de azot (N20) și metan din agricultură reprezintă peste jumătate din emisiile de alte GES decât CO2 provenite din toate sursele.

Se preconizează că emisiile de alte GES decât CO2 din alte surse decât agricultura vor scădea semnificativ, în special înainte de 2030. Aceasta se datorează opțiunilor de reducere relativ ieftine disponibile pentru aceste emisii și includerii unei mari părți din acestea în ETS începând din 2013. Foaia de parcurs anticipează că emisiile de alte GES decât CO2 provenite din alte sectoare decât agricultura vor fi cu 72-73% mai scăzute în 2030 și cu 70-78% mai scăzute în 2050 (față de 1990).

Emisiile de alte GES decât CO2 provenite din agricultură au scăzut deja cu 20% din 1990 până în 2005. Se preconizează că acestea vor continua să scadă, atingând o reducere de 36-37% în 2030 (față de 1990), însă după aceea tendința descendentă se va încetini, rezultând într-o reducere de 42-49% până în 2050.

Cu emisii de puțin peste 300 milioane tone pe an în 2050, agricultura ar fi responsabilă pentru circa o treime din emisiile totale ale UE, triplându-și ponderea față de 2005. Aceasta arată rolul important al agriculturii în realizarea decarbonizării economiei europene. Dacă emisiile din agricultură nu ar continua să scadă, alte sectoare ar trebui să își reducă emisiile cu mult mai mult.

În același timp, întrucât creșterea globală de alimente crește, iar obiceiurile alimentare evoluează către regimuri alimentare care determină emisii mai mari de carbon, analiza arată clar că există limite în ceea ce privește reducerea emisiilor provenite din agricultură în UE. Un element care ar putea fi important și care nu este inclus în evaluarea cantitativă este posibilul impact al modificărilor comportamentale care ar inversa tendința actuală către regimuri alimentare ce determină emisii mai mari de carbon. Pe termen mai lung, trecerea la un regim alimentar mai sănătos ar putea reduce în mod substanțial emisiile de metan și de oxid de azot.



Ce se va întâmpla cu emisiile dacă se produce mai multă bioenergie într-o economie cu emisii reduse de carbon?

Energia din biomasă este o componentă importantă pentru creșterea ponderii energiei din surse regenerabile, proiectată în următoarele decenii. Producția de bioenergie ar crește de trei ori sau chiar mai mult în perioada 2010-2050, pe măsură ce Europa ar trece la o economie cu emisii reduse de carbon. Cererea sporită de bioenergie ar fi satisfăcută în principal prin creșterea producției de biocombustibil din culturi agricole și prin sporirea gradului de utilizare a reziduurilor agricole, a biomasei lemnoase și a deșeurilor.

Creșterea cererii de bioenergie va avea efecte asupra modului în care sunt utilizate terenurile în UE, deoarece bioenergia concurează, într-o oarecare măsură, cu alte utilizări finale, precum producția de alimente, furaj, hârtie și lemn. Mai mult, producția de bioenergie în sine ar putea să aibă un impact asupra emisiilor de GES ale UE, deoarece:


  • determină modificări ale factorilor de producție agricolă, precum o mai mare utilizare a îngrășămintelor, care ar putea duce la creșterea emisiilor;

  • determină modificări ale destinației terenurilor, precum schimbări ale ratelor de defrișare și împădurire sau transformarea pășunilor în terenuri arabile, care duc la creșterea emisiilor;

  • determină modificări ale practicilor de gestiune forestieră, care afectează măsura în care pădurile gestionate emit sau absorb emisii.

În Europa, activitățile legate de exploatarea terenurilor, modificarea destinației terenurilor și silvicultură (cunoscute împreună ca „LULUCF” - land use, land use change and forestry) determină în prezent absorbția unei cantități mai mari de carbon decât emit. În termeni neți, reprezintă un „absorbant de carbon”. În timp, se preconizează că această capacitate netă de absorbție va descrește semnificativ din cauza îmbătrânirii pădurilor (copacii mai bătrâni absorb mai puțin carbon), dar și din cauza creșterii gradului de exploatare a masei lemnoase pentru producția de bioenergie, hârtie și lemn.

Reducerea creșterii cererii de lemn neprelucrat, de exemplu prin reciclarea unui volum mai mare de deșeuri organice, hârtie și lemn, ar limita măsura în care s-ar diminua în timp funcția netă de absorbție a carbonului. Cererea de bioenergie în UE ar putea fi de asemenea satisfăcută prin importuri, care ar reduce impactul asupra mediului în UE, dar ar putea să îl sporească în țări terțe.

Relația dintre sectorul energetic, cel al silviculturii și cel al agriculturii este complexă, iar necunoscutele sunt mari. Acest aspect va necesita o monitorizare continuă. Comisia pregătește o inițiativă cu privire la acest aspect, care va fi lansată în cursul acestui an.

Ce se întâmplă cu prețurile la alimente într-o economie cu emisii reduse de carbon?

Îmbunătățirea productivității agricole va fi foarte importantă pentru a se asigura că evoluțiile ascendente în materie de bioenergie pot fi realizate fără a afecta prea mult celelalte utilizări finale din silvicultură sau agricultură, inclusiv producția de alimente.

Analiza care stă la baza foii de parcurs a concluzionat că agricultura și silvicultura pot realiza toate obiectivele următoare în 2050, chiar dacă acestea sunt în concurență unele cu altele, dacă se pot realiza ameliorări continue ale productivității la scară globală:


  • nevoia de a furniza alimente pentru o populație globală din ce în ce mai numeroasă, care se preconizează că va atinge puțin peste 9 miliarde de persoane în 2050 și care devine, în general, mai prosperă;

  • obiectivul UE de stopare a defrișării globale nete, în special în țările în curs de dezvoltare;

  • reducerea gazelor cu efect de seră din agricultură;

  • creșterea gradului de utilizare a biomasei pentru energie în contextul acțiunilor globale în domeniul schimbărilor climatice.

Analiza a constatat însă că, dacă nu se poate îmbunătăți productivitatea, obiectivele de mai sus fie nu vor fi atinse, fie vor fi atinse dar vor determina creșteri semnificative ale prețurilor la alimente. Aceasta demonstrează că inițiativa emblematică privind o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor va trebui, de asemenea, să abordeze în profunzime impactul constrângerilor legate de destinația terenurilor.

Ce se întâmplă acum cu foaia de parcurs? Care sunt următoarele etape?

Foaia de parcurs ia forma unei comunicări adresate Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, precum și, spre informare, parlamentelor naționale.

Se preconizează ca instituțiile și organismele UE să își prezinte punctul de vedere, sub formă de concluzii sau rezoluții, în lunile care urmează. Comisia le invită pe acestea, pe statele membre și pe părțile interesate să țină seama de foaia de parcurs atunci când elaborează următoarele politici ale UE și naționale vizând obținerea unei economii cu emisii reduse de carbon până în 2050.

La nivel sectorial, Comisia consideră că este necesar să se elaboreze foi de parcurs specifice în cooperare cu sectoarele vizate. Modul de stimulare a finanțării tehnologiilor cu emisii reduse de carbon va fi inclus în discuțiile pe marginea viitorului cadru bugetar al UE pentru 2014-2020. Evoluțiile viitoare ale politicii agricole comune vor cuprinde și stimulente pentru reducerea emisiilor din agricultură și silvicultură.

Foaia de parcurs și Planul privind eficiența energetică adoptate astăzi vor fi urmate, în cursul acestei luni, de o Carte albă privind transporturile. Împreună cu prezenta foaie de parcurs, toate trei reprezintă componente cheie ale inițiativei emblematice privind o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, stabilită în cadrul strategiei Europa 2020. În acest context, Comisia pregătește, de asemenea, o comunicare privind utilizarea eficientă a resurselor și o foaie de parcurs privind energia în 2050, care urmează să fie adoptate în cursul acestui an.

A se vedea, de asemenea, IP/11/272.



1 Pachetul (v. http://ec.europa.eu/clima/policies/package/index_en.htm) cuprinde o directivă revizuită privind schema de comercializare a certificatelor de emisii; o decizie de stabilire a unor obiective naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în afara schemei de comercializare a certificatelor de emisii; o directivă de stabilire a unor obiective naționale în domeniul energiei din surse regenerabile; și o directivă care instituie un cadru de reglementare pentru utilizarea în condiții de siguranță a tehnologiilor de captare și stocare a carbonului. Pachetul este completat de un regulament de stabilire a unor limite de emisii de CO2 pentru autovehiculele noi (v. http://ec.europa.eu/clima/policies/transport/vehicles/index_en.htm) și de o directivă privind calitatea combustibilului, care vizează reducerea conținutului de CO2 al combustibililor (v. http://ec.europa.eu/clima/policies/transport/fuel/index_en.htm).



2Agenția Europeană de Mediu a estimat că în 2009 emisiile erau cu 17,3% mai scăzute față de 1990, dar aceasta nu cuprinde și emisiile din aviația internațională, care sunt incluse în obiectivul de reducere al UE pentru 2020. Dacă s-ar lua în calcul și emisiile din aviația internațională, emisiile totale din 2009 ar fi estimate la circa 16% sub nivelurile din 1990. Cifrele oficiale pentru 2009 vor fi publicate în primăvara acestui an. Estimările pentru 2010 vor fi disponibile mai târziu în cursul anului curent.

    3 Cifra ridicată este posibilă în cazul unei acțiuni globale în domeniul schimbărilor climatice care ar duce de asemenea la scăderea prețului la combustibili fosili pe piața mondială.

    4 Deoarece dioxidul de carbon (CO2) este de departe cea mai mare sursă de emisii de gaze cu efect de seră din UE (în jur de 80% în 2005), realizarea unor reduceri masive în următorii zeci de ani este deseori denumită „decarbonizarea economiei”.

5 În prețuri constante 2008.





Yüklə 89,56 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə